România Liberă, februarie 1948 (Anul 6, Nr. 1058-1083)

1948-02-01 / nr. 1058

b rbbmSbbr O­ N JURUL CRITICII TEATRALE iscuțiile stârnite in ju­rul criticei dramatice sunt de multe ori mai comentate decât criticele înseși. Pornind de la vechi prejudecăți multi dintre teatraliști mai sunt încă ispitiți să confunde critica științifică șî cea impresionistă, înglobându-le ne amândouă la pi­toreasca denumire de „înjurături“. Trebuie să recunoaștem că într’o măsură oarecare, criticile îîntresio­niste, noi suporta acest calificativ. Denumirea nu n-i mai are însă lo­cul. atunci când este vorba de o critică științifică, întemeiată, cri­tica pe care avem ocazia să o ve­dem­ din ce în ce mai des în co­loanele gazetelor noastre. Reflecțiile de mai sus, știm, nu sunt inedite. Le repetăm însă pentru că, împărtășite. pentru moment de foarte puțini dintre t­eatraliștii noștri ele capătă un caracter concret prin cele două exemple de mai jos. Primul, de curând a avut loc la Teatrul National o ședința în ca­drul căreia d. Alexandru Kîriîes­­cu si-a citit ultima d-sale lucrare „Mirei Angelo — viitoarea pre­mieră a primei noastre scene. Au fost invitați la această lectu­ră cronicarii dramatici și directo­rii de scenă ai Teatrului Natio­nal. După lectură au avut loc discu­ții asupra piesei. Prejudecata, cri­tica eg­al înjurătură se părea că predomină. Socotind că odată adusă spre a fi jucată la Teatrul National, tre­cută și discutată de differite foruri artistice, piesa este deasupra ori­căror critici, primii vorbitori au început prin a se întrece în laude, debitând fraze foarte sunătoare dar ’—* ierte-ni-se îndrăzneala — lipsite de conținut. Prima critică serioasă, construc­tivă a fost făcută de un tânăr di­rector de scenă al Teatrului Na­tional. A fost ca un semnal. Rând pe rând obiecțiile a­u început să vină și chiar cei care nu-î găsiseră m­e­set decât calități și-au adus amin­te că uitaseră să-și exprime reti­cențele. Bineînțeles fiind vorba de o piesă de o valoare incontestabilă în care secundul Alexandru Kîri­­tescu s’a întrecut pe sine insusî, dând literaturii dramatice romn- CRQiaiOR iLIZISILI CONCERTUL ORCHESTREI ȘI CORULUI RADIO­ ­;,ÍJltúnÍJÍ., «concert al orchestrei simfonice Radio, se înscrie în is­toria muzicii noastre, prin eveni­mentul constituit de prima audi­ție publică a celor cinci imnuri închinate de compozitorii noștri Republicei Populare Române. De aceea, dincolo de celelalte piese din program —­­și să nu ui­­ț Șiâ că ele se­­ numeau Simfonia III-a (Eroica) de Beethoven Și Dansurile Palestiene din „Prințul Igor” de Borodin —­ marele inte­res al serii i l-au constituit cele cinci lucrari românești, dedicate tinerei republici populare. Cele cinci imnuri au fost scrise, în primele douăzeci și patru de ore de la proclamarea republicii, de d-nii: Alfred Mendelssohn, Sergiu Nadler, Elly Roman, Matei Socor si Dem. Botez, iar lucrările lor au fost executate pentru prima dată. Sâmbătă, de orchestra și co­rul Radio, condus de d. Matei Socor. Din capul locului, se cuvine să spunem că toate lucrările sunt de bună calitate și, in general, potri­vite momentului istoric, pe care îl celebrează Ele onorează Și pe Artesti și tânăra noastră muzică românească, conștientă și prezentă în marile momente, pe care le trăim. Fără îndoială că lucrarea cea mai realizată artisticește, și în a­­­ fila? timp cea mai viguroasă este aceea scrisă de d. Matei Socor, pe textul poetului Aurel Baranga- Este un cântec impresionant­­ di­­rect și cu deosebite virtuți mobi­lizatoare. Ca stil r­e amintește oa­recum de acela, a aspru și comba­tiv, al cântecelor comuniste­­ ger­mane din perioada pre-hitleristă, gen­ul cântecelor muncitorești ale Stat- Hans Eisler. Metser, etc. Mu­zica d-lui Socor este străbătută de un suflu puternic și are o caden­ță robustă. Discursul muzical pre­­zintă două climate : muzica stro­felor constituite mai degrabă un cântec de luptă, plin de plan și dinamic, și exprimă condițiile de luptă pentru republică sau, dacă vreți, acelea de apărare a­ ei. In schimb, refrenul aduce atm­osfora de glorificare, de permanență a lucrului împlinit șî noi întâlnim adevăratul caracter al imnului : solemnitatea, maj­estatea și noble­țea liniei. Remarcabil deasemeni­­ , , imnul scris de­­ Mendelssohn pe Sindicatul artiștilor a alcatut o mare 1. t­/t . O trupă de actor, de varietăți, versul de Mana BanuS. Corul v ^­­. completată cu numere este scris la unison și are­ o deose­ strări| și va fi i­­părțită în trei grupe dîtă forță de expresie, versul al care vor activa dup­ă cu urmează: prima doilea aduce Si un caracteristic iz in Sala cinematografului Gioconda­­ carg­­­ is folklor. Aci suflul eroic este va fi transformată în teatru, cea de doua mag­­ puzin sensibil, muzica exprim­m Teatrul Armatei iar cea de a treia va mând sentimental amplu al cele­­brări eg­iimentații. 0*»kleist|rf teatru de estradă IN BUCUREȘTI «ești o opera superioara eniar ț .Jolunte, dîn Perugia“, obiecțiunile­­ au avut un caracter lim­i­tat-­ un­­ personaj care ar fi fost mai bine dacă apărea și într’un alt tablou,­­ o descriere mai puțin amănunțită­­ în altă parte, dar care, îndreptate ( vor contribui la împlinirea piesei , scăpări fără prea mare împortan­­ț­­ă. Primul si­zizat de aceste critici , a fost chiar amorul, d- Alexandru­­ Kirstescu care și le-a însușit pro­­­­mițând să facă uz de sugestiile­­ primite. tt.! Și astfel una din cele mai re­­­­­prezentative opere ale dramatur­­­i­giei românești la apariția în Dublic , va avea un plus de valoare, rezul­­­­­tat din discuțiile unei critici obiec­­­­ive. tc. Cel de al doilea exemplu al efec­tului criticii constructive l-am a­­­­vut cu ocazia Instalării d-lui San­ ■ du Elîad în pe tul de director al Teatrului C. G M. |! Numeroase laude verbale și scri­­­­se au fost aduse realizării artisti­­­ce a Teatrului din Lipscani. Pe cât de multiple, pe atât de­ meritate. Și totuși cronicarii dra­­­ matici au găsit unele deficiențe : competența judecătoriei în circumscr­p. SD Octacolului. Deformație profe- art­ a căreia se află cei din urmă domicil­u sională vor fî spus unii. Si aurTm u­n­tal -soare."­ Dacă 10^1 PartÎ voe­­„ „j­­­­iște sa faca și el cerere de despărțire, va n . . . . „ , Ifi obligat să o facă cel mai târzu până d­ovada cea mai buna a dat-o [.. ]n prima zi de înfățișare în ședință pu. Sandu Blîad care în discursul m­au bucă, pentru fapte petrecute înainte de guraj a trecut «este felîc­ tărî » și această d­ată. Pentru fapte­« petrecute s'« puru­ îndeosebi asupra critici­i după această dată, va putea face cerere lor. Și, fapt deloc­­ surprinzător.3?Pan,a ^ inceperea desbaterilor în cererea pentru cei care cunosc pregătirea i­ rem­aJ?l^sau lil. t­­ , . r­ sjarirl,, Flîari și înd­sît ? Instanța poate să pronunțe despărțe. - le.a Â9ltluia împotriva ambior soți, chiar atunci A recunoscut husa nnneioriv, a­ când numai unu, d-n­e,- ‘­­acv, ce­rere *5eetâf*obiiui: conținutul, ideologic,daca din dovezile administrative reese bine orientat șî si-a luat ca sur­ fvina amândurora. Judecătorul va putea cina de bază pentru cel de al do­ilea chiar înainte de prima zi de înfăți­­ilea spectacol, ca accentul să Cad5 Larei pe cale de ordonanță prezidenția­l, c ® concepția ideologică. Doua momente, două exemple concrete ‘ »1` rolului ne care tre­i bani s’-n­­""cu o critică construc­­­tivă, științifică. Dofă imotorii criticii ar putea să „pib­eteze asupra tor; adeptî cr­t­eii im­preSî onîste îî s’ar putea alătura­ M. lucrările ascultate dintr’un punct de vedere al expresiei directe, mai ușoară de transmis și de reț­inut, atunci desigur că „Steag al liber­tății sfinte” scris de d. Eli? Ro­man ne textul poetului Eugen Je­­beleanu, întrunește aceste calități ale unui cântec care trebuie să devină cu adevărat popular , are un ambitus normal melodie cursi­vă și mult elan. Este un cântec, care poate fi reținut și cântat fără nici o sforțare de oricine. Imnul d-lui Dem. Botez, pe Versurile d-ne,* Nina Cassian. vă­dește interesante calitățî, dar nici­­intensitatea de vibrație, nici di­namismul nu-i sunt principalele însușiri. In sfârșit, „Cântecul” d-lui Sergiu Nadler, după cum 1i arată și titlul, nu vizează imnul, ci realizează cântul de bucurie, popular și sărbătoresc, care cele­brează momentul republicii, dar sugerează mai puțin perspectivele ei majore și permanente. Dacă ar fi să stabilim o ordine în apreciere, sufragiul nostru ar merge, în primul rând — și la mare distanță — spre Imnul d lui Matei Socor, de un deosebit po­tențial Si­bine realizat artisticește. Pe acelaș plan, dar judecat din punctul de vedere al posibilități­lor de popularizare, se situiază lucrarea d-lui Elly Roman. Toate cele cinci lucrări au fost excelent executate de orchestra simfonică și corul Radio, sub con­ducerea energică și însuflețită a d lui Matei Socor. In restul programului, atât Sim­fonia de Beethoven și Dansurile de Borodin, au suscitat mai pu­țin interes, față de noutatea și importanța lucrărilor mai sus po­menite. Nu știm dacă imnul republicei noastre populare va fi ales dintre lucrările prezentate, dar, în orice caz­ ar fi de dorit să ascultăm $> lucrările altor compozitori, cărora este imposibil ca manet­a și im­portanța evenimentului să nu le fi trezit contul lor de participare. Andrei Tudós* 53 S 33SU Și S­unt unele filme pe care,­ văzându-le, au impresia că îe­ parte la o șuetă lipsită­ de preocupări: un sir de vorbe amuzante, spumoase, creând o at­­­mosferă agreabilă, dar de de urma­ cărora nu izbutești sa te alegi Cu­i altceva decât cu certitudinea că ai pierdut o oră sau două. Plăcut,­ ce-i drept, dar, în orice caz, pier­­­dere» rămâne pierdere. Cam așa se întâmplă și cu noua premieră, ’’ONORAI?5LA <CATEV­­RINA“. O comedie franțuzească de­ spion, foarte spirituală, dar în a­­­celaș timp, extrem de superficială Un film din care, dacă am dori să desprindem o idee, un fir condu­­­cător sau, în sfârșit, orice, cât de cât ne-am osteni zadarnic. Am râs­ destul de copios în timpul specta­l rolului dar an lăsat buna despp­’ ziție la ușă, în momentul când am părăsit sala­ Pentru că filmu­l Iui îi lipsește tocmai conținutul, care l-ar fi legat de viață și dsn­ oameni. Acțiunea gravitează în jurul u­­­nei aventuri destul de convențio­­­nale care se termină, natural, “ cel puțin în intenție — cu o că­sătorie. O frumoasă femeie se în­deletnicește cu vânzarea unor pen­dule pușculiță, utilizând șantajul, pentru o mai bună reușită a co­merțului. Până la urmă, practi­când acest procedeu se întâlnește cu un bărbat de care se îndrăgos­tește și totul se termină cu un să­rut­ ca ne vremea filmelor mute. Cum spuneam, calitatea filmu­­­lui nu constă în acțiune, ci în dia­­­log. Foarte viu și amuzant, acesta] face ca spectacolul să plari­ pe, moment. Amuzamentul însă nu durează însă șî dincolo de peretii să­îîi de cinematograf, în concluzie „Onorabila Caterina“ este neîn­­doelnic o comedie superioară ce­­­lor cu Stan și Bran, Pral­t Marx van Ritz șî alții- Pentru amatorii, de divertîsi peat­r n specta­l tsaf «strivit. «a »• ' NOUĂ PROCEDURĂ A DIVORȚULUI (Urmare din l-a) (Urmare din pag. l-a) intr’un proces verbal, semnale de ju­decăitar, spefter și parte și care va înlocui cererea scrisă. De asemenea cererea sau calea de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire gre­­ș­tă. In privința înmânării citafiunilor î actelor de procedură, noul cod prevede că în cazul în care agen­­țil însărcinat cu înmânarea cita­­tei sau a actelor nu găsește nici pe cel în cauză, nici pe vreun membru al familiei sau persoană ,are să locuiască în aceiași casă, cu cel cărui este adresată citația sau actul, atunci agentul va afișa actul de procedură pe ușa locuin­ței celui citat, fiind asistat de doi vecini cari nu vor fi în serviciul primăriei sau poștei și nici func­ționar judecătoresc. Despre cele urmate se va încheia un proces verbal, semnat de agent și de cei cari l-au asistat. Se va încerca împăcarea părților Asupra înfățișării și desbaterilor in fața instanței de judecată, noul cod pre­­vede ca la judecătoriile rurale judecă­­torul, înainte de intrarea în desbateri, să încerce împăcarea părților. In caz de reușită, judecătorul va constata condiț­țile împăcării in cuprinsul hotărîrii pe are o va da. ­n caz de amânare, se plătesc In caz de amânare a procesului, part­ea care a pricinuit în orice chip amâ­­narea judecății, va fi obligată, la cererea lării potrivnce, să-i plătească o despă­­rțire pentru paguba pricinu’tă prin a­­mânare. Instanța hotărăște, după ascul­­t•rea părților, printr’o încheere irevoca. Despăgubiea nu se înapoiază, d­­ar dacă partea care a dobândit­ o cade in i­ertațiunile sale. L­a că Incheerea nu a ost executată în timpul judecății, par.­ea va putea cere ca despăgubirea să fie­­ nută în seamă la pronunțarea hotăririi. Amânarea judecăți în z­me­u! Invow edi părților, nu se poate încuviința mai mult de trei ori în cursul instanței. După rei amânări de acest fel, judecata, dac­­ă părțile nu stărnesc, va fi suspendată și nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea ftu­brului­ pentru redeschiderea pricin^or, despăgubi­i pârții potrivnice Se va putea da un singur termen pen­tru lipsă de apărare. Când se suspendă jude­cata Instanța va putea suspenda judecata când ambele părți o cer sau dacă nici­una din părți nu se înfățișează la stri­garea pricinei. Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârîtul au cerut în scris judecarea în lipsă. Reclamantul poate oricând renunța la judecată sau la însuși dreptul pretins fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Despre perionare șî h­otărîrî Orice cerere de chemare In judecată, contestație apel, recurs, revizuire și orice altă cerere se va perima de drept dacă a rămas in nelucrare doi ani. In materie comercială termenul de perma­­­­re este de un an. Perimarea nu curge cât timp cererea este pe rolul instanței. CUM SE CERE ȘI Cererile de de­părțire (divorț) sun­t de OBȚINE DIVORȚUL din țarea copiilor minori și la pensia ali­mentară. In­ fața instanțelor de fond părțile se vor înfățișa în persoană. D­acă se înfăți­­șează numai pârîta,­ cererea va fi res­pinsă ca insusținută. Ape­­l reclaman­­tulr se poate judeca chiar dacă se prez­i­ntă­­ numai reclamantu. Interogatoriul și jurământul nu pot fi încuviințate pen­tru dovedirea motivelor de despărțenie. Cererea­ de despărțenie se va stinge prin împăcarea soților. Reclamantul va putea însă porni o cerere nouă pentru­­ fapte petrecute după împăcare și în a­­cest caz el se va putea sluji și de fap­­tele vechi. Instala de recurs în intere, str. păstrării căsătorii­, va p­utea sn­vocă din oficiu orice motvv de casare.­­ Recursul suspendă hotărîrea. „. . Hotărîrea dată în fhater­e de despris, masuri vremelnice cu privire la încre­­țenie, nu este supusa revizuirii. CE ECHIPA NAȚIONALA DE SKY LA JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ (Urmare din pag. l­ a)­tiei este foarte iute, datorită cura­jului. Frățîlă D tru merge foarte bine la coborâre, este calm și du­pă antrenamentul la slalom are speranța că scoate rezultate bune la combinații. Bârâ Mihai merge bine la coborâre șî slalom, dar trebue să devie mai rapid; prin antrenament v­a da multe lucruri frumoase. Radu Scâmeciu bun la coborâre, dar prea nervos și nu prea sigur la slalom. Are energie multă dar e prea nervos. Imre Bela e bun, dar foarte precaut, dacă ar risca mai mult ar putea da rezultate mai bune. Petcu Con­stantin e talentat șî cu mult antre­nament poate deveni bun la com­binația alpină. Văcarii St. bun la coborâre. Pentru slalom îi mai trebue viteză. Suchiami Gughi (pi­ciorul lunt ulterior) este un bun coborâtor, dar îî mai trebue mult antrenament pentru slalom. Este dezavantajat în slalom și de înăl­țime. Antrenorului îi place mult echi­pa, în special neutru curajul cu care atacă pârtiile, pentru disci­plina și spiritul de camaraderie de care dă dovadă."Robby ne laudă echipa în tot St. Morîtz-ul. Și noi suntem mulțumiți deocamdată de felul cum ea se rerezînta. Partea olimp­că de coborâre este foarte grea Si. după părerea cam­pion­ilor mondiali ca Rudi Ro­­minger. Allaîs și Molîtov câștigă ■­torul acestei probe trebue să fie un mare tehnician. Stelea de vîrstă a antre­­norului Câteva cuvine« despre antrenorul echipei românești, Andrea Hobbi Este fost campion național elvețian la slalom. E antrenor iarna și vărs­­ [UNK]»**■*![­&** j»!'îTrg*Tv»ini'|*țî!]e_ £ țte 2 ori campion național de coborâre la juniori și între anii 1941-42-44 a câștigat cam­pional,! național la co­borâre, ca’epok­a elită. Deține până în prezent 6 recorduri nationale de coborâre. Intre 1939-45 a făcut parte din echipa națională elvețiană. A concurat alături de Rominger si Birßhodl. '­ St. Mori­tz bitli un mic babilon Locuim la St. Moritz-bad, orașul olimpic, la circa 20 minute de St. Moritz-sat. (n acelaș hotel cu­noi locuesc acum Finlandezii, Iugosla­vii, Polonezii și Cehii. In imediata apropiere locuesc Francezii, Argen­tinienii, Chilienii, Australienii și Bulgarii, ln fiecare dimineață, ia autobuzul care duce spre funicular Se adună câteva sute de concurenți, care formează un mic babilon. Di­versitatea costumelor și echipamen­telor dau St Moritz-ului o culoare cu totul specială și pitorească Nu acelaș lucru se poate spune despre St. Moritz-sat, unde se face paradă cu blănuri și lux, iar bețiile, se țin lanț. E locul de întâlnire al „lumii bune”... Am văzut pe cei mai bunii skiori din lume ! Dimineața, la stația funicularu­­lui, care duce spre Corviglia locul de antrenament, se întâlnesc cei mai buni skiori din lume. Din vâr­­fu­l Corvigliei îl vezi coborând, când pe ALAIS cu canadienii pe care ii antrenează, când pe COUTTE cu e­­chipa franceză, una dintre cele mai apreciate Vin apoi GEORGETTE și YVONNE THIOBLTER, care ne im­presionează cu stilul lor frumos la coborâre. Anei vin americanii cu 2 echipe, băeți și fete. Nu știi pe care să-i admiri mai întâi, iar concuren­ții se urmăresc unii pe alții, do­ar­­ doar ar mai descoperi ceva nou " Fondiștii străbat dela orele 7 din toate împrejurimile și pădurile, fă­­cându-și antrenamentul. La patinoar, Coreenii uimesc spec­tatorii cu viteza, dar acum le-au ve­­nit concurenți serioși. Finlandezii care acum le vor smulge o parte din admirația spectatorilor. Dandy Galîn DOCTOR Dumitru Gh­eorghiu BOLI έE FEMEI Operațiuni VENERICE — SIFILIS Consultativol 3—1 Calea Griviței 76 Tel. 813 96 1 EBUS R i ROMÂNIA LIBERA A­R­C­A­D­ ­ă. II) Măsură. HI) Zile In calenda­rul rom.11 IV) La loterie. V) A a­­părea. VI) Cântăreț din vremurile vechi. VII) A se speria (la cai). VHI) Ba. IX) Modest, pe jumătate. Coloanele A-B, C-D; E-F Si G-H citite de sus in jos, înfățișează esa­­tuziasmul cu care tot poporul a pri­mit Republica Română ORIZONTAL: 1) Fiii lui Petru Rareș. 2) Mare pazatar și cetățean d­e frunte al RPR. 3) Aleșii. 4) Par­ticulă a optativului. Cincizeci ~ O mie. 5) N­ găsești in gară. Prepo­ziție. Nimic. 0) Deal prăpăstios. A reține. 7) Mă trec toate apele. Inte­gru. 8) A ține la... — Sfârșit. 9) A născoci. Dată precisă. 10) Ghimpe. Oglinda turnului din Pisa. 11) Pâi­ne în devenire. Adevărată. 12) Sprin­jimitorul viței de vie. Monedă roma­nă. Cinci. VERTICAL: 1) Școala Politeh­nă-Atragem atenția cititorilor că tragerea la sorți a premiilor va avea loc Duminică 1 Februarie ora D lum. dimineața în localul redacției noa­stre. Deasemeni anunțăm pe participanții la concursul pe luna Ianuarie că —­ din motive tehnice și de... surpriză — acest concurs se prelun­gește până la 7 FEBRUARIE. FELICIA PREDA „ROMANIA LIBERA» Cupon A’p. 18 JAMES BYRNES FAȚĂ CU ROMÂNIA (Urmare dit pag. l­ a) «’------------------------------------------------­veni provizoriu“, potrivit propune­­rei lui Reritt, care preconiza și im­­pHmantenirea unor „controlori“ străini la noi în tară­, opunându-se parerei juste sovietice, ca Româ­nia să fie condusă de un guvern ieșit din votul poporului exprimat în alegeri generale (pag. 98). Pen­­tru ca să reproducă, mai departe, replica plină de ironie a d-lui Mo­lotov: „aveți atât de mulți oameni disponibili in tara dvs...ca să-i tri­miteți a­ tora drept inspectori, con­suli și așa mai departe?”; înfuriat de eșuarea planurilor lui Beo­a și ale sale, Byrnes „vor­bește deschis“, la pag. 101 , de „ofensiva sa contra Român­ei“. Hotărîrea lui este luată. Cu pri­vire la raportul Ethridge, aflăm (pag. 116) că opoziția fostului rege Mihai, la reformele democratice introduse de guvernul Groza „a fost ridicată prin instigarea repre­zentanților britanici și americani în România la acea dată“. Eveni­­mentele recente au venit să con­firme complicitatea monarh­ei cu cercurile imperialiste. Voind să denigreze, Byrnes relevă fără voie, în altă parte, (pag. 74) sprijinul lui Stalin pentru recunoașterea di­plomatică a României, la Potsdam, împotriva opunerii de plano a lui Eden și Churchill. Și fiindcă șantajul economic face parte din armele diplomației americane, cartea rezervă câteva paragrafe copioase „represaliilor“ cerute prin cablogramă de Byrnes în Wall-Street, împotriva Cehoslo­vaciei, pentru sprijinul pe care această țara ar fi intenționat să-l acorde României, dintr un împru­mut american, în primul an de se­cetă (pag. 143). La Conferința de la Paris, Byr­nes sprijină deschis atacul la Van­­denberg și Bevin împotriva rive­ranilor Dunării (pag. 149) in nu­mele polit­iei de „ușă deschisă" pe care o lămuream mai sus. Iată câteva amănunte din cele numeroase, pe care ni le desco­peră cartea lui Byrnes „vorbind deschis“ despre România. Margin­­ea specifică a autorului nu oferă acestor objecte declarații nici măcar lustrul „diplomației“ de tip vechi. Fiindcă James F. Byrnes nu a fost niciodată un di­plomat, deși a fost cândva m­aistru al diplomator. El a fost și este un „war­monger“, un negustor de­­ arpoaie, șî, credincios me­odelor , afacerismului american, își face publicitate, așa cum îl ajută capul. Iar dacă rezultatul iese tocmai de andoase’ea, este findcă, eșuând în gazetărie, așa cum a eșuat in politică, n’a avut vocație pentru niciuna din aceste profesiuni. Mihnea Gheorghiu V­A­R­T­E­J­U (Urmare din pag­i­a) Nici, dacă nașterea e „g rea, nu s’ar mai descuia toate lacătele, toate încuietorile, toate balamalele. Va fi în sat o maternitate. Dar, va spune careva de unde scornești dumneatale toate a­­stea?... Nu’s scorneli. Le'am vă­zut cu ochii acum vreo patruzeci de ani, și poate că ar mai fi dăi­nuind și azi superstiții și leacuri băbești. Eram pe-atunci un învăță­­t,oraș suplinitor în satul Vârteju, și cum la școală n’aveam pat, mi'am făcut un culcuș jos pe dușumele, in colțul odăii dintre ușă și ferea­stră. Afară era toamnă rece. Copa­cii din grădina părăgi’stă gemeau de vânt și de lapoviță toată noap­tea. Amuțea de la o vreme și glasul răgușit al caraulelor. Numai pe sub praguri, se furișa o țiuială umedă. Într’o dimineață, m’am sculat țe<*­­pan de mâni și de picioare. A ve­nit babă satukd, m’a frecat săraca cu undelemn de candelă, mi-a ăee cântat cu trei cărbuni din sobă București cocoțat pe o căruță cu varză. Dar doctorul plăslinei, cine știe pe unde era el!.. Și apoi, umbla vorba că nici nu era doctor cu a­­devărat. S’a abătut numai o sin­gură dată pe la școală, a coborît din caleașca, și a pipăit de gâlci nu, co­pilașii din bănci, ci catastiful de in­specție unde a scris numai de bine. leadh'tîm Butez PERSONALUL PRIMĂRIEI BRAȘOV FACE MUNCĂ VOLUNTARĂ BRAȘOV, 30 (Prin telefon). ~ Duminică 1 Februarie, tot persona­lul primăriei Brașov în număr de peste 300 persoane, în frunte cu­ primarul Dr. Ștefan Tășiedeanu, pornesc pe teren spre a presta mtifici etstefetari la­­ sffash­^i*asa i I -V

Next