Rampa, mai 1937 (Anul 20, nr. 5792-5814)
1937-05-02 / nr. 5792
REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE Str. Brezoianu 51, TeL 3.61.241 ABONAMENTE Trei luni , , , , , Lei 300 Şase luni Lei 500 Un an Lei 1000 In străinătate şi, pentru Instituţiuni, preşul dublu Publicitatea la Administraţia ziarului „RAMPA” Str. Brezoianu No. 51, Tel. 3.61.241 ---------------- ~ linul 20 No.5792 ■ ■ DUMINICA 2 Cu regisorul spectacolelor de mare fast şi înalta realizare D-l SOARE Z. SOARE despre succes şi insucces, esenţialul într'o piesă de succes, legea teatrelor cu defectele şi calităţile ei, despre celebritate, metode de lucru, prieteni, femei şi alte multe chestii vesele Desigur, un interview cu d-l Soare Z. Soare nu este un lucru prea uşor de obţinut, date fiind multiplele sale preocupări, care fac ca timpul acestui mare regisor să fie atât de preţios. Totuşi, întro zi, după ce în prealabil fixasem un rendez-vous pe calea nevăzută a undelor telelefonice, m’am prezentat la domiciliul d-sale, şi am bătut cu timiditate la poarta ferecată a turnului de ivoriu în care sălăşlueşte „soarele” primei noastre scene. In apartamentul cochet, aranjat cu fină elegantă şi sobră distincţie, pe care d-l Soare Z. Soare îl locueşte împreună cu d-na pe Bulevardul Tache Ionescu, o sumedenie de bibelouri, covoare, tablouri şi cărţi rare, şi-au dat parcă întâlnire pentru a completa decorul unei piese shakespeariene... Şi apoi am fost atât de prietenos primit de amfitrion încât fără îndoială că amintirea aceasta îmi va rămâne puternic întipărită coordonându-se cu stima pe care i-o purtam. Deşi nu l-am cunoscut până azi personal pe d. Soare, dar o prietenie spirituală m’a legat dela cea dintâiu piesă pe care am văzut-o pusă în scenă de d-sa. INCURSIUNEA IN DOMENIUL TEATRAL — Spuneţi-mi ceva despre stagiunea în curs. — Singurul defect precis al acestei stagiuni care se încheie este că am mai îmbătrânit cu un an și uitându-mă în oglindă (mă uit foarte rar ca să nu mă speriu) îmi spune cu oarecare melancolie: și când te gândești că la anul o să-mi pară rău după mutra asta! — Dar din punct de vedere teatal? — O mulţime de succese. Lucruri mici fără pretenţii, o mulţime de lucruri pretenţioase dar prea mici. — Din adevăratele succese câteva? — Troillus şi Cressida, Omul şi Masca şi Prima zi de primăvară. (Aceasta nu este o sentinţă, ci doar o modestă părere a mea) şi este suficient pentru o stagiune. Literatura originală se sfodează şi anul acesta cu un însemnat beneficiu. „Vreau să trăesc” de d-na Millian, îmbrăţişată cu aceeaşi dragoste şi de critică şi de public. (N’am văzuit încă piesa „Lupul şi Sania” a prietenului Mircea Ştefănescu.!). — Dar din punct de vedere regisoral s’a mai ivit ceva nou? — înainte de deschiderea stagiunei în curs, am cetit în câteva gazete că din pricina mea, a activităţii mele prea mare la teatrele particulare, nu se pot evidenţia ceilalţi regisori. N’am activit aproape deloc la teatrele particulare şi nu ştiu să se fi manifestat alţi regizori. — Ce credeţi că este esenţial pentru succesul unei piese? — Cum lucraţi? — Distribuţia! O bună distribuţie duce la succes o piesă chiar proastă, pe când alta mediocră avut succes aiurea au căzuit la noi sasinează una bună. Numai aşa se explică dece piese care au a ,şi dece altele căzute au avut pe scenele româneşti succes. — Am lucrat? — Cu toane! Se întâmplă uneori să n’am nicio poftă de lucru MANUELA DEL RIO celebra dansatoare spaniolă, considerată drept succesoare a Argentinei — va fi unul din punctele de atracţie la Expoziţia din Paris. (Continuare în pagina 2-a) de ore ale unei artiste 24 D-na MARIOARA ZIMNICEANU Desigur, un interview cu d-na Marioara Zimniceanu, distinsa societară a teatrului Naţional mi s’a părut dificil de obţinut, aceasta nu din cauza că aş fi prevăzut vreo lipsă de bună voinţă din partea d-sale, ci pur şi simplu fiindcă spiritul meu de interviewer presimţea că o să simtă oarecum stingherit în faţa acestei mari artiste, al cărui joc de înaltă calitate l-aţi apreciat fără îndoială şi dv. de multe ori in piese O cetăţeancă de baştină a Teatrului Iraţional. In corporaţia de monumente mişcătoare. Intre ti-» mictitate si Izolare. O excepţie teatrala: N*am primit niciodată buchete anonime »i scrisori exal, tate. O ofensivă împotriva viitorului : aşteptarea, întâmpinate cu unanime aplau- j de test... Nu, nu ! Să ze de public şi critică. Dar, acum, în momentul când scriu această prezentare, destul de sumara, în faţa notelor ce stau răvăşite pe biroul meu redacţional, îmi mărturisesc cinstit şi fără nici o intenţie de măgulire, regretul sincer că agrementul reconfortant pe care mi l-a oferit discuţia cu d-na Marioara Zimniceanu s-a consumat prea repede, lăsându-mi însă încrustat în suflet farmecul și verva admirabilei mele interlocutoare. — Vă plac interview-urile? — Atârnă de întrebări... Fiindcă îmi închipuiesc că vă referiți la interview-urile reale, — adică la un schimb adevărat de chestionări și răspunsuri, — nu la acele monoloage camuflate cu care necesităţile de colaborare uşoară ale gazetelor slujesc în genere vanitatea „stelelor” văzute ori nevăzute.. Un interview direct, nepregătit şi, ca să zic aşa cinstit, cum e cel pe care mi-l iei d-ta acum, nu poate să-mi displacă. E o conversaţie agreabilă, cu un om simpatic, de la care aştept numai întrebări inteligente... — Ah, doamnă, nu anticipaţi! Ca măsură de precauţiune, lăsaţi-mă să vă întreb, în prealabil, ce înţelegeţi D-voastră prin întrebări inteligente?... — O întrebare inteligentă e cea care nu sileşte pe intervievat să se laude prosteşte... — Cum poate fi cineva silit să se laude şi, încă să se laude, cum ziceţi, D-voastră, prosteşte ? Surâsul frumoasei interlocutoare se risipeşte blând pe următorul răspuns: — Bunăoară, ai imprudenţa să întrebi pe o actriţă când şi cum a debutat, fatal o sileşti să răspundă că, deşi n’avea decât doisprezece ani neîmpliniţi prima ei apariţie pe scenă a fost una din sărbătorile teatrului romanesc.. Sau, cum vreţi să răspundă fericita când vrei să ştii ce face dimineaţa? Iţi va spune că se scoală, ia baia, dejunează şi citeşte câteva poezii din Mallarmé și Valery, fără de cari şi-ar simţi ziua pierdută... — In cazul ăsta, doamnă, poate ar fi mai cuminte din parte-mi să vă cer a selecta tot D-voastră întrebările — M’ai sili astfel să mă dedau la acel soi de interview-uri camuflate pe cari ți-am spus că le rămânem cu sinceritate în rolul nostru, întreabă d-ta și eu am să răspund- Am impresia că pot compta pe întrebările d-tale.. Tocmai sosea cafeaua. Pauza îmi aduse un foarte oportun moment de răgaz. Simţeam nevoia să-mi mobilizez toate îndemânările şi pândele profesionale. Cu o asemenea interlocutoare, interview-ul lua proporția unei ade (Continuare in pagina 7-a) Doctore, nu voi mai fi urâtă ?... Preţioase destăinuiri ale unui medic specialist în chirurgia estetică Citiți articolul în pag. 10a BREVIAR De la țăran! la Arhangheli Expoziţia lui Nicolae Brana, la Mozart, ne-a relevat o frumoasă realizare în arta culorilor. Remarcam, intr-un articol viziunea personală a tânărului pictor ardelean, care a preferat să urce singur prin măr de ţipar şi bolovanii unei coaste, lăsănduşi amprenta acestei căi prin sălbăticia virgină a ei, în loc să urce comod nişte drumuri bine bătătorite de toată lumea. Am surprins, în pictura lui Brana, un simbolism organic, o cuviincioasă alegorie —, uneori ce nu depăşeşte linia ortodoxă a picturei bizantine. Ţăranii lui Brana au imprimat acel tragism, acea mistică prea puţin oglindită in fresca epică a literaturii care vrea să redea viaţa noastră rustică. O vizită in atelierul lui Nicolae Brana, acum câteva zile, mi-a dat prilejul să cunosc şi ceva din pictura lui bisericească. Şi, mi-am dat seama, că Nicolae Brana s’a născut sub zodia de azur şi mărgean a artei bizantine. Pictura sa bisericească nu e o imitaţie după modele ci o creaţie, in linia autentică a duhului bizantin Un pictor al satului românesc Dacă muzica are, în redarea unei emoţii, în comunicarea unei ideii pe calea imaterialelor formale, — cele mai multe violenţe, plastica este aceia care îi urmează imediat. Arta cuvântului, nobila artă a cuvântului — vine, în ordinea calitativă, mult mai târziu. Pictura, prin sinteza de culori, prin bogăţia de nuanţe este, fără îndoială, singura adevărată imagine a cadrelor. De aceia, proza lui Peter Neagoe cu autenticitatea ei, este mai degrabă o frescă a satulei «"«TsOnKwe. .Peter Neftgoe a reuşit să ne înfăţişeze în povestirile sale un mediu asupra căruia s’au încercat multe condee. Unele au schiţat un ţăran idilic, senin şi blând ca un miel, simplu decor in natură, alţii l-au exagerat sub latura realistă alţii l-au găsit un admirabil pretext de divagaţii pitoreşti. Cunosc destul de bine, cred, ţăranul ardelean. II întâlnesc tot aşa de neguros, de complex, în povestirile lui Peter Neagoe . Şi, ceia ce găsesc superior în opera lui Neagoe nu e numai marele dar de a prezintă personagiile, de a le defini într’o singură trăsătură de linie, ci lipsa prejudecăţilor de tehnică artistică. Lipsa tezei, lipsa poantei morale, lipsa rezidurilor ideologice. Dramele lui sunt adânci, umane, cu relief epic dar destul de calde pentru a nu fi călite la flacăra lirică a sensibilităţii sale prodigioase. Peter Neagoe mi s’a revelat cel mai mare pictor al satului românesc. Poezia modernă... Activitatea literară a d-lui Victor Eftimiu nu s’a bucurat de o consacrare pe toată linia ei. Categorisit dela început poet dramatic, d. Victor Eftimiu n’a primit din partea criticei literare alţi lauri. „Arhanghelul cu aripi de ceară’’, un roman bun, mult deasupra producţiei curente, nici n’a fost semnalat. Intr'un număr trecut al revistei „Azi’’ autorul lui „Prometeu” a publicat un ciclu de poeme de o surprinzătoare prospeţime. Nimic din ditirambica şi retorica fatal asociată cu poezia dramatică. Am găsit, în aceste poeme, frumoase eişantioane de poezie modernă. Cităm, la întâmplare : ,Adună-ţi ciolanele grele Şi pune în sicriu rânduiala : Se scurse a vieţii spoială Te leagă vecia ’n curele. Curând ? se prea poate ! Fi oala ! Os alb şi os negru desparte. Vestitu-s’a neaşteptata: Deacuma nu-i mult păn’ departe.” Sau, din „Meşterii zugravi” ,Niculaie şi Gheorghiţă, Rade — Lemn de aur şi azur incoldeu. Foc de iad și-ale Edenului răsade Pe catapitesme-at născocit Hodinin în somnul drept ce viu se cade”. ' ! !. Portarul care a apărat cu brio colorile României PURCEA DAVID DC SRBRC: Am fost târât cu sila pe terenul de football Nu mi-a plăcut deloc primul contact Nu mai vream să joc portar Portarul să fie footballist sau acrobat ? Am copiat pe Hiden şi Planika Superstiţii şi planuri de viitor ! x--------- - In momentul de faţă, cel mai Celebritatea îi gâdilă orgoliul, care le-a atins. Aci nu-i mai sunt popular jucător de foot-ball al îi înzeceşte puterile pentru noui permise nici cele mai mici gre- I şeii, căci nesătulul Moloh care-i ţării este tânărul portar al „Clubului Atletic Oradia”, Mircea David, care la 18 Aprilie apârât cu brio poarta echipei naţionale împotriva Cehoslovaciei. In acest match, având o comportare peste aşteptări, a reuşit să eclipseze pe unul dintre cei mai mari goal-keeperi ai continentului, pe faimosul Planika. Acest fapt excepţional i-a adus suprema satisfacţie de a fi decorat „manu proprio”, chiar pe terenul de joc, de M. S. Regele. Ecoul atenţiunii regale a făcut din jucătorul Mircea David „omul zilei’’’. Popularitatea imensă îl umple de bucurie. Fire timidă, eroul nostru — în vârstă de 22 de ani — student în anul al treilea la facultatea de Drept e în mare încurcătură când un admirator sau admiratoare îi face un compliment direct. Vă închipuiţi, deci, cum se simte în vâltoarea actualei idolatrizări. adulează nu mai concepe din par■ tea lui decât performanţe unice, ireproşabile. Teama lui David e neîntemeiată. Aşa cum se prezintă astăzi — deşi abia la începutul carierei — poate fi considerat un jucător minune. Un portar de mare clasă, tăiat după modelul renumiţilor „aşi” ai continentului : Zamora, Hiden, Planika. Străinătatea a recunoscut înaintea noastră, valoarea spumosului său talent. Comportările lui prin Franţa, Belgia, Olanda sau Elveţia au determinat presa respectivă, deobicei, foarte ricidă, să-l resfeţe cu titluri în genul: „Marele David”, „Hitlen-ul României”, „Românul minune’’, etc. Aceste calificative sunt bine ■aeritate. Jocul lui David este un isprăvi frumoase, dar îl și înspăimântă. Ii e teama de culmile pe (Continuare In pagina ta) BILET de INTRARE I _______ Pentru l Persană VALABIL MARTIE MAIU (a treia zi de Pa*ti)eu )UMAJ|tE PREȚ la unul din CmcmatoA^il^PITOL,ROXY, TRIANON REGAL, CORSO, Upturn,iCity, Omnia, Doamnei (Mano^ American, Marna, Cotroceni, Franklin, ;' -sum Cupdnule ______________ Ca acest cupon vă prezentaţi DIRECT la casa cinematografii unde aveţi fără altă formalitate intrarea cu jumătate preţ ATENŢIUNE : Pe verso ofisiil biletul de teatru Eugen Munteanu Directorul General al Uzinelor electrice comunale din Cluj, care răspunde in corpul ziarului nostru la an’cheta „Rampei”: Au industriaşii noştri preocupări artistice ? Bilt nuliiiistitlii - urniri Talenţi Gro... excelenţii prieteni actori s’au pomenit într’o zi spre marea Lor stupefacţie invitaţi la masă de amicul lor M. recunoscut sgdrcit care numără şi chibriturile din cutie. Ca să-i joace un renghiu au hotărât să-i... ia ca amintire, la plecare un tacâm. Cine o reuşi să facă această farsă sgdrcitului câştigă un pariu de 500 iei. La un moment dat, când discuţia e foarte animată, Tal. profită de ocazie Si ascunde un cutit Şi o furculiţă in buzunarul hainei. Dar Gro. i’a revăzut şi se adresează Intrepei asistente . — Pe vremuri m’am ocupat cu prestidigitaţia. Vreţi să vă fac câteva experienţe ? Voiu purcede, spune el, prin a vă arăta un truc. Iau un cuţit şi o furculiţă. Le bag pe amândouă in buzunarul meu dela haină. Şi acum, una, două, trei! Hocus-pocus ! Cuţitul Şi furculiţa au trecut In buzunarul prietenului nostru Tal. Vă puteţi convinge ! Tal. e nevoit să-şi întoarcă buzunarele pe dos şi să restitue obiectele subtilizate. In schimb, Gro. le păstrează Și astăzi pe ale sale, că pariul bine ’’nteles că nu l-a fost plătit. Povestea zilele trecute la Corso, Nie., cu verva-i cunoscută, următoarea strașnică anecdotă, care a stârnit hohote nesfârșite de râs : — Era in timpul răsboiului, Kovno, un oraş rusesc, fiind asediat de germani, Ţarul şi-a consultat statul-maior, dar nici una din soluţiile propuse, n’a avut darul să-i satisfacă. Cineva insă, din anturajul împăratului, a dat să se înţeleagă că n’va fi rău să fie consultat rabinul din Kovno, renumit pentru înțelepciunea sa. Rabinul, a fost adus imediat la statul-major. — Mi s’a sjuns că ne-ar putea scăpa din încurcătură. E adevărat ? Hm! Să vedem mai întâiu despre ce este vorba... — Germanii vor să-mi ia orașul Kovno... Ce ai face in locul meu ? — Eu, Majestate, l-aș trece pe numele împărătesei! De ce nu vă căsătoriţi, domnişoară. Sunteţi la vârsta când puteţi face fericirea unui bărbat, astfel i se adresă zilei trecute pe Calea Vicoriei unei cunoscute, scriitorul Mircea D. — Să mă căsătoresc . Inutilii în tot ce-mi trebue: un câine, un papagal şi o pisică. — Şi credeţi că aceste animale pot să vă suplinească lipsa unui soţ 7 — Perfect: câinele latră toată ziua, papagalul înjură tot timpul, iar pisica hoinăreşte toată noaptea. Asta o spunea Gronereri la Royal 7 — Unde fugi aşa madam Iancovici. — La doctor, die Koifmann. — S’a întâmplat ceva 7 — Golduţd al meu a înghiţit o monetă de douăzeci de lei. — Şi e în primejdie 7 — Mulţumesc lui D-zeu, nu ! Soţul meu nu-i acasă ! Mare amator de jocuri de noroc, Giţă C. spunea zilele trecute : — Eri am avut noroc la curs?... — Ai câştigat ? — Nu, dar când am ajuns la hipodrom, am băgat de seamă că-mi uitasem portofelul acasă ! Dragia mea, astăzi când te duci să-fi cumperi pantofi, caută să fii rezonabilă. Nu uita ,că trebue să facem economii. ..Astfel ,i se adresă sofiei sale, o fostă actriță, bancherul N. B. putred de bogat, dar celebru prin zgârcenia sa. — Bine,, dragă,i-a răspuns convinsă vedeta... Atunci o să iau un număr mai mic. Eri la Corso, Tudorică M. se adresă chelnerului : — Ei, amice, adu-mi o halbă.. Aștept pe o doamnă... — Blondă sau brună . — Nu e treaba ta, îi răspunse enervat autorul „Chestiunilor familiare”, care va lua premiul Teatrului National pe 1937.