Renaşterea Bănăţeană, decembrie 2012 (Anul 24, nr. 6963-6985)

2012-12-28 / nr. 6983

La mulți ani! Renașterea bănățeană 7 vineri, 28 decembrie 2012 2013 sau anul 6521 de la facerea lumii? Ne mai despart doar trei zile până la sărbătoarea de Anul Nou, pasul simbolic pe care-l facem spre 2013. Faptul că anul care se apropie­ poartă numărul 2013 se datorează unui compatriot, cărturarul străro­­mân Dionisie Exiguul, care s-a năs­cut în jurul anului 470,în Dobrogea de astăzi (provincia daco-romană antică Sciția Minor), unde a și trăit și lucrat cea mai mare parte a vieții sale, înainte de a fi chemat la Con­­stantinopol, iar mai apoi la Roma. Ajuns în Cetatea Eternă, unde avea să se stingă din viață în anul 545, Dionisie Exiguul a primit din partea Bisericii creștine însărcinarea de a stabili o nouă cronologie universală, care să înlocuiască diferitele tradiții urmate în numărătoarea anilor în provinciile imperiului - știut fiind că, în vreme ce în Italia și Galia, anii se numărau de la fundarea Ro­mei, Orientul elenistic păstra siste­mul Olimpiadelor, iar Africa și teri­toriile asiatice aveau propriile lor tradiții cronologice. Având la bază reforma calendaristică efectuată de împăratul Iulius Cezar în anul 46 Î.Hr., sistemul propus de Dionisie Exiguul, care a devenit în prezent baza universală de calcul a timpului, a luat ca punct de pornire Nașterea Mântuitorului­­ însă nu pe cea biolo­gică (așa cum se crede îndeobște), ci nașterea spirituală, a primei intrări în templu. Astfel, anul 753 de la fondarea Romei a devenit anul 1 al erei­ creștine (universale), ceea ce înseamnă că, dacă tradiția antică a Cetății Eterne ar fi rămas neschim­bată, acum am sărbători trecerea în anul 2764! Deși a devenit universal, siste­mul cronologic introdus de străro­­mânul Dionisie Exiguul n-a înlocuit cu totul tradițiile mai vechi sau mai noi ale civilizațiilor neeuropene. Ast­fel, lumea islamică se află abia în anul 1435, dat fiind faptul că numă­rătoarea cronologică se face pornind de la data când Mahomed a plecat din Mecca spre Medina (în 16 iulie 622), iar anul islamic are doar 354 de zile. In schimb, potrivit vechii tradiții bizantine (care calcula anii de la așa-numita "facere a lumii", sistem folosit și în tradiția româ­nească până în epoca modernă), ne-am afla deja în anul 6521. Un sistem oarecum asemănător (dar care are la bază, ca și în cazul arabilor, anul lunar de 354 de zile), folosesc și evreii, care se pregătesc să pă­șească în anul 5774. Tradiția chineză - poate cea mai lungă tradiție crono­logică oficială de pe glob, al cărei început l-a constituit reforma calen­daristică făcută de împăratul Huang Ti în anul 2637 î.Hr. - are la bază atât calendarul solar (asemănător celui folosit de europeni), cât și ideea că timpul este ciclic, drept pentru care țara care reunește o cincime din locuitorii planetei se pregătește să intre în anul 30 din cel de-al 78- lea ciclu. (L.N.) Obiceiuri și superstiții de Anul Nou La români, ajunul Anului Nou este însoțit de o multitudine de obi­ceiuri și superstiții care, în viziunea unora, trebuie respectate pentru intra cu bine în anul care urmează. De dimineață, se merge cu Plugușorul și cu jocurile cu măști: capra, ursul, căluțul. Acest obicei este legat de fertilitatea și rodul pământului. Bă­trânii spun că în ajun locuința nu sătură, ca să nu-ți arunci belșugul din casă. De aceea, orice activitate legată de curățenia gospodăriei tre­buie făcută înainte, inclusiv spălatul rufelor și tăiatul cu foarfecă. Din același motiv, pentru a nu rămâne casa goală în anul care stă să vină, nu se dă nimic afară (deci nici guno­iul). O altă tradiție spune că până în ajun e bine să-ți plătești toate dato­riile ca să nu fii nevoit să plătești tot anul și să nu dai bani cu împru­mut, ca să nu fii sărac. Iar pentru a avea parte de un an liniștit, în această zi e bine să nu plângi și să nu te cerți. La noi, tradiția populară abun­dă în practici și pentru prognozarea vremii și a recoltelor din noul an. De exemplu, pentru prognozarea vremii, conform așa-numitului ca­lendar din foi de ceapă, o ceapă era tăiată în 12 părți egale, corespun­zătoare fiecărei luni a anului, iar în cojile astfel obținute se punea sare, în cantități egale. Foile de ceapă erau așezate apoi pe masă sau pe vatra sobei, în ordinea în care se succed lunile în an, iar în dimineață zilei de 1 ianuarie se apreciau lunile plo­ioase în funcție de apa acumulată în cupele foilor de ceapă. Pentru estimarea culturilor se folosea calen­­­­­darul de cărbuni. Astfel, pentru fieca­re plantă în parte (porumb, grâu, cartof etc) se punea câte un cărbune aprins pe o tavă, până dimineața. Cantitatea de cenușă rezultată de la fiecare cărbune reprezintă rodul re­coltei corespunzător plantei alese. Legat de noaptea de Revelion, există și mici superstiții amuzante. Se spu­ne că este bine să porți un articol de lenjerie intimă roșu sau un obiect de vestimentație nou, pentru noroc și prosperitate în anul care vine. Ba­nii din buzunar deschid calea către o situație financiară bună și ceea ce țin în mână la ora 12, ora care mar­chează trecerea în anul următor, vei ține în mână întreg anul. Nu se înlo­cuiește calendarul înainte de a se termina anul, iar o crenguță de vâsc pe marsă sau atârnată deasupra ușii aduce noroc pe toate planurile. Des­pre cei care doresc să se căsătorească se spune că este bine să poarte pe inelarul stâng un inel, iar cei care își doresc sănătate trebuie să mănân­ce struguri și mere. în anumite zone rurale ale țării, în această noapte magică se mai păstrează obiceiul ghicirii în stele de către fetele tinere, care doresc să își găsească alesul. Tinerele ies afară și privesc pe cer, numărând nouă stele. După ce termi­nă de numărat, fata se adresează stelei respective pentru a o ajuta să-și întâlnească ursitul. Dacă ultima stea este mai mare și mai strălucitoare decât celelalte, înseamnă că ursitul fetei va fi un bărbat deosebit. De Anul Nou, Sorcova este obiceiul conform căruia copiii, dar și cei mari, merg și seamănă, simbolic, cu boabe de grâu și orez, pe care le aruncă în casă și asupra celor din casă, pentru belșug. Pentru noroc, tradiția spune că primul om care trece pragul unei case după ceasul al 12-lea trebuie să fie un bărbat brunet, blonzii și femeile fiind considerați aducători de ghinion. (G.l.) Kiribati "sparge gheața" Primul loc de pe glob în care­­și face apariția Anul Nou este Kiri­bati, micul stat insular din Oceanul Pacific, aflat la jumătatea distanței dintre Arhipelagul Hawaii și Austra­lia. Acestuia i s-au alăturat, începând de anul trecut, și vecinii săi insulari Samoa și Tokelau, care au obținut dreptul de a se încadra în alt fus orar pentru a-și sincroniza activitățile cu principalii lor parteneri comerciali din Australia și Noua Zeelandă. Kiri­bati își păstrează însă privilegiul de a fi primul punct de pe glob în care este anunțată sosirea Anului Nou, privilegiu de care beneficiază ca ur­mare a unei convenții intern­aționale privind trasarea așa-numitei "linii de schimbare a datei" - un alinia­ment convențional care unește Polul Nord și Polul Sud, pe un traseu aflat oarecum în prelungirea mult mai bine cunoscutului "meridian Green­wich".

Next