Ramuri, 1971 (Anul 8, nr. 1-12)

1971-09-15 / nr. 9

2 • RAMURI ACTUALITATEA ■ In holul modernului hotel Jiul din Craiova a avut loc, la sfîr­­şitul lunii august, vernisajul expo­ziţiei de fotografii şi afişe intitu­lată : U.R.S.S. — ŢARA TURIS­MULUI, organizată din iniţiativa Direcţiei generale pentru turismul internaţional de pe lingă Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice şi Ministerul Turismului din ţara noastră. La festivitatea de deschi­dere au luat parte tovarăşii Ion Cetăţeanu, secretar al Comitetului judeţean Dolj al P.C.R., Petre Gi­gea, prim-vicepreşedinte al comite­tului executiv al Consiliului popu­lar judeţean, Ion Popescu, şeful sec­ţiei de propagandă a Comitetului judeţean Dolj al P.C.R., şi alţi re­prezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat. Expoziţia subliniază importanţa turismului în viaţa internaţională şi a legăturilor de prietenie dintre toate popoarele lumii. Numai în acest an au vizitat Uniunea Sovie­tică peste 12 000 de turişti români, iar ţara noastră a primit în vizită 20 000 de turişti sovietici, care au făcut cunoştinţă cu importantele transformări care s-au petrecut în cele două ţări, cimentînd noi le­gături spirituale menite să întă­rească tradiţionala prietenie dintre U.R.S.S. şi România socialistă. Prezenţa expoziţiei s-a bucurat de interesul unanim al vizitatorilor şi va contribui cu certitudine la creş­terea numărului de turişti din cele două ţări, unite de idealurile co­mune ale socialismului. ■ Comitetul pentru cultură și artă a organizat în localitățile Ce­­răt, Giurgiţa, Bistreţ şi Negoi sim­pozioane pe tema: Rolul opiniei AGENDA CULTURALĂ publice în formarea conştiinţei şi conduitei morale în societate. ■ Fondul documentar al Arhive­lor statului a achiziţionat recent o bogată corespondenţă a lui Ale­xandru Davilla, printre care şi scrisori privind geneza unei schiţe inedite (Moara Filipescu). Au mai fost achiziţionate cîteva scrisori semnate de Tudor Arghezi, Elena Farago şi manuscrisul original al volumului de versuri Cîntecul gre­­erului de Cincinat Pavelescu. ■ Poetul Eugen Constant a donat Bibliotecii municipale Craiova vo­lumele de versuri militante pe care le-a publicat de-a lungul anilor. Printre volumele­ donate se află : Condicat de lume nouă, Crater scu­fundat, Poezii , Articole, Gravuri şi rezonanţe, Lumini la orizont, Poezii, culegeri antologice.­­ Invitat de conducerea Univer­sităţii craiovene, profesorul Andrea Zocco, specialist în cercetări pomi­cole al Universităţii din Bologna, a purtat discuţii cu cadrele didac­tice şi a vizitat fermele experimen­tale şi staţiunile de pe nisipuri. ■ Arhivele statului din Craiova au deschis în holul sediului propriu o expoziţie documentară cu prile­jul împlinirii a 370 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul. ■ Comitetul pentru cultură şi artă a organizat în comunele şi sa­tele judeţului Dolj numeroase con­ferinţe cu tema : Rolul P.C.R. în organizarea şi desfăşurarea insurec­ţiei din August 1944. m In lunca Tesluiului a avut loc a doua ediţie a Serbărilor cîmpe­­neşti, manifestare cultural-artistică de amploare, la care şi-au dat con­cursul formaţii artistice de amatori din localitate şi comunele vecine, precum şi invitaţi din judeţul Olt. ■ La Casa de cultură a studen­ţilor, prof. univ. Popescu Neculce a prezentat o amplă expunere pe tema: România socialistă în cir­cuitul economic internațional. Un eveniment cultural remarcabil... ...îl constituie recenta expoziţie itine­rantă „Picturi celebre din muzeele Pa­risului“, deschisă în oraşul Craiova între 14 august şi 5 septembrie a.c.. Faptul ca atare fiind consumat, revenim, totuşi, asupra lui pentru a-l defini ca pe un eveniment cultural remarcabil, datorită implicaţiilor sale în ceea ce priveşte ri­dicarea prestigiului vieţii spirituale a judeţului nostru, în pagina 22 vă pre­zentăm o succintă trecere în revistă a pieselor expuse, în perioada amintită, în saloanele Muzeului de artă din Craiova. Vignetele de la paginile 12 şi 13 a­­parţin graficianului Benedict Gănescu. Fotografiile din acest număr aparţin fotoreporterilor Ion Cucu şi Ştefan Ghionea.­ -------------VITRALIU Un sens al partinităţii Unul dintre evenimentele politice majore ale acestui an îl constituie impresionanta Adunare populară con­sacrată împlinirii a 150 de ani de la mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu şi festivitatea a­­cordării gradului de ofiţer unor noi formaţii de absolvenţi ai şcolilor mili­tare, care au avut loc în prezenţa to­varăşului Nicolae Ceauşescu, a con­ducătorilor de partid şi de stat. Eveni­mentul, considerat în sine, s-a vrut un moment aniversar, dar nu este mai puţin adevărat că implicaţiile cuvîntă­­rii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ros­tită pe vastul platou din­ faţa Monu­mentului eroilor patriei din Bucureşti, sunt mult mai profunde în ceea ce priveşte ecoul produs în conştiinţe. „Este cunoscut că partidul şi poporul nostru — sublinia secretarul general al partidului — aniversează toate mo­mentele de seamă din trecutul de luptă şi de muncă al poporului nostru, cele­brează cu veneraţie toate paginile de glorie şi eroism înscrise de-a lungul is­toriei de masele populare din ţara noastră, în apărarea gliei strămoşeşti, în bătăliile pentru libertate, demnitate naţională şi o viaţă mai bună. Dez­voltarea României e­ste rezultatul lupte­lor de veacuri duse de cele mai îna­intate forţe ale societăţii, de clasa muncitoare, ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii, fără deose­bire de naţionalitate, istoria patriei noastre fiind însăşi istoria luptelor de eliberare naţională şi socială ale po­porului, a luptei revoluţionare a clasei muncitoare, a Partidului Comunist Român“. Evident, implicaţia profundă a acestor cuvinte rezidă în posibilita­tea pe care ele ne-o oferă în ceea ce priveşte descifrarea unuia dintre sen­surile majore ale partinităţii. Partinitatea, inspirat definită ca di­mensiune spirituală a întregului popor, continuă sentimentele de permanenţă care au animat generaţii întregi de oameni şi, în acest sens, ea este un fac­tor primordial de continuitate în isto­ria noastră. Ideologia pregnant pro­gresistă care a animat pe protagoniştii marii mişcări populare de la 1821, con­dusă de Tudor Vladimirescu, pe iniţia­torii marilor mişcări revoluţionare care au culminat cu revoluţia burghezo­­democratică din 1848 şi cu Unirea Principatelor Române în 1859 şi, în consecinţă, pe creatorii României mo­derne, a generat în conştiinţele îna­intaşilor noştri un sentiment de pro­fund patriotism, o încredere neţărmu­rită în necesitatea şi posibilitatea îm­plinirii aspiraţiilor de libertate şi pro­gres ale întregului nostru popor. In continuitatea acestor nobile trăsături, partinitatea comunistă, ca sentiment definitoriu al făuritorului istoriei timpului nostru, afirmat cu atâta vi­goare în bătăliile de pliasă care au urmat creării Partidului Comunist Român din 1921 și în luptele de baricadă din vara fierbinte a anului 1944, se remarcă prin­­tr-un plus substanţial de luciditate şi printr-o înţelegere profundă a sensu­lui evoluţiei sociale. Cu alte cuvinte, partinitatea, în calitate de corolar al conştiinţei comuniste, rămîne un sen­timent, dar un sentiment ridicat la rangul de dimensiune spirituală. A fost un privilegiu pentru înaintaşii noştri că timpul le-a oferit posibilita­tea să-şi subsumeze idealurile unui curs necesar şi generos al istoriei. Este un privilegiu pentru noi că istoria acestor ani, bogată în evenimente de acută semnificaţie socială, ne-a oferit tuturor posibilitatea să ne subsumam idealurile politicii Partidului Comunist Român, iniţiatorul şi făuritorul tuturor victoriilor noastre. In acest sens, par­tinitatea îşi dezvăluie noi trăsături prin însuşi caracterul ei de a ne im­plica în activitatea social-politică nu numai sentimental, ci şi spiritual. Iar recentele documente de partid privind domeniul determinant al ideologiei, cu deosebire Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din dome­niul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, ne ajută să în­ţelegem portinitatea ca pe o condiţie fundamentală a afirmării personalită­ţii, a făuririi omului nou, profund de­votat socialismului şi comunismului. Comentator SPORT BUCURII, DECEPŢII ŞI... SPERANŢE Oricît am vrea să ne lăsăm captaţi şi de alte discipline sportive, fotbalul, acest hrăpăreţ sport, şi-a înfipt din nou tenta­culele în timpul nostru liber, purtîndu-ne două săptămîni pe aripi de vise, bucurii, dezamăgiri şi speranţe spre stadioane, apa­rate de radio, spre micile ecrane. Prezenţa a patru echipe româneşti, alături de alte 127 formaţii, la startul a trei competiţii europene a impus tăierea în felii a eta­pei a patra pe care am urmărit-o mier­curi, sîmbătă şi duminică. Am intrat în săptămâna „pumnilor strânşi“ nu atît pentru deţinătoarea Cupei României, socotind meciul din La Valetta o simplă formalitate pen­tru Steaua, cît pentru celelalte reprezentative ale fotba­lului românesc : Dinamo, Rapid şi U.T.A. Dar, anonima formaţie malteză F.C. Hiber­nians Paola nu s-a vrut modestă şi a scos un „nul“ pe stadionul lor de... pia­tră. Dar nu ne facem griji : pe catifelatul gazon al stadionului „23 August“ maltezii vor face cunoştinţă cu eliminarea din competiţie. Griji ne facem pentru soarta campionilor noştri care a doua zi, miercuri, s-au dovedit o echipă dezechi­librată, cu un joc steril, fără să se ridice măcar la cota medie a fotbalului european. Greu de crezut că la Trnava, Adamec, Kuna, Hagara sau Dobias vor lăsa să le scape calificarea. După jocul prestat de rapidiști la poa­­leleVezuviului încercăm să sperăm că, la București, Răducanu, Dumitru, Dinu, Muşat şi Neagu vor fi aceeaşi ca în prima confruntare cu A. C. Napoli for­­ţînd victoria, dacă Lupescu nu va mai face „cadouri“ şi, bineînţeles, dacă Sor­­mani, Juliano sau Altafini nu vor fi stopaţi în faţa careului de apărarea giu­­leşteană. Dovedindu-se aceeaşi echipă serioasă, cu „picioarele pe pămînt“, bine pregă­tită tehnic, fizic şi moral, U.T.A. ne-a adus marea satisfacţie. Tineri ca Bro­­şovschi, Kun II şi Roth, alături de „ve­teranii“ Domide, Lereter sau Petescu, şi-au asigurat mandatul pentru turul II în Cupa U.E.F.A învingînd Austria-Salz­­burg cu un scor pe care Labuda, Hala şi Ritter nu-l vor putea întrece pe tere­nul propriu. Deci, bucurii, speranţe dar şi îngrijo­rări. Ne îngrijorează forma actuală a jucătorilor din cluburile fruntaşe ale ţării. Se pare că această criză străbate toate loturile echipelor din primul eşalon al fotbalului românesc de la care nu face excepţie Universitatea Craiova. Pornind în noua ediţie a campionatului naţional cu o semivictorie asupra câştigătoarei Cupei României, studenţii craioveni au capotat în faţa a două formaţii de va­loare mediocră, C.F.R. Cluj şi S.C. Ba­cău. In aceste întîlniri, „U“ Craiova s-a dovedit o echipă neomogenă, fără forţă de luptă şi, în special, fără putere de concentrare în momentele grelei ale me­ciurilor (vezi depăşirea liniei de apărare şi inexistenţa sistemului ofensiv în me­ciul de la Bacău şi căderea totală a în­tregii echipe în repriza a doua a întîl­­nirii de la Craiova cu feroviarii clujeni). Revirimentul apărut în confruntarea cu colegii lor din Iaşi a bucurat şi bucură, desigur, înflăcăraţi­ suporteri ai acestei capricioase echipe, dar să nu uităm că trei din cele cinci goluri înscrise în poarta ieşenilor s-au datorat greşelilor de apărare a oaspeţilor ; să nu uităm că în cea de a două repriză noua speranţă a atacului craiovean, Pîrvu, nu a mai dat randamentul scontat ; să nu uităm că Niţă nu poate, de multă vreme, de­păşi stilul său de joc cu driblinguri prelungite, fără finalizare pozitivă, ci terminate cu pase greşite sau pierderi puerile de balon şi, în sfîrşit, să nu ui­tăm că atunci cînd, din diferite motive, Oblemenco nu apare în formaţie linia de atac nu mai are echilibru, nu mai are forţă de pătrundere, jocul nu mai are or­ganizator. Să stea oare forța de joc a unei echipe într-un singur jucător ? Spre eliminarea acestor lacune trebuie să se îndrepte viitoarele pregătiri ale divizi­onarei craiovene. Cu atît mai mult cu cît în următoarele patru etape echipa craioveană joacă o singură dată pe teren propriu primind, în primele două etape, replica unor echipe dificile, Dinamo Bucureşti şi U Cluj, la care cu greu se pot obţine puncte. Poate studenţii cra­ioveni îşi vor aduce aminte de ultimul lor meci din campionatul trecut dispu­tat pe şos. Ştefan cel Mare. Şi atunci redevenim... Universitatea Craiova. Virgil Vasilescu

Next