Rampa, septembrie 1947 (Anul 36, nr. 96-99)
1947-09-07 / nr. 96
Pag* Swr Seriile cu pioae .Urmare din pagina faţă, străbătut de sinistre presimţiri. Actorii îl privesc emoţionaţi şi imul dintre ei, acel care intenţiona să-i solicite un avans, devine pur şi simplu afon. E ora opt şi portarul a descuiat intrarea principală. La ora când ar trebui să înceapă să se arate spectatorii, porneşte de sus o ploaie serioasă şi cu băşici, pentru răcorirea opiniei publice. , Directorul se plimbă în ploaie şi nu-i vine să creadă că se udă. Brusc, îşi aminteşte: — Care e ăla de spunea azi dimineaţă că o să plouă ! Mi ,se pare că dumneata! N’ai spus dumneata ? — Ba da, dar mi-am dat şi eu cu părerea... — Dumneata eşti o cobe domnule ! De aia îţi dau eu leafă, ca să-mi cobeşti ? Uite pe cine ţin eu ! — Dom’le director eu n’am spus-o de rău. Sufăr de reumatism şi am simţit că mă înjunghia în genunchiul drept... — Ce mă priveşte pe mine reumatismul dumitale ? Eu atât îţi cer: să nu te mai bagi altă dată unde nu-ţi fierbe oala ! Să nu-mi faci mie pe bocitoarea ! Şi pe astronomul 1 — Bine dom’le director, dar eu mi-am dat aşa cu părerea... nu se plătesc'9 — Nu mă interesează părerea dumitale ! Adresându-se altuia: — Şi dumneata ce tot îmi stai aşa amărît, ca Sfântu’ Elefterie ? Par’cămi porţi ghină! Cum n’o să plouă, când dumneata ai un aspect de par’că ţi s’ar fi înceat moşiile! Uite pe cine am angajat eu ! Pe toţi păgubaşii, pe toţi ghinioniştii, pe toate cobele din lume ! Buuum ! Şi se aude un sgomot de par’că ar fi căzut tunetul în Piaţa Teatrului. Directorul, împreună cu întreaga trupă, se cutremură. Din biroul, cât o chichineaţă, unde stau toţi înghesuiţi, ploaia se aude cu răpăituri de mitraliere. E ora opt şi un sfert şi în grădină s’au format râuleţe, iar la capătul burlanelor s’au strâns ostroave cu spumă. Nu se mai aud însă răpăituri. Cineva a eşit în grădină şi întinde braţul drept. Se întoarce în birou şi anunţă: „A stat!“ Acuma din partea mea, spune directorul, poate să plouă cât o vrea, până mâine. Tot aia e! Toată lumea iese în curte şi admiră puzderie de stele. Cerul e în mare sărbătoare, căci şi-a aprins par’că toate becurile. E aer curat, ca la Sinaia. Toţi răsuflă îndelung. Directorul îşi ia nevasta şi pleacă, să facă o plimbare la Şosea. De la intrare se reîntoarce şi strigă: Mă ăla, altădată să nu faci pe astronomul că te dau afară ! Şi tu nu mai făcea pe amărâtul, că-mi porţi ghină. Am băgat aici bănet pe montare şi acum n’o să pierd banii din cauza voastră... Trupa se răspândeşte, care încotro. Actorul amărât solicită actoruluiastronom un împrumut de şapte lei stabilizaţi, căci „serile cu ploaie nu sunt plătite“ — așa scrie la contract. Ioan Mrassoff . ‘ La direcţia generală s’a afişat următoarele dispoziţiuni pe baza cărora se vor da autorizaţii de spectacole de-acum înainte. Toate autorizaţiile de turneu au fost anulate, urmând să se facă noul cereri potrivit acestor dispoziţiiuni. Coindiţiunile pentru atorisarea şi fasncţi©aiâreâ teatrelor pemanente 1. Autorizarea de funcţionare a sălii. 2. înscrierea firmei la Camera de Comerţ cu indicarea sediului. 3. Numărul de actori prevăzut da lege cu contractele vizate de sindicat. 4. Viza casei artiştilor. . ..... 5. Numele directorului întreprinzător, cu dovezi legale. 6. Numele directorului artistic. 7. Cauțiunea materială. 8. Contractul de închiriere a sălii, legalizat. 9. Repertoriul aprobat. 10. Clarificarea ansamblului artistic. CONDIŢIUNILE PENTRU ACORDAREA AUTORIZAŢIILOR DE LUCRU 1. Textul vizat de S.A.D.R. 2. Avizul favorabil al Consiliului de lectură al textelor. 3. Numele organizatorului şi calitatea. 4. Numele responasabilului artistic 5. Numele directorului de scenă. 6. Distribuţia. . .. 7. Avizul sindicatului. 8. Avizul Casei de Pensii. 9. Depunerea cauţiunii. 10. Depunerea intinerariului (conform legii). 11. Proectul de afiş (aprobat). 12. Proectul de program (aprobat. 13. Lista agenților. 14. Vizionarea spectacolelor. CONDIȚII PENTRU APROBAREA UNUI SPECTACOL LA TEATRELE PARTICULARE 1. Viza textului de către S. A. D. R. 2. Avul favorabil al Comisiunii de lectură. 3. Distribuţia. 4. Viza sindicatului. 5. Viza. Casei artiştilor. 6. Numele directorului de scenă. 7. Proectul de afiş. 8. Proectul de proram. Pentru trupele şi turneele sporajdice mai trebuesc îndeplinite următoarele condiţiuni: 1. 9. Siutaţia sălii (închirierea, sub- închirierea, cedare, concesionare). 10. Numele întreprinzătorului (impresarului) organizatorului. 11. Cauţiunea. O Înştiinţare a SADR. Primim cu rugămintea de a publica : „Societatea Autorilor Dramatici Români (S.A.D.R.) aduce la cunoştiinţa publicului că nu are nici-o legătură cu Editura Teatrală Română. Numai în mod fortuit şi pentru scurtă vreme, numita editură a funcţionat în localul S.A.D.R.“. Colectivul teatral de la Modern Miercuri după amiază a avut loc la teatrul Modern o consfătuire între conducerea teatrului şi actori. S’a ales un comitet din care fac parte d-nii Petru Comarnescu, Dinu Negreanu, I. Niculescu şi G. Timică din partea actorilor. S’a hotărât ca până la normalizarea situaţiei teatrelor toţi componenţii colectivului să fie plătiţi cu procente din încasări, respectându-se proporţia indicată de contractul co- iectiv. . ... . ............. Trenuri de plăcere la Teatrul CFR. Ciuleşti La Teatrul C.F.R. Giuleşti au început repetiţiile piesei „Trenuri de plăcere“ de d. Radu Miron în direcţia de senă a d-lui Aurel Ion Maican. Repetă d-nele Marga Anghelescu, Astra Dan, Gina Petrovici, d-nii Dinu Macedonski şi V. Fătu. NOUI INTERPREŢI LA NAŢIONAL „Seringa“ este prima dintre piesele trecutei stagiuni care a fost pusă în rpetiţie anul acesta la Naţional. In linii mari distribuţia cuprinde aceleaşi nume de la premieră. Sunt noul în roluri d-nii Costin Iliescu (Jean) şi G- Gumă, C. Radu). Când vor avea loc alegeril© sindicale la teatre ■ . . Marţi 9 Sept; ora 9 T. Municipal; ora 15 T. Muncitoresc; Miercuri 10 ora 9 T. Nostru; Joi 11, ora 9 T. Colorado; ora 15 T. Idiş. Prezidează d. Ilie Frimu consilier al Sindicatului. Marţi 9 Sept. ora 9 T. Naţional; Miercuri 10, ora 9 T. Alhambra; ora 15 T. Comedia; Joi 11, ora 9 T. Sărindar; ora 15 T. Mic. Prezidează d. Vasile Lăzărescu, Secretar general al Sindicatului. Sindicat; cmfwyap cmfwypa mfwy Marţi 9 Sept. ora 15 Discurii (la Sindicat); Miercuri 10, ora 9 ore.Varietăţi (la Sindicat); ora 15 artiştii fără angajament); Joi 11, ora 9,9 T. Victoriei; ora 15 T. Armatei. Prezidează d. Titi Botez, vicepreşedinte al Sindicatului. Marţi 9 Sept; ora 9, T. Savoy; Miercuri 10, ora 9, T. Ateneului; ora 15 T. Odeon; Joi 11, ora 9, T. Modem; ora 15, T. Baracheum. Prezidează d. Ion Petrovici, consilier al Sindicatului. Un birou de plasare al Sindicatului Artiştilor Odată, cu intrarea în soare a noului contract colectiv se va înfiinţa un birou de plasare al Sindicatului Artiştilor. Toate contractele ce se vor semna de aci înainte vor trebui să fie făcute de comun acord cu acest birou. Dispoziţiuni privitoare la bunul mers al tea CE SE REPETĂ! Urmare din pagina I-a Karlstat, ne-a declarat că a renunţat la convorbirile cu Birlic, în ce priveşte spectacolul de la Savoy şi este preocupată exclusiv de reapariţia sa în premiera Teatrului Naţional, „Vulturul cu două capete“, în care va avea ca partener pe d. George Vraca. Prin urmare Savoy-ul rămâne exclusiv teatrul muzical, dar nu se ştie când se va, deschide stagiunea, cu ce spectacol şi mai ales cu ce interpreţi. Până una alta cei doi directori ai Savoy-ului fac memorii şi visează credite, în timp ce ansamblul din sta-,giunea trecută se orientează către alte Beene. Silly Popescu şi Groner au optat pentru AUjambis, Gărdescu reflectează să se reîntoarcă la teatrul serios, Roszy Barsoni şi Oscar Denes, părăsesc ţara, Puiu Şerbu s-a angajat la Teatrul Ateneului, ş.a.m.d. La COLORADO pustietate. Nu se repetă nimic, iar directorul absentează. Probabil zi de curse... Gurile rele susţin totuşi că Birlic va deschide teatrul anul acesta cu „Doctorul fără Voie“ al lui Moliére, dar că s’ar putea să ne trântească încă un Arnold şi Bach!.. Ultimul pe care i l’a semnalat d. Tudor Muşatescu într’o şuetă susţinută... LA MIC activitatea e în toi. Se repetă „sub directa şi priceputa conducere a d-lui Petru Nove“, piesa „Iluzia fericirii“, cu care teatrul proaspeţilor asociaţi ai d-nei Eugenia Zaharia nădăjduieşte să rupă inima târgului.... Peşantierele d® repetiţii Teatrului Naţional Dar dacă teatrele particulare se complac într’o lipsă de activitate completă, său într’o, activitate văzută parcă prin încetinător, nu tot acelaş lucru se întâmplă cu Teatrul Naţional Iată, de pildă lista de repetaţii a zilei de Joi 4 Septembrie crt. Teatrul Sf. Sava (pe scenă): „Tartuffe“, în direcţia de scenă a d-lui Ion Sahighian. Teatrul Studio (pe scenă): „Nopţile mâniei“, în direcţia de scenă a d-lui Mony Ghelerter. Teatrul Studio (foyerul de jos): „Seringa“, în direcţia de scenă a d-lui V. Kirilov. Teatrul Studio (foyerul de sus): „Cezar şi Cleopatra“ în direcţia de scenă a d-lui Fernando de Crucciati. Teatrul Sf. Sava (pe scenă): „Tânăra gardă“, în direcţia de scenă a d-lui Mihail Raicu. Am ales dintre toate repetiţia d-lui M. Raicu. Mă ispitea, deopotrivă şi piesa şi registrul şi interpreţii- Şi n’am greşit când am intrat pe poarta Teatrului Sfântul Sava, am fost întâmpinat de un mai vârstnic actor care a ţinut cu tot dinadinsul să afle rostul vizitei mele. — Mă duc să insist la o repetiţie, —i-am mărturisit, surprins la rândul meu de întrebare. — Care repetiţie? — „Tânăra gardă” a lui Fadeev... — Atunci afla- că ai venit degeaba! — Cum? S’a contramandat repetiția? — Nu, dar la o săptămână de zile nu se afle altceva decât se discută... — Ce se discută? Lipsa numerarului de pe piață, situaţia economică, cursele de cai? — Nu... Doamne păzeşte! Se discută piesa!... — Atunci pentru ce susții că „am venit degeaba”? — Pentru că spui că ai venit pentru repetiţie... — Exact! — .„dar ce se face astăzi nu este repetiţie!. Nu s’au distribuit nici măcar rolurile... Am lăsat pe interlocutorul meu cu fraza neterminată în mijlocul străzii şi mi-am văzut de treabă. . In mentalitatea diformată a actorului deprins să repeta mecanic, fără să adâncească personajul, adeseori fără să cunoascănici chiar textul piesei în care joacă, noua metodă de lucru a regizorilor , de la Teatrul Naţional para — unora dintre actori — cel puţin ciudată. Din fericire numărul acestora este in-. fim §i dovada cea mai vie am avut-o peste câteva minute dela întâmplarea relatatămai sus. Intr’adevăr, pe scena Teatrului Sf. Savaj' la lumina slab filtrată dintr’un fragment de rivaită, cea de a haha ' repetiţie a piesei Ini Fadeev ese desfăşoară după un ceremonial, cât se poate de ciudat pentru cei care cunosc technica realizării’ spectacolelor. Erau strânşi în jurul ’mesei nu mai puţin de 16 interpreţi, recrutaţi exclusiv din rândurile tinere ale Teatrului Naţional şi cu toate căi fiecare dinţi« ,ei cunoştea " aproape pe de roşu textul piesei, abia câţiva bănuiau rolurile care aveau j să le fia încredinţate.,, Din capătul mesei, tânărul director de scenă, Mihail Raicu, deschide,, te^tul) §i odată cu prima re-' plicii1, papiotei© ce apleacă latenta, dornice să prindă fiecare cuvânt, fiacare ,intenţie, fiecare intonaţie.», — Doomnijoara Gorina Marcoviei, poftiţi testul... ’ . Toţi - -ochii se aţintesc pe filele rolului, care de data aceasta nu mai este cântărit în mână, după vechea tradiţie actoricească,, ci este deschis automat la replica imediat următoare celei dată de regi301— Domnul Finţi, poftiţi rolul! Aceiaşi mişcare calmă, ordonată... — "D-ra Lia Şahighian, d-na Ana Barcan, d-na Elena Sereda, d-nii Dăneiulescu, Ciprian, Marius, Rovinţescu... poftiţi rolurile. Intervin cu o întrebare: -- E o simplă reuniune pentru predarea rolurilor? „ — Nu. O repetiţie... — Bine, dar o parte din actori nu ştiu încă ce personaj vor interpreta... — O vor afla la timp, Es.q su,ficient ca deocamdată cunosc pie â, intenţiile autorului şi ale regi-orului, psihologia fiecărui personaj... — Aţi dat cumva indicaţii în ce priveşte relieful-. fiecărui rol? -... — NU- Şi nici nu intenţionezsă dau prea multe. Dar, după elfm vezi, discuţia prelungită pe care am întreţinut-o în domnn timp de nouă zile, face mai mult decât toate indicaţiile pe care le-aşi fi putut da în timpul acesta!... Lectura continuă Laun moment dat îşi face apariţia d-na Ninetta Gusti. Trebue să fie vreo vizită, mi-am spus, şi acelaş lucru probabil că l-au gândit mulţi din cei aflaţi în jurul meu. Hm! Cam nepotrivită vizită, gândesc în continuare-Ninetta Gusti se aşează însă, foarte calmă, la masă, iar d. Raiau îi înmânează un rol. Surpriză. Prin urmai© joacă în piesă... — Ce rol? Ce rol? Şoaptele din dreapta şi stânga găsesc repede răspunsuldirectorului de scena, Ninetta Gusti va juca în rolul p© care îl va juca şi d-na Ana- Barean. Aşadar, o instribuţie in dublu.— Dar cu ce rol joc? întreabă d-na Nelly Dordea. — Un rol foarte frumos.... — Şi când voi fi în posesia lui? —Răbdare! Vei fi anunţată la timp... D-na Dordea se aşează liniştită la masă.. Lectura continua. — Doina Tuţescu... — Prezentă! — Poftim rolul. Alte perechi de ochi fixaţi întrebători pe fericita interpretă care trecea uşor prin faţa colegilor, cu mândria premiantului care-şi poartă cununa prin faţa asistenţei... Către ora 6 repetiţia era în toi. Nu mai era vorba de o simplă descifrare de roluri. La masă, într-o încordare generală, piesa lui Fadeov se înfiripa aidoma unui spectacol îndelung studiat şi bine pus la punct. Risc o ultimă întrebare, între pauza dintre două replici: „Gând veţi avea premiera? — In seara de 7 Noemrbie, îmi răspunde d. M. Raicu.. De obicei, după un astfel de răspuns, trebue să mai pui o întrebare: Sunteţi sigur? De data aceasta n’a mai fost cazul... Sunt convins că ar putea avea loc chiar ihai degrabă. C. Panaitescu L C T,-- yţ. - ---------- ---- I .1^.., .... . I * ' — Ultimii© zile înainte de plecarea în turneu — ALIO, BABY. NADinOISEILE! - Opereta in 3 «de -de îuder Muschescu, N. Kainer, Ion Ira și Aurel FeSea — Muzica George Utile cu BEBE SPITZEL și întreg ansamblul RAMPA TEATRUL ALHAMBRA Telefon , 595.45): opereta „AII o Baby, Mademoiselle”. , , COMEDIA: Femeile nu. supt îngeri. GRAD. COLOS: Bărbatul domnişoarei. GRADINA BOEMA: Sunt o târpă în amor. NOSTRU: Domino. VOLTA BUZEȘTI: (Grădină)) Contele de Cigmigiu. ATLANTIC: Săracii Gică. SALA SAVOY (ora 6): Am un leu şi vreau să-l beau. GRADINA IZBANDA: Dina Venig în Muzei în lebe. ARO: Les visiteurs du soir; ARTA : Două lumi şi o dragoste; EFORIE: Nu-i timp de,gluma; GIOCONDA: Centru înaintaş; REGAL: Lacrimi de ţigancă; EXCELSIOR: Surorile Gaylord cu Barbara Stanwic şi George Bernt; ,’CASANDRA: Nu te pot uita; SELECI: Sylvia fi fantomele; DALLES: „Trăeşte Hitler?”; TRIANON: Crima din Texas; ORFEU: Amanta imperială gi „cald din cabaret”; GRADINA PROGRES: Lacrimi de ţigancă; FEMINA: Gloanţe ucigătoare; GRADINA VOX: Beţia simţurilor; FRANKLIN: Trei băeţi şi o fată; MIGNON:Surorile Gaylord cu Barbara Stanwyck şi George Brent; VICTORIA: Fiul lui Tarzan; NISSA: Ne acumundăm şi revistă; LUXOR: Oameni şi măşti; TERASA EXCELSIOR: (Cercul Militar): Surorile Gaylord cu Barbara Stanwyck şi George Brent; (Urmare din pag. I-a) « Titaniei, pe vremea războiului cu burii... „Lysistrata“ — decorurile sunt liniare și impresionează prin clasica simplitate... Indiferent dacă pe aceeaş scenă răsună glasul lui Cinesias sau al lui Gladstone,, scenograful trebue să cunoască epoca și caracteristicile sale de la scoarţele de purpură aduse din Fenicia până la gobelinurile din mainfect revoluţiei. După schiţele sale, cu pensula şi cu vopselele, pictorul face ca pânza, cartonul şi placajul să întoarcă timpul înapoi cu două decenii sau cu două milenii. Să-i puteţi urmări la National, alături de directorul technic d. Traian Cornescu, pe Natalia Bragalia sau pe Radu Cornescu executând schiţele, să-i puteţi vedea apoi pe Duţu Ioan sau pe Neculai Neculai, cum lucrează escaladând secolele şi meridianele, cum confecţionează un ţărm de mare la Tomis pentru versurile lui Ovidiu o sală veneţiană pentru Cesare Borgia sau o colibă aproape de Cercul Polar pentru nişte exploratori, amici congelaţi ai eschimoşilor... Nimic nu poate revela mai perfect, artistul şi ■ sufletul ,său decât, contemplarea operelor sale. Şi cei ce lucrează, ori, în singura artă , colectivă... teatru, suntîndrăgostiţi, de frumos, ca şi brazii ,de „stânci, . . ................ . . îndrăgostiţi de teatru ca şi neosteniţii tâmplari Ion Spineanu, Mihai Ivănescu, Medveţchi, Florea Râoveanu, Mihai Mihai sau Nicolae Dinculescu, cari la fierăstrău sau la rindea sunt făuritori de munţi pentru locuitorii Olîmpului, de codri pentru tainice sfaturi ale pandurilor lui Tudor sau de coloane pentru palatele lui Antiohus său Berenicei. „Le chAndeller’’ de axi: stăpânul volţilor şi amperilor Teatrul cel Mare era luminat mai întâiu cu ulei de rapiţă apoi cu lumânări. In pauză „le chandelier" muta scara dela sfeşnic la sfeşnic aprinzând feştilele. Actorii primeau câte trei lumânări pe seară să aibe la cabină şi cum nu le consumau, aveau şi ce vinde. Aşa că au avut motive să se supere când s’a introdus gazul aerian, pierduseră un câştig mic dar sigur. Vremurile acelea au rămas numai în amintirea celor foarte bătrâni. De o jumătate de secol, electricitatea dă nu numai posibilitatea unei perfecte vizibilităţi dar îngădue şi jocuri de lumini capabile să amintească de feeriile Versailles-ului. Şiruri de comutatoare stau frumos orânduite, firele ascultă serviabile orice comandă şi se duc să întâlnească becuri mari sau mici, albe pentru o amiază de vară, roşii pentru un amurg însângerat sau verzi pentru clocotul cazanului, din infern. Toate aceste frânturi de soare le stăpânesc Popa, Titi, Nicu Niculescu sau Şofta, urmaşi ai „chandelier“-ului de altădată, mai man peste volţi şi amperi şi pentru cari electrocutarea este doar un basm, bun de speriat copiii. Din fascicolele de lumină, puternic sau discret revărsate, se expune cu intensitate variabilă puterea de ficţiune a decorului la placa senibilă care este ochiul spectatorului. Şi de multe ori neînsufleţitul carton colorat îndeplineşte funcţia de fantasmă. Cum spune undeva Calldassa: „Acest tufiş de arma, cu florile lui, pare „Un om ce vrea să-mi spune pe-ascuns o taină mare, „Garast»** în târligi” sau eternii sslahsui ani t®atrului V’aţi gândit vreodată, în pauze, dacă nu aţi recurs la mişcarea şi bârfeala foyer-ului, ce înseamnă zgomotele surde de dincolo de cortină?. Şi v’aţi mirat îndeajuns cum în locul camerei de dormit a lady-cu Macbeth regăsiţi după câteva minute o cetate cu metereze şi creneluri? Poate că în imperiul iluziei astfel de nedumeriri nu-şi găsesc ades justificarea. Obişnuiţi să asistaţi la căderea unui imperiu nu are de ce să vă mire ridicarea unui turn din senin. Şi totuşi, acolo în spatele cortinei, o schimbare de decor aduce cu sine scrâşnire din dinţi, vlăguire şi transpiraţie. Maşiniştii lucrează cu principiul minimum de timp, maximum de efort. Altădată, aceştia aşa numiţi, „oameni în târligi“, după papucii de pâslă ce-i poartă, duceau o viaţă mizeră. Veniţi de la ţară ca hamali, erau puşi să ridice greutăţi peste greutăţi sindlu sn rdnludlusi mic puterile lor şi se îmbolnăveau mai toţi de hernie. Erau palidele figuri din culise ce lucrau şi la repetiţii şi la melodrame de câte douăzeci de tablouri, dormeau în spatele decorurilor şi munca lor istovitoare era nesocotită. Condiţiile lor de viaţă au fost în sfârşit ameliorate. Încadraţi la o salarizare, denină, caiificaţi,profesional, aceşti salahori ai teatrului ca şi alţii din sectorul tehnic sunt primii ocrotiţi de lege în meşteşugul lor. Ia marea familie a scenei nu mai sunt ignoraţi şi socotiţi unelte cari se pot înlocui ca o şaibă sau un odgon. Satisfacţiile, atât de întârziate şi atât de cuvenite date tuturor oamenilor muncii, deci şi anonimilor ce i-am pomenit, vor fi o piesă puternică în ridicarea teatrului pentru popor. S-a socotit totdeauna că puterea şi perfecţiunea sunt două faţete ale unui etern diamant. De data aceasta nu vor mai fi două faţete opuse, nu continuate în aşa fel, încât strălucirea artei să reiasă cât mai deplină din energiile valorificate către culmile creaţiei prin muncă. ______ Ilxawaru Pană Aysmu!1 v '■"■■J..' u,«A? ■awgr.-'-Mir :Duminică 7 Septemb. 1947 Ce cuprinde noul contract colectiv al actorilor Class de swîzare. — Ziua de lucru de 8 ore. — Toalete După o muncă asiduă de câteva săptămâni, contractul colectiv al artiştilor a fost întocmit. La ultimele 3 şedinţe au luat parte directorii tuturor teatrelor din Capitală. Se a căzut la înţelegere şi în cursul săptămânii care urmează, contracul colectiv — primul contract care garantează actorilor asigurarea tuturor drepturilor ce li se cuvin — va intra în vigoare. Punctele principale ale acstui contract sunt: Ziua de lucru de 8 ore Actorul trebue sămuncească pe lună 26 zile (4 Duminici libere). Aceste 26 zile dau un total de 208 ore. Fiecare reprezentaţie e socotită ca 3 ore. Orice apariţie într’un spectacol este socotită ca participare la reprezentaţie, deci 3 ore de muncă. Orice oră de muncă ce depăşeşte totalul zilnic sau lunar va fi socotită ca suplimentară şi plătită ca atare. Clasele de salariu ars* Sunt cinci clase de salarizare. Din prima fac parte elevii de ansamblu, actorii fiind împărţiţi în 4 categorii. La salariul categoriei respective — care urmează să fie stabilit definitiv până luni — se poate adăuga o sumă care să reprezinte valoarea comercială a actorului angajat. Toaletele şi costumele Toaletele moderne şi clasice ale personalului femenin vor fi făcute pe cheltuiala direcţiunii şi se vor alege de comun acord cu Interpreta, director, director de scenă şi decorator. In cazul când costul toaletelor unui actor intr’o piesă modernă e mai mare decât leafa pe o lună a numitului actor, teatrul va suporta 50 la sută din cheltueli. Ansamblul Conform legii teatrelor, teatrele păna la 500 locuri vor avea angajaţi anual 8 membri activi ai sindicatului şi 2 probişti; teatrele cu peste 500 locuri, 12 membri activi şi 3 probişti. Teatrele muzicale vor avea angajaţi anual 50% din membrii orchestrei, corului şi baletului. Sezonierii Actorii angajaţi cu reprezentaţia au o salarizare aparte, fiind plătiţi cu 30 la sută în plus peste leafa categoriei din care fac parte. Ei pot fi angajaţi pe un interval de timp variind între 3 şi 90 zle. Sfrncturi Condiţiile nemaiîntâlnite pe care le oferă acest contract cer în schimb o deosebită conştiinciozitate din partea actorilor. Orice abatere va fi aspru pedepsită. Sunt 9 feluri de pedepse. Primele 3 pot fi date de respectivul director, celelalte şase de comisia de disciplină din care fac parte reprezentanţi ai direcţiei de scenă, ai direcţiei teatrelor şi ai Uniunii Sindicatelor de actori, scriitori şi ziarişti. RSP« Urmare din pagina 1 ctată timp de două secete și jumătate. Abea pa începutul secolului XVIII-lea sala de teatru a început să-și piardă vechea fizionomie, poporul — care asista la spectacole în picioare ?— căpătând și el deslegarea de a privi spectacolul de pe scaun... Prima sală în care s’a aplicat acest privilegiu a fost cea dela hotel Burgogne — în 1662 — dacă când „Monsieur“ fratele mai mic al unui rege al XIV-lea, a vrut să stabilească singur cine flueră cu regularitate, dela parter, pe activul Montfleury. Tradiţia construcţiei sălilor de spectacole a fost reformată abea în a treia decadă a secolului XIX-lea. Din dreptunghiulara sala a devenit la modă în formă de potcoavă, cu parter şi cu mai multe rânduri de loji, prevăzute cu culoare spaţioase. Scena a rămas însă la mijloacele ei primitive, chiar şi în construcţiile cele mai desăvârşite, cum a fost de pildă Teatrul din Meiningen. Dealtfel în epoca aceasta atenţiunea constructorilor nu se îndrepta prea mult asupra interiorului sălilor. Scena continua să fie anarhic construită şi sala imperfectă, dar în schimb se acordă toată atenţia formei exterioare a acestor teatre, care trebuiau să întrunească toate calităţile artei arhitectonice respective. Ne-au rămas din această epocă splendidele edificii ale Operei Mari din Paris, a celei din Moscova, cea dela Odessa, Teatrul din Beyrouth, Opera Mare din Viena şi cea dela Leningrad. Toate aceste săli — ca şi altele din categoria Châtelet — Paris, Grosseschauspielhaus- Berlin, Metropolitan-New York, Covent Garden-Londra, etc., care au o capacitate între 2—3000 spectatori, — cu toate perfecţiunile technice de care beneficiază au rămas cu scenele construite tot după calapodul reformei din 1870. Abea după 1910, odată cu apariţia cinematografului s’a pus în mod serios problema sălilor de spectacole înzestrate cu tot utilajul necesar. îngrijorarea oamenilor de teatru care vedeau în cinematograf un concurent înverşunat şi dotat cu mijloace technice imposibil de realizat în teatru, a fost împărtăşită şi de arhitecţi şi constructori. Charles Siskis, Wimpers Simpson, Serge Chesmaieff, Chesterton, Rudolf Frenkel, Corbett, Harison, Mac Muray, Erich Mendelsohn, Poelzig şi alţii au trecut la ofensivă şi lăsând pe plajj secundar exteriorul, chiar şi sala propriu zisă, şi-au concentrat toată atenţia asupra scenei. Naiva scenă de odinioară s’a transformat într’un adevărat şi perfect apărat tehnic. Scenă glisantă, scena rotativă sau scena ascensor, uzina aceasta de iluzii a fost prevăzută cu amplificatoare pentru sonorizări, cu aparate pentru jacul fascicole luminoase şi a proecţiei, în sfârşit cu cabine comode pentru interpreţi, etc., tinzând să realizeze, fără pauze şi în timpul cel mai scurt, marele spectacol popular. Aceste tendinţe inovatoare au stat la baza construcţiei teatrelor pigalle-paris (1929), Straford Avon (1932), Harcov-U.R.S.S. (1932), Schuman-Frankfurt (1932), Opera din Sofia (1933), Raio City şi Center Theater din New York (1933) şi Cambridge-Londra (1934), — său care au între două şi şase mii de locuri. Şi acum, după ce am trecut în revistă, statistic toate etapele prin care au trecut sălile de teatru din lume, să vedem şi ce s’a făcut la noi şi mai ales ce ar trebui să se facă. Dar despre aceasta în articolul viitor. Ausret Ioan Vraican IN CATEVA HAVDURI Eugenia Popovici şi Ion Lucian Afişul Teatrului Municipal a căpătat o scrisoare cmfwy pa cmfwypa ntat o serioasă întăritură prin integrarea d-nei Eugenia Popovici în ansamblul comediei „Nu se ştie niciodată“ de Bernard Shaw. Eugenia Popovici şi Ion Lucian alcătuesc unul din cele mai bune cupluri de comedie ce se pot formă actualmente în teatrul bucureştean. Pasan Maximilian 3a Teatre»! Alhambre Despărţindu-se de d. Jack Fulga d. Puiu Maximilian va activa totuşi ca director de scenă la Teatrul Boema. Deasemeni a sa este autorul comediei „Cucurigu-Gagu" cu care îş va inaugura stagiunea compania de oraş de la Alhambra ansamblul Mia Steriade, Şt. Flordara, C. Răutuț. Instalarea d-lui SVââ’him la Teatrul. Năfî'«nal - din-- laşi . .. Marţi la orele 12 a avut loc la Teatrul Naţional1 din Iaşi, în prezenţa d-lui Ştefan Tita secretarul general al ministerului Artelor şi a oficialităţilor locale, instalarea d-lui Marin Iorda în funcţia de director al scenei oficiale din capitala Moldovei. Au luat cuvântul d. secretar general Ştefan Tita şi d. N. Kiriţescu, directorul general al teatrelor. Tuturor le-a răspuns d. Marin Iorda mulţumind pentru încrederea ce-l onorează şi promiţând toate strădadaniile pentru ducerea la bun sfârşit a preţioasei misiuni ce i-a fost încredinţată. Teatru! îvtagadar şi-a suspendat activitatea Compania de la Mogador şi-a încetat Duminică seara activitatea. . Ea va fi preluată, probabil, în preajma Crăciunului. începând de joi, la Mogador, se joacă „Legea iertării” de către trupa Victor Antonescu.