România Liberă, ianuarie 1951 (Anul 9, nr. 1952-1975)
1951-01-04 / nr. 1952
GINA 2-a misiunea Permanentă de învăţământ Public de pe lângă Sfatul Popular al regiunii Ialomiţa sprijină lucrări Coristului Executiv In cei şapte membri ai Comisiuunii trmarsente de învăţământ Public de pe Sfatul Popular al regiunii Ialomiţa. trei muncesc cu râvnă pe ogoare: o colectivistă, Sanda Stroe, din comuna Gârbovi, raionul Urziceni şi doi ţărani muncitori din raionul Feteşti, Nicolae Miciu şi Ilie Crăciun. Oamenii, aleşi cu încredere la cârma treburilor locale, se văd in faţa unor munci noi, pe cât de măreţe, pe atât ile grele. Grea e munca şi pentru cei specializaţi în problemele de Învăţământ, care lucrează la secţiunea respectivă, dar mite pentru ei, oameni simpli, fără multă ştiinţă de carte, oameni care au cunoscut din plin exploatarea regimurilor burghezo-moşiereşti. Alţii le citeau pe atunci scrisorile şi ziarele, care nu vorbeau niciodată de năzuinţele lor, de satul lor. .pai,în anii din urmă, ei au putut cuprinde şi soarbe cu nesaţ lumina cărţii, lumina cuvântului bun şi drept, răspândit în mii şi mii de broşuri, reviste, ziare, prin grija Partidului. Lumina aceasta ii călăuzeşte şi acum, îi oţeleşte, îl determină să înfrunte cu tărie orice fel de probleme cu caracter gospodăresc. Iată-l, de pildă, pe deputatul Niculae Miciu, cât de bine şi-a început munca. Mai întâi, s-a documentat temeinic, cercetând Decretul pentru organizarea şi funcţionarea Sfaturilor Populare, cercetând problemele de Invăţămât, oprindu-se mai mult asupra lipsurilor avute In acest sector de activitate de fostulComitet Provizoriu regional. Apoi, a trecut la munca practică pe teren. El e din comuna Ţăndărei. Şi la Ţăndărei . In satele Incojurătoare, el se interesează de felul cum sunt aprovizionate şcolile cu combustibil, de frecvenţa la cursuri a elevilor, de munca de alfabetizare. Legătura cu organizaţiile de massă a început s o ţină temeinic, căci aceasta ii este sarcina principală in comisiunea permanentă. O sugestie a lui a fost însuşită de curând de comisiunea permanentă pentru învăţământul Public în cadrul şedinţei ţinută de Comitetul Executiv al Sfatului Popular regional cu reprezentanţii organizaţiilor de massă, s’a pus accentul pe atragerea în rândul cadrelor voluntare pentru munca de alfabetizare, a elementelor corespunzătoare din cooperaţie, elemente care la sate întrec numeric pe cele din alte instituţii. Pe urmele lui Miciu a început să calce şi colectivista din Gârbovi, care are in comisiunea permanentă responsabilitatea muncii din sectorul preşcolar. Membrii de specialitate, în afară de sarcinile generale, şi-au asumat deasemeni o serie de atribuţii separate: prof. Elena Vasiliu munca de coordonare a comisiunii permanente; prof. Ion Constantin, şeful secţiunii de învăţământ a Sfatului Popular regional, problemele de învăţământ elementar; prof. Silvia Tăbăcaru, problemele de învăţământ mediu; învăţătorul Gh. Roman din comuna Lehliu, munca de alfabetizare. Judicioasa împărţire a sarcinilor pe oameni, a dus la obţinerea unor rezultate pozitive, numai după zece zile de la constituirea comisiunii permanente. Aşa s’a intensificat munca de alfabetizare, atât în cartierele din oraşe, cât şi la gospodăriile agricole colective, gospodăriile agricole de Stat, Staţiunile de Maşini şi Tractoare. In această muncă, au început să fie atrasenoi cadre voluntare, care şi-au manifestat dorinţa să facă parte din activul comisiunilor permanente locale de învăţământ. La propunerea comisiunii permanente regionale de învăţământ, Comitatul Executiv al Sfatului Popular regional a aprobat începerea‘"reparării şcolii elementare din comuna Făurei, raionul Lehliu. Tot comisiunea permanentă regională a sprijinit deschiderea a două cluburi pentru elevii utemişti din oraşul Călăraşi şi a 5 cluburi pentru pionieri din Călăraşi, Feteşti, Lehliu, Slobozia şi Urziceni. Pe linie didactică, deputaţii delegaţi de comisiune au efectuat un amănunţit control la şcoli cercetând munca de încheiere a primului semestru, avizând secţiunea de învăţământ in privinţa unor lipsuri constatate şi făcând propuneri pentru măsurile ce trebuesc luate. Paralel cu aceste lucrări, o subcomisie de deputaţi din «o misiunea permanentă a început să lucreze la alcătuirea proectului de plan pentru perioada de la 1 Ianuarie — 31 Martie 1951. Comisiunea permanentă deÎnvăţământ îşi propune să sprijine îmbunătăţirea calităţii învăţământului prinintensificarea activităţii cercurilor pedagogice pe specialităţi şi pe clase şi prin reorganizarea grupelor de învăţătură, conduse direct de profesori; organizarea de vizite cu elevii la gospodării agricole colective, precum şi organizarea de schimburi de experienţă între elevii din clasele a Vil-a elementară şi efteruii de la şcolile tehnice agricolei, pentru atragerea a cât mai mulţi elevi la şcolile agricole şi formarea în acest domeniu de muncă a cât mai multe cadre, atât de necesare regiunii Ialomiţa, să sprijine efectiv munca de electrificare cu posibilităţi locale, a unor comune, să pregătească deschiderea în bune condiţiuni a grădiniţelor sezoniere, la 1 Aprilie, îngrijind din timp de procurarea mobilierului, materialelor didactice, etc. La viitoarea şedinţă, proectul de plan va căpăta formă definitivă. Mircea Scripcă Am fost la Moscova, in ziua alegerilor pentru Sovietele locale D elegaţia noastră care a vizitat recent Uniunea Sovietică, a avut prilejul să vadă măreţele reali,4 ori ale poporului sovietic, «f»nitmula care oamenii muncii le pun în slujba construirii comunismului, in slujba păcii. Noi am găsit pe oamenii sovietici pregătindu-se să întâmpine o mare sărbătoare, alegerile de deputaţi in Sovietele locale, raionale şi regionale. Am vizitat uzine, fabrici, şcoli, instituţii de cultură şi învăţământ din Moscova, Chiev, Leningrad, oraşul erou şi peste tot am văzut cu câtă bucurie, cu câtă dragoste oamenii sovietici au întâmpinat prin munca lor această zi a alegerilor, dându-şi votul pentru cei mai buni fii şi fiice ai Patriei lor scumpe, pentru cel mai iubit conducător şil omenirii muncitoare, pentru cel mai dârz şi neclintit apărător al păcii, tovarăşul Stalin. Mereu îmi aduc aminte de vorbele unei muncitoare stahanoviste de la uzina Calilor-Moscova, care spunea: «inima mea este în sărbătoare şi aştept cu bucurie clipa în care voi vota pentru Stalin. A vota pentru marele Stalin, înseamnă a vota pentru pace, pentru prietenia stalinistă intre popoare, pentru comunism». In sărbătoare era şi inima Republicilor Sovietice, măreaţa Moscovă. Seara când lumina electrică inunda totul, parcă îmi dădeam mai bine seama de măreţia sărbătorii care se apropia. Chipul drag a! marelui Stalin încadrat de lumină, lozinci luminoase, case ale căror contururi erau deasemeni încadrate cu , becuri, chipurile oamenilor pline de fede ANETA ŞTEFĂNESZI, Vice-preşedintă a Comitetului Central U.F.D.R., membră a delegaţiei ARLUS care a vizitat Uniunea Sovietică lioirea unei zile de muncă rodnică, dădeau oraşului un aspect sărbătoresc, măreţie şi putere de neînvins. Casele alegătorului, unde cu mult înainte de alegeri cetăţenii se întâlneau cu candidaţii lor, erau în mod deosebit pavoazate. încă din zorii zilei cetăţenii Moscovei se îndreptau spre secţiile de votare grăbindu-se fiecare să voteze primul, pentru că acest lucru este considerat ca o mare cinste. Am vizitat secţia de votare nr. 1 din raionul Stalin. Votanţii care se aflau acolo ne-au primit cu căldură şi bucurie. «Au venit atât de mulţi alegători încă Înainte de ora 6 dimineaţa, — ne povesteşte preşedinta secţiei de votare ing. Zenaida Kondraiova, laureată a Premiului Stalin, — încât ni s’a pus în faţă o grea problemă de rezolvat. Cine să voteze primul? pentru că fiecare alegător ar fi vrut să dea el primul vot pentru iubitul nostru Iosif Vissarionovici. După o consfătuire cu comisia electorală, am hotărît să acordăm această mare cinste frezorului Victor Izosimov, de la uzina de transformatori, care a propus la primul meeting candidatura lui I. V. Stalin pentru locul de deputat în Sovietul Regional Moscova». Mulţi din cetăţenii Moscovei au venit în grupuri, pe străzi sau pe case, să-şi dea votul, arătându-şi astfel dragostea, încrederea şi recunoştinţa pentru marele lor conducător, tovarăşul Stalin. Comisia electorală s-a Îngrijit din timp să dea posibilitate mamelor cu copii mici să voteze, amenajând în acest scop o cameră specială pentru copii lângă secţia de votare. Deasemeni pentru cei bolnavi s’au luat măsurile necesare ca şi ei să voteze, in cazurile mai grave, membrii Comisiei electorale s’au deplasat cu urna la fiecare bolnav acasă. Până la ora 10 dimineaţa, la secţia nr. 1 din raionul Stalin, raion în care a candidat tovarăşul Stalin, votaseră 70 la sută din alegători. Prin felul cum au participat cetăţenii Uniunii Sovietice la vot noi am văzut cu ochii noştri, cum poporul sovietic este strâns imit în jurul Partidului Comunist bolşevic, în jurul Guvernului Sovietic, am văzut cât de mare este dragostea pentru conducătorii poporului sovietic, pentru tovarăşul Stalin, cât de hotărîtă este lupta oamenilor sovietici pentru întărirea şi înflorirea Patriei lor, pentru apărarea păcii în lumea întreagă. „ROMANIA LIBERA• Oamenii sovietici au întâmpinat anul 1951 cu un bogat bilanţ de victorii ENERGIA ELECTRICĂ IN SLUJBA AGRICULTORILOR de MIHAIL EVREINOV membru al Academiei Unionale pentru Ştiinţe Agricole „V. I. Lenin” Anul 1950 a însemnat un an de mari succese in electrificarea agriculturii socialiste din U.R.S.N. In 11940, capacitatea staţiunilor electrice de la sate era de 275.000 kilowaţi. In 1950 , această capacitate a ajuns la peste 1.000 000 kilowaţi. In U.R.S S. sunt electrificate zeci de mii de colhozuri. Energia electrică este larg intrebuinţată în producţia colhoznică. Pregătirea mutreţului, mulsul electric, tunsul electric al oilor, trec,rişul electric, curăţirea şi selecţionarea grăunţelor, nu sunt decât câteva din muncile colhoznice care ■ folosesc electricitatea. După război au fost construite şi puse in funcţii md. zeci de staţiuni hidroelectrice, care deservesc unul sau mai multe colhozuri. Noile construcţii staliniste — cele mai mari staţiuni hidroelectrice din lume — centratele de pe Volga şi Nipru, vor furniza economiei sovietice cantităţi uriaşe de energie electrică ieftină. Această energie va ajuta oamenii sovietici să transforme natura, să creeze un belşug de produse de consum, una din condiţiile cele mai însemnate ale construirii luminoasei societăţi comuniste. Prin mari succese în muncă întâmpină poporul sovietic anul nou, 1951. Sarcinile de bază ale Planului Cincinal de după război au fost îndeplinite cu succes. Industria sovietică produce In prezent cu 70 la sută mai mult decât In anii de dinainte de război. Şi mai mult se desvoltă industria sovietică pentru construcţia de maşini, care a depăşit nivelul de dinainte de război cu peste două ori. Planul Cincinal care s’a terminat la 31 Decembrie 1950, a fost marcat nu numai printr’o uriaşă creştere a productivităţii, dar şi printr’un nebănuit progres tehnic. E plăcut şi îmbucurător faptul că în aceste succese se află contribuţia muncii a colectivului de mii şi mii de oameni ai muncii de la uzina din Ural pentru fabricarea maşinilor grele, uzina la care muncesc şi eu. In anii de după război noi am Început fabricarea a numeroase tipuri de maşini noi, sonde pentru Industria petroliferă, escavatoare puternice, laminoare şi altele. In trimestrul 3 al anului 1950 uzina noastră a fabricat aproape acelaş număr de maşini şi mecanisme la In tot cuprinsul anului 1946. In anii de după război s’au ridicat, în uzina noastră mii de stahanovişti, inovatori ai producţiei. Fiecare dintre ei a contribuit serios la Îndeplinirea Cincinalului. Eu personal mi-am luat angajamentul să dau in cursul Cincinalului 30 norme anuale şi m’am ţinut de cuvânt. Pentru succesele mele în muncă Statul Sovietic m’a răsplătit cu ordinul „Semnul de onoare“. Pentru participarea mea la construirea unui tip de escavator puternic am fost distins cu Premiul Staiin. Cu numele lui Staiin — inspiratorul şi creatorul victoriilor noastre păşim noi în anul nou. Acesta va fi un an de noi şi mari victorii ale comunismului. PE CĂILE PROGRESULUI TEHNIC de V. PONOMAREV muncitor calificat la Uzina pentru construcţia de maşini grele din Gral, laureat al Premiului Stalin AM ÎNTÂMPINAT ANUL 1951 PE PĂMÂNTUL SFANT AL STALINGRADULUI de PETR TEPLOV Inginer constructor la Stalingrad Sunt nespus de bucuros că am întâmpinat anul 1951 in eroicul Stalingrad. Am venit aici pentru a participa la construirea giganticei hidrocentrale electrice și la construirea, canalelor de frenare care vor aproviziona cu apă 13 milioane hectare de pământ fertil în jurul Volgăi şi Caspicet. "E greu să exprim sentimentele cu care am păşit pe pământul sfânt al Sta- Ungradului. Măreaţa construcţie se va desfăşura în 1951 pe un front larg. Deja, ■d şi noapte fără întrerupere, urie motoarele unui mare număr de eană», geologii care cercetează minuţios poziţia şi structura solului de pe malurile fluviului. Intr’un tempo rapid se construesc orăşele pentru constructori. Din toate părţile ţării vin aici fără întrerupere eşaloane încărcate cu puternice maşini şi mecanisme. Zări noi apar deasupra Stalingradului, sunt zările unei măreţe ere de construcţii care vestesc apropierea victoriei depline a comunismului în U.R.SS. Inspiratorul grandioaselor construcţii ale comunismului estte iubitul, conducător al poporului, I. V. Stalin. Noi toţi, participanţii la construcţia de la Stalingrad, ne mândrim cu faptul că vom munci pentru realizarea pemuritor staliist. Cincinalul culturii La capitolul învăţământului şi culturii, Planul Cincinal votat Intr’o obştească însufleţire de Marea Adunare Naţionala, prevede înainte de toate, stărpirea cu desăvârşire a neştiutei de carte. Aşadar, in leatul al optulea dela facerea Republicii noastre, nu se vor mai pomeni necunoscători de slovă până in cele mai singuratice cătiune din creerii munţilor. Nu mai e deci ca pe vremea când un dascăl franţuz ţinea băcănie in Iaşi şi un ,,pension pentru tinerii nobili”, nici ca pe timpul când Dinicu Golescu deschidea „pension” de fete boeroatce la moşia sa „Belvedere” unde, drept scriptură, ţăranii foloseau numai răbojul, nici ca atunci când, pe malurile Dâmboviţei se da un bacalaureat francez. In 1955 vom avea peste două milioane de elevi şi studenţi porniţi de la vetrele celor care bat cu ciocanul, ori care răstoarnă brazda. Se vor investi 34 miliarde pentru combinatul poligrafic al Casei Scânteii, Casa Radiofoniei, Teatrul Naţional, Opera de Stat, Centrul Cinematografic de la Buftea... Iată un nume de loc cu parc secular şi criptă princiară, unde de-acum o jumătate de veac străluceau la castel policandre electrice, dar dincolo de baltă, la Flămânzeni, pe moşia regească, oamenii orbecăiau in beznă şi sărăcie. Dincolo de Flămânzeni este un cătun unde, în vremea când făceam acolo pe învăţătorul, creşteau mulţi oţetari, copacii ruinelor. Numai luna, dacă nu era nor, ne miluţa cu văpaia ei noaptea, sau câte o stea rătăcitoare. La şcoala cu gemuleţ cât o gură de jug, cu trei laviţe drept bănci, cu bruftvială de balegă şi pământ pe jos, nimeni, nimeni nu s’a abătut, din cei mai mari, doi ani cât am zăbovit acolo, nici vreo domniţă dela castel, nici felcerul din Buftea, nici revizorul dela București. Numai Intr’un amurg s’a oprit călare la gardul de nuiele arendaşul moşiei şi mi-a strigat: — Tu ai sens jalba ?... — Eu. — Să-ţi faci calabalâcul!.. Mâine să nu te mai prind aici!... Făcusem bătrânilor din sat o plângere către stăpânire că oamenii din sat nu mai pot trăi de răul arendaşului, care pe ei îl jupuia de vii, iar subprefectului din Buftea îl trimetea purcei la tavă. Mi-am făcut calabalâcul. Acum, la Buftea, se înalţă Centrul Cinematografiei. Unde e vestitul sfetnic liberal, ce-şi spunea „Omul şcolii", să-l vadă?.. Sub oblăduirea sa m'a alungat arendaşul dela şcoală ca pe ori ce vechil de pe moşie. Dar sfetnicul cu pricina n’avea cum să m’audă. El avea de rezolvat treburile de pe propriile lui moşii, iar in „orele libere” scria o carte despre pata cea roşie din planeta Jupiter. prefera să nu o vadă pe cea neagră de pe pământ.,in care forfoteau ca gândacii beciurilor, neștiutorii de slovă, optzeci şi cina la sută din locuitorii ţării. Jeach am Sister VOI FI AGRONOM! de ALMA RAIBARTE specialist In cultivarea legumelor, la colhozul „Barba” din R. S. S. Letonă De anul care s’a terminat se leagă evenimente importante din viaţa mea, mi-am luat toate examenele anului III la Facultatea Academiei Agricole din R. S. S. Letonă, unde sunt studentă fără frecvenţă, începând din 1 ianuarie 1951 sunt studentă a anului IV. Anul 1959 va rămâne neuitat în memoria mea, In istoria colhozului „Barba”. Spre sfârşitul lui 1930, colhozul si s-a sărbătorit a 3-a aniversare dela înfiinţare. Veniturile colhozului în anul care s’a scurs au fost de 1.500.000 ruble. Situaţia materială a colhoznicilor s’a îmbunătăţit. Ei au primit câte 3.500 kg. cereale, cantităţi mari de legume şi câte 10—15 mii ruble în bani. Multe familii şi-au achiziţionat automobile, motociclete, fără să mai pomenim de biciclete şi de aparate de i cameră au pătruns pe nesimţite zorile unei dimineţi senine de toamnă. Sub lumina lor, Ana Gârzu a privit afară, prin ochiul de geam al ferestrei. ,,Aproape să mă apuce prânzul” — a gândit ea. După ce a dat la o parte perdelele, lăsând să pătrundă mai multă lumină, s’a îmbrăcat in pripă, a deretecat prin casă punând ordine în lucrurile svărlite in ajun de copii. Ochiul ei de gospodină alunecă cercetător dintr’o parte pân'n cealaltă a odăii, oprindu-se pe pereţii albi văruiţi de curând, pe lemnul lucios al mobilei, pe rufăria curată, pe scaunele noi aşezate in jurul mesei şi apoi rămân multă vreme aţintite spre pătucul copiilor. De sub cearceaful alb se văd căpuşoarele cu obrajii rumeni şi cu mânuţele svârlite in lături. Ana Gârzu a zâmbit mulţumită. De multă vreme şi-a dorit ca un astfel de cămin cald, primitor, curat, unde să-şi crească mulţumită copiii. A trecut apoi în camera de alături. Acolo îşi ţine bucatele. N’a avut vreme să-şi facă magazie, dar şi-a pus în gând s’o construiască la anul. Ana învârfueşte o sită din lada plină cu făină, să frământe aluatul plămădit. In timpul acesta, în plită focul pâlpă e încet, pregătind cuptorul pentru azima din copac. Ana se grăbeşte să termine cu toate, până nu se scoală copiii. C apoi ţi-ai găsit de te mai lasă să faci ceva. Bine că s’a înfiinţat grădiniţa de copil şi-i poate duce acolo in timpul zilei. A pus apoi Ana Gârzu pâinea la dospit şi a trecut la sacii cu porumb, să ia mâncare pentru orătănii. Eşind în ogradă, a închis cu grijă uşa roasei, să nu verse strachina cu boabe, In curte au înconjurat-o păsările. Le aruncă o parte din boabe şi restul îl duce şi-l pune lângă blidul cu apă, în coteţul porcilor. Stă apoi alături, uităndu-se cum animalele înfulecă cu poftă mâncarea. E mândră Ana Gârzu de gospodăria pe care şi-a înfiripat-o. Drumeţii se opresc în faţa porţii, îşi aruncă privirea peste gardul scund Şi dau din cap minunându-se. Ordinea din ogradă, căsuţa reparată şi orătăniile pe care şi le-a cumpărat în vară, când a primit avansul pentru zilele-muncă lucrate în colectiv, atrag privirea celor care cunoşteau pe locul acesta o casă mică, cu acoperişul desfăcut, cu pereţii crăpaţi, o curte pustie unde se plimbau în voe câinii vecinilor. Multe gospodine din sat vin să ceară sfaturi Anei Gârzu, într’o privinţă sau alta. „Aş vrea — spun ele — să pun zarza valurile cum sunt la tine n grădină, pe rânduri drepte, să le pot uda mai uşor”. Sau: „ce dai tu la porci, Ană? Au crescut repede şi sunt graşi, aproape de triad”. Gospodăria Anei Gârzu e model după care femeile din comună învaţă să-şi pună ordine în gospodăriile lor individuale. In gospodăria colectivă ele au mai mult timp liber. Munca pământului cu tractorul le uşurează mult. Creşa Şi grădiniţa de copil sunt iarăşi un mijloc prin care femeile îşi pot creşte fără greutate odraslele. De câte ori Ana Gârzu vorbeşte cu cineva despre gospodăria pe care o are acum plină de belşug şi mulţumire, nu se poate stăpâni să nu le spună şi despre gospodăria ei sărăcăcioasă de altă dată înjghebată acolo în satul ei din comuna Borhozel-Bihor, de viaţa trudită pe pământurile chiaburilor şi moşiile foştilor boeri. Are faţa ochilor, Ana vede satul acela sărăcăcios, cu oameni supţi de muncă şi nemâncare. Se vede în căsuţa părintească, aşezaţi toţi nouă în jurul mesei rotunde, pe care aburea numai câteodată un borş sau o ciorbă de lobodă. Erau şapte copii, nouă suflete de hrănit şi nici o brazdă de pământ! In reopţile lungi de lamă, strânşi In jurul sobei cu câţiva jărateci înăuntru, Ana Gârzu se gândea cu jind la o altă viaţă, într’un cămin cald, unde să fie bucate din belşug. Părinţii munceau din greu, făceau economii, rupeau dela gura copiilor, doar-doar să-şi poată cumpăra un sfert de jngăr de pământ. Dar au murit fără să-şi vadă visul împlinit. Orfanii s’au răspândit in toată comuna, ca puii de potărniche, slugi la chiaburi. Ii plătea Anei pentru ziua de prăşit unul Ion al lui Creţ câte 25 de lei. Dădea cu sapa mai abitir decât un bărbat care era plătit de două ori cât ea. Muncă la fel şi plată deosebită. Aşa erau exploatate toate femeile în trecut. In 1946 Ana Gârzu a fost împroprietărită cu 5 hectare de pământ, act in comuna Zăbrani, regiunea Arad. Şi-a luat atunci într’o dimineaţă copiii şi a venit cu bărbatu-său la loturDupă primul an, a rămas văduvă, cu doi copii mărunţei şi cu pământul înţelenit. S’a zbătut, a muncit la alţii, pentru arătură — că nu avea vite — asuda de cum răsărea soarele până noaptea târziu, iar la recoltă se trezea plină de datorii. E adevărat, mai vedea din când în când alb în căpiştele, dar tot n’avea de sătul. Intr’o zi, îşi aminteşte Ana Gârzu, l-a întâlnit pe tovarăşul Ignat Nicoară. — Cum o duci? — a întrebat-o el, privindu-i lung faţa slăbită şi cearcănele vinete de sub ochi. Nu mai ştie Ana ce i-a răspuns. Dar tovarăşul Nicoară i-a povestit atunci despre traiul ţăranilor colhoznici din Uniunea Sovietică, despre ţtjjţuî cum sunt crescuţi copiii acolo, la cretă, în grădiniţe sezoniere, despre felul cum e privită femeea şi cum e răsplătită munca ei în colhozuri, din Uniunea Sovietică femeile — povestea mai departe Nicoara — au timp să se ţină şi de gospodărie, pot să-şi aibă pe lângă casă porci, păsări, stupi, în fine, o casă cu tot rostul ei. Şi ştii că Partidul ne ajută să înjghebăm şi noi aici în comună o gospodărie colectivă după exemplul colhozurilor sovietice. O gospodărie uinde oamenii să-şi aducă pământul pe care îl au şi vitele mari de muncă”. Apoi i-a explicat mai departe Anei Gârzu cum are să fie organizată această gospodărie colectivă, cum are să se ţină evidenţa muncilor făcute de oamenii din colectiv şi cum au să se împartă veniturile în raport cu zilele-muncă ale fiecăruia. La vorbele tovarăşului Nicoară, Anei Gârzu i-au apărut In privire două luminiţe vii. Dar tot nu prea înţelegea cum are să fie viaţa aceasta nouă, nu cumva mai grea decât acea pe care o duce? A stat un timp nehotărltă, s’a mai sfătuit cu câţiva oameni din sat şi apoi a venit la organizaţia de partid cu cererea gea ticluită. Au trecut de atunci doar câteva luni Şi spusele tovarăşului Nicoară s’au dovedit a fi adevărate. Tânăra gospodărie colectivă a prins a se înfiripa încetul cu încetul. Lucrate cu tractorul, potecile de pământ înţelenite, strânse acum la un loc, fără răzor, au dat roadă de două ori mai mult decât cele ale ţăranilor muncitori din comună. Pe lângă gospodăria colectivă, a fost înfiinţată o creşă şi o grădiniţă de copil, unde Ana Gârzu împreună cu celelalte femei din gospodărie, îşi aduc regulat copiii, iar erei muncesc în tihnă, cu spor, înmulţind zilele de muncă lucrate. 181 în capăt făcuse Ana Gârzu până la împărţirea veniturilor şi pentru ele a primit numai grâu in afara avansului din vară, peste 900 kgr. şi vreo 570 kgr. porumb pe lângă floarea soarelui şi alte produse. Niciodată munca ei ca femee nu a fost atât de bine răsplătită. Viaţa a început să i se schimbe de la o zi la alta. Năzuinţele de ani şi ani încep să se împlinească. Din avansul de 15 la sută, şi-a reparat mai întâi casa, a cumpărat rufăria, maşina de gătit, cei trei porci şi o parte din găini. La împărţirea veniturilor, vânzând o parte din produsele , ce-i prisoseau şi-a cumpărat mobilă, iar acum gândeşte să-şi ridice călături o cămăruţă, iar in curte un hambar pentru recoltele viitoare. Intră în casă cu zâmbetul pe buze, gândindu-se că peste câţiva ani totul în jurul ei are să înflorească. Parcă vede 7—8 stupi înşiraţi printre florile din grădiniţă, o vacă cu viţel, într-un grajd mare, încăpător, în casă lumină electrică, radio şi copiii urmând la şcoli superioare în Arad sau în Bucureşti. Ana Cristea Ana Gorzu şi-a înfiripat gospodărie nouă Din activitatea Comitetelor de Luptă pentru pace Indeplinindu-şi sarcinile ce le revin, majoritatea Comitetelor de luptă pentru pace din întreprinderi, instituţii, fabrici sau circumscripţii, îşi lărgesc activul, organizându-şi munca în aşa fel ca sarcinile trasate prin planul de muncă să poată fi îndeplinite la timp. ■ Comitetul de luptă pentru pace al Departamentului CFR (Palatul Administrativ) porneşte la lucru pe anul 1951, cu un efectiv sporit cu Încă 60 de tovarăşi. Activitatea dusă de Comitet până în prezent, îndreptăţeşte credinţa că sarcinile viitoare vor fi îndeplinite in condiţii mai bune şi până la capăt. Din activitatea actuală a acestui Comitet trebue semnalată constituirea — în urma muncii de lămurire duse — a unei grupe de 50 de agitatori, care popularizează lucrările celui de al II-lea Congres Mondial al Partizanilor Păcii de la Varşovia. Informarea acestei grupe s-a ţinut seama de numărul direcţiilor Departamentului şi de numărul funcţionarilor respectivi. Pe aceeaşi linie, a cuprinderii complete a muncii de agitaţie, Comitetul de luptă pentru pace este prezent şi în agitaţia vizuală. Panourile cu fotomontagii, ziarele de perete, sunt strâns legate de lupta pentru pace. Inscripţia „In toate limbile Statin înseamnă Pace”, te întâmpină în haliuri, la Colţul Roşu, la ziarele de perete. Comitetul de luptă pentru pace al Palatului Administrativ a amenajat deasemenea două panouri pe care s-au afişat Manifestul şi Apelul lansat de Congresul Partizanilor Păcii de la Varşovia şi care au fost aşezate unul la Palatul CFR şi altul în comuna Chiajna. Deoarece „Ora luptei pentru pace” de Sâmbătă de la staţia lor de radioamplificare nu a fost suficient de bine prezentată, s’a organizat un colectiv de presă care are şi sarcina de a selecţiona materialul pentru Radio. Comitetul de luptă pentru pace a fost activ şi în ceea ce priveşte strângerea fondurilor pentru ajutorarea poporului coreean. Până în prezent s’au vărsat la Comitetul de luptă pentru pace al raionului Gheorghiu-Dej în subordonarea căruia se găsește acest Comitet 241.496 lei. Această sumă este provenită din două festivaluri organizate la Interval de două săptămâni, de Comitetul de luptă pentru pace al Palatului, cu concursul echipelor artistice ale Departamentului CFR. Dacă noul Comitet de luptă pentru Pace al Palatului Administrativ îşi va întocmi viitorul plan de activitate In aşa fel încât pentru fiecare sarcină in parte să răspundă un tovarăş, este sigur că activitatea sa va fi mult mai rodnică. De asemenea dacă se va trece la reorganizarea pe direcţii a fostelor subcomitete, munca Comitetului va fi mult mai vie şi sarcinile mult mai uşor de îndeplinit. La şcoala pedagogică de fete din Focşani, Comitetul de luptă pentru pace al şcolii a organizat zilele trecute o şezătoare literară, în cadrul căreia eleva Lucia Pădurescu a făcut prezentarea romanului „Mitrea Cocor” al marelui nostru scriitor Mihail Sadoveanu, roman care a primit la Varşovia „Medalia de Aur a Păcii”. La şezătoare au participat, în afară de profesorii şi elevele şcolii, părinţii elevelor şi un numeros public. Eleva Lucia Pădurescu a arătat că romanul „Mitrea Cocor” a fost premiat la Varşovia nu numai pentru că demască războiul de jaf şi cotropire şi exploatarea cruntă a oamenilor muncii, ci şi pentru că el constitue o chemare la lupta pentru pace, prietenia veșnică cu popoarele Uniuni Sovietice. Şofer condamnat la moarte In ziua de 25 Noembrie 1950, şoferul Sandu V. Frantz, conducând cu viteză excesivă, deoarece era în completă stare de ebrietate, a intrat cu maşina în pasagul pentru pietoni din staţia tramvaiului '26 (intersecţia Mihai Bravul— Dristor» din Capitală). El a provocat astfel moartea a trei persoane, rănirea gravă a altor patru persoane şi avariere autovehicolului. Mulţimea adunată la faţa locului a fost atât de indignată de crima săvârşită, încât vinovatul a putut fi scăpat cu greu de furia cetăţenilor. Fiind judecat de Instanţele judiciare, şoferul Sandu V. Frantz a fost condamnat la moarte. Sentinţa a fost pronunţată în ziua de 27 Decembrie 1956. Conducătorii de autovehicole trebue să vadă in pedeapsa exemplară dată lui Sandu V. Frantz, un sever avertisment dat acelora cari nu respectă regulile de circulaţie și provoacă asemenea nenorocite accidente. IN ATENIA ABONAŢILOR NOŞTRI Pentru reînoire de abonamente şi întru abonamente noi, adresaţi-vă la Centrul de Difuzare a Presei din localitatea Dv. Preţul abonamentului este de: Lei 100 Itesar — 1200 «nai. Haar Consfăturea pe ţară a secretarilor organizaţiilor U.T.M. din învăţământul superior şi a studenţilor fruntaşi in invăţătuă Marţi după amiază a avut loc la şcoala de cadre „Filimon Sârbu” a C.C. al U.T.M., deschiderea primei consfătuiri pe ţară a secretarilor organizaţiilor U.T.M. din învăţământul superior şi a studenţilor fruntaşi în învăţătură, consfătuire convocată de C.C. al U.T.M. cu scopul de a examina unele rezultate ale activităţii Uniunii Tineretului Muncitor în direcţia îmbunătăţirii pregătirii profesionale şi ştiinţifice a studenţilor şi a ridicării disciplinei studenţilor faţă de şcoală şi propriile lor îndatoriri. La consfătuire au luat parte membri ai C.C. al P.M.R., membri ai C.C. ai U.T.M., academicieni, profesori universitari, conferenţiari, asistenţi, secretari ai Comitetelor regionale U.T.M., secretari ai organizaţiilor U.T.M. din Institutele de învăţământ superior şi numeroşi studenţi fruntaşi in învăţătură. La masa prezidiului au luat loc tov. prof. univ. Leonte Răutu, Gh. Florescu, Paul Cornea, acad. Mihail Roller, acad. Constantin Balmuş, acad. dr. N. Gh. Lupu, Ion Gheorghe și Gh. Gheorghiu. Cuvântul de deschidere a fost rostit de tov. Paul Cornea, secretar al C.C. al U.T.M., care, după ce a arătat scopul consfătuirii, a subliniat că în actualele împrejurări când poporul nostru muncitor, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, se angajează să aducă la îndeplinire măreţul Plan Cincinal şi planul de electrificare a ţării, cucerirea cetăţii ştiinţei devin* o problemă faIsteSflM» » tineretulg. ^ Tov. Voicu Alexandri* şeful secţiei învăţământului superioara Organizaţiei de Bucureşti a UmuflfSineretului Muncitor, a desvoltat raporaportul asupra activităţii U.T.M.-ului domeniul îmbunătăţirii pregăătirii fpfesionale şi ştiinţifice a studenţilor. După ce a adus confrinţei salutul Comitetului Organizaţie d de Bucureşti, tov. Voicu Alexandri a aliniat că această consfătuire este încă o expresie a grijii şi importanţei de oscriere care Partidul Muncitoresc Rorrân dia Uniunea Tineretului Muncitor ofeeră învăţământului superior. A ! încheind, vorbitul a arătat că fiecare student trebuţie fie conştient ca are un rol însemnat# îndeplinirea Planului Cincinal şi firetului plan de electrificare, care f ■ duce ţara noastră pe făgaşul sociali/u|îui- A’ luat apoi cuJîjf’I tov. Fîorica Mezîncescu, ministru1'Ajunct la Ministerul învăţământului plfc, care a făcut o largă expunere ff/ra problemelor ce stau în faţa Miferiului, în cursul anului 1951, în dpriveşte învăţământul superior. I Cu acesta dai sfârşit prima şedinţă a conferirii de ţară a secretarilor Organizaţiilor ?T.M. din învăţământul superior şi friilor in învăţătură. Seara a at loc la Opera de Stat spectacolul dijarct „Macul Roșu”, dat în cinstea parcipanților la conferință.