Revista Fundaţiilor Regale, iulie-septembrie 1935 (Anul 2, nr. 7-9)

1935-07-01 / nr. 7

EVOLUŢIA ARTEI ŞI NIHILISMUL 207 Intr’adevăr, în romanul italian contemporan, Zeno ocupă un loc aparte tocmai prin ceea ce se numeşte, foarte aproximativ, «analiză» (şi care nu e, de fapt, decât o desăvârşire a atenţiei). Dar, luând în consideraţie cele trei romane, meritele epice ale lui Svevo întrec pe cele « analitice ». Romancierul triestin a introdus în cărţile sale zone, oameni şi evenimente care nu ispitiseră atenţia celorlalţi autori. Una din porţiunile care fac din Zeno o capod­operă a romanului modern — este tocmai istoria unei întreprinderi comerciale. Dela Balzac nu s-au mai scris pagini atât de fascinante asupra specu­laţiilor bancare, asupra inocenţei cu care un diletant ca Zeno Cosini şi cumnatul său Guido sunt antrenaţi în afaceri dezastruoase. Câteva leit-motive sunt uşor recunoscute în opera lui Svevo. De pildă bătrâneţea. Senilita, deşi scrisă pe când autorul era încă tânăr, poartă în germen toate obsesiile sale crescute în jurul bă­trâneţii ; « bătrâneţea » înţeleasă nu ca o etapă biologică, ci ca o ratare a vieţii. La Coscienza di Zeno, compusă la bătrâneţe, este povestirea unui bătrân. Al patrulea roman, din care Svevo scrisese numai vreo treizeci de pagini — şi care trebuia să fie urmarea la Zeno — se numea II vecchione. O lungă şi savuroasă nuvelă se numeşte La novella del buon vecchio e della bella fanciulla. In toată opera lui Svevo abundă oameni îmbătrâniţi prea devreme, bărbaţi uscaţi la maturitate, bărbaţi care n’au avut curajul dragostei şi au cunoscut « moartea în familie », moartea părinţilor sau a suro­rilor. « Familia » este prezentă cu o vigoare neobişnuită în romanele lui Svevo. Familia, prilej de drame mocnite, de agonii mediocre, de humor caritabil... MIRCEA ELIADE EVOLUŢIA ARTEI ŞI NIHILISMUL Deşi aparent simplă, formula « artă pentru artă » închide în­­lăuntrul ei procesul evoluţiei esteticului şi totodată o sumă de probleme esenţiale a căror desfăşurare a mers paralel. Pentru clara înţelegerea semnificaţiei ei, e necesar să facem o incursiune mai largă, în domeniul artei şi cel al gândirii. Intru­cât aproape în mod natural formulei « artă pentru artă » i se opune cea a « artei cu tendinţă » (ceea ce vom demonstra că este o contradicţie de sens), e nimerit să aruncăm o fugară privire asupra însăşi originii artei. Care pentru cei ce sunt iniţiaţi în che­stiune, indubitabil că motivul ei originar (dintr’un punct de vedere ştiinţific) e jocul. Iar numai apoi i se asociază magia şi munca, coexistând uneori într’o deplină armonie. Dar ceea ce e real­mente surprinzător, e că acest dublu exerciţiu al artei primitive

Next