România Liberă, august 1951 (Anul 9, nr. 2129-2154)

1951-08-01 / nr. 2129

PAGINA 7-a Trebue îmbunătăţită organizarea muncii la ariile de treer Desfăşurarea de până acum a mun­cilor de treeriş confirmă pe deplin fap­tul că terminarea la timp şi fără pier­deri a treerişului depinde în cea mai mare măsură de organizarea muncii la arii. Acolo unde comitetele executive ale sfaturilor populare s’au preocupat de organizarea muncii la ariile de treer,­ rezultatele sunt dintre cele mai bune. Sunt insă unele comitete executive care au neglijat problema organizării muncii la arii. Datorită acestui fapt la multe arii randamentul este scăzut. Din analiza situaţiei de pe teren, se­ constată că o primă lipsă există în privinţa organizării cetelor de treer. In unele locuri deşi treerişul s’a început de mai mult, cetele nu sunt încă or­ganizate. In alte locuri, cetele de treer au fost prost organizate. Ca exemplu de proastă organizare a cetelor de treer pot fi date comunele raionului Tulcea. In aceste comune pe deoparte s’au format cete cu un nu­măr prea mic de țărani, iar pe de altă parte s’a făcut o proastă planificare a cetelor la batoză. Datorită acestui fapt batozele, terminând treerișul pentru o ceată la jumătatea zilei, sunt nevoite să stea restul zilei degeaba, deoarece o nouă ceată nu începe treerişul decât a doua zi. Pe linia proastei planificări a cetelor de treer s’a mai constatat­­o altă lipsă şi anume: se face uneori planificarea cetelor la treer pe toată durata cam­paniei, neţinându-se seamă dacă locui­torii au posibilitatea să aştepte ziua în care au fost planificaţi să înceapă tip­­erişul. Din această cauză se întâmplă adeseori ca unii dintre oameni să treere in altă ceată, ceea ce dezorganizează întreaga muncă la arie. O altă lipsă în privinţa organizării muncii la aici, constă in aceea că bato­­zarii nu sunt recrutaţi pe toată durata campaniei, ci fiecare ceată îşi alege un om dintre ei, care de obicei nu e sufl­ de V. TOPOR Consilier ministerial în Ministerul Agriculturii cient de bine pregătit. Din această cauză se produc accidente care duc la întârzierea treerişului cum s’a întâm­plat în raionul Brăila. Deasemeni, în unele comune nu se calculează bine — şi deci nici nu se repartizează just — căruţele necesare pentru alimentarea batozei, lucru care face batoza să meargă în gol, neavând ce treera. Ţinând seama de lipsurile arătate mai sus, comisiunile de coordonare a campaniei, începând dela cele regionale și până la cele comunale, tre­bue să ia deîndată măsurile necesare in vederea bunei organizări a muncii la ariile de treer. Pe această linie, acolo unde cetele nu au fost organizate — ori au fost prost organizate — trebue să se treacă la organizarea lor. La organizarea ce­telor e necesar să se aibă în vedere felul maşinei şi mărimea ei, distanţa de unde se face alimentarea batozei, şi locuitorii care formează ceata. Lo­cuitorii dintr’o ceată de treer trebue să aibe o strânsă legătură între ei şi să aibe deasemeni o cantitate de recoltă cel puţin egală cu norma de lucru a ba­tozei pe zi. Căci numai astfel, se vor evita schimbările cetelor la batoză şi destrămarea lor în timpul muncii. Cetele odată organizate trebuesc pro­gramate la treer potrivit unui plan săptămânal. Responsabilul de ceată trebue să fie anunţat din vreme de ziua când va treera ceata lui, pentru a-şi putea anunţa oamenii şi pentru a pregăti inventarul necesar. Pentru ca munca la ariile de treer să se desfăşoare în cele mai bune condi­­ţiuni, fiecare om din ceaţă trebue să fie repartizat la locul cel mai potrivit, ţinâmdu-se seamă de aptitudinile lui. înainte de începerea treerişului, co­şarii trebuesc instruiţi în mod special, căci de felul cum îşi duc ei munca de­pinde în mare măsură funcţionarea garniturii, îndeplinirea normei de lucru. Coşarii la rândul lor vor instrui pe tăietorii de snopi asupra felului cum să dea snopii la mână pentru a se asigura o alimentare permanentă şi uniformă a batozei. Un alt lucru de care trebue să se ţină neapărat seamă la ariile de treer este orariul. Responsabilul de ceată să aibe grijă ca toţi oamenii din ceată să fie prezenţi la arie la ora 4 dimineaţa când începe munca şi apoi tot el să asigure funcţionarea din plin a bato­zei până la ora 9 seara. , Acolo unde există posibilitatea, co­­misii­le de coordonare au datoria să organizeze treerişul de noapte. Pentru garniturile care lucrează noaptea pro­gramarea cetelor se va face după orele 7 seara. Ceata de noapte intră în lucru ca şi cea de zi. ★ De curând a fost aplicată la gospo­dăria agricolă colectivă „Drumul lui Lenin” din comuna Vlădeni regiunea Ialomiţa, de către tractoristul Culea Gh­eorghe dela S.M.T. Hag­'eni metoda de treer a stahanovistului sovietic Niko­lai Brediuk. Această metodă a început, să fie extinsă din ce în ce mai mult în ţara noastră. Ea s’a aplicat cu re­zultate dintre cele mai bune în regiu­nile Mureş, Cluj, Timişoara şi în spe­­cial în Dolj. Datoria comisiunilor de coordonare a campaniei este de a extinde cât mai mult această metodă, care aduce în­semnate depăşiri de normă la lucrul batozelor, grăbind lucrările de treeriş. Luând toate măsurile de organizare a muncii la ariile de treer, aplicând pe scară din ce in ce mai largă meto­da de treer după graficul orar, comi­siunile de coordonare, regionale, raio­nale şi comunale, vor asigura termina­rea treerişului la tun,o şi fără pierderi, îndeplinindu-şi astfel principala lor sarcină în momentul de faţă. STU­DIOURILOR STUDIOUL DE FILME ARTISTI­CE „BUCUREŞTI”. — Echipa filmu­lui ,,Mitrea Cocor” în frunte cu re­gizoarea Marieta Sadova lucrează ac­tualmente la filmarea exterioarelor. Pri­mele exterioare s-au filmat în comuna Coţofenii din Faţă (regiunea Dolj). Ac­tualmente se lucrează în comuna Du­­mitreşti (regiunea Vâlcea). Studioul de filme artistice „Bucureşti” formează actualmente echipa care va realiza filmul „Nicolae Bălcescu”. In momentul de faţă se lucrează la defi­nitivarea scenariului literar, care este semnat de Camil Petrescu. Regia a fost încredinţată lui Dinu Negreanu. STUDIOUL DE FILME DOCUMEN­TARE ŞI JURNALE DE ACTUALI­TĂŢI „ALEXANDRU SAHIA”.­­ Ar­tiştii şi tehnicienii studioului lucrează intens la filmele documentare „Tinere­tul nostru” şi,,Palatul Pion­erilor”. Ace­ste filme vor fi prezentate în cadrul Festivalului Tineretului şi Studenţilor de la Berlin. rumul ţine tovărăşie bună Bistriţei. 1­­ O bucată merg alături. Deodată se întretaie, unul trece în stânga, cealaltă în dreapta, ca apoi la câteva sute de metri, iar să se încrucişeze şi să treacă din nou cum fuseseră mai îna­inte. In urmă rămâne Piatra Neamţ cu casele ce se pitesc după frunzării pomilor stufoşi. Tumul fabricii de hâr­tie şi mucava sgârie albastrul siniliu al cerului, fluturându-şi fumul ca pe o batistă. Deoparte şi de alta se întind munţii îmbrăcaţi în haină groasă de brădet, ţinându-se de mână până ce şirul lor se pierde departe, în cenuşiul zării. Pe alocuri, pe povârnişul coastei, înaintează îndrăzneţ câte un petec de ogor cu porumb ce are frunza ca bu­­ratecul. Mireasma de fân cosit umple văile. Bistriţa coboară gălăgioasă prin albia lată, cu bogăţie de pietriş de toată mâna. Din apa repede şi curată ies bulgări leneşi desprinşi din şolduri de munte şi prăvăliţi, de mânia ape­lor, în vale. Apa asta năvalnică care mână plutele grele, strunite cu odgoane tari de sârmă răsucită este neobosită. Adesea când ajunge în largul ei, nu se odihneşte, nu-şi poto­leşte mersul ca atâtea altele, ci se învârte fără să ameţească deasupra ■une’i adâncituri şi-şi dă drumul de vale ca dintr’o încordare de arc. Altă dată drumul acesta era pustiu. Doar vara de se mai înmulţeau călă­torii care o luau spre Cheile Bicazu­­lui, spre culmea semeaţă a Ceahlău­lui sau spre Broşteni. De câtva timp încoace, — vorba unui muntean din partea locului — drumul merge zi şi noapte. Camioane încărcate cu lespezi de piatră, cu teancuri de scândură, cu traverse de fier, cu oameni, ţes dru­mul în sus şi în jos. Nu se întâmplă bucată de drum pustiu. Valea care o ia din Piatra Neamţ pe apa Bistriţei spre asfinţit, a devenit un furnicar. * în faţă apare o comună cu case răzleţite — Vaduri. Chiar la intrare, se află fabrica de cherestea. Grămezi mari de scândură, acoperite cu şoproa­­ne stau în aşteptarea plecării cu tre­nul. Fabrica lucrează. Oamenii mână mereu buştenii spre sala mare a ga­terelor. De cealaltă parte, pavilioane mari, luminoase, cu câteva etaje fie­care. Pâlcuri de muncitori se îndreap­tă spre sala în care Filarmonica de Stat din Iași va da un concert pentru ei. Afișele i-au vestit, odată cu mega­­foanele instalate în curtea largă a fa­bricii. Peste două zile ii va vizita şi un ansamblu artistic al armatei. Un steag roşu fâlfâie deasupra podu­lui de fier construit din nou. Mai este de lucru încă. Picioarele metalice ale podului sunt încă împrejmuite de schele de lemn. O punte plutitoare, ridică materialele la îndemâna meşterilor care dăltuesc podul, învârt şaibe Un pod frumos. Nu este singurul. Alte trei la fel de mari se construesc cu fi­­lometri mai încolo. Dar, de la Pângăraţi înainte zumze­tul se măreşte. Ne apropiem de uria­şele lucrări ale hidrocentralei „V. I. Lenin”. In marginea satului, cuptoa­rele ard neîncetat milioane de cără­mizi crude. Duduie cuptoarele şi arun­că prin portiţele lor limbi roşii de foc. Cărămizile acestea vor servi la construirea clădirii uzinei centrale de la Stejar. Muncitorii zoresc. Formele de lemn răstoarnă aluatul moale. Butoaie de apă sunt răsturnate peste morma­nele de pământ cleios. Toţi se grăbesc. O cale ferată este gata construită pentru a transporta materiale pe şan­tiere. „ Am ajuns la Stejar, înaintea celuior ai un vast şantier. Nu ştii unde să priveşti. După nume, ai crede că uzina de la Stejar se construeşte pe un pisc de deal, pe un tăpşan ridicat. Dar, lui-i aşa. Uzina îşi va avea temeliile jos,­se un loc plat, la poalele munte- PE I­N SUS, lui. Dar unde-i Bistriţa? E la un ki­­lometru-doi depărtare. Mai este mult până la apele ei. Apa Bistriţei va îi adusă din altă parte printr’un tunel larg, cu capătul la Izvorul Muntelui. Celălalt capăt va ieşi prin mijlocul muntelui apropiat aici în pantă. Dealt­fel, tehnicienii au şi marcat cu­ jaloane alb-roşii locul pe unde va trece. Prin pletele dese ale muntelui îşi face loc o cărare care trece prin creş­tet. Este drumul pe unde va merge tunelul. La o înălţime de câteva zeci de metri se aud ciocănituri. Sus se construeşte o şosea care săgetează mun­tele. Şoseaua va aproviziona cu ma­teriale lucrătorii tunelului şi va ajuta la transportarea pământului şi pie­trişului ce va fi scos din adâncul mun­­telui. Pentru materialele mai grele, se amenajează o pantă pe care transpor­tul va fi făcut mecanic. In curând minerii vor începe stră­pungerea, pentru a deschide apelor Bis­­triţei un drum nou a­re turbinele uzi­­nei. Săpăturile vor porni de la Cormi înspre Stejar. Grijă mare se arată pentru protecţia muncii în acest sec­tor. Lucrările vor fi asemănătoare cu cele ale metropolitanului din Moscova. Inginerii sovietici au venit să dea aju­tor. Ei au împărtăşit bogata lor expe­rienţă, inginerilor şi muncitorilor de aici. O parte din turbine au şi sosit. Sunt piese masive, cu pereţii groşi şi puter­nici. Pe şantier se construeşte de zor. Muncitori din toate colţurile ţării au venit aici. Se ridică baracamente pen­tru folosinţa celor care vor lucra la tunel şi la clădirea uzinei, se clădesc magazii de maşini, unelte, materiale, se construesc hangare pentru camioa­ne. ★ Dulgherul Melniciuc a venit cu 33 tovarăşi să lucreze pe şantierul de­ Stejar. El îşi aminteşte cu drag de munca depusă la construirea liniei fe­rate Salva Vişeu, unde a lucrat de la început până la sfârşit. La dulgherie lucrează şi Ion Vlaicu, secretarul or­ganizaţiei de bază. Dulgherul Vlaicu şi-a luat alături trei ucenici, pe Tără­­buţă, Stângă şi Micloş. Băieţii nu ştiau nici să bată in floarea unui cui. Ştau doar să zdrobească piatra cu ciocanul ori să pască oile. Azi ei au deprins bine meseria. Cei trei flăcăiandri sunt de mare ajutor tovarăşului Ion Vlaicu. De asta se şi mândreşte cu dânşii. Cine n’o cunoaşte pe Elena Covaci şi pe fiica ei? Elena Covaci este zidăriţă. Are mai bine de 45 de ani dar se ţine dreaptă şi voinică. Lucrează la sediul clubului. I-a pus temelia ea, cu mâna ei. Piatră cu piatră a clădit-o. După aceea a trecut la facerea fundaţiilor pentru sobe. La 23 August, şantierul va avea un club mare, de toată fru­museţea. Zilnic Elena Covaci îndepli­neşte două norme. Dar ea aşteaptă altceva. Şi nu e greu de aflat ce do­­reşte, dacă îi urmăreşti privirile ce caută spre locul unde minerii vor sfre­deli muntele. Lucrând la Bumbeşti- Livezeni, s’a obişnuit cu munca la tu­nel, de aceea aşteaptă să vină ziua in­ceperii lucrărilor. Simţi pe şantierul Stejar atotputer­nicia omului. Hărţile sunt mereu des­chise. Creioanele urmăresc linii şerpu­­ite pe unde vor trece drumuri noi, unde se vor face săpături. Voinţa omu­lui, puterea lui pot înfăptui tot ce inginerii, tehnicienii, înscriu acolo, pe hartă. Dragostea pentru partid îi În­sufleţeşte, gândul că luptă pentru o construcţie paşnică le dă spor. De inginerul şef s’a apropiat un muncitor. — Aţi lăsat pârâul tot pe lângă ba­racă? întrebă el. — Da, tot pe acolo. — Părerea mea e că trebue mutat. Va bate un mal şi-l va surpa- Aşa că baraca nu va avea siguranţă. — Ai dreptate, spuse inginerul. Se sfătui cu muncitorul şi trase cu creio­nul roşu o linie nouă pe hârtie. Pe acolo va trece pârâul. Omul dictează naturii care se su­pune. Gândurile sboară spre Uniunea Sovietică, unde omul sovietic transfor­mă natura după uriaşele planuri peste care marele Stalin a stat mult timp aplecat, atunci când le-a făurit. ★ Până la Bicaz mai sunt încă 13 km. O cotitură la stânga şi te afli din nou pe şosea. Mii de oameni lucrează la prelungirea căii ferate. Traseul îşi croeşte drum prin piatra munţilor. La Tarcău, creş­te odată cu traseul şi gara, construită din cărămidă roşie. Vagonetele cu pia­tra scoasă din munte sunt răsturnate mereu. Ani fără număr, aceste pietre au stat neclintite. Acum însă, când mâna omului nu le poate urni, le a­­runcă deoparte puşcăturile de dina­mită. Malul Bistriţei este tivit de o linie îngustă Pe aici merge C.F.F-ul, calea ferată forestieră. In drum se poate Întâlni o locomotiva mică — o jucă­rie de copii,­­ care trage după ea va­­gonete încărcate cu butuci, cu lemne lungi şi drepte ca lumânarea. Tre­­nuturile acestea străbat munţii până la Târgu Ocna. Ele aduc h­artă fabri­cilor de cherestea şi hârtie. Pe şantierul nr. 6 al întreprinderilor Feroviare de Construcţii din Tarcău, e animaţie. Muncitorii ridică două po­duri peste Bistriţa. Unul din poduri are o deschidere de 50 metri. Multe din lucrările la pod se execută cu în­trebuinţarea aerului comprimat. Rea­lizările muncitorilor de aici arată mult avânt. Chesonierul N. Socolovschi, cu echipa sa, a scufundat un cheson în prima fază in 8 zile în loc de 16. Echipa de dulgheri a meşterului E­­meric Funer a dovedit devotament deo­sebit în muncă. Era într’o seară de iu­nie. Cerul plumburiu dădea a înţelege că va ploua. Dar, ploaia de munte nu-ţi dă răgaz. Ea a început îndată. Curgeau şiroaele din toate părţile. Apele s-au umflat. La podul nr. 5 a­­pele au huit podurile secundare şi le-au luat cât erau de grele . Erau în pericol podul, materialele şi ma­şinile. Echipa lui Funer, luptând cu valurile, a salvat totul. Cine ştie puterea apelor de munte îşi poate da seama de lupta lor grea. Totuşi, între oameni şi ape, oamenii au ieşit învin­gători. In drum întâlneşti multe excavatoa­re. Maşinile acestea muşcă halci de pământ şi le răstoarnă apoi,­in lăzi­le camioanelor. Scutesc mult munca omului, maşinile acestea aduse din Uniunea Sovietică. Oricui, din partea locului, până şi copiilor le este cunoscut un semn des întâlnit. E vorba de un H pătruns de o săgeată de trăsnet, cu coada in zig­zag, semnul Hidrocentralei „V. T Lenin” de la Bicaz. Pe nesimţite, intri in comuna Bicaz. ★ La 3 km. depărtare se află barajul de la Izvorul Muntelui. Lucrări au început aici. Stăvilare uriaşe vor fi clă­dite. Apele vor fi conduse prin tunel spre turbinele uzinei de la Stejar. Et­enipa zidarului Marin Sinoae, compu­să din opt utemişti, a obţinut depăşiri până la 300 la sută. Cu avânt, ei luptă înainte, pe vreme rea ca şi pe vreme bună. In cinstea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace de la Berlin, ei s’au angajat în în­treceri, realizând însemnate depăşiri de normă. In comună, la Bicaz, uzina provizo­rie a centralei va fi isprăvită până la 23 August. Ea va da curent electric sectoarelor hidrocentralei şi va uşura funcţionarea fabricii de ciment ce se construeşte în prezent de muncitorii şantierului 24. Stăvilarele cer ciment berechet. Construcţiile la fel. Dacă s’ar transporta din altă parte s’ar face ri­sipă de timp, de vagoane şi braţe de muncă. Fabrica de la Bicaz va da un ciment de foarte bună calitate.­­ Dealungul drumului de 25 km. de la Piatra Neamţ la Bicaz, pa şantierele răsfirate pe parcurs, pulsează o muncă neobosită. Hidrocentrala de la Bicaz a chemat la viaţă o nouă regiune a ţării. Ea va furniza curentul electric care va da energie, mereu mai multă ener­­gie fabricilor ţării.­­„Să folosim experienţa glorioasei Uniuni Sovietice” îndeamnă o placardă scrisă cu litere roşii. Da! să folosim acest nesecat izvor. Să-l folosim pen­tru a putea construi socialismul şi întări zidul apărătorilor păcii. Pe coastele munţilor, din loc în loc, muncitorii au aşezat litere de piatră înalte de doi metri, înfipte cu nădejde în pământ. Literele sunt văruite şi se pot vedea de la mari depărtări. Aşezate una lângă alta, formează două cuvinte care exprimă un adevăr, o chezăşie, o nădejde pentru viitor. A­­ceste litere alcătuesc, acolo, sus, cu­vintele: U.R.S.S. — PACE. Constantin Sâm­iji DRUMUL ÎNFLORIRII PATRUI!_______________ PE BISTRIŢA ACTIVITATEA NOASTRE CINEMATOGRAFICE Tot în cinstea acestei sărbători se filmează pregătirile tinerilor din­ R P.R. pentru Festivalul lor. Materialul va fi folosit în filmul despre Festival care va fi produs în R. D. Germană. In cinstea Zilei Minerului artiştii şi tehnicienii studioului lucrează la un documentar care va înfăţişa viaţa de azi a minerilor noştri. SERVICIUL JURNAL. — In săptă­mâna de la 1 la 8 August vor fi pre­zentate publicului nostru patru jur­nale: jurnalul sportiv nr. 2, jurnalul agricol nr. 6, metodele înaltei produc­tivităţi (şarje rapide) şi jurnalul de actualităţi nr. 19. SERVICIUL DUBLAJ. — De curând s’a terminat dublarea în limba româ­nă a ambelor serii din „Căderea Ber­linului”. Serviciul începe sincronizarea marelui film sovietic ,,Minerii Doneţu­­lui" (după scenariul lui Boris Gorba­tov şi Vladimir Alexeev). Se va începe deasemeni dublarea filmului ,,Pescarul şi ‘peştişorul” după o lucrare a lui Puş­­kin. Actualmente se dubiteză d­ocumen­­ta­rele sovietice: „Fiecăruia după mun­ca sa” şi „Fetiţi copiii de tuberculoză”. De câteva zile s’a terminat dublarea filmului documentar ,,Floarea Soare­lui”. ORCHESTRA SIMFONICA A CO­MITETULUI CINEMATOGRAFIEI. — Orchestra simfonică a Comitetului Ci­nematografiei a terminat imprimă­rile de muzică pentru filmele „In sat la noi” (muzica Ion Dumitrescu), pentru documentarele „Toamna in Delta Dunării” (muzica Paul Constan­­tinescu), ,,Canalul Dunăre-Marea Neagră” seria II-a (muzica Ab­ed Mendelsohn şi Theodor Rogalski), pen­tru filmul de desen animat ,,Albina şi porumbelul” (muzica Ion Vasilescu). Intre 5 şi 20 August orchestra va da primele sale concerte simfonice în sta­ţiunile de pe litoralul mării. Concer­tele vor fi dirijate de Edgar Cosma, so­list va fi violoncelistul Ion Voicu. HUMAN­IA Lilit.­KA ELEVII DIN RAIONUL TULCEA PARTICIPĂ LA LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIRI A BUMBACULUI TULCEA (de la corespondentul nostru). — Pretutindeni pe întinsul ogoarelor, la secerat sau treerat, la culesul spicelor sau la culturii© de sfeclă şi bumbac, tinerii din raionul nostru îşi aduc contribuţia lor. Tineretul din oraşul Tulcea de pildă, elevi de la şcoală tehnică piscicolă, de la şcoala pedagogică şi liceul mixt, au organizat sub îndrumarea Comite­tul raional U. T. M. o tabără în co­muna M. Kogălniceanu. 76 din ele­vii care fac parte din această ta­bără participă la executarea lucrări­lor de îngrijire a culturilor de bum­bac. Ei şi-au luat angajamentul să efectueze lucrările de ciupit bum­bacul pe o suprafaţă de 250 ha până la 25 Iulie însă au reu­şit să depăşească angajamentul, exe­cutând ciupitul pe o suprafaţă de 290 ha. până la 24 Iulie. Realizările acestea frumoase obţi­nute de tinerii din tabăra din comuna M. Kogâlniceanu, în munca d© aju­torare a ţărănimii muncitoare, sunt încă o dovadă a modului în care creşte astăzi tineretul Patriei noas­tre. Sănătos, cu minte luminată şi legat puternic de lupta poporului nostru, de idealurile lui. O SUBFILIALĂ A.S.I.T. PI VALEA BISTRIŢEI BICAZ (dela corespondentul nostru).­­ Zilele trecute s’au pus bazele subfilialei A.S.I.T. pentru complexul de lucrări de pe Valea Bistriţei. Subfiliala A.S.I.T. şi-a întocmit un plan concret de muncă, în cadrul căruia a­u fost prevăzut© printre al­tele şi organizarea de conferinţe cu subiecte tehnico-organizatoriice şi ştiinţifice. Prima conferinţă de acest gen a fost organizată de cercul 1 al şantie­rului întreprinderi feroviare cu tema ,.Influenţe dăunătoare asupra betoa­­nelor»’. Conferinţa a fost expusă de tov. inginer Ernest Gáspár și a fost urmărită cu interes de numeroși muncitori, tehnicieni și ingineri. AZI 1 AUGUST 1951 TEATRE Teatrul de Estradă (Parcul de Cultură și Odihnă „Io­­ Stalin”): Estrada pri­măverii CIX­E BI­A­TOGRAFE Scala, Capitol, Aida, Arta, Marconi, Moșilor, Unirea, Volga, Germania De­mocrată, Timpuri Noi (Bulevard), Sta­dionul nou, Poveste de primăvară, Mo­numentele arhitectonice de pe fluviul Oka; Timpuri Noi (Griviţa): Mecaniza­rea industriei forestiere; Vitamina A. B. C., Innotul, Grădina veselă; Pax: Va­lea Diavolului; Patria: Trenul merge spre răsărit; Trianon- Mascarada; Lu­mina: Curajosul Garii; Victoria, Dacia, Marna, Mioriţa, Odeon, Unic: Patru inimi; Apollo: Insula Piraţilor; Avrig: Ivan cel Groaznic; Cultural: Omul cu 1000 de feţe; Flacăra: Domnul Hobetin pleacă; Florida: Vară îmbelşugată; Iz­bânda: Poveste muzicală; Lyra: Grădi­na Tudor Vladimirescu: întreprinderile Artamonov; Nolii: Inima noastră; 7 No­­embrie: Viaţa învinge; Grădina Progres: Creatorul operelor muzicale nemuritoa­re (Mussorgschi); Popular; Matei Gâs­­carul; Rahova: Ţiganii. Imvatoru! Mirko Sava Iov Am fost la Mirko Savalov acasă. O casă mică, văruită proaspăt, cu odăi curate, luminoase. In fiecare odaie, mobilă simplă, a­­ranjată cu gust, covoare, lăicere şi o­­glinzi. Totul străluceşte de curăţenie. Se vede mâna de gospodină harnică. Alexandru, copilul în vârstă de 12 ani, rămăsese în bucătărie, îşi pusese casca la urechi şi asculta emisiunea postu­lui de radio Timişoara, la aparatul cu galena pe care şi-l construise singur. Ne-am aşezat în jurul unei mese şi am prins a sta de vorbă. Din când în când priveam pe fereastră, la grădini­­ţa din curte, la caisul pletos, la muş­catele roşii care înveselesc ochii. — „Treisprezece ani am lucrat la fabrica de ţigări, povesteşte cu glas domol Silvia Savulov. Prin 1939 m’am imbol navit. Trebuia să fac băi. Dar atunci nu era ca acum. M’au dat a­­fară. Mirko era strungar bun, dar la sfârşit de săptămână se alegea doar cu câteva sute de lei. Se îndesau, necazu­rile. La câteva luni mi-a, murit fetiţa...”. Alexandru intră în cameră şi se a­­şează lângă noi. Părul blond, rebel, pielea bronzată, privirea senină, plină de seriozitate Silvia se uită la el. — „Anul trecut a fost la Călimă­­neşti. De data asta ne-au întrebat un­de vrem să-l trimitem, la munte sau la mare. Copilul vrea la mare, îi place apa. Cum o fi oare la „Vasile Roaită” ? Ne povesteşte despre lecţiile copilu­lui, despre viitor („vrea să se facă in­giner constructor”), despre aparatul de radio cu galena. Calm, linişte, încredere în viitor, via­ţă fericită, întâlnim în casa asta de muncitor cinstit, ca şi în casele a mii şi sute de mii de alţi muncitori din Patria noastră. Cui i se datoresc toa­te astea? — „Sunt şapte ani, continuă Silvia, de când au trecut pe aici ostaşii sovie­tici, care şi-au vărsat sângele pentru noi, care ne-au salvat. Făcuseră hit­­leriştii liste cu sârbi şi români pe care să-i împuşte. N’au mai atrucat. Ostaşii sovietici, salvatorii noştri, i-au pus pe fugă”. In Iugoslavia însă, banda de spi­oni şi asasini a lui Tito a înlocuit teroarea hitlerista cu o alta, tot atât de sângeroasă . „Tito va avea şi el soarta tutu­ror duşmanilor socialismului, intervi­ne Mirko. Cu sânge şi teroare nu se poate stăpâni mult timp un popor. Şi planurile lor de război vor fi sdrobite. Pot americanii să latre cât or vrea, nu ne este frică nici de ameninţările lor, nici de slugoi ca Tito”. Ochii negri, vii, pătrunzători, vorbele lui Mirko, faptele lui, totul exprimă încredere neţărmurită în viitor, hotă­­rîre dârză de a apăra viaţa copilului, fericirea şi liniştea căminului său; ex­­primă ura faţă de cei ce vor să dis­trugă această fericire, imperialiştii a­­mericani şi englezi şi lacheul lor, Tito . Pe Mirko Savulov l-am cunoscut la expoziţia inovaţiilor de la Atelierele Principale C.F.R. Timişoara. Printre diferitele dispozitive şi piese înşirate pe mese, cu etichete explicative, se a­flau acolo numeroase fotografii: „Du­­mitru Vasilescu, maistru secţia II-a vagoane clasă, a construit un dispozi­tiv pentru ridicarea geamurilor la va­goane”, „Nicolae Popa a făcut o ma­triţă pentru confecţionarea garnituri­lor metalo-plastice de la ţevile de su­praîncălzire”, „Mirko Savulov, maistru la sculăria centrală...’’ Pe masă, o fotografie cu explicaţia unei inovaţii la manşonul special port­­cuţit, pentru găurirea plăcilor tubu­lare M’am dus apoi la Mirko în atelier înalt, spătos, cu părul negru, ondulat M’a dus la masa cu polizorul adap­tat de el şi a început să-mi explice. Era prin 1948 când abia fusese a­­vansat şef de echipă. Apoi a devenit maistru. In timpul regimurilor burghe­zo-moşiereşti nu avusese nici o posi­bilitate, să-şi ridice calificarea. Acum, pentru proaspătul maistru începeau să se pună probleme noi. La secţia II-a vagoane clasă, cuţi­tele pentru degroşarea lemnului nu se puteau ascuţi. Muncitorii aveau difi­cultăţi, trebuiau să ţină cuţitele la po­lizor. Ori cu mâna nu se putea ţintui materialul şi piatra muşca inegal din metal. Mirko Savulov a luat atunci un pos­tament de la fier vechi, a construit o masă, apoi a adaptat un polizor în aşa fel încât in loc să ţii piesa cu mâna, apropiind-o de polizorul vertical, îm­pingi piesa pe masă, pe polizorul ori­zontal din mijlocul mesei, iar operaţia se efectuează uniform. Au aflat cei de la automotoare. Sistemul se aplica perfect la polisarea chiulaselor. L-au adoptat. Mirko a fost premiat, tova­răşii săi l-au înconjurat cu dragoste şi încredere. In Iunie 1950, în lupta pen­tru îndeplinirea celui de al doilea plan de Stat, Mirko face încă o inovaţie. Era în perioada reparării batozelor necesare campaniei agricole. De mult timp îl frământa pe Savu­lov problema cuţitelor pentru găurirea plăcilor tubulare necesare camerei de foc a locomotivelor. Se rupeau prea des cuţitele. Asta însemna risipă de oţel, sumedenie de timpi morţi, ceea ce făcea c­a cele 26 găuri ale plăcii tubu­lare să fie executate în trei sau chiar patru zile, iar din cauza sistemului de săpat, se transforma în span o placă de aramă de 100 mm. A studiat pro­blema mult timp, s’a sfătuit cu tova­rășii săi dela A.S.I.T.- al cărui membru este și el — iar apoi a definitivat proi­ectul şi desenele. Inovaţia e simplă in aparenţă. In loc de două cuţite se în­trebuinţează patru, în loc de un canal se sapă două. Dar rezultatul este că cele 26 găuri se execută în patru ore în loc de câteva zile, iar bucăţile de aramă sunt recuperate fiind scoase în­tregi în loc să fie transformate în şpan. ★ — „îmi place strungul, cum se în­vârte, cum muşcă din metal” — îmi spune Mirko. Ne-a sosit acum din Ce­hoslovacia şi o maşină de rectificat piese la maşini pneumatice. Am stat până s’a descărcat să nu o sgârie ci­neva. Iţi râde inima când o vezi”. In secţia lui Mirko se vor repara maşini pneumatice din toate colţurile ţării. Plin de încredere in viitor, Mirko Sa­vulov, cetăţean cinstit al Patriei noa­stre, munceşte cu avânt în producţie, stimat şi iubit de tovarăşii săi. Samina Manea Cultură fizica şi sport Un concurs al tinereţii Timp de două zile, pe stadionul mu­nicipal din Ploeşti au avut loc între­ceri dârze între atleţii juniori din R. P. Ungară şi R.P.R, întreceri desfăşu­rate într-o atmosferă de caldă priete­nie Mulţi dintre sportivii participanţi au făcut parte pentru prima oară dintr-o reprezentativă a ţării lor şi totuşi ei au ştiut să învingă emoţiile debutului şi să obţină performanţe valoroase Concursul de la Ploeşti a dezvăluit perspectivele largi deschise activităţii atletice din R.P. Ungară şi R.P.R., at­­leţii juniori fiind fruntaşii de mâine ai atletismului din aceste ţări. La băeţi, au totalizat mai multe puncte juniorii români (trei puncte di­ferenţă). Acest minim avantaj oglin­deşte perfect echilibrul care a existat in tot timpul concursului între cele două reprezentative. Victoria aceasta a echipei noastre este deosebit de valoroasă, ea indicând progresul juniorilor noştri, care anul trecut au fost întrecuţi de juniorii un­guri. La fete, victoria atletelor maghiare, pe deplin meritată,­ este rezultatul o­­mogenităţii loturilor prezentate la fie­care probă. Progresul important făcut de repre­zentativele de juniori şi junioare ale celor două ţări, se datoreşte caracte­rului de massă pe care-l are activita­tea sportivă în ţările de democraţie populară, precum şi condiţiilor exce­lente de practicarea sportului pe care tinerii din aceste ţări se au la dispo­ziţie. Pentru oamenii muncii din Ploeşti care au urmărit în număr mare între­cerile de pe stadion, concursul a con­stituit o bună propagandă pentru cul­tură fizică şi sport şi totodată un mi­nunat prilej de a-şi manifesta simpa­tia pentru reprezentanţii sportului maghiar şi român. Desfăşurată în cinstea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace de la Berlin, întâlnirea at­letică dintre reprezentativele d­e ju­niori maghiari şi români a însemnat o adevărată manifestare a tinereţii sănă­toase pline de viaţă, putere şi opti­mism şi in acelaş timp un prilej mai mult de afirmare a prieteniei dintre ţă­rile noastre prietene. Turneul de şah de la Sopot La turneul internaţional de şah de la Sopot au fost înregistrate următoarele rezultate: TROIANESCU (RPR) — Szilagyi (EP Ungară) 1—0; Arlamowski (R. Polonă) — Gadalinski (R. Polonă) 1—0; SZABÓ (RPR) — Balcarek (R. Polonă) %—g; Makarczyk (R. Polo­nă) — Sebestien (RP Ungară) 1—0; Sliwa (R. Polonă) — Balcarek (R. Po­­lonă) y2~k. După 14 runde, clasamentul este ur­mătorul: 1) Gereben (RP Ungară) 11 puncte; 2) TROIANESCU (RPR) — 10­­ pet; 3) Szilagy (RP Ungară) — 10 puncte; 4) Popov (RP Bulgaria) — 9 puncte; 5—6) Makarzyk (R. Polonă) și Szabó (RPR) — 8 puncte; 7) sebestien (RP Ungară) — 10 puncte; 8—9) Koca (RD Germană) și Sliwa (R. Polona) — 7 puncte; 10) Neikirch (RP Bulgaria) 6­ puncte; 11) Plater (R. Polonă) — 6 puncte; 12) Hermann (RD Germa­nă) — 5­/1 puncte; 13—14) Balcarek (R. Polonă) și Ar­amowski (R. Polo­nă) 5 puncte; 15) Ciejka (R. Polonă) 3­ puncte; 16) Gadalinski (R. Polo­nă) — 2 g­ puncte.

Next