Revista Muzeelor și Monumentelor, 1987 (Anul 24, nr. 1-10)

1987 / nr. 10

au numai în trecere în drum spre Paris. O fotografie de prin 1910 îl înfățișează, alături de Grigore Negoșanu și N.N. Tonitza în ambianța atelierului, în afară de austriaca Macky Berger — logodnica sa — cel mai adesea primea vizita pictorilor Bloch și Ehmsen, în jurnalele lui Vorel — se păstrează doar cele din ultimii ani — referirile la climatul spiritual mü­nchenez abundă mai ales că pictorul român și-a orga­nizat în anul 1916 prima sa expo­ziție la galeriile de artă Gotz alături de Erich Heckel cel care, în 1905, împreună cu Ernst Ludwig Kirchner, Karl Schmidt- Rottluff și Fritz Bleyl formase la Dresda grupul ,,Die Brücke”. Așadar, pictorul Vorel, un obiș­nuit al expozițiilor și al cafene­lelor Stephanie și Acropolis, unde se afla sediul neoficial al avangar­­dei artistice era, mai ales prin desenele satirice publicate în re­vista ,,Der Komet”, un nume îndeajuns de cunoscut pentru a putea fi acceptat în galeria Golz în compania lui Heckel. De altfel, Nell Walden, cea de-a doua soție a lui Herwarth Walden, îl evocă în amintirile ei publicate în anul 1954 sub patronimicul Ford. Cu o grafie apropiată îi întîlnim ortografiat numele și sub portretul schițat rapid, în cărbune, de Max Beckmann și datat München, 1908. Pictorul Max Beckmann (n. Leipzig 1884 — m. New York, 1950) a debutat sub semnul impresionismului fondînd chiar, după informațiile din scrisoarea lui Jacques Caumont, o școală de pictură în plein-air la Haimhau­sen împreună cu Ludwig B­l­ och, prietenul lui Lascăr Vorel. Este posibil ca prin acesta să-l fi cunos­cut pe Beckmann și poate pe Marcel Duchamp, după cum poate fi la fel de veridic faptul că Vorel a înlesnit apropierea celor­lalți. Întîlnirea cu Marcel Duchamp (n. 1887 Blainville Crevon — m. Neuilly, 1968) s-a putut petrece în vara anului 1912. Este cert că în ziua de 23 iunie, cînd Guil­laume Apollinaire sesiza lipsa lui din sală la conferința ,,Le Sublime Moderne”, Marcel era plecat de cîteva zile la München. Drumul de la Paris la München a înregistrat două popasuri la Băle și Constance. Cu cîteva zile înainte de sosirea lui Duchamp în Germania, în luna mai, Alma­nahul ,,Der Blaue Reitter” publi­case un articol sub semnătura criticului Roger Allard un articol intitulat: , .Signes de renuveau dans la peinture” unde era citat, între alții, și Marcel Duchamp. în bună dispoziție de lucru pictorul și-a transformat camera de hotel în atelier și, la sugestia unui artist german, (?) folosind culorile. Behrendt elaborează unele dintre lucrările sale reprezenta­tive pentru această perioadă: Vierge nr. 1, nr. 2, Mécanique de la pudeur, Pudeur mécanique Le passage de la Vierge à la Marnée ș.a. Vizitează muzeele, expozițiile dar și cafenelele și berăriile. Lui Jacques Bon îi descrie sumar într-o carte poștală, ilustrată cadrul pe care îl găsește „abrutissant”. Era vorba de ce­lebra Könighlich Hofbrauhaus. Expediază de la München pentru apropiatul Salon de toamnă un desen, Vierge, și o fotografie­­portret lui Apollinaire. își con­tinuă apoi călătoria spre Viena, Praga, Dresda, Berlin, la sfîrși­­tul toamnei, fiind încă în Ger­mania. Chiar dacă, să presupunem, Marcel Duchamp nu l-a intîlnit la München pe L­ascăr Vorel, ceea ce pare a fi exclus dată fiind comuniunea artiștilor avangar­diști și contactele artistului ro­mân, este cert că ei au avut în persoana lui Max Beckmann un prieten apropiat, un artist care, desenîndu-i, le-a unit în același timp destinele. ------------------ VALEXTIE DUCĂ 86

Next