Romînia Liberă, iunie 1963 (Anul 21, nr. 5793-5818)
1963-06-01 / nr. 5793
Pag. 2-a O seară plăcută cu dans şi veselie la Casa de cultură a raionului „16 Februarie“ din Bucureşti Foto I AGERPRES Unde mergem astă seară , se întreabă adeseori cei ce ies de la spectacole sau cei dornici să petreacă în mod plăcut câteva ceasuri, alături de ai lor, de prieteni. Fără îndoială că ascultarea unei muzici, într-un restaurant, poate oferi satisfacţiile artistice dorite. E plăcut şi reconfortant ca după o zi de muncă, să asculţi o orchestră, să dansezi alături de alte perechi de oameni ai muncii. Dar oare sunt peste tot asigurate condiţiile necesare ! In ce fel şi-au alcătuit orchestrele repertoriul pentru a mulţumi pe cei ce le ascultă ? Dar soliştii cum se prezintă ? întrebări privitoare la acest subiect se pot pune încă multe fiindcă multe sunt îndatoririle ce revin formaţiilor orchestrale, conducerilor restaurantelor, sfaturilor populare. în pagina ce o publicăm astăzi am urmărit să surprindem anumite aspecte din diferite oraşe ale ţării, răspunzind scrisorilor sosite la redacţie din partea unor cititori care ne-au semnalat atît unele lucruri bune cît şi unele deficienţe. Raidul nostru anchetă fără a avea pretenţia că epuizează toate problemele ridicate de executarea programelor muzicale în localuri, relevă o seamă de lucruri ce pot şi trebuie să stea în atenția forurilor competente în vederea grabnicei lor rezolvări. Ritm sau melodie ? S-ar părea că dilema pusă în titlu e formală. De ce sau ? De ce nu şi ? Doar ritmul şi melodia se completează în mod organic, contribuie împreună la satisfacţia artistică pe care i-o inspiră muzica fiecărui om. De acest lucru e convinsă toată lumea, inclusiv orchestrele din restaurante. Unele însă, doar pînă la un anumit moment. Si anume, pînă începe muzica de dans. Atunci, se intîmplă ca unii orchestranti să capete o ciudată amnezie : melodia este cu totul lăsată deoparte. La restaurantul „Ambasador“ din Bucureşti, poţi fi martorul unor asemenea exhibiţii ritmice din partea orchestrei Sile Vişan. La orele 23, o dată cu începerea dansului, membrii orchestrei treceau la improvizaţii nemelodioase, în care fiecare instrument se întrecea în a scoate sunete cît mai „originale“. Era neplăcut să cuzi din partea unei orchestre bine reputate, cu instrumentişti cu o bună pregătire, asemenea „producţii". Explicaţia unei astfel de atitudini, din păcate nu rareori întîlnite şi la alte formaţii orchestrale din restaurante, stă în părerea greşită că pentru dans este suficient ritmul. Eliberată de „obligaţia“ de a cîntă, de la o anumită oră, orchestra începe să ...ritmeze. Pianul, instrumentele de suflat dau adevărate recitaluri solistice, din care e greu să desprinzi o melodie, în timp ce alte instrumente, bunăoară vioara, sunt considerate cu asemenea prilejuri inutile şi intră în vacanţă. Părerea a numeroşi oameni cu care s-a stat de vorbă în această Chestiune este că desprinderea melodiei de ritm este departe de a fi pe placul dansatorilor. Incomparabil mai plăcut, pentru majoritatea dansatorilor — poate cu excepţia celor amatori de excentricităţi pseudocoregrafice — este să alunece pe parchet în sunetele unei melodii agreabile, uşor de reţinut. Cu un alt prilej, am constatat, la restaurantul „Cina" din Bucureşti, confirmarea părerii mai sus exprimate. Ora începerii dansului nu a fost consemnată de orchestra Arghir Petrescu prin acea melodie... fără melodie cu care ne-au obişnuit alte formaţii, ci cu un şir de cîntece foarte cunoscute şi iubite de public. Animaţia de pe ring, faptul că toate perechile dansau, în mod vizibil, cu multă plăcere, aplauzele cu care au fost însoţite melodiile cîntate de-r vedeau că cei prezenţi apreciază acest fel de interpretare. Armonia orchestrei în care instrumentele cu coarde colaborau cu cele de suflat, înlăturarea oricăror stridente, acompaniamentul discret, toate acestea denotau interesul pe care orchestra şi-l dădea pentru a fi cît mai agreabilă consumatorilor. Intîmplarea a făcut ca la ambele restaurante să ascultăm aceeași solistă, pe Sonia Cruceru. Or, acompaniamentul mai adecvat şi mai îngrijit al orchestrei de la restaurantul „Cina“ scotea incomparabil mai bine în evidenţă calităţile solistei. O experienţă bună a orchestrei Arghir Petrescu, care merge pe linia unei bune tradiţii, este aceea ca pînă la orele destinate dansului să prezinte un program de „cafe-concert“, în care predomină piese de mare popularitate din opere şi operete, cîntece din muzica populară romînească şi a minorităţilor, precum şi diferite melodii care pun la încercare virtuozitatea solistului instrumentist şi care ridică valoarea artistică a programului. Asemenea producţii sunt apreciate de cetăţeni şi preferate programelor liniare, în care muzica de dans este cîntată de-a lungul întregii seri. Şi fiindcă a venit din nou vorba de dans, o propunere. Mulţi cetăţeni sunt de părere că, în special în zilele de lucru, ora de începere a programului de dans în restaurante ar trebui devansată. Intr-adevăr, actuala oră, 23, determină pe mulţi oameni să întîrzie în localuri mai mult decît ar fi de dorit. Restaurantele cu orchestre sînt foarte căutate şi apreciate de cetăţeni. Tocmai de aceea problema programelor prezentate, a felului în care orchestrele se achită de îndatoriri se cuvine tratată cu toată atenţia. Cîntă orchestra de muzică uşoară a Combinatului chimico-metalurgic din Baia Mare Foto I AfîFRRRES i interpreţi : : şî interpretări ! Comitetul orăşenesc pentru cultură ♦ î şi artă Galaţi s-a preocupat, în ultima ♦ 4 vreme, de felul cum este interpretată de muzica uşoară în restaurante, antrenînd ♦ 4 în această privinţă şi pe unii cîntăreţi * de la secţia de estradă a Teatrului Mu- J zical, care au sprijinit eforturile pen- 4 4 tru îmbunătăţirea repertoriului şi a ca- 4 4 lităţii interpretării. ♦ ♦ Această acţiune a dat rezultate. La * + restaurantul „Bucegi", de exemplu, or- 4 î chestra are un repertoriu bine alcătuit, 4 4 în care predomină melodiile romîneşti ♦ 4 cele mai îndrăgite de public. Același 4 4 lucru se poate spune și despre restau- * 4 rantul „Pescăruș“, cu rezerva că reper- ■ ^ 1 î — .. . 1. 1 T toriul este mai restrîns, însă interpre- 4 I tarea este de bună calitate. 4 4 Păcat însă că la restaurantul „Du- 4 4 narea“, apreciat de altfel pentru buna4 4 calitate a deservirii, orchestra și-a for- J mat un repertoriu cu cîntece ce nu 4 1 plac. 4 4 Conducerea T.A.P.L. Galaţi e necesar 4 4 să se îngrijească de alcătuirea unor or- 4 4 chestre complete pentru restaurantele * 4 de vară, deoarece există o tristă expe- 4 ^ Hență de anul trecut, cînd orchestrele 4 4 în astfel de unităţi erau formate din 4 4 2—3 instrumentişti, fără un program şi 4 4 un repertoriu bine stabilite. .....A 4 ♦ Romania liber’s Programe de bună calitate Saloanele restaurantului „Moldova“ din Piaţa Unirii constituie, pentru numeroşi ieșeni, un punct de atracţie nu numai pentru motivul că ei găsesc în permanenţă aici un meniu variat, dar şi pentru că au totodată prilejul să asculte o muzică plăcută, reconfortantă. Intr-adevăr, formaţia orchestrală condusă de Mitică Ionescu se bucură de multă simpatie în rîndurile consumatorilor pentru preocuparea constantă pe care o manifestă în a oferi un program muzical cit mai bogat şi de un bun nivel artistic. Dealtfel, colectivul acestei orchestre poate fi văzut adesea în timpul liber repetînd cite o nouă bucată muzicală, pregătindu-se pentru includerea ei în repertoriu. Aceeaşi străduinţă de a pune la dispoziţia ascultătorilor un program de bună calitate, cu lucrări de genuri variate — operetă, estradă, muzică populară etc. , se vădeşte şi din partea orchestrei care cîntă la grădina de vară a restaurantului „Iaşul“ din strada Lăpuşneanu. Foarte mulţi ieşeni însă îşi aleg pentru o seară de divertisment lacul Ciric, situat în afara oraşului, în speranţa că la terasa restaurantului, amenajat in acest incîntător loc recreativ, vor găsi şi o muzică corespunzătoare. Ei sunt însă contrariaţi de modul în care se prezintă formaţia orchestrală de aici. Ceea ce se remarcă este lipsa de grijă pentru ca orchestra să funcţioneze în bune condiţii. Astfel, instrumentiştii sunt nevoiţi să cînte pe o aşa zisă estradă ceva mai mare decit fundul unui butoi. De asemenea, lipsa unei instalaţii de amplificare în bună stare de funcţionare îi determină nu numai pe cei ce se plimbă prin împrejurimi, dar chiar pe cetăţenii care servesc masa pe terasă să facă eforturi deosebite pentru a auzi melodiile cîntate. Aprecieri nefavorabile trebuie făcute şi în privinţa repertoriului orchestrei, acesta conţinînd cîntece învechite, în timp ce melodiile nou apărute, prinse după ureche prin intermediul radioului sau al benzii de magnetofon, nu reuşesc nici pe departe să transmită ascultătorilor frumuseţea lor originală. Aceeaşi situaţie o întîlneşti şi la grădinile-restaurant din parcurile Copou şi Expoziţie, unde cei cîţiva instrumentişti diletanţi, lipsiţi de pregătirea profesională corespunzătoare, încearcă fără succes să distreze publicul cu repertoriul lor destul de sărac. într-o discuţie avută cu compozitorul V. Popovici, preşedintele filialei locale a Uniunii compozitorilor din R.P.R., privind nivelul orchestrelor din restaurante, el a relevat unele lucruri demne de reţinut. „Oraşul Iaşi, a spus el, dispune de posibilităţi multiple pentru îmbunătăţirea nivelului calitativ al formaţiilor orchestrale. Bunăoară, în fiecare an pleacă în diferite localităţi absolvenţi valoroşi ai şcolii medii de muzică, fără însă ca nimeni să se gîndească să acopere cu aceşti absolvenţi şi nevoile orchestrelor care funcţionează în oraşul nostru. Pe de altă parte, este de mirare că şcoala populară de artă nu are nici o catedră de muzică de estradă sau de muzică populară, care să pregătească cadre calificate în aceste specialităţi. Aş vrea să relev apoi că la casa tineretului şi studenţilor, la casa de cultură a sindicatelor, ca şi la unele formaţii artistice de amatori se găsesc mulţi tineri talentaţi, care ar putea fi solicitaţi să-şi dea concursul informaţiile orchestrale profesioniste. Nu este însă mai puţin adevărat că şi filiala din Iaşi a Uniunii compozitorilor a ignorat sectorul de muzică uşoară. Studierea posibilităţilor ridicării calificării profesionale a instrumentiştilor, eventual prin organizarea unor cursuri pe lîngă casa regională de creaţie populară, antrenarea unor compozitori şi textieri ieşeni la realizarea unor lucrări muzicale adecvate sprijinirii formaţiilor orchestrale, prin punerea la dispoziţia lor, a unor aranjamente muzicale etc. — iată numai cîteva din problemele cărora conducerea filialei noastre trebuie să le acorde atenție". Repertorii bogate Intr-un număr de 10 unităţi T.A.P.I., din Cluj activează formaţii orchestrale. Ca urmare a preocupării şefilor de orchestră în special a restaurantele de categoria I, se observă o judicioasă alcătuire a repertoriilor. In majoritatea lor, între orele 20-22,30, orchestrele interpretează melodii de muzică populară romînească şi maghiară, romanţe, bucăţi din operete etc. De la ora 22,30 şi pînă la închiderea localurilor majoritatea repertoriilor sînt alcătuite din muzică de dans. In general, se observă o slabă preocupare pentru interpretarea muzicii uşoare romîneşti. Răspîndirea celor mai noi melodii de muzică uşoară romînească se face prin partituri şi discuri „Electrecord“. Ambele mijloace de difuzare sînt puse la dispoziţie cu întîrzieri ce depăşesc cîteodată chiar şi un an de la apariţia unui cîntec nou. Se sugerează ideea ca fie Ministerul Comerţului Interior, fie Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, sau amirele laolaltă, să editeze periodic un bulentin destinat şefilor de orchestre şi comitetelor locale pentru cultură şi artă, prin care să se facă aprecieri asupra muncii unor orchestre, să se facă recomandări de repertorii şi, în măsura posibilităţilor, să se reproducă, măcar într-un singur exemplar pentru un oraş, partitura a 2-3 cîntece noi. In oraşul şi regiunea Cluj, se mai ridică şi problema colaborării operelor şi a filialei Uniunii compozitorilor cu orchestrele de muzică uşoară, colaborare care în prezent este cu totul inexistentă. De asemenea, lipseşte îndrumarea competentă a orchestrelor din partea comitetelor locale pentru cultură şi artă, îndrumare care în prezent se rezumă doar la verificarea periodică a repertoriilor. Ţinuta vestimentară a unor instrumentişti este, de asemenea, o chestiune care ar trebui să preocupe mai îndeaproape conducerea T.A.P.L. In această direcție, un exemplu negativ îl oferă orchestra de la grădina-restaurant „Horia“. La pădure, la Pustnicul în pădurea Pustnicul vin în zilele de odihnă sute de cetăţeni pentru a-şi petrece timpul lor liber. Cum însă ? Ascultînd doar muzica transmisă de difuzoarele stafiei de radioamplificare, care din păcate se aud destul de slab și destul de prost. Există în pădure o cabană frumoasă, cu restaurant unde s-ar fi putut amenaja în cele mai bune condiţii o platformă de dans. De altfel, acesta este un vechi deziderat justificat, a celor care au îndrăgit acest pitoresc loc de agrement pe care l-ar dori din ce în ce mai bine amenajat. Ca să suplinească lipsa arătată mai sus, unii cetăţeni îşi aduc de acasă patefoane, magnetofoane etc. E necesar ca sfatul popular al capitalei să ia măsurile cuvenite, asemenea pentru remedierea unei stări de lucruri. Pentru că, dacă locul poartă denumirea de Pustnicul nu trebuie ca cei care vin aici să devină și ei pustnici. Partiturile muzicale Pentru a satisface cerinţele consumatorilor, cu ani în urmă la restaurantul ,,Bistriţa“ din Bacău a fost iniţiată săptămînal o „ioie a melodiilor preferate“, în această zi, programul orchestrei era întocmit în funcţie de preferinţele consumatorilor din local. Din păcate însă, această iniţiativă apreciată de consumatori a fost abandonată. In general, repertoriul formaţiilor or- ochestrale, ca şi al soliştilor de la restaurantele „Bistriţa"-Bacău şi „Garofiţa" din Piatra Neamţ, conţin cîntece vechi şi, chiar atunci cînd sînt introduse unele piese noi, acestea sînt interpretate în stilul şi maniera cîntece- lor de acum 30—40 de ani. La slaba preocupare a colectivelor acestor formaţii de a introduce în repertoriu piese noi şi în special muzică uşoară romînească, se adaugă şi lipsa partiturilor necesare. Cu toate că C.L.D.C.Bacău a comandat un număr mic de partituri, nu s-au onorat aceste comenzi decît într-o mică măsură, din cauza tirajelor cu totul reduse. Cele 18 partituri (exemplare în foi volante) cu piese de muzică ușoară ce se difuzează de obicei la librăriile din întreaga regiune Bacău (în medie se asigură doar cîte 1—2 exemplare de fiecare librărie) nu pot să satisfacă nici pe departe cerinţele membrilor formaţiilor orchestrale. La restaurantele „Bistriţa“ din Bacău şi „Garofiţa“ din Piatra Neamţ staţiile de amplificare sunt defecte. Din această cauză, vocile soliştilor sînt denaturate, melodiile sînt transformate în hîrîituri şi zgomote stridente, care pun la grea încercare nervii consumatorilor. Cu toate că această situaţie dăinuie de luni de zile, conducerile T.A.P.L.-urilor respective n-au luat pînă acum măsurile ce se cuvin. Din cauza slabei preocupări pentru pregătirea instrumentiştilor, nivelul artistic la care sînt interpretate piesele de muzică uşoară de către formaţiile orchestrale de la restaurantele din Comăneşti, Oneşti, Moineşti lasă de dorit. Faptul că majoritatea cîntecelor sînt învăţate după ureche duce la denaturarea melodiilor, la stridente şi interpretări neartistice La aceasta se adaugă şi lipsa de atenţie pentru completarea formaţiilor respective cu minimum de instrumentişti necesari. 11 11 Posibilităţile de răspîndire a muzicii uşoare prin localurile reţelei comerciale a Capitalei sînt în necontenită creştere , se deschid restaurante la parterul noilor blocuri şi, totodată, sînt modernizate localuri mai vechi. Cum însă numai cele mai importante dispun deocamdată de orchestre permanente şi discuri, in marea majoritate a celorlalte restaurante aceste posibilităţi rămîn nefolosite. Strădaniile anemice ale trustului alimentaţiei publice au dus deocamdată la instalarea a două tonomate — la „Terasa colonadelor“ şi la „Braseria circului“ — dintre care unul este defect şi a fost scos din local. Mai există, e drept, tonomate şi în alte restaurante (cum ar fi „Braseria Ambasador“, restaurantul „Berlin“, restaurantul „Union“ şi alte cîteva) dar lipsa unei preocupări centralizate de soarta lor le exclude, treptat, din rîndul mijloacelor reale de difuzare a muzicii uşoare în restaurante. Faptul că la restaurantul „Berlin“ sau la „Braseria Ambasador“ tonomatele sînt scoase din funcţiune tocmai seara, în orele de mare consumaţie, obişnuieşte pe iubitorii genului să renunţe la ghidul că vor putea asculta, după dorinţă, o melodie sau alta din repertoriul înregistrat pe discuri. Cît, priveşte limita acestor dorinţe este cazul să arătăm că e strîmtorată de un repertoriu vetust şi neechilibrat. Lăsînd la o parte faptul că sînt destule locuri libere pe tabelul de comandă al unor tonomate, discurile prezente nu ţin de loc pasul cu ritmul aprovizionării magazinelor de specialitate. „Ramona“, „Avant de mourir“, „Dunărea albastră“, „Romantica“ şi alte asemenea „noutăţi" îşi propun să incinte auditoriul. Pe alocuri, regăsim aceeaşi melodie la acelaşi tonomat de două ori, ca de pildă „Patricia“ şi „La luna“. Nici măcar nu se consemnează interpreţii instrumentali şi vocali ai acestor melodii, pentru a se putea stabili eventual, dacă nu este vorba de o interpretare nouă a unei melodii mai vechi. Acolo unde, din pură întîmplare, se fac totuşi asemenea precizări absolut utile, nu lipsesc în schimb greşelile : Ella Casanova în loc de Hellia Casanovas — ca să dăm numai un singur exemplu. Cît priveşte pătrunderea creaţiei romîneşti în interiorul acestor automate muzicale, criteriile selecţiei bucăţilor incluse din cîntec sporadic rămîne un veritabil mister. Găsim astfel „La căsuţa cu flori la fereastră“ de două ori, apoi „Ieri a fost duminica“, „Vechi amintiri“, „Ileana“ de două ori, dar niciunul din succesele recente ale compozitorilor noştri. Pe alocuri, iubitorii muzicii populare pot găsi — datorită aceluiaşi hazard — sârba nuntaşilor, brîul voinicilor... După cum se vede, criticile exprimate la recenta consfătuire în problemele muzicii uşoare în legătură cu difuzarea creaţiilor genului in restaurante, au rămas pentru organele Ministerului Comerţului Interior în afara preocupărilor lor curente, cel puţin în privinţa tonomatelorca să nu mai amintim faptul că, de pildă, un mare şi elegant restaurant ca „Perla“, deschis în luna mai pe calea Dorobanţi, nu are prevăzut loc pentru tonomat. Propunerile făcute la consfătuire în sensul completării repertoriului tonomatelor cu înregistrări de muzică romînească au fost rezolvate formal, dacă, intr-adevăr, s-a ocupat cineva de aducerea lor la îndeplinire. Și încă ceva : ar fi bine dacă tonomatele ar fi golite la timp de monezi, fiindcă altfel sînt sortite a rămîne mute. Sâmbătă 1 funie 1963 — nr. 5793 do-Misoi . — Un duet solitar la grădina de vară „Luntrașul* din Mediaș. — Se cîntă la un nou instrument : barbofonu! (cu el se interpretează pare-se numai melodii vechi). Vezi restaurantele „Bistriţa"Bacău şi „Garofiţa“-Piatra Neamţ. — Muzică de dans executată din pantof şi tobă. — „Tono-mutu!" din unele restaurante bucureştene. Desene de GH. CHIRIAC În pas cu sezonul Medieşenilor le este dragă muzica. Dovadă ? Afluxul publicului la numeroasele concerte care au avut loc in ultimul timp. Au poposit in acest oraş nu demult orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor de stat din Cluj şi Sibiu, o formaţiune care a prezentat spectacolul muzical „Telegrame — Melodii" și altele. Prin grija conducerii O.C.L. mixt, s-au deschis in Mediaș citeva grădini-restaurant. De la început, s-a pus problema ca în trei din aceste localuri să existe orchestre O seară plăcută petrec cei care vin la grădina restaurantului „Tîrnava". Orchestra de aici, — compusă din instrumentişti talentaţi — interpretează arii din opere şi operete, cele mai reuşite lucrări de muzică uşoară romînească şi străină. Spre deosebire de această orchestră, cea care cîntă în grădina restaurantului „Transilvania are un repertoriu limitat, iar interpretarea unor lucrări lasă de dorit. In zadar aşteaptă consumatorul la grădina restaurantului, „Luntraşul“ să-şi facă apariţia orchestra. Pînă în prezent, conducerea O.C.L. nu a rezolvat această chestiune. De asemenea, s-a, constatat că nici una din orchestre nu are solişti vocali, într-o discuţie pe care am avut-o cu tovarăşul T. Barna, directorul comercial al O.C.L., am aflat că abia acum se duc „tratative“ pentru a se găsi o soluţie acestei situaţii. Se cere însă ca această chestiune să fie rezolvată repede, fiindcă trece vara, vine iarna. Și atunci la ce mai este bună grădina ? Din cele arătate mai sus, reiese că trebuie dată mai multa atenţie bunei asigurări a programelor muzicale în restaurante, grădini de vară, cluburi, case de cultură. Sfaturile populare, prin comitetele pentru cultură şi artă, au datoria de a se îngriji de selecţionarea instrumentiştilor şi soliştilor vocali, înlăturînd diletantismul, lipsa de calificare profesională. Odată făcută această selecţie, trebuie să existe o serioasă preocupare pentru continua calificare a membrilor orchestrelor. Un ajutor substanţial îl pot da, acolo unde există, şi filialele Uniunii Compozitorilor. Grijă mare trebuie manifestată de asemenea, pentru calitatea repertoriului. Raidul anchetă a semnalat unele situaţii intolerabile sub aspectul varietăţii şi al valorii cîntecelor înscrise în repertoriu. El trebuie să fie actual, mereu împrospătat, să cuprindă cîntecele cele mai îndrăgite de mase. Un altfel de repertoriu, care să nu ţină seama de aceste cerinţe nu trebuie admis de către comitetul pentru cultură şi artă, căruia îi revine în mod obligator sarcina cercetării lui şi a înlăturării cîntecelor fără conţinut şi melodie. Acolo unde funcţionează tonomate, se impune ca registrul cîntecelor să fie judicios alcătuit, astfel ca el să satisfacă pe cei ce apelează la serviciile lui. De mare importanţă este organizarea şi întreţinerea sistemului de amplificare. Secţiile comerciale ale sfaturilor populare au datoria a se îngriji de revizia instalaţiilor şi a scuti în acest fel pe consumator de neplăcuta ocazie de a asculta în loc de muzică sunete din cele mai neplăcute. Trebuie de asemenea făcut tot ce este posibil pentru ca Editura muzicală să tipărească în tiraje corespunzătoare partiturile pe care să le folosească orchestrele, evitîndu-se situaţiile neplăcute de executare a cîntecelor după ureche sau după banda de magnetofon. Măsurile pe care sfaturile populare le vor stabili pentru îmbunătăţirea deservirii muzicale în localuri trebuie duse pînă la capăt cu operativitate, cu simț de răspundere. Raid ancheta realizat de CONST. SÎRBU, PAUL MARIAN, EUGEN ATANASIU, AL. KISS, C. AZOIȚII, L. BASSERO, TH. MARCAROV, I. SAFIR și M. BERAM.