Revista Economică, 1925 (Anul 27, nr. 1-50)

1925-01-16 / nr. 1-4

Hc. 11­ ­6 Ianuarie 1925. REVISTA ECONOMICA Reorganizarea Casei de depuneri Cetim în Universul de la 25 l. c. următoarele informaţiuni interesante Prin actuala ei organizaţia. Casa de depuneri şi consemnaţiuni ne mai putând să facă faţă nece­sităţilor de după războiu ale României întregite, mi­nisterul de finanţe a instituit o comisiune, cu însăr­cinarea de a cerceta situaţia de fapt a serviciului şi a personalului, urmând ca tot la să întocmească şi protestul de reorganizare a instituţiei. In lucrările începute, comisiunea a primit o se­rie de orientări din partea d-lui Vintilă Brătianu, care înainte de plecarea sa la Paris, participând la lucră­rile comisiunei, a ţinut să facă o expunere de prin­cipii asupra viitoarei reforme a Casei de depuneri. D. ministru de finanţe a recomandat comisiunei să stabilească de la început un program de reforme, deosebind măsurile ce se pot lua imediat, de dispoziţi­­unile ce se pot introduce în viitor A recomandat deasemeni, în interesul sistematizării, ca chestiunile referitoare la Casa de economie să se discute sepa­rat de cele referitoare la Casa de depuneri. Ocupându-se de Casa de economie, arată, că ea fiind creiată în scopul încurajării micilor economii, trebue pusă la îndemâna tuturor straturilor sociale, organele ei să se întindă cât mai în adâncime pen­tru a se putea face cu înlesnire operaţiuni chiar în satele cele mai îndepărtate de centre, la precepţii, oficii poştale, şcoli. Urmează să se cerceteze iarăş, în ce mod s ar putea lega relaţiuni cu băncile populare, ca acestea să facă operaţiuni pentru Casa de economie. In ca­zul, când s’ar lega asemenea relaţiuni, se poate ajunge şi la înţelegerea, ca o parte din depuneri să se dea spre întrebuinţarea băncilor populare în schimbul unui procent, pentru ca astfel sumele adunate din depunerile de la ţară să folosească şi acelora, cari le-au strâns. Formalităţile să fie cât mai simplificate, înlătu­­rându-se situaţia de azi, când libretele şcolare nu se ţin în permanenţă la deţinător, ci se iau din mâna lor, spre a se face vărsarea lunară fie la ad­ministraţiile financiare din judeţ, fie la casieria cen­­­trală. Libretele trebuesc achitate la vedere şi la orice administraţie financiară din ţară. Administraţiile financiare de Ilfov şi capitală care azi fac operaţiuni reduse, trebue să-şi întindă operaţiunile, lucrând ca şi cele din provincie,, aşa ca Centrala să nu se mai ocupe cu operaţiunile de ghişeu, ci numai cu cele mari: întrebuinţarea fondu­rilor, cumpărării de efecte împrumuturi, mişcarea fon­durilor între casim­i, adică cu tot ce se raportă la întrebuinţarea plusurilor de fonduri peste necesităţile zilnice ale administraţiilor financiare. In această direcţie comisia trebue să aibă în vedere, că beneficiile de la economii, fiind produse de sumele micilor depunători, este drept ca în mare parte toţ­ lor să le folosească, iar nu împrumuturilor de stat. Dar şi aci fondurile trebuesc întrebuinţate în aşa fel, ca la o cerere mare de restituire, cel puţin V3 din capital să fie cât mai mobil şi deci să se poată lichida cu cea mai mare uşurinţă. Comisiunea trebue să vadă, cu ce anume insti­­tuţiuni ar fi folositor să lege relaţiuni Casa de eco­­nomie şi dacă nu e bine, ca în compunerea consi­liului să între şi membrii ai acelor instituţiuni, cum ar fi de ex Băncile populare, Banca Naţională, Lo­cuinţele eftine etc. Trebue să se găsească apoi mijloacele pentru atragerea economiilor şi să se vadă, dacă nu este locul să se acorde o remiză funcţionarilor de la agenţii iar depunătorilor — spre încurajare — o primă oa­recare, mai ales celor mici. Până la o nouă situaţie valutară, să se ridice cuantumul sumelor ce se pot depune intr’un libret •; e bine însă să nu treacă de 10.000 lei.­­ •­In ce privește organizarea și operaţiunile Casei de depuneri, s’a propus să se dea drept instituției de a putea achita la cerere cu b­anele depunător lor în schimbul unui comision ceeace ar' aduce și un venit. " . 1­­­r: '"1 D. Vintilă Brătianu a recomandat că în afară de taxa specială de conservare ar trebui să se pre­tindă şi o taxă de administrare pentru depozitele care, prin natura lor, cer o lucrare mai mare (tăierea cupoanelor, corespondenţe multiple cu tribunalele sau alte autorităţi, trimiteri de cupoane în provinţie etc.), căci este drept, ca pentru orice măsură luată numai în interesul unor categorii de depunători, să se plătească o taxă pentru acoperirea cheltuelilor de timp şi material, cum ar fi pentru fondurile dotate şi depozitele judiciare. ■ ,­­ La casă, să se ţină conturi separate după natura depozitelor, spre a se cunoaşte în orice moment su­mele depuse pe un termen prea scurt — cum este cazul chiriilor — şi cele depuse pe un timp mai îndelungat, căci numai astfel se pot păstra lichide fondurile necesare, spre a face faţă cererilor de res­tituire. In ce priveşte împrumuturile ce Casa acordă, deocamdată ar fi bine să rămână numai cele acordate judeţelor, comunelor şi instituţiunilor, iar când Casa va avea fonduri suficiente, va putea împrumuta şi particularilor pe gaj de efecte la toate administraţiile financiare. Altă reformă de adus instituţiunei este descen­tralizarea, creindu-se pe lângă administraţiile financi­are sucursale ale Casei de depuneri — cu tezaure proprii — şi care să facă în judeţe toate operaţiunile. Preocuparea principală trebue să fie aceea de a da o formă comercială Casei de depuneri, rămânând să se vadă în urmă, dacă este locul să fie asimilată cu instituţiile comerciale particulare. Organizarea direcţiei centrale se va baza pe împărţirea serviciilor în două categorii: a) servicii speciale pentru operaţiunile centrale și b) servicii de repercusiune asupra oficiilor exterioare. Pentru casa de depuneri am avea următoarele servicii:

Next