Ramuri, 1982 (Anul 19, nr. 1-12)
1982-09-15 / nr. 9
în spiritul documentelor Plenarei CC. al P.C.R. din 12 iunie a.c. şi ale celui de al ll-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste la Universitatea din Craiova Un proces multilateral Tradiţie şi inovaţie * * * învăţământul superior românesc este, astăzi, chemat să contribuie, cu competenţă, entuziasm şi patriotism, la formarea de specialişti bine pregătiţi care să poată, cu responsabilitate şi dăruire, să rezolve cât mai eficient complexele probleme pe care le pune, permanent, construcţia socialismului în ţara noastră. La baza dezvoltării învăţământului românesc modern contemporan se află relaţia învăţămînt-cercetare-producţie, triadă fundamentală în creşterea calitativă a şcolii noastre ridicată de secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la rangul de suprem instrument în orientarea, în perspectivă, a întregului nostru sistem instructiv-educativ. Legarea şcolii româneşti, în general, şi a celei superioare, în special, de necesităţile economiei şi culturii noastre naţionale a fost resubliniatăcu exactitate şi profund sentiment patriotic de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 12 iunie a.k. şi la cel de al II-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste. De fapt, învăţămintul românesc, în special cel superior medical, tehnic şi agronomic, are o veche tradiţie în ceea ce priveşte legarea lui de producţie. Desigur, în condiţiile unei industrii puţin dezvoltate, ale unei agriculturi primitive, al unei slabe reţele sanitare existente in regimurile burghezomoşiereşti, legarea învăţământului superior de nevoile societăţii era o relaţie nu atît stabilită ca un sistem fundamental logic, ci mai degrabă un rezultat al eforturilor unor mari profesori şi oameni de ştiinţă şi cultură, patrioţi înflăcăraţi, care au contribuit prin munca lor neobosită, în ciuda dificultăţilor şi piedicilor ivite din partea diriguitorilor de atunci ai ţării, la fundamentarea şi dezvoltarea şcolii româneşti, la impunerea ei pe plan mondial. Nume ca ale profesorilor George Ţiţeica, Simion Stailow, Nicolae Vasilescu Karpen, Ludovic Mrazec, Nicolae Coculescu, Satbica Ştefănescu, Nicolae Titulescu (în acelaşi timp şi unul dintre cei mai străluciţi diplomaţi români), Radulescu-Motru, Traian Lalescu, Duiliu Marcu, Petre Vancea, Dimitrie Gerotă, Traian Nasta, Amza şi Iancu Jianu, D. M. Pippidi, George Vîlsan sânt doar cîteva dintr-o pleiadă pe care i-a avut cultura şi ştiinţa patriei noastre şi care au luptat pentru impunerea şcolii superioare româneşti pe plan universal. Nu întîmplător am citat aceste Mustre nume, întrucît toţi cei de mai sus s-au format în şcolile craiovene, au făcut cinste învăţământului din cetatea banilor, au aspirat permanent la ideea existenţei unei universităţi craiovene, idee cuprinsă în proclamaţia de la Islaz de la 1848. împlinirea acestei aspiraţii avea să vină peste un veac, cînd, în 1947—1948, apare primul nucleu de învăţământ superior oltean — Instituitul agronomic urmat la puţin timp de Institutul de maşini şi aparate electrice şi mai tîrziiu de cel pedagogic. Dar adevărata piatră de temelie a cetăţii universitare craiovene a pus-o la 12 iunie 1966 tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, care a semnat atunci actul de naştere al celei de a cincea universităţi a ţării. Universitatea din Craiova a crescut şi s-a dezvoltat sub privirea şi grija partidului nostru, sub îndrumarea şi orientarea permanentă a secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cei peste 11 000 de studenţi, dintre care 1 400 de peste hotare, se pregătesc sub directa şi competenta îndrumare a peste 700 de cadre didactice în cadrul celor 8 facultăţi şi 23 de specializări în profilurile : tehnic, economic, agricol, medical, filologic şi de st.naturii (matematic şi fizic). Implicarea Universităţii noastre în rezolvarea unor importante probleme ale economiei şi culturii din municipiu, judeţ, zonă şi din ţară este complexă, înscriindu-se an de an pe o traiectorie mereu ascendentă. Astfel, ideea realizării lanţului complet cercetare-prototipserie zero,producţie se materializează la Facultatea de electrotehnică în producerea de instalaţii şi dispozitive de reglare electronică, în principal regulatoare automate de tensiune, amplificatoare şi alimentatoare pentru relee care se concep, se proiectează şi se produc decătre cadrele didactice, tehnicienii, muncitorii şi studenţii facultăţii, ele înlocuind importul. In ultimul timp, aliniindu-se la rezolvarea problemelor energetice ale ţării, la aceeaşi facultate se produc două tipuri de dispozitive care permit deconectareaautomată a grupurilor de alimentare a instalaţiilor de sudare electrică, dispozitive care se livrează în serie mare diferiţilor beneficiari din ţară şi care conduc la mari economii de energie electrică. Sunt depuse, de asemenea, eforturi pentru utilizarea energiei solare m eoliene, iar la Facultatea de mecanică, răspunzîndu-se cu competenţă şi pasiune activităţii de cercetare şi producţie prin care să se valorifice superior unele materiale-reziduu, s-a trecut la fabricarea, prin sinterizare, a unor piese necesare instrumentelor de măsură şi care se livrează întreprinderii de profil din Timişoara. Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că studenţii şi cadrele didactice de la facultăţile cu profil agricol rezolvă de mulţi ani problemele complexe ale creşterii producţiei pe nisipuri, se preocupă de producerea de noii soiuri de plante, iar în ultimul timp îşi concentrează atenţia spre valorificarea terenurilor blocate de halde de cenuşă de termocentrale sau a celor dacopentate din zona minieră Rovinari. Răspunzând chemării secretarului general al partidului de a fi permanent în mijlocul producţiei agricole, majoritatea cadrelor didactice îndrumă şi sprijină îndeaproape întreprinderi agricole de stat, cooperative agricole, consilii unice agroindustriale de stat şi cooperatiste, puncte de cercetare. In acelaşi sens, cadre didactice şi studenţi de la Facultatea de ştiinţe economice colaborează strîns cu o serie de întreprinderi şi instituţii de profil în rezolvarea unor probleme importante de creştere a eficienţei muncii, de organizare a acesteia şi a producţiei. Facultatea de filologie şi disciplinele de ştiinţe sociale, inclusiv centrul de cercetare de profil, sunt implicate profund în probleme de sociologia muncii, de valorificare a potenţialului uman şi material din noile zone industriale ale Olteniei, de valorificare a trecutului de luptă socială şi politică a poporului nostru, de valorificare a culturii existente de-a lungul timpului pe aceste meleaguri. Medicina muncii, igiena acesteia, problemele de medicină socială, precum şi cele de strictă specialitate formează direcţii principale de cercetare pentru Facultatea de medicină, după cum introducerea tot mai accentuată a matematicilor aplicate şi a fizicii şi chimiei în producţie, alături de cercetările fundamentale, sunt preocupări de bază ale cadrelor didactice şi studenţilor de la Facultatea de ştiinţe ale naturii. Desigur, Universitatea noastră este în acelaşi timp şi un veritabil polarizator al unor manifestări ştiinţifice de prestigiu cu ample rezonanţe pe plan naţional. Numai în anul universitar trecut s-au organizat din iniţiativa ei şi în colaborare cu alţi factori cîteva importante sesiuni de comunicări ştiinţifice cum ar fi : „Protecţia ecosistemelor şi folosirea raţională a erbicideilor“, „Simpozionul de teoria sistemelor“, Sesiunea ştiinţifică jubiliară comună a Facultăţii de electrotehnică şi a Întreprinderii „Electroputtere“ ş.a. Onoraţi de prezenţa in patru rînduri, în mijlocul nostru, a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, întregul colectiv de cadre didactice, studenţi şi personal auxiliar al Universităţii este hotărt şi în anul universitar care a început să răspundă cu pasiune, entuziasm şi fierbinte patriotism nobilelor şi complexelor sarcinii pe care le pune în faţa învăţământului partidul nostru, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru creşterea permanentă a calităţii pregătirii cadrelor necesare construcţiei socialismului şi comunismului în patria noastră, prof. univ. dr. ing. Silviu Puşcaşu rectorul Universităţii începem noul an şcolar sub semnul luminoaselor indicaţii, sarcini şi orientări date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru, ale ideilor de o deosebită valoare teoretică şi practică cuprinse în Expunerea prezentată la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 12 iunie 1982 şi în Cuvîntarea la Congresul al II-lea al educaţiei politice şi culturii socialiste. In activitatea politico-educativă de formare a omului nou, de educare comunistă a tineretului — a spus secretarul general al partidului — un rol important revine şcolii — principal factor de cultură şi civilizaţie . „Incepînd cu învăţămintul preşcolar şi pînă la învăţământul universitar, copiii, tinerii trebuie crescuţi şi educaţi în spiritul dragostei de patrie, al devotamentului faţă de socialism, faţă de partid, în spiritul muncii, înarmîndu-i cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii umane“. O primă concluzie : tineretul patriei noastre trebuie să fie multilateral pregătit, întreaga muncă educativă — o muncă deosebit de complexă, în care şcoala are un rol hotărîtor — nu trebuie să urmărească uniformizarea oamenilor ci, dimpotrivă, dezvoltarea personalităţii fiecăruia. Secretarul general al partidului a arătat, şi cu un alt prilej, în acest sens, următoarele : „Nu ne propunem şi nu ne putem propune uniformizarea omului. Aceasta ar fi o absurditate, un nonsens. Noi acţionăm pentru formarea unui om de omenie, cu o pregătire multilaterală, a unui comunist de omenie. Urmărim crearea condiţiilor celor mai propice ca omul să se poată manifesta plenar, în toate domeniile vieţii sociale, fiecare cu capacităţile, personalitatea şi felul de a fi în spiritul comun întregii societăţi, al dragostei de dreptate şi adevăr, al curajului şi cinstei, al hotărîrii de a lupta împreună cu ai săi pentru fericirea proprie, pentru fericirea întregii societăţii“. Această idee este de o mare actualitate deoarece, în prezent, mulţi din liceenii noştri — adesea, influenţaţi de părinţi — consideră că, pentru a-şi asigura succesul la concursul de admitere în învăţămîntul superior (şi chiar în viaţă) trebuie să „se specializeze“ încă din liceu (și, ca urmare studiază temenic — uneori, începînd din clasele primei trepte — doar disciplinele care intră în profilul concursului de admitere în facultatea dorită). Evident, specializarea (timpurie, chiar) este, în zilele noastre, o necesitate. La fel de adevărat este și că în timpul anilor de liceu se pot face (şi trebuie să se facă !) în această direcţie primii paşi. Greşit este doar punctul de vedere susţinut de cei care consideră că „specializarea“ trebuie făcută în detrimentul culturii generale, în lumea contemporană, mai poate fi vorba de cultură generală în condiţiile specializării şi a opţiunii — pe această bază—pentru o anumită profesiune ? Numeroase personalităţi ale vieţii noastre cultural-ştiinţifice au dat, la întrebarea enunţată, un răspuns afirmativ. De la tribuna celui de al II-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste, s-a putut auzi, încă o dată — participant la acest impunător forum al culturii noastre, am auzit şi reţinut, mi-a mers de-a dreptul la inimă — alt însufleţitor apel : trebuie să se acorde o mult mai mare atenţie studiului şi însuşirii temeinice, de către toţi tinerii aflaţi pe băncile şcolii româneşti de toate gradele, a istoriei şi literaturii patriei. „Nu se poate vorbi — arăta preşedintele ţării — de educaţia politică, de cultura revoluţionară fără cunoaşterea limbii şi literaturii, a istoriei glorioase a poporului nostru“. După cum se cunoaşte, toate disciplinele de învăţământ — şi, pornind de aici, toate cadrele didactice — pot şi trebuie să contribuie la actul major, de interes naţional, al formării şi educării tinerei generaţii — nădejdea şi schimbul de mîine, viitorul naţiunii noastre socialiste. Cineva spunea — şi avea, să recunoaştem, dreptate — că un profesor priceput poate face educaţie elevilor săi chiar şi atunci cînd îşi propune să-i deprindă „tainele“ celui mai elementar dintre calcule , cit fac 1 + 1. La felde bine se ştie însă că — în ansamblul obiectelor de învăţământ , limba şi literatura română şi istoria patriei îndeplinesc un rol esenţial în procesul de educare a tineretului în spirit patriotic, revoluţionar. Intr-adevăr, nu se poate vorbi de educaţie patriotică, socialistă a tineretului şcolar, fără însuşirea temeinică a limbii şi literaturii române — rod al forţei creatoare a societăţii, expresie a geniului şi a sensibilităţii poporului însuşi. De asemenea, nu se poate vorbi de educaţie patriotică, revoluţionară, fără cunoaşterea istoriei patriei, fără cinstirea trecutului, a muncii şi luptei înaintaşilor noştri. In acest context, sporeşte considerabil rolul şcolii, al cadrelor didactice de specialitate în predarea acestor principale discipline de învăţămînt, în valorificarea conţinutului şi a aportului lor formativ la dezvoltarea sentimentelor de dragoste şi a devotamentului elevilor faţă de patria socialistă. Situaţia existentă in prezent — din acest punct de vedere — nu ne poate mulţumi. In calitate de educatori ai tinerei generaţii ne dăm seama că se poate şi trebuie să se facă mai mult în direcţia stimulării interesului elevilor noştri pentru studiul aprofundat şi ca metodă al limbii şi literaturii române, al istoriei patriei. In această direcţie, se pot lua — şi se vor lia, sunt sigur — o serie de măsuri care îşi vor dovedi, sperăm, într-un viitor apropiat, eficienţa. prof. Nicolae Andrei directorul liceului „NicolaeBălcescu“ din Craiova (Continuare în pag. 10) RAMURI nr. 9 (219) • 15 septembrie 1982 • pagina 2