Romînia Liberă, iulie 1956 (Anul 14, nr. 3649-3674)

1956-07-21 / nr. 3666

Kag MM I. S 3-2-0 In loc de sprijin... făgăduieli Dacă deputatul loan IM­a­co­vei s-ar bucura de ajutorul comitetului exe­cutiv raional Lenin din Capitală In măsura în care se bucură de acel al cetăţenilor de pe stră­zile mărginaşe, Miţari şi Armistiţiului, despre mul­te nevoi s-ar fi putut spune de acum că sunt de domeniul trecutului. Care e necazul cel mai mare al cetăţenilor ? Se zbat ei de vreme înde­lungată să paveze aceste două străzi, să le dea un aspect mai civilizat. Îm­preună cu deputatul au găsit şi fel de fel de so­luţii, au făcut felurite propuneri. Străduinţele şi perseverenţa lor au de înfruntat In mod conti­nuu insă nepăsarea şi lipsa de înţelegere a sfa­tului popular. In Ioc de sprijin, tovarăşii de la sfatul popular le fac o serioasă cură de Supra­­alimentaţie cu... făgădu­ieli, adrese şi amînări. O delegaţie de cetăţeni, in frunte cu deputatul Ioan Macovei, a fost asigurată de ing. şef Cristescu de la secţia gospodărie co­munală că pentru lucră­rile de pavare a celor două străzi ,(notaţi „două străzi"), statui se pune la dispoziţie piatră şi nisip. Adresa 1151, primită tot de deputatul loan Maco­­vei, puţin timp după a­­ceastă promisiune ver­bală, arăta că tovarăşii de la sfat s-au răzgîndit. De astă dată aprobau pa­­varea numai a două... trotuare. Pină acum pavarea străzilor JMiţari şi Armi­stiţiului a fost amînată numai de şapte ori. Ca să fie scutiţi pe viitor de emoţii şi noi surprize, ce­tăţenii roagă sfatul popu­lar raional Lenin să pre­cizeze de cite ori şi cît timp mai intenţionează să amine rezolvarea a­­cestei probleme. 9 Pe teme de economie concretă Mecanizarea proceselor de producţie­­latură esenţială a progresului tehnic Problema înfăptuirii progresului tehnic se află în centrul atenţiei ca­drelor şi lucrătorilor din economie. Acest lucru este întru totul de în­ţeles deoarece progresul tehnic con­stituie un factor hotărîtor al creşterii productivităţii muncii, al ridicării pe această bază a volumului produc­ţiei şi al reducerii preţului de cost. înfăptuirea principalelor sarcini ale progresului tehnic — creşterea bazei energetice, a mecanizării şi automa­tizării proceselor de producţie etc.,— este indisolubil legată de crearea de către industria constructoare de maşini a unor mijloace de muncă puternice, productive, moderne, a că­ror folosire în diferitele ramuri ale economiei naţionale să determine o creştere contin­uă şi în ritmuri înalte a productivităţii muncii, îndeplinirea acestor sarcini ale industriei construc­ţiilor de maşini în legătură cu înfăp­tuirea progresului tehnic în diferite ramuri ale economiei naţionale, face necesară o ridicare a calităţii acti­vităţii industriei construcţiilor de ma­şini însăşi, printr-o creştere simţitoare a nivelului tehnic al producţiei sale. Acest lucru se poate realiza printr-o dezvoltare mai departe a mecani­zării, automatizării şi electrificării proceselor de producţie, prin obţine­rea unor succese esenţiale în Intro­ducerea procedeelor tehnologice mo­derne. Linia conducătoare în dezvoltarea industriei construcţiilor de­­_ maşini este mecanizarea multilaterală a pro­ceselor de producţie şi în primul rînd a proceselor grele şi cu mare volum de muncă. Mecanizarea este unul din factorii cei mai importanţi ai creş­terii producţiei şi productivităţii muncii şi ai îmbunătăţirii tuturor in­dicilor calitativi ai activităţii econo­mice. Apreciind în mod corespunzător însemnătatea mecanizării pentru creş­terea producţiei şi productivităţii muncii, partidul şi guvernul au acor­dat şi acordă o deosebită atenţie a­­cestei probleme alocînd în acest scop H. D. Sterian importante mijloace materiale şi bă­neşti. Succese însemnate au fost obţinute în mecanizarea proceselor de produc­ţie în industria construcţiilor de ma­şini. Un exemplu caracteristic este uzina „Mátyás Rákosi“ din Capitală. In 1948, în uzină exista un singur­­pod rulant la turnătorie și un­ trans­­bordor în hala mecanică. In anii primului cincinal uzina a fost înzes­­strată cu 5 poduri rulante electrice, 2 poduri rulante manuale și cu 3 trolii manuale. Numai podurile rulante au înlocuit munca a 80 muncitori. Tran­sportul intern care se făcea cu roabe sau manual se face acum cu elec­trocare. Asemenea realizări au fost obţinute şi în multe alte întreprin­deri din industria construcţiilor de maşini. Succesele obţinute pînă îr­ prezent în industria construcţiilor de maşini în creşterea nivelului de mecanizare a proceselor de producţie nu pot fi considerate totu­şi satisfăcătoare din cauza rămîrierii în urmă, din acest punct de vedere, a unor sectoare de producţie. In primul rînd trebuie vorbit des­pre rămînerea în urmă a mecanizării sectoarelor de producţie primară (turnătorie, forje) p­recum şi a ce­lor de montaj în raport cu secţiile de prelucrare mecanică la rece (strun­­gărie, etc.). Bunăoară indicele mediu de mecanizare a operaţiilor de form­are în turnătoriile din industria construc­ţiilor de maşini nu întrece 25%. Tre­buie observat că în fapt într-o serie de uzine acest indice este mult mai scăzut, ceea ce oglindeşte prezenţa unor oarecari disproporţii în ceea ce priveşte nivelul de mecanizare a tur­nătoriilor din diferitele uzine con­structoare de maşini. Acest lucru poate fi lesne constatat comparînd producţia pe metru pătrat de formare­­turnare în diferite uzine. Anul tre­cut, de pildă, în timp ce producţia de piese turnate pe metru pătrat de suprafaţă productivă a fost în tur­nătoria uzinelor de tractoare „Ernst Thälmann“ de 6,35 tone, la uzinele „Gheorghi Dimitrov"-Arad n-a fost decît de 1,12 tone. O altă disproporţie în ceea ce pri­veşte mecanizarea proceselor de pro­ducţie este aceea dintre mecanizarea muncilor­ de bază şi a celor auxiliare. Trebuie să se observe ca într-o serie de întreprinderi ale industriei noastre constructoare de maşini sînt încă insuficient mecanizate muncile au­xiliare (lucrările de încărcare-descăr­­care, transportul materiilor prime şi semifabricatelor, precum, şi lucrările de reparaţie). Din această cauză, greutatea specifică a muncitorilor auxiliari atinge în unele uzine pînă la 35—50%. De pildă, în anul 1955 la uzinele „Semănătoarea“ greutatea specifică a muncitorilor auxiliari faţă de totalul muncitorilor a fost de 36%, iar la uziftele „Mao Tzfi-dUh“ de 45%. Mari rezerve ale creşterii productivităţii muncii rămîn încă neutilizate din această cauză. Pen­tru a folosi pînă la Capăt avantajele mecanizării, cadrele conducătoare şi cele tehnice din uzinele constructoare de maşini trebuie să se orienteze spre mecanizarea complexă a proce­selor de producţie în aşa fel încît să fie cuprinse în sfera mecanizării atît procesele de bază cît şi cele au­xiliare, de control, de transpot pre­cum şi cele de pregătire a fabricaţiei. Prin mecanizarea complexă se poate asigura introducerea armonioasă a mecanizării în toate sectoarele de producţie, inclusiv realizarea directă a proceselor tehnologice şi deservi­rea lor. Interesele creşterii producţiei şi productivităţii muncii şi ale redu­cerii preţului de cost cer să se acorde cea mai mare însemnătate mecani­zării proceselor de producţie în sec­ţiile de turnătorie, forţă şi tratamente termice, în care au loc operaţii f­reie şi cu mare volum de muncă,­­ turnătorii cantitatea de materiale ce sînt deplasate pentru o tonă de piese turnate atinge cîteodată 2,5—3 tone. Este limpede că dacă se reali­zează mecanizarea transportului, a­ceasta dă posibilitatea mobilizării u­­nor însemnate rezerve ale creşterii productivităţii muncii. Mecanizarea operaţiilor de formare în turnătorii determină, aşa cum o arată experien­ţa întreprinderilor fruntaşe, o îmbu­nătăţire generală a indicilor activi­tăţii economice. Astfel, introducerea formării mecanice a dus la turnătoria de fontă a uzinelor „fernst Thälmann“ la o creştere a productivităţii mun­cii cu 96% şi la reducerea preţului de cost mediu al formării pe tona de piese formate de la 105 lei pe tonă la 29 de lei. 2 . Deşi în domeniul mecanizări sec­toarelor de prelucrare mecanică din industria construcţiilor de maşini s-au obţinut unele succese serioase, totuşi şi aici se mai pot realiza multe. Lărgirea mecanizării are­­ loc în aceste sectoare prin înlocuirea maşinilor-unelte simple­­cu maşini­­unelte agregate Astfel, în una din uzinele noastre constructoare de ma­şini lucrează o maşină de strunjit arbori motor care strunjeşte cu 20 de cuţite deodată. O asemenea ma­şină agregat înlocuieşte cea. 8 strunguri obişnuite, determinînd o creştere corespunzătoare a producti­vităţii muncii. In industria construcţiilor de ma­şini, mărirea eficacităţii mecanizării proceselor de producţie se poate ob­ţine de asemenea, prin modernizarea utilajului în funcţiune. In această privinţă o serie de uzine au obţinut rezultate foarte bune. La întreprin­derea ,,Magheru“-Topleţ de pildă, au fost modernizate 4 strunguri, prin adaptarea la fiecare strung a unei cutii de viteze cu 12 trepte de turaţii. Drept urmare, turaţia strungurilor modernizate s-a dublat, determinînd mărirea vitezelor de aşchiere şi re­ducerea considerabilă a timpilor au­xiliari. O asemenea modernizare a Utilajului se justifică pe­ deplin din punct de vedere economic, dacă ţi­nem seama de faptul că în medie cheltuielile avansate de întreprindere pentru fiecare strung au fost de mai puţin de 4000 lei şi că ele se recu­perează în câteva săptămîni. Treapta cea mai înaltă a mecani­zării este automatizarea proceselor de producţie, în care munca fizică a omului este în întregime înlocuită prin munca maşinilor, muncitorului rezervîndu-i-se numai sarcina de a controla procesele de producţie. Au­tomatizarea are o covîrşitoare însem­nătate tehnico-econo­rlica. Ea duce la o creştere rapidă a productivităţii muncii, uşurează munca omenească, asigură funcţionarea ireproşabilă şi precisă a agregatelor şi a mijloacelor de transport, duce la economii de combustibil, energie şi materiale. În industria construcţiilor de ma­şini s-au obţinut unele succese în automatizarea proceselor de producţie. In cîteva uzine au fost introduse a­­gregate automate şi semi-automate de călire prin curenţi de înaltă frec­venţă, de sudură automată, etc. Tre­buie să observăm însă că pentru moment automatizarea are încă o greutate specifică scăzută în multe din întreprinderile noastre. Bunăoară la şantierul naval Galaţi — unde metodele automate de sudură sînt aplicate cu succes de aproape 2 ani — ele nu au decît o greutate specifică de cca. 11% în totalul sudurilor efec­tuate. In direcţia automatizării mai largi a proceselor de producţie vor trebui concentrate în viitor eforturile muncitorilor, tehnicienilor şi cadrelor tehnice de concepţie din uzinele con­structoare de maşini. O dată cu mecanizarea proceselor grele şi cu mare volum de muncă, trebuie să se urmărească cu fermi­tate realizarea unui program cuprin­zător de masuri de mică mecaniza­re. După cum se ştie, prin mică me­canizare se înţeleg acele măsuri de mecanizare care, fără să schimbe esenţial procesul de producţie, con­tribuie la reducerea volumului de muncă al producţiei şi la creşterea productivităţii muncii pentru diferite operaţii sau faze ale procesului de producţie. Practica confirmă marea eficacitate a micii mecanizări. De pildă la uzinele „Steagul Roşu“, s-a executat un monorail care să deser­vească lucrările de montaj. Acest dispozitiv a costat 55.000 lei, aducînd numai în primul an de folosire econo­mii de cca. 119.000 lei. In anii urmă­tori economiile ce vor fi obţinute vor fi şi mai mari, fără ca întreprinderea să facă alte cheltuieli suplimentare. Se poate spune că, pe măsură ce creşte gradul de mecanizare a pro­ceselor de bază apare şi mai necesa­ră mica mecanizare, care asigură sub o formă sau alta, economisirea timpului de muncă la procesele auxili­are. Acest lucru se observă foarte convingător din experienţa muncito­rilor care aplică regimurile rapide de aşchiere. Intr-adevăr, prin aplicarea regimurilor rapide de aşchiere se ob­ţine o reducere considerabilă a tim­pului de maşină, în timp ce timpul auxiliar (aşezarea materialului pe strung, reglajul pornirii, măsurarea dimensiunilor piesei, oprirea etc.) ră­­mîne neschimbat. Din această cauză, deşi volumul de muncă necesar pen­tru confecţionarea produsului scade, totuşi are loc o creştere relativă a muncilor auxiliare şi o creştere mult mai înceată a productivităţii muncii în raport cu­ creşterea vitezei de aş­chiere. Acest lucru poate fi văzut din următorul exemplu : să presupu­nem că pentru confecţionarea unei piese sînt necesare 10 minute, din care 4 minute reprezintă timpul de maşină şi 6 minute timpul auxiliar. Dacă prin aplicarea metodei de aşchi­ere rapidă are loc o creştere a vitezei de aşchiere de 10 ori, timpul de ma­şină se reduce de la 4 minute (240'e secunde) La 24 Secunde. Totuşi, creş­terea productivităţii muncii nu este de 10 ori, ci numai 34%, deoarece timpul auxiliar rămînînd neschimbat, timpul total necesar pentru confecţionarea piesei respective s-a redus la numai 6 minute şi 24 de secunde. Aplicarea măsurilor de mică meca­nizare permite reducerea simţitoare a timpului auxiliar, folosirea consecven­tă a avantajelor regimurilor rapide de lucru şi creşterea considerabilă, pe această bază, a productivităţi muncii. Astfel la uzinele „Steagul Roşu“ a fost construit primul dispozitiv pneu­matic pentru prinderea rapidă a car­casei rulmentului. Universalul pneuma­tic construit la uzinele „Steagul Ro­şu" este acţionat cu aer comprimat folosirea lui asigurînd o creştere a productivităţii muncii cu 200—300 la sută. Universalul pneumatic realizat la uzinele „Steagul Roşu“ poate fi adaptat la orice strung paralel sau revolver. Statul nostru stimulează multilate­ral introducerea micii mecanizări, ca unul dintre principalele mijloace pe baza cărora se poate obţine, fără mari cheltuieli, o creştere însemnată a productivităţii muncii. Banca de Stat acordă întreprinderilor credite cu destinaţie specială pentru mica me­canizare cu obligaţia restituirii aces­tora în termen de un an din econo­miile rezultate de pe urma aplicări măsurilor de mică mecanizare, reşt­ de observat că dacă formele de acor­dare a acestor credite ar fi mai sim­ple iar perioada de rambursare ar f ■mai lungă, de exemplu 1­­/2—2 ani aceasta ar stimula și mai mult intro­ducerea micii mecanizări. Trebuie să se observe de asemene că există încă o serie de dificuîtăi în realizarea masurilor de mică meca­nizare, iar cele executate nu se încă­drează întotdeauna în soluţiile optime Explicaţia trebuie căutată în aceea c asemenea mecanizări sînt lăsate nu­mai în sarcina întreprinderilor, dar de multe ori nu au specialiştii nece­sari. De aceea apare necesară studi­erea înfiinţării unor unităţi în cadru institutelor de proiectare care să stu­dieze atît mecanizarea cît şi intro­ducerea micii mecanizări, pentru a a­juta întreprinderile să găsească solu­ţiile cele mai indicate pentru condi­ţiile locale, urmărindu-se concentra­rea executării lor în una sau ma multe întreprinderi care ar urma să se specializeze în acest domeniu, înfăptuirea sarcinilor de cinste­­ revin în prezent Industriei construc­ţiilor de maşini impune lărgirea ma departe a mecanizării proceselor de producţie. Pe baza Directivelor cu privire la cel de al doilea plan cin­cinal, institutele de cercetări şi pro­iectări, precum şi cadrele de specia­litate ale Academiei R.P.R. ar tre­bui să dea o mai mare atenţie me­canizării şi automatizării procesei­ de­ producţie, care exprimă cele ma noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii , asigură o creştere puternică a pro­duc­tivităţii muncii. In acelaşi timp colectivele­ întreprinderilor trebuie si urmărească realizarea necondiţionată a prevederilor planurilor tehnice cu privire la mecanizarea proceselor de producţie. Cu mai multe fermităţi trebuie încurajate şi sprijinite­ ini­ţiativele pornite de jos în ceea ce priveşte introducerea micii mecani­zări. Prin toate aceste eforturi conju­gate se vor obţine în viitorul apro­piat noi succese în domeniul meca­nizării şi automecanizării —­par o componentă esenţială a luptei pentu progresul tehnic şi pentru creşterea productivităţii muncii în industria construcţiilor de maşlini. Din activitatea sfaturilor populare Cetăţenii despre deputaţii lor Cu forţe unite Oricît de harnic ar fi un deputat, fără sprijinul cetăţenilor el nu poate realiza nimic. Acest lucru se vede că l-au înţeles pe deplin mulţi deputaţi din raionul Tîrnăveni. Cutreierind datele raionului, poţi afla multe rea­lizări înfăptuite cu participarea a sute de cetăţeni. Casele bine întreţinute, şanţurile curăţate, mulţimea de pomi sădiţi în curţi şi pe marginea drumu­lui, dau satului Hidrifaia din comuna Bahnea o înfăţişare frumoasă şi în­grijită. Căminul cultural unde, prin contri­buţia locuitorilor, s-a introdus încăl­zirea cu gaz metan, străluceşte de curăţenie, iar la ridicarea localului de şcoală s-au realizat economii ce depă­şesc suma de 60.000 lei. Ar fi pu­tut deputatul Timar să ducă la bun sfîrşit toate aceste lucrări dacă alegătorii săi nu l-ar fi sprijinit? _ De bună seamă că nu. Cît de multe se pot face cînd pun umărul toţi cetă­ţenii, s-au convins şi de­putaţii din alte sate. In Căpîlna de Sus, la che­marea deputatului Szé­kely, pentru lucrările de construire a 14 podeţe şi­­ de reparare a patru dru­muri de hotar, au răs­puns zilnic aproape o sută de cetăţeni. Antre­naţi de deputatul Ion Benţ, cetăţenii din Blaj au amenajat un solar pentru copii, iar deputata Cornelia Frăţilă din co­muna Jidveiu a fost ini­­ţiatoarea acţiunii de ame­najare a unui frumos parc în faţa sfatului popular comunal. Unele mai mărunte, altele mai importante, toate aceste lucrări dove­desc că atunci cînd de­putatul se îngrijeşte de treburile gospodăreşti, el găseşte înţelegere şi spri­jin la alegătorii săi — îşi încheie scrisoarea to­varăşa Ecaterina Guttle­­bet, îndatoririle celor aleşi de popor în munca de conducere şi gospo­dărire a treburilor obşteşti sînt intr-adevăr multe, diar atunci cînd activitatea se duce cu suflet şi per­severenţă nu există piedici de ne­biruit. Străduinţa şi iniţiativa dovedită de unii deputaţi Îşi găsesc zi de zi întruchiparea în frumoase înfăptuiri gospodăreşti care se bucură de o preţuire bine meritată din partea alegătorilor. Dacă nu­mărul celor doritori să justifice În­crederea arătată de cetăţeni este mare, mai sînt şi deputaţi care nu şi-au înţeles încă menirea. În rîndurile de mai jos dăm cu­­vlntul cetăţenilor pentru ca ei să-şi arate părerea asupra felului cum muncesc sau... nu muncesc depu­taţii aleşi. „Cea mai curată şi frumoasa circumscripţie“ Deşi activitatea profesională nu-l lasă prea mult răgaz, cînd e vorba de sarcinile ei de deputată, Maria Zöldi îşi găseşte totdeauna timp. Alegătorii din circumscripţia 32 a ora­şului Timişoara i-au dat pentru a doua oară votul şi acest lucru o obligă să muncească mai mult şi mai bine. Chemarea la întrecere pe care a adre­sat-o de curînd tuturor deputaţilor şi cetăţenilor din circumscripţiile elec­torale a înviorat mult acţiunea de gos­podărire a întregului oraş. In toate circumscripţiile se desfă­şoară o muncă febrilă. .Deputaţii Du­mitru Vereş, Ladislau Antal, Iosif şi Mihai Andruş împreună cu 400 de cetăţeni au croit un drum de 400 m. lungime în cartierul Rona. Tot ei au descăr­­cat şi transportat 30 va­goane piatră brută pen­tru acest drum. Pe str. Cosminului din circum­scripţia nr. 100 unde e­­xistau multe locuri inun­dabile, 200 de cetăţeni au­ participat la lucrările de săpare a unui şanţ de 300 m. lungime pentru evacuarea apei, iar în cartierul Freidorf din cir­cumscripţia 187, deputa­tul Kainer cu alegătorii săi au săpat şanţuri pe o distanţă de 500 m, spre a evacua apa din grădini. Pornită sub lozinca „Cea mai curată şi fru­moasă circumscripţie“, a­­ceastă întrecere iniţiată de harnica deputată Ma­ria Zöldi are marele me­rit de a fi trezit din a­­morţeală şi pe deputăţii care se lăsaseră pe tîn­­jală. Totodată ea va ajuta ca oraşul Timişoara să capete un aspect mai curat şi mai frumos ca pînă acum, ne asigură tov. L. Dunajecz. Zöldi Unde-i cuvîntul deputatului ? Aceste cuvinte au o mare circulaţie prin­­tre cetaţenii circum­scripţiei 24 din Cor­­beni, raionul Curtea de Argeş. Pentru ca deputatul Ion Stăn­­cioiu să nu se soco­tească cumva perse­cutat sau nedreptă­ţit, este bine să se vadă cum au ajuns alegătorii săi să-şi nă această întrebare. Stăncioiu s-a angajat să se ocupe de repararea drumului de la Berindeşti la Tulburea. Ducerea La bun sfîrşit a acestui angajament cerea neapărat sprijinul alegători­lor. S-a sfătuit cu ei cl­ric şi ce să facă şi au hatârit îm­preună şi ziua în care să iasă la muncă• Pină aci totul a mers cum nu se poate mai bine. Lucrurile s-au împotmolit tocmai cind trebuia să se treacă de la vorbă la faptă. S-au adunat oamenii In ziua fixa­­tă cu intenţia să se apuce de lucru. Cine credeţi că „a uitat“ să vină insă ? Tocmai deputatul. V-am dat numai un singur exemplu ,ca să vedeţi şi dvs. ce „exemplu" frumos dă Ion Stăncioiu ale­gătorilor săi —ne­tov. V. Ignăteanu, asigur, totodată că vorba de o sim- Intîmplare. Stlnd de vorbă cu cetăţenii poţi afla că deputatul circumscripţiei nr. 24 obişnuieşte să-şi ia angajamente cu duiumul- Pe toate le pierde însă pe drum. Făgăduielile şi vor­bele deşarte nefiind pe pla­cul alegătorilor, ei li cer şi ca această cale deputatului să-şi ia in serios atribuţiile ce-i revin. Plan vast de... nepăsare Deputaţii din Vintilean­­ca, raionul Mizil, dovedesc iniţiative cu totul origi­nale în „munca" de gos­podărire a acestei comune. Spre a da locurilor un as­pect mai pitoresc, ei şi-au pus în gînd probabil să introducă circulaţia cu bărcile. Frumos, nimic de zis ! Numai că în goana lor după „frumos" ei au neglijat un amănunt nu de mică importanţă. Cetă­ţenii din comună nu sînt deloc dispuşi să se înfun­de pină la glesne în noroi pentru că acei pe care i-au ales să conducă treburile obşteşti sînt oameni le­neşi şi nepăsători. Dacă treci cu maşina pe partea de şosea dinspre Gugenii de Jos trebuie să aduci un tractor ca s-o poţi scoate din noroi, ne scrie tov. Gheorghe Păunescu. Locuitorii din comună au propus să iasă cu toţii la muncă pentru a repara drumul, dar glasul lor n-a avut nici un ecou. In comună mai există şi alte dovezi la fel de grăitoare a lipsei de pre­ocupare pentru gospodă­rire­a deputaţilor. Aspec­tul şcolii este o mostră reprezentativă de negli­jenţă, iar în clădirea cămi­nului cultural, lăsată in completă paragină, şi-au găsit adăpost confortabil cucuvelele. Cetăţenii sînt profund nemulţumiţi de această situaţie şi pe bună dreptate. Ei cer sfa­tului popular raional Mi­zil să se deplaseze pe te­ren pentru a lua cunoştin­ţă de „vastul" plan de nepăsare „întocmit” cu atîta ingeniozitate de de­putaţii săi. Romi­ni a libera O NOUĂ PREMIERĂ CINEMATOGRAFICĂ Săptămîna viitoare va începe să ruleze pe ecranele Capitalei fil­mul „Roşu şi negru", o produc­ţie a studiourilor franco-italiene. Re­gia îi aparţine lui Claude Autaftt Lara, după romanul lui Stendhal. In clişeu : O scenă din film. VASILE ALECSANDRI Poetul „Doinelor“ şi „Lăcrimioarelor“ a văzut lumina zi­lei în urmă cu o sută treizeci şi cinci de ani în oraşul Bacău. Tatăl scriitorului, pe numele său tot Vasile Alecsandri, un boier­naş care a urcat treptele dregătorii­­lor de la medelnicer pînă la vornic şi-a înzestrat copiii cu o cr­eştere de­osebită. Familia, şcoala dascălului maramureşan Gherman Vida, pen­sionul lui Cuenin de la Iaşi, mediul tinerilor intelectuali munteni şi mol­doveni cu care tînărul pleacă să stu­dieze la Paris 1834, îl ajută pe Va­sile Alecsandri să pătrundă miezul frămîntărilor timpului său, să op­teze pentru ideile progresului şi ale libertăţii, să îndrăgească patria, poporul, geniul acestuia. Prin 1840 puţin după întoarce­rea lui Vasile Alecsandri de la Paris, vocaţia acestuia începea să se deosebească limpede: activitatea literară împreună cu Costache Ne­­gruzzi, participă la întemeierea „Daciei literare“ a lui Kogălnicea­­nu, vine în fruntea Teatrului Na­ţional din Iaşi pentru care scrie o seamă de lucrări menite să în­vioreze repertoriul. După o bogată activitate ca autor dramatic (în această perioadă se evidenţiază mai cu seamă piesa „Iorgu de la Sadagura“ care atrage autorului ei renumele de „spaima ticăloşilor“), ca publicist şi mai ales ca valo­ros culegător de creaţii populare (în 1852 apare sub îngrijirea poe­tului celebrul volum de „Poezii populare“) Vasile Alecsandri se manifestă ca poet original prin publicarea în 1853 a volumului său „Doine“. „Doinele“ deschid creaţia poetică a marelui nostru scriitor sub sem­nul unor trăsături care prevestesc îno­­irile şi realizările de seamă ale li­teraturii romîneşti din e­poca lui Emi­­nescu, Creangă, Caragiale. Cînd Bolintineanu spunea că, de la apariţia „cinelor” lui Alecsandri „poezia de romîni“ se poate în­ţelege lesne că el vedea în carac­terul inovator al acestor poezii mărturii ale filiaţiei directe la poe­zia populară, una din porţile des­chise către „viitorul de aur“ al literilor române Celei dinţii coordonate a poeziei lui Vasile Alecsandri — înrîurirea folclorului — i se pot adăuga alte două trăsături specifice care desă­­vîrşesc profilul poetului: dragostea pentru natura patriei pe care a cîntat-o ca puţini alţii în „Pas­telurile“ sale precum şi patriotis­mul fierbinte ilustrat prin „Le­gende“ sau prin atît de popu­larele „Peneş Curcanul“, „Sergen­tul“, „Odă ostaşilor romîni“ din ciclul „Ostaşii noştri“. Viaţa lui Vasile Alecsandri este pilduitoare şi pentru activitatea sa de militant. Cei cinci­zeci de afii de creaţie literară sînt legaţi de amintirea m­­ultor momente cînd scriitorul a fost alături de forţele progresiste ale vremii, cu talentul şi capacităţile sale, ca de pildă la 1848 sau în 1888 cînd se ridică împotriva celor care au înăbuşit în sînge răscoalele ţărăneşti. De pe aceleaşi poziţii înaintate au fost scrise şi cele mai bune lucrări dra­matice ale lui Vasile Alecsandri. Poporului nostru îi este scumpă creaţia şi amintirea „Bardului de la A­irceşti“ cinstindu-l cu respec­tul datorit marilor înaintaşi care au contribuit la îmbogăţirea lite­raturii noastre. 135 de ani de la naşterea poetului Vizita delegaţiei Consiliului rabinic din S.U.A. la Iaşi IAŞI.­­ Membrii delegaţiei Consi­liului rabinic din S.U.A. în frunte cu David B. Hollander, preşedintele Consiliului de rabini, directorul Cen­trului Evreiesc Mt Eden din Bronx, statul New York, care se află în ţara noastră, au vizitat în cursul zilei de joi oraşul Iaşi. Membrii delegaţiei au fost însoţiţi de dr. Mózes Rozen, şef­­rabinul cultului mozaic din R.P.R., I. Bacalu, preşedintele Federaţiei comu­nităţilor evreeşti din R.P.R., L Stern, preşedintele comunităţii evreieşti din Bucureşti. Membrii delegaţiei Consiliului rabi­nic din S.U.A. au făcut un pelerinaj la cimitirul evreiesc unde sînt înhu­mate victimele pogromului săvîrşit în iunie 1941 asupra populaţiei evre­ieşti de către bandele fasciste. Ei au vizitat apoi grădina teatrului de vară „Pomul Verde“ a Teatrului Evreiesc de Stat, pe scena căreia, de 80 de ani se prezintă spectacole în limba idiș. Rabinii din S.U.A. au avut de ase­menea o întîlnire cu credincioşi ai cultului mozaic la Sinagoga Mare. (Agerpres) Slmbâtă 21 klle IDS* - ,v. íífí nwBnirügl POPAS LA ŞATRĂ Oraşul Piatra Neamţ mi s-a părut frumos, pitoresc. De aceea l-am şi străbătut de la un capăt la altul, ză­bovind cînd pe o stradă, cind în faţa unei clădiri. Şi în oricare parte stă­­ruiam, privirea îmi era atrasă de cres­tele verzi ale munţilor care împrej­­muiesc atît de îneîntător oraşul. Deodată însă, la marginea dinspre Bicaz a Pietrei ochii întîlniră o pri­velişte contradictorie cu întregul as­­pect al oraşului. Pe un tăpşan imprej­­muit din toate părţile de apele nebu­natice ale Bistriţei, de calea ferată, de şoseaua ce leagă Piatra cu Breazul şi de un şir de case care fac parte din alcătuirea oraşului, se afla o şa­tră ţigănească. Aici pe un teren des­tul de mare ţiganii au îngrămădit fără nici o rînduială căruţele, şi-au descărcat bulendrele şi şi-au ridicat corturile. Stăteam şi priveam la această aşe­zare puţin, sau mai bine zis deloc, a-­trăgătoare. Inserarea care se lăsa fă­cea şi mai evidentă deosebirea dintre oraş şi şatră. De o parte oraşul cu case frumoase, cu străzi drepte şi pie­truite, cu becuri care prin puterea e­­lectricîtăţii luminează noaptea ca şi ziua. De cealaltă parte şatra cu cor­turile şi carabalîcul în neorînduială, cu felinarele aprinse la draghina căru­ţelor, cu focurile în aer liber în ju­rul cărora se vînjolesc puraden­ ea şi oamenii mai mari. O ţigancă cu părul negru ca pana corbului (am văzut mai apoi şi o ţi­­găncuşă cu părul ca spicul de seca­ră) şi cu ochii scînteietori se apropie: — Vino să-ţi gîcesc domnişorule... I-am zîmbit fără a-i da răspuns la îndemn. In acelaşi timp am făcut cîţiva paşi către şatră. Ţiganca a prins pesemne curaj şi continuă — ...Iţi spun mîndru ce te-aşteaptă şi-ţi dau veşti de la mama îndepăr­tată... Mă fac că nu-i aud glasul, dar o întreb totodată : — Cine e mai mare aici la voi ? Ţiganca s-a dat doi paşi îndărăt. Apoi mi-a răspuns : — Bulibaşa. — Care-i Bulibaşă ? — Iacă'fă-i că vime-nopa.­­ Cîţiva ţigani se ridicaseră de la „uşa“ cortului şi veneau în întîmpi­­nare. Unul din ei ca şi cum nici nu m-ar fi observat se răsti la țigancă. — Ți-am spus Chira să nu mai în­curci oamenii cu ghiocul tău bleste­mat. Nu înțelegi, fir-ai să fii. Ia în­­tinde-o la cort — Dar dacă dom­nișorull vrea... — Gura, se mai răsti odată țiganul și Chira își luă tălpășița ce dădui bună seara. — Bună seara tovarășe. Am dat cu toții mina. O clipă de tăcere. — De ce n-are voie să gîcească, am zis eu arătînd spre Chira. A o­­prit-o cineva ? — Nu ne-a oprit nimeni, dar așa am hotărît noi la ședință. Nu mai merge acum cu gîcitul. — Dar... am vrut eu să continui vorba, apoi m-am răzgîndit. Abia a­­cum mi-am dat seama că interlocuto­rul m­eu a spus o vorbă care credeam că e neobişnuită la o şatră ţigănească. De aceea mi-am schimbat şi eu între­barea. — Aveţi şedinţe ? — Apoi cum să nu. In fiecare sea­ră — Şi ce vorbiţi la şedinţe? — Despre munca noastră. Dar dvs. cine steteţi, nu vă fie cu supărare. De la raion, ori de la cooperativă ? — Nu-s nici de la raion, nici de la cooperativă ls un drumeț și eu. Apoi am spus că aş dori dacă nu au nimic împotrivă să cunosc traiul țiganilor din șatră. — Dacă gînd rău nu vă poartă, a­­tunci să ne dăm mai aproape. Hai în jurul focului cum e obiceiul nostru ţi­gănesc. Ne-am aşezat fiecare cum am putut. Se înserase de-a binelea. Flăcările fo­cului se înălţau pînă deasupra noas­tră, luminând de jur împrejur. Cîţiva puradei puneau mereu vreascuri pe foc. Undeva, h­air-un cort, sclipia du­ios o armonică in acest cadru am în­ceput sfatul nostru. Dar mai întîi să vi-i prezint pe cei cu care am stat de vorbă. Aproape toţi fac parte din conducerea şatrei. Dumnealor, Iorgu, Mihalache, Zdre­lea şi Ciurli­a sînt bulibaşi ai ce­telor ce alcătuiesc şatra. Unul din ei e Puiu Stanescu, buli­aş şi el, mai marele şatrei. Dinsul are si o ştampi­la. Re ea scrie ,,Rolu Stanescu, cazan­giu — inspectorul romilor“. Ştampila foloseşte şi de semnătură pentru Rotu (în şatră nu a Patrons nici ştiinţa de carte) şi de împuternicire pentru în­cheierea anumitor afaceri. Toc aici pe faţă se află şi Mir­cea Stănescu, fecior tînăr, logodit­­ de curind cu Fraga. Daca binevoiţi puteţi­­ să poftiţi peste două Săptaminî la nuntă la Mircea. Nunta va avea loc aici la şatră. Pen­tru asta s-au făcut deja pregătiri. Du­pă cum ne asigură gazdele va fi vin şi pere din belşug­­i, dar n-aţi văzut caruta lui Mircea. Ia poftită încoace. Uite căruţa nouă, înfiorată, legata trainic în fier. Uite colo şi acordeo­nul. Mircea e doar cel mai bun cîntă­­re­ţ din şatră. Şi priză cortului e nouă. Că de, după fiecare nuntă şatra spo­reşte cu un cort. Ce se mai uită Fra­ga la căruţă şi la cort ! Se uită dar înăuntru nu intră. Nici în căruţa nouă nu se urcă s-o tai. Pînă la nuntă nu e voie. Bine, bine, Mircea e tînăr şi logod­nic, băiat frumos, St­ai ce zice, dar asta îi dă oare dreptul să stea la sfa­tul celor ce cîrmuiesc şatra? Nu, asta nu-i dă dreptul, dar el stă la sfat pe alt temei. Dînsul la fel ca şi Ciurliţa şi Polu conduce una din cele trei e­­chipe de­ meseriaşi cooperatori, ţigani din şatră care lucrează în cadrul co­operativei meşteşugăreşti „1 Mai“ dia Piatra Neamţ. Care lucrează în cooperativă ? Eu asta-i altă întrebare la care dumnea­lor ne răspund cu dragă inimă. Mai intii trebuie să ştiţi că viaţa îrt şatră a fost ani şi ani de zile aceeaşi: via­ţa de nomazi... Au cutreerat satele şî oraşele, de-a lungul şi de-a latul ţă­rii. Stăpînirea nu-i socotea oameni vrednici de luat în seamă. Ei nu erau socotiţi cetăţeni ai ţării îin care işi duceau traiul amărît. Nici buletine de biroul populaţiei nu aveau măcar. Aşa a fost de cînd se ştiu ei. — Şi tot aşa aveţi de gînd să trăiţi şi de acum înainte ? intervin eu. — Da, de unde! De acum cred că s-a schimba şi traiul nostru. Iaca la sfa­tul pe care ni l-au dat tovarăşii de la partid ne am înscris în cooperati­vă. Nu s-au înscris toţi. Numai vreo 30. Ceilalţi stau şi aşteaptă să vadă ce-o fi şi cu cooperativa asta. La co­operativă treaba se dovedeşte a fi cu temei. Oamenii primesc material de la cooperativă, îl transportă aici la şatră unde lucrează din nou, ori re­pară cazane. Intre cele trei echipe or­ganizate aici la şatră se desfăşoară am putea zice un fel de întrecere. Re­zultatele se socot deocamdată după venitul ce-1 obţine fiecare. In ulti­mul­­ timp în fruntea acestei întreceri a fost echipa lui Pulu Stănescu. Oa­menii din această echipă au dobândit cîte 930 lei pe lună. Iaca de asta oamenii din şatră au pornit să-şi schimbe felul de trai şi au şi hotărît să se statornicească aici la Piatra. Pentru asta ei au să pri­mească loturi de pămlnt şi ajutor pentru a-şi clădi case. Totodată vor căpătă şi buletine de identitate de la miliţie. Asta fireşte e un mare eveni­ment în viaţa celor ce alcătuiesc şa­tra Buletine pentru ţiganii care au fost nomazi ! Ar părea un fapt mărunt. El dovedeşte însă că şi aici, la o şatră ţigănească se fac cunoscute, încet, încet ce-i drept, dar se fac totuşi cu­noscute unele schimbări importante în viaţa lor. D. TARNAUCEANU

Next