Romînia Liberă, iunie 1963 (Anul 21, nr. 5793-5818)

1963-06-01 / nr. 5793

Pag. 2-a O seară plăcută cu dans şi veselie la Casa de cultură a raionului „16 Februarie“ din Bucureşti Foto I AGERPRES Unde mergem astă seară , se întreabă adeseori cei ce ies de la spectacole sau cei dornici să petreacă în mod plăcut câteva ceasuri, alături de ai lor, de prieteni. Fără îndoială că ascultarea unei muzici, într-un restaurant, poate oferi satisfacţiile artistice dorite. E plăcut şi reconfortant ca după o zi de muncă, să asculţi o orchestră, să dansezi alături de alte perechi de oameni ai muncii. Dar oare sunt peste tot asigurate condiţiile necesare ! In ce fel şi-au alcătuit orchestrele repertoriul pentru a mulţumi pe cei ce le ascultă ? Dar soliştii cum se prezintă ? întrebări privitoare la acest subiect se pot pune încă multe fiindcă multe sunt îndatoririle ce revin formaţiilor orchestrale, conducerilor restaurantelor, sfaturilor populare. în pagina ce o publicăm astăzi am urmărit să surprindem anumite aspecte din­ diferite oraşe ale ţării, răspunzind scrisorilor sosite la redacţie din partea unor cititori care ne-au semnalat atît unele lucruri bune cît şi unele deficienţe. Raidul nostru anchetă fără a avea pretenţia că epuizează toate problemele ridicate de executarea programelor muzicale în localuri, relevă o seamă de lucruri ce pot şi trebuie să stea în atenția forurilor competente în vederea grabnicei lor rezolvări. Ritm sau melodie ? S-ar părea că dilema pusă în titlu e formală. De ce sau ? De ce nu şi ? Doar ritmul şi melodia se completează în mod organic, con­tribuie împreună la satisfacţia ar­tistică pe care i-o inspiră muzica fiecărui om. De acest lucru e convinsă toată lu­mea, inclusiv orchestrele din restaurante. Unele însă, doar pînă la un anumit moment. Si anume, pînă începe muzica de dans. Atunci, se intîmplă ca unii orchestranti să capete o ciudată amnezie : melodia este cu totul lăsată deoparte. La restaurantul „Ambasador“ din Bucureşti, poţi fi martorul unor a­­semenea exhibiţii ritmice din partea orchestrei Sile Vişan. La orele 23, o dată cu începere­a dansului, membrii orchestrei treceau la improvizaţii nemelodioase, în care fiecare instru­ment se întrecea în a scoate sunete cît mai „originale“. Era neplăcut să cuzi din partea unei orchestre bine reputate, cu instrumentişti cu o bu­nă pregătire, asemenea „producţii". Explicaţia unei astfel de atitu­dini, din păcate nu rareori întîlnite şi la alte formaţii orchestrale din restaurante, stă în părerea greşită că pentru dans este suficient rit­mul. Eliberată de „obligaţia“ de a cîntă, de la o anumită oră, orchestra începe să ...ritmeze. Pianul, instru­mentele de suflat dau adevărate re­citaluri solistice, din care e greu să desprinzi o melodie, în timp ce alte instrumente, bunăoară vioara, sunt considerate cu asemenea prile­juri inutile şi intră în vacanţă. Părerea a numeroşi oameni cu care s-a stat de vorbă în această Chestiune este că desprinderea me­lodiei de ritm este departe de a fi pe placul dansatorilor. Incompara­bil mai plăcut, pentru majoritatea dansatorilor — poate cu excepţia celor amatori de excentricităţi pseudocoregrafice — este să alune­ce pe parchet în sunetele unei me­lodii agreabile, uşor de reţinut. Cu un alt prilej, am constatat, la restaurantul „Cina" din Bucureşti, confirmarea părerii mai sus expri­mate. Ora începerii dansului nu a fost consemnată de orchestra Ar­­ghir Petrescu prin acea melodie... fără melodie cu care ne-au obişnuit alte formaţii, ci cu un şir de cîntece foarte cunoscute şi iubite de public. Animaţia de pe ring, faptul că toa­te perechile dansau, în mod vizibil, cu multă plăcere, aplauzele cu care au fost însoţite melodiile cîntate de-­r vedeau că cei prezenţi apreciază acest fel de interpretare. Armonia orchestrei în care instru­mentele cu coarde colaborau cu cele de suflat, înlăturarea oricăror stridente, acompaniamentul discret, toate acestea denotau interesul pe­­ care orchestra şi-l dădea pentru a fi cît mai agreabilă consumatorilor. Intîmplarea a făcut ca la ambele restaurante să ascultăm aceeași so­listă, pe Sonia Cruceru. Or, acom­paniamentul mai adecvat şi mai în­grijit al orchestrei de la restauran­tul „Cina“ scotea incomparabil mai bine în evidenţă calităţile solistei. O experienţă bună a orchestrei Arghir Petrescu, care merge pe linia unei bune tradiţii, este aceea ca pînă la orele destinate dansului să prezinte un program de „cafe-con­­cert“, în care predomină piese de mare popularitate din opere şi ope­rete, cîntece din muzica populară romînească şi a minorităţilor, pre­cum şi diferite melodii care pun la încercare virtuozitatea solistului in­strumentist şi care ridică valoarea artistică a programului. Asemenea producţii sunt apreciate de cetăţeni şi preferate programelor liniare, în care muzica de dans este cîntată de-a lungul întregii seri. Şi fiindcă a venit din nou vorba de dans, o propunere. Mulţi cetă­ţeni sunt de părere că, în special în zilele de lucru, ora de începere a programului de dans în restaurante ar trebui devansată. Intr-adevăr, actuala oră, 23, determină pe mulţi oameni să întîrzie în localuri mai mult de­cît ar fi de dorit. Restaurantele cu orchestre sînt foarte căutate şi apreciate de cetă­ţeni. Tocmai de aceea problema programelor prezentate, a felului în care orchestrele se achită de înda­toriri se cuvine tratată cu toată atenţia. Cîntă orchestra de muzică uşoară a Combinatului chimico-metalurgic din Baia Mare Foto I AfîFRRRES i interpreţi : : şî interpretări !­ ­ Comitetul orăşenesc pentru cultură ♦ î şi art­ă Galaţi s-a preocupat, în ultima ♦ 4 vreme, de felul cum este interpretată d­e muzica uşoară în restaurante, antrenînd ♦ 4 în această privinţă şi pe unii cîntăreţi­­ * de la secţia de estradă a Teatrului Mu- J zical, care au sprijinit eforturile pen- 4 4 tru îmbunătăţirea repertoriului şi a ca- 4 4 lităţii interpretării. ♦ ♦ Această acţiune a dat rezultate. La * + restaurantul „Bucegi", de exemplu, or- 4 î chestra are un repertoriu bine alcătuit, 4 4 în care predomină melodiile romîneşti ♦ 4 cele mai îndrăgite de public. Același 4 4 lucru se poate spune și despre restau- * 4 rantul „Pescăruș“, cu rezerva că reper- ■ ^ 1 î — .. . 1. 1 T toriul este m­ai restrîns, însă interpre- 4 I tarea este de bună calitate. 4 4 Păcat însă că la restaurantul „Du- 4 4 narea“, apreciat de altfel pentru buna4 4 calitate a deservirii, orchestra și-a for- J mat un repertoriu cu cîntece ce nu 4 1 plac. 4 4 Conducerea T.A.P.L. Galaţi e necesar 4 4 să se îngrijească de alcătuirea unor or- 4 4 chestre complete pentru restaurantele * 4 de vară, deoarece există o tristă expe- 4 ^ Hență de anul trecut, cînd orchestrele 4 4 în astfel de unităţi erau formate din 4 4 2—3 instrumentişti, fără un program şi 4 4 un repertoriu bine stabilite. .....A 4 ♦ Romania liber’s Programe de bună calitate Saloanele restaurantului „Moldo­va“ din Piaţa Unirii constituie, pen­tru numeroşi ieșeni, un punct de a­­tracţie nu numai pentru motivul că ei găsesc în permanenţă aici un me­niu variat, dar şi pentru că au tot­odată prilejul să asculte o muzică plăcută, reconfortantă. Intr-adevăr, formaţia orchestrală condusă de Mi­tică Ionescu se bucură de multă sim­patie în rîndurile consumatorilor pentru preocuparea constantă pe care o manifestă în a oferi un program muzical cit mai bogat şi de un bun nivel artistic. Dealtfel, colectivul a­­cestei orchestre poate fi văzut ade­sea în timpul liber repetînd cite o nouă bucată muzicală, pregătin­­du-se pentru includerea ei în re­pertoriu. Aceeaşi străduinţă de a pune la dispoziţia ascultătorilor un program de bună calitate, cu lucrări de genuri variate — operetă, estra­dă, muzică populară etc. , se vă­deşte şi din partea orchestrei care cîntă la grădina de vară a restauran­tului „Iaşul“ din strada Lăpuşneanu. Foarte mulţi ieşeni însă îşi aleg pen­tru o seară de divertisment lacul Ciric, situat în afara oraşului, în speranţa că la terasa restaurantului, amena­jat in acest incîntător loc recreativ, vor găsi şi o muzică corespunză­toare. Ei sunt însă contrariaţi de modul în care se prezintă formaţia orchestrală de aici. Ceea ce se re­marcă este lipsa de grijă pentru ca orchestra să funcţioneze în bune con­diţii. Astfel, instrumentiştii sunt ne­voiţi să cînte pe o aşa zisă estradă ceva mai mare decit fundul unui butoi. De asemenea, lipsa unei instalaţii de amplificare în bună stare de funcţio­nare îi determină nu numai pe cei ce se plimbă prin împrejurimi, dar chiar pe cetăţenii care servesc ma­sa pe terasă să facă eforturi deose­bite pentru a auzi melodiile cîntate. Aprecieri nefavorabile trebuie făcute şi în privinţa repertoriului orchestrei, acesta conţinînd cîntece învechite, în timp ce melodiile nou apărute, prinse după ureche prin intermediul radioului sau al benzii de magnetofon, nu reuşesc nici pe departe să trans­mită ascultătorilor frumuseţea lor ori­ginală. Aceeaşi situaţie o întîlneşti şi la grădinile-restaurant din parcurile Copou şi Expoziţie, unde cei cîţiva instrumentişti diletanţi, lipsiţi de pre­gătirea profesională corespunzătoare, încearcă fără succes să distreze publi­cul cu repertoriul lor destul de sărac. într-o discuţie avută cu compozito­rul V. Popovici, preşedintele filialei locale a Uniunii compozitorilor din R.P.R., privind nivelul orchestrelor din restaurante, el a relevat unele lucruri demne de reţinut. „Oraşul Iaşi, a spus el, dispune de po­sibilităţi multiple pentru îmbunătă­ţirea nivelului calitativ al formaţiilor orchestrale. Bunăoară, în fiecare an pleacă în diferite localităţi absol­venţi valoroşi ai şcolii medii de mu­zică, fără însă ca nimeni să se gîn­­dească să acopere cu aceşti absol­venţi şi nevoile orchestrelor care funcţionează în oraşul nostru. Pe de altă parte, este de mirare că şcoala populară de artă nu are nici o cate­dră de muzică de estradă sau de mu­zică populară, care să pregătească cadre calificate în aceste specialităţi. Aş vrea să relev apoi că la casa tineretului şi studenţilor, la casa de cultură a sindicatelor, ca şi la unele formaţii artistice de amatori se găsesc mu­lţi tineri talentaţi, care ar putea fi solicitaţi să-şi dea concursul in­formaţiile orchestrale profesioniste. Nu este însă mai puţin adevărat că şi filiala din Iaşi a Uniunii compozito­rilor a ignorat sectorul de muzică uşoară. Studierea posibilităţilor ridi­cării calificării profesionale a instru­mentiştilor, eventual prin organizarea unor cursuri pe lîngă casa regională de creaţie populară, antrenarea unor compozitori şi textieri ieşeni la realizarea unor lucrări mu­zicale adecvate sprijinirii forma­ţiilor orchestrale, prin punerea la dispoziţia lor, a unor aranjamente mu­zicale etc. — iată numai cîteva din problemele cărora conducerea filialei noastre trebuie să le acorde atenție". Repertorii bogate Intr-un număr de 10 unităţi T.A.P.I., din Cluj activează formaţii orchestrale. Ca urmare a preocupării şefilor de orchestră în special a restaurantele de catego­ria I, se observă o judi­cioasă alcătuire a reper­­toriilor. In majoritatea lor, între orele 20-22,30, orchestrele interpretea­ză melodii de muzică populară romînească şi maghiară, romanţe, bu­căţi din operete etc. De la ora 22,30 şi pînă la închiderea localurilor majoritatea repertoriilor sînt alcătuite din muzi­că de dans. In general, se obser­vă o slabă preocupare pentru interpretarea mu­zicii uşoare romîneşti. Răspîndirea celor mai noi melodii de muzică uşoară romînească se face prin partituri şi discuri „Electrecord“. Ambele mijloace de di­fuzare sînt puse la dis­poziţie cu întîrzieri ce depăşesc cîteodată chiar şi un an de la apariţia unui cîntec nou. Se sugerează ideea ca fie Ministerul Comerţu­lui Interior, fie Comite­tul de Stat pentru Cul­tură şi Artă, sau amirele laolaltă, să editeze pe­riodic un bulentin des­tinat şefilor de orches­tre şi comitetelor locale pentru cultură şi artă, prin care să se facă a­­precieri asupra muncii unor orchestre, să se facă recomandări de re­pertorii şi, în măsura posibilităţilor, să se re­producă, măcar într-un singur exemplar pentru un oraş, partitura a 2-3 cîntece noi. In oraşul şi regiunea Cluj, se mai ridică şi problema colaborării o­­perelor şi a filialei U­­niunii compozitorilor cu orchestrele de muzică uşoară, colaborare care în prezent este cu totul inexistentă. De aseme­nea, lipseşte îndrumarea competentă a orchestre­lor din partea comite­telor locale pentru cul­tură şi artă, îndrumare care în prezent se rezu­mă doar la verificarea periodică a repertoriilor. Ţinuta vestimentară a unor instrumentişti este, de asemenea, o ches­tiune care ar trebui să preocupe mai îndea­proape conducerea T.A.P.L. In această di­recție, un exemplu ne­gativ îl oferă orchestra de la grădina-restaurant „Horia“. La pădure, la Pustnicul în pădurea Pustnicul vin în zilele de odihnă sute de cetăţeni pentru a-şi petrece timpul lor liber. Cum însă ? Ascultînd doar muzica trans­misă de difuzoarele stafiei de radio­amplificare, care din păcate se aud destul de slab și destul de prost. Există în pădure o cabană fru­moasă, cu restaurant unde s-ar fi putut amenaja în cele mai bune condiţii o platformă de dans. De altfel, acesta este un vechi dezide­rat justificat, a celor care au îndră­git acest pitoresc loc de agrement pe care l-ar dori din ce în ce mai bine amenajat. Ca să suplinească lipsa arătată mai sus, unii cetăţeni îşi aduc de acasă patefoane, magnetofoane etc. E necesar ca sfatul popular al capitalei să ia măsurile cuvenite, asemenea pentru remedierea unei stări de lucruri. Pentru că, dacă locul poartă de­numirea de Pustnicul nu trebuie ca cei care vin aici să devină și ei pustnici. Partiturile muzicale Pentru a satisface cerinţele consuma­torilor, cu ani în urmă la restaurantul ,,Bistriţa“ din Bacău a fost iniţiată săp­­tămînal o „ioie a melodiilor preferate“, în această zi, programul orchestrei era întocmit în funcţie de preferinţele consumatorilor din local. Din păcate însă, această iniţiativă apreciată de consumatori a fost abandonată. In general, repertoriul formaţiilor or- o­­chestrale, ca şi al soliştilor de la res­taurantele „Bistriţa"-Bacău­ şi „Garo­­fiţa" din Piatra Neamţ, conţin cîntece vechi şi, chiar atunci cînd sînt intro­duse unele piese noi, acestea sînt in­terpretate în stilul şi maniera cîntece- lor de acum 30—40 de ani. La slaba preocupare a colectivelor acestor for­maţii de a introduce în repertoriu pie­se noi şi în special muzică uşoară ro­mînească, se adaugă şi lipsa partitu­rilor necesare. Cu toate că C.L.D.C.­­Bacău a comandat un număr mic de partituri, nu s-au onorat aceste co­menzi decît într-o mică măsură, din cauza tirajelor cu totul reduse. Cele 18 partituri (exemplare în foi volante) cu piese de muzică ușoară ce se di­fuzează de obicei la librăriile din în­treaga regiune Bacău (în medie se asi­gură doar cîte 1—2 exemplare de fie­care librărie) nu pot să satisfacă nici pe departe cerinţele membrilor forma­ţiilor orchestrale. La restaurantele „Bistriţa“ din Ba­cău şi „Garofiţa“ din Piatra Neamţ staţiile de amplificare sunt defecte. Din această cauză, vocile soliştilor sînt denaturate, melodiile sînt transfor­mate în hîrîituri şi zgomote stridente, care pun la grea încercare nervii con­sumatorilor. Cu toate că această si­tuaţie dăinuie de luni de zile, condu­cerile T.A.P.L.-urilor respective­­ n-au luat pînă acum măsurile ce se cuvin. Din cauza slabei preocupări pentru pregătirea instrumentiştilor, nivelul artistic la care sînt interpretate pie­sele de muzică uşoară de către forma­ţiile orchestrale de la restaurantele din Comăneşti, Oneşti, Moineşti lasă de dorit. Faptul că majoritatea cîntecelor sînt învăţate după ureche duce la de­naturarea melodiilor, la stridente şi interpretări neartistice La aceasta se adaugă şi lipsa de atenţie pentru completarea forma­ţiilor respective cu minimum de ins­trumentişti necesari. 11 11 Posibilităţile de răspîndire a muzicii uşoare prin localurile reţelei comerciale a Capitalei sînt în necontenită creştere , se deschid restaurante la parterul noilor blocuri şi, totodată, sînt modernizate loca­luri mai vechi. Cum însă numai cele mai importante dispun deocamdată de orches­tre permanente şi discuri, in marea majo­ritate a celorlalte restaurante aceste posi­bilităţi răm­în nefolosite. Strădaniile ane­mice ale trustului alimentaţiei publice au dus deocamdată la instalarea a două to­­nomate — la „Terasa colonadelor“ şi la „Braseria circului“ — dintre care unul este defect şi a fost scos din local. Mai există, e drept, tonomate şi în alte restau­rante (cum ar fi „Braseria Ambasador“, restaurantul „Berlin“, restaurantul „Union“ şi alte cîteva) dar lipsa unei preocupări centralizate de soarta lor le exclude, trep­tat, din rîndul mijloacelor reale de difuzare a muzicii uşoare în restaurante. Faptul că la restaurantul „Berlin“ sau la „Braseria Ambasador“ tonomatele sînt scoase din funcţiune tocmai seara, în orele d­e mare consumaţie, obişnuieşte pe iubitorii genu­lui să renunţe la ghidul că vor putea as­culta, după dorinţă, o melodie sau alta din repertoriul înregistrat pe discuri. Cît, priveşte limita acestor dorinţe este cazul să arătăm că e strîmtorată de un repertoriu vetust şi neechilibrat. Lăsînd la o parte faptul că sînt destule locuri li­bere pe tabelul de comandă al unor tono­mate, discurile prezente nu ţin de loc pa­sul cu ritmul aprovizionării magazinelor de specialitate. „Ramona“, „Avant de mourir“, „Dunărea albastră“, „Romantica“ şi alte asemenea „noutăţi" îşi propun să incinte auditoriul. Pe alocuri, regăsim a­­ceeaşi melodie la acelaşi tonomat de două ori, ca de pildă „Patricia“ şi „La luna“. Nici măcar nu se consemnează interpreţii instrumentali şi vocali ai acestor melodii, pentru a se putea stabili eventual, dacă nu este vorba de o interpretare nouă a unei melodii mai vechi. Acolo unde, din pură întîmplare, se fac totuşi asemenea preci­zări absolut utile, nu lipsesc în schimb greşelile : Ella Casanova în loc de Hellia Casanovas — ca să dăm numai un singur exemplu. Cît priveşte pătrunderea creaţiei romî­neşti în interiorul acestor automate muzi­cale, criteriile selecţiei bucăţilor incluse d­in cîntec sporadic rămîne un veritabil mister. Găsim astfel „La căsuţa cu flori la fereastră“ de două ori, apoi „Ieri a fost duminica“, „Vechi amintiri“, „Ileana“ de două ori, dar niciunul din succesele recente ale com­pozitorilor noştri. Pe alocuri, iubitorii mu­zicii populare pot găsi — datorită aceluiaşi hazard — sârba nuntaşilor, brîul voinici­lor... După cum se vede, criticile exprimate la recenta consfătuire în problemele mu­zicii uşoare în legătură cu difuzarea crea­ţiilor genului in restaurante, au rămas pen­tru organele Ministerului Comerţului Inte­rior în afara preocupărilor lor curente, cel puţin în privinţa tonomatelor­­ca să nu mai amintim faptul că, de pildă, un mare şi elegant restaurant ca „Perla“, des­chis în luna mai pe calea Dorobanţi, nu are prevăzut loc pentru tonomat. Propune­rile făcute la consfătuire în sensul comple­tării repertoriului tonomatelor cu înregis­trări de muzică romînească au fost rezolvate formal, dacă, intr-adevăr, s-a ocupat cineva de aducerea lor la îndeplinire. Și încă ceva : ar fi bine dacă tonomatele ar fi golite la timp de monezi, fiindcă alt­fel sînt sortite a rămîne mute. Sâmbătă 1 funie 1963 — nr. 5793 d­o-Mi­­­soi . — Un duet solitar la grădina de vară „Luntrașul* din Me­diaș. — Se cîntă la un nou instru­ment : barbofonu! (cu el se in­terpretează pare-se numai me­lodii vechi). Vezi restaurantele „Bistriţa"­­Bacău şi „Garofiţa“-Piatra Neamţ. — Muzică de dans executa­tă din pantof şi tobă. — „Tono-mutu!" din unele restaurante bucureştene. Desene de GH. CHIRIAC În pas cu sezonul Medieşenilor le este dragă mu­zica. Dovadă ? Afluxul publicului la numeroasele concerte care au avut loc in ultimul timp. Au poposit in acest oraş nu demult orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor de stat din Cluj şi Sibiu, o forma­ţiune care a prezentat spectacolul muzical „Telegrame — Melodii" și altele. Prin grija conducerii O.C.L. mixt, s-au deschis in Mediaș citeva grădini-restaurant. De la început, s-a pus problema ca în trei din a­­ceste localuri să existe orchestre O seară plăcută petrec cei care vin la grădina restaurantului „Tîrnava". Orchestra de aici, — compusă din instrumentişti talentaţi — interpre­tează arii din opere şi operete, cele mai reuşite lucrări de muzică uşoa­ră romînească şi străină. Spre deo­sebire de această orchestră, cea care cîntă în grădina restaurantului „Transilvania are un repertoriu li­mitat, iar interpretarea unor lucrări lasă de dorit. In zadar aşteaptă consumatorul la grădina restaurantului, „Luntra­şul“ să-şi facă apariţia orchestra. Pînă în prezent, conducerea O.C.L. nu a rezolvat această chestiune. De asemenea, s-a, constatat că nici una din orchestre nu are solişti vocali, într-o discuţie pe care am avut-o cu tovarăşul T. Barna, directorul co­mercial al O.C.L., am aflat că abia acum se duc „tratative“ pentru a se găsi o soluţie acestei situaţii. Se cere însă ca această chestiune să fie rezolvată repede, fiindcă trece vara, vine iarna. Și atunci la ce mai este bună grădina ? Din cele arătate mai sus, reiese că trebuie dată mai multa atenţie bunei asigurări a programelor muzicale în restaurante, grădini de vară, cluburi, case de cultură. Sfaturile populare, prin comitetele pen­tru cultură şi artă, au datoria de a se îngriji de selecţionarea instru­mentiştilor şi soliştilor vocali, înlăturînd diletantismul, lipsa de cali­ficare profesională. Odată făcută această selecţie, trebuie să existe o serioasă preocupare pentru continua calificare a membrilor orches­­trelor. Un ajutor substanţial îl pot da, acolo unde există, şi filialele Uniunii Compozitorilor. Grijă mare trebuie manifestată de asemenea, pentru calitatea reper­toriului. Raidul anchetă a semnalat unele situaţii intolerabile sub aspectul varietăţii şi al valorii cîntecelor înscrise în repertoriu. El trebuie să fie actual, mereu împrospătat, să cuprindă cîntecele cele mai îndrăgite de mase. Un altfel de repertoriu, care să nu ţină seama de aceste cerinţe nu trebuie admis de către comitetul pentru cultură şi artă, căruia îi revine în mod obligator sarcina cercetării lui şi a­­ înlăturării cîntecelor fără conţinut şi melodie. Acolo unde funcţionează tonomate, se impune ca registrul cînte­celor să fie judicios alcătuit, astfel ca el să satisfacă pe cei ce ape­lează la serviciile lui. De mare importanţă este organizarea şi întreţinerea sistemului de amplificare. Secţiile comerciale ale sfaturilor populare au datoria a se îngriji de revizia instalaţiilor şi a scuti în acest fel pe consumator de neplăcuta ocazie de a asculta în loc de muzică sunete din cele mai neplăcute. Trebuie de asemenea făcut tot ce este posibil pentru ca Editura muzicală să tipărească în tiraje corespunzătoare partiturile pe care să le folosească orchestrele, evitîndu-se situaţiile neplăcute de exe­cutare a cîntecelor după ureche sau după banda de magnetofon. Măsurile pe care sfaturile populare le vor stabili pentru îmbu­nătăţirea deservirii muzicale în localuri trebuie duse pînă la capăt cu operativitate, cu simț de răspundere. Raid ancheta realizat de CONST. SÎRBU, PAUL MA­RIAN, EUGEN ATANASIU, AL. KISS, C. AZOIȚII, L. BASSERO, TH. MARCAROV, I. SAFIR și M. BERAM.

Next