Romînia Liberă, noiembrie 1964 (Anul 22, nr. 6235-6259)

1964-11-01 / nr. 6235

La Institutul Pe­dagogic de trei ani din Bucureşti peste 2 300 de stu­denţi frecventea­ză cursurile celor opt facultăţi exis­tente, în timp ce alţi 2 500 de tineri sunt înscrişi la cursurile fără frecvenţă. In cli­şeu : O grupă de studenţi din anul III al facultăţii de fizică-chimie, în timpul unei ore de lucrări practi­ce în laboratorul de chimie Foto : AGERPRES Pe marginea unui album (Urmare din pag l­a) mele singură, zbătîndu-se să crească doi copii, n-ar fi răzbit deasupra. N-aş fi zărit-o, în condiţiile existenţei casei-muzeu, îngrijind garoafele din sera gospodăriei colective, împreună cu fata ei. Desigur că trecînd pe uliţă mare a satului şi privind pe partea dreaptă, dînd cu ochii de casa­­muzeu, acest unicat al arhitectonicii tinereţii sale, va tresări. Ce s-ar fi ales de ea şi de copiii ei între astfel de pereţi ? Satul de cîmpie Poarta, din raionul Reghin, legat de copilăria mea, a fost din belşug înzestrat cu asemenea case-muzeu, cu atîta dărnicie încît, ca şi Păuleştii, părea, multiplicînd ase­menea căsuţe sordide, un sat-muzeu. Numai memoria mai păstrează înfăţi­şarea lui din trecut. A făcut cunoş­tinţă cu cărămida şi ţigla, pe uliţele lui au acces maşini, miroase a ben­zină şi a metal încins, se ştie ce este acela un film şi o emisiune pentru sate, o şcoală modernă şi un lot de­monstrativ. Abia acum, cînd trec pe uliţele lui, simt nevoia unor evocări pe un ton aparte, căci văd aievea satul, simt aproape material distanţa străbătută. Ascensiunea satului nostru îţi taie ră­suflarea, atît e de emoţionantă. Viaţa lui s-a diversificat, complicat, inter­venind, în cîţiva ani, elemente care-l fac aproape de nerecunoscut... Sintem­ în toamnă şi peria deasă a griului răsărit acoperă ca un covor gingaş Întinderile de pâmînt. Dă bruma şi s-au făcut buni de copt do­­vlecii, mustul a devenit tulburel şi înţeapă cerul gurii, frunzişul pădurilor uimeşte, prin gama lui cromatică, ochiul pictorilor. Va începe bilanţul unui an, muncă, evenimente, străduinţe fiind convertite în cifre şi procentaje. In vremea asta, brăzdarele Înseamnă adine locul viitoarelor însămînţări de primăvară. Se vede acum că au apă­rut numere noi de case, că fotogra­fiile de anul trecut nu se potrivesc întrutotul cu cele din acest an. Singură casa-muzeu nu se mai schimbă. Ea a Încremenit pentru tot­deauna, in tăcere şi singurătate. Zvo­nul vieţii clocotitoare se ţese nestă­vilit, acoperind-o. Ea a intrat în le­gendă, în lumea basmului şi cere să fie amintită ca atare : a fost odată... :ooo. O Realizarea propunerilor făcute de cetăţeni în discuţia deputaţilor BACĂU (coresp. R.I.). — Partici­panţii la sesiunea sfatului popular orăşenesc Bacău, care a avut loc sîmbătă, au luat în discuţie felul în care sunt rezolvate propunerile făcute de cetăţeni la întîlnirile cu deputaţii. Din dezbateri a reieşit că propunerile făcute de cetăţeni în ul­tima perioadă au permis comitetului executiv să ia o seamă de măsuri privind înfrumuseţarea şi buna gos­podărire a oraşului. Printre propunerile înfăptuite se numără îmbunătăţirea transportu­lui în comun prin sporirea cu 85 la sută a parcului de autobuze, extinderea reţelei alimentare cu apă, energie electrică în cartie­rele C.F.R., Steaua roşie, Ghe­­răeşti, „1 Mai“ etc., modernizarea pieţii gării, a străzilor 9 Mai, Alex. Sahia, Abatorului, Avram Iancu, extinderea şi asfaltarea tro­tuarelor pe o lungime de 10 000 m., amenajarea de noi spaţii verzi etc. O importantă contribuţie la exe­cutarea tuturor acestor lucrări au adus-o cetăţenii. Valoarea lucrărilor realizate prin participarea acestora la acţiunile gospodăreşti întreprinse depăşesc suma de 900 000 lei. * SUCEAVA (coresp. R. I.). In decurs de trei trimestre lucrările efectuate cu sprijinul cetăţenilor în oraşele şi satele regiunii Suceava sunt în valoare de peste 36 milioa­ne lei. Importante lucrări de gospodărire şi înfrumuseţare a oraşelor s-au executat la Dorohoi şi Suceava, unde întrecerea patriotică a cuprins mase largi de cetăţeni antrenaţi de deputaţii sfaturilor populare la efectuarea unor lucrări de interes public în cartierele oraşelor. ========= Metode de încercare a rezistenţei materialelor de construcţii Din complexul de probleme care preocupă colectivul Institutului de cercetări pentru construcţii şi eco­nomia construcţiilor (I.N.C.E.R.C.), atrag atenţia metodele interesante de încercare a rezistenţei materiale­lor de construcţii şi stabilire a pro­prietăţilor lor. Cercetătorii institutului au pus la punct, între altele, trei metode de încercare care nu necesită distru­gerea materialului analizat. Cu aju­torul unui aparat denumit sclero­­metru se stabilesc caracteristicile generale de rezistenţă a materiale­lor de construcţie. Aparatul are un dispozitiv care, lovind suprafaţa betonului, lasă o adîncitură. Măsu­rarea reculului şi amprentei lăsate dă indicaţii orientative cu privire la calităţile materialului. Metoda este introdusă în mod curent în prac­tică. Pentru determinări mai pre­cise, în masa betonului, se foloseşte ultrasunetul. Simpla plimbare a unui defectoscop ultraacustic pe su­prafaţa betonului indică exact e­­ventualele fisuri şi goluri în struc­tura sa. Metoda, în care cerecetăto­­rii noştri au adus o contribuţie ori­ginală, deosebit de apreciată şi pes­te hotare, este, de asemenea, folo­sită în mod obişnuit. Cu deosebită eficacitate sunt uzi­taţi izotopii radioactivi în defecto­­scopia materialelor de construcţie. Prin folosirea radiaţiilor gama emi­se de Cobalt 60 se obţine fotogra­fierea poziţiei şi diametrului armă­turii betoanelor, îndeosebi la con­strucţiile mai vechi, indicîndu-se totodată şi densitatea betoanelor. 'OO MEMENTO Traviata, ora 11 şi Madame Butter­fly, ora 19,30 : Tea­trul de operă şi balet (16.48.20) ; Prinţesa circului, ora 10,30 şi Lysis­­trata, ora 19,30: Teatrul de stat de operetă (14.80.11) ; Anus de soare, ora 10. Maşina de scris, ora 15,30 şi Vizita bătrinei doamne, ora 19,30 : Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia (tel. 3­4.71.71) ; Adam şi Eva, ora 10, Pa­tima de sub uimi, ora 15 şi Adam şi Eva, ora 19,30 : Teatrul naţional „I. L. Caragiale", sala­ Studio (15.15.53) ■ Rinocerii, ora 10,30: Şeful sectorului suflete, ora 16 şi Casa inimilor sfărâ­mate, ora 20 : Teatrul de comedie (16.64.60) : Copiii soarelui, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, b-dul Schi­­tu-Măgureanu (16.64.60), ora 19,30 : Comedia erorilor, ora 10 şi ora 15 şi Dragă mincinosule, ora 19,30 : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Stu­dio (12­74.50). Este vinovată Corina 7, ora 10. Zizi şi... formula ei de viaţă, ora 15,30 şi Luna dezmoşteniţilor, ora 19,30 : Teatrul „C. I Nottara“, sala Magheru (15.93.02) ; Casa cu două in­trări, ora 10,30 şi Scandaloasa legă­tură dintre dl. Kettle şi d-na Monn, ora 20 : Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio ; Ninge la Ecuator ; Teatrul muncitoresc C.F.R. (18.04.85), ora 19,30 ; Matineu literar, ora 11 şi Accidentul, ora 20 : Teatrul evre­iesc de stat (21.3671) ; Năzdrăvanul Occidentului, ora 10,30 şi Mitică Popescu, ora 20 : Studioul Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale“ ; Pagini alese din revista de altădată : Teatrul „C. Tă­­nase“, sala Savoy (15.56.78), ora 20 ; Şi băieţii şi fetele : Teatrul „C. Tă­­nase“, sala Victoria, ora 20 ; Năzbitii­­le lui Ţăndărică, ora 11 şi Eu şi ma­teria moartă, ora 20,30; Teatrul „Ţăn­dărică“ (15.87.37) ; Selecţiuni de circ : Circul de stat (11.01.20), ora 16 și ora 20; Umbrelele din Cherbourg : Patria (1186 25), orele: 10 - 12,15 - 14,30 - 16,45 — 19 - 21,15; Festival­­,15 63 34), orele : 10 — 12 — 15 — 17 — 19 — 21; Doi în stepă : Republica (tel. 11.03.72), orele : 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15 ; Străinul: Luceafă­rul, orele : 10 — 13,30 — 17 — 20,30 ; Excelsior (tel. 18.10 88), orele : 10,30 — 16 — 20; Modern (23.71.01), orele: 9,30 — 13 - 16,30 — 20 ; Vii şi morţi , Bucureşti (15,61 54), orele: 8,45 — 12,30 — 16,15 — 20 ; Poveste de pe Don­a Capitol (16.29.17), orele : 9,30 — 11,45 — 14 — 16,30 - 18,45 — 21 ; Hatari (ambele serii): Bucegi (17.05.47), orele: 9,30 — 13 — 16,30 — 20 ; Miorița (tel. 14.27.14), orele: 9,30 — 13 - 16,30 — 20 ; Cotroceni (13.62.56), orele : 11 — 15,15 — 18,45; Comisarul Maigret se înfurie : Grivita (tel 17.08.58), orele: 10 — 12,15 — 15,30 — 18 — 20,30 ; Flacăra (tel. 21.35.40), orele : 10 — 14 — 16,15 - 18,30 — 21 : Aurora (tel. 25.04.66), orele : 9,30 — 11,45 — 14 - 16,30 - 18,45 — 21 : Legen­da din tren : Victoria (tel. 16.28.79), orele :10 — 12 — 14 — 16 — 18,15 -20.30 ; Rezervat pentru moarte : Cen­tral (14.12.24), orele : 10,30 - 12,30 -14,30 - 16,30 — 18,30 — 20,30 ; Dom­nișoara Barbă-Albastră : Lumina (16.23.35), orele : 10,15 — 12,45 — 15.15 — 18 — 20,30 ; Brațul nedrept al legii: Union (tel. 13.49.04), orele­­ 16 — 18,15 - 20,30 ; Pro­gram pentru copii, ora 10 și Accatrone, orele : 11.30 — 13,45 — 16 — 18,15 - 20,30 ; Doina (16.35.38) . Pagini de istorie — România orizont 64 : Timpuri noi (15.61 10); orele : 10— 21 în continuare . Rebelul magnific : Giuleşti (17 55.46), orele: 10 — 12,15 - 15,30 — 17.45 - 20 . Ghepardul : înfrăţirea între popoare (17.31 64), orele : 10 — 16,30 — 20 : Tomis (tel 21.49.46), orele : 9,30 - 13 - 16,30 - 20; Volga (11.91.26), orele: 10 — 15,30 — 19,30; Ciociara: Cultural (tel. 16.25.39), orele ■ 15,33 — 18 — 20,30 ; Al nouălea nume : Feroviar (16 22.73), orele : 10 - 12,30 - 15 - 17,30 — 20 ; Șoferii iadului : Dacia (16.26.10), orele : 9.30 — 12,15 - 15 - 17,45 - 20,30 ; Falsificatorul : Buzești (15.62.79), ore­le : 14 — 16,15 - 18,30 — 20,45 ; Vînătoarea: Cringaşi (tel. 17 38.81), orele : 16 — 18.15 — 20,30; Dragoste la zero grade : Unirea (17 10.21), orele: 16 - 18,15 — 20.30; Moral 63 : Vitan (21.39.82), orele : 16 - 18.15 - 20,30 Colaboratorul Ceka ■ Munca (21.50.97), orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; Drumul (14.10.37), orele: 15,30 - 18 - La strada : Popular (25.15.17), : 16 — 18,15 - 20,30 ; Accattone : (21.31 66) orele : 16 - 18,15 - Adesgo (23.56.06), orele : 14,30 — — 19 — 21,15 ; Banda de laşi a Moşilor (tel 12­ 52 93), orele: 16 — 18,15 — 20,30 . Ocolul pămintului în 30 de zile : Cosmos (25.19.15), 16 — 19,30 . Dragoste neim- Viitorul (11.48 03), orele: 18 — 20,30 . Cei trei mus- Colentina (25.07 09), orele : 13 — 16,30 — 20 . Carl von Ossietzky: Melodia (12.06 88), orele: 10 - 12 — 15,30 — 18 - 20,30 . Flamura (23 07 40), orele : 10 - 12,15 - 16 - 18,15 -20.30 ; Viaţă particulară : Floreasca (12.28.30), orele 16 - 18 15 - 20.30 ; Bărbaţii : Rahova (23.91 00), orele : 15 — 17 — 19 — 21 Cei şapte magni­fici : Progresul (23 94.10), orele : 11 — 15.30 - 18,15 - 21 ; Ferentari (23 17 50). orele 14.30 — 17.15 - 20 Comoara din Lacul de Argint : Lire (15.66 66), orele : 14.15 - 16,30 - 18,45 — 21 ; Aripi negre : Pacea (16.29.02), orele : 15,45 — 18 — 29,15 ; Cocoţatul­­ Car­­paţi (13.92.72), orele : 8 — 10 — 12 — 14 — 16 DUMINICA 1 NOIEMBRIE 8.50 : Gimnastică de înviorare la domiciliu ; 9. Emi­siune pentru copii si tineretul şcolar : Aventurile echipa­jului Val-Vîrtej : Continentul scu­fundat (reluare) Telejurnalul pionie­rilor. Cîntec şi joc. Circul Bouglione (partea a IV-a) ; 10,30 : Reţeta gos­podinei ; 11 : Emisiunea pentru sate ; In jurul orei 14,15 : transmisiune de la Stadionul 23 August a reprizei a II-a a meciului de fotbal dintre echipele Progresul — U.T.A. şi a întîlnirii Steaua — Petrolul ; 19 Jurnalul televi­ziunii ; 19,10 : Vînătoare in junglă (film) ; 19,35 : Totul pentru viaţă (documentar) ; 20 : Operete-portret; 20,40 : Protecţie de Waldzimierz Per­­zynski (schiţă) ; 21 : Festival de muzică uşoară. Transmisie de la Praga. In încheiere : Buletin de ştiri. Sport. Buletin meteorologic. LUNI 2 NOIEMBRIE 19 : Jurnalul televiziunii . 19,10 : Pentru copii şi tineret . Foc şi apă (II) . 19,40 ■ Mizerabilii (partea I) (film) . 21,10 : Ecouri de madrigal (e­­misiune muzical-coregrafică) ; 21,50 : Telesport; în încheiere : Buletin de știri. Buletin meteorologic. sării 20,15 , orele : Arta 20,30 ; 16,45 orele plinită : 15,30 —­chetari : INEMA fi o­mi­n­ia liberă Programul muzical al săptămînii LUNI 2 NOIEMBRIE, ORA 20, IN SALA MARE A PALATULUI R.P.R. un concert festiv de deschidere a Uni­versităţii muzicale pentru studenţi, or­ganizat de Conservatorul „Ciprian Po­­rumbescu“, îşi dau concursul: Orches­tra simfonică a Cinematografiei — diri­jor C. Bugeanu; Corul M.F.A. — maestru de cor. Ion Vanica. In pro­gram : „Castelul prinţului Barbă Al­bastră“ de Bartók (primă audiţie); „Oedipus Rex“ de Stravinski (primă audiţie). MIERCURI 4 NOIEMBRIE ORA 20 LA SALA MICĂ A PALATULUI R.P.R„ un recital de pian susţinut de Dan Grigore. In program lucrări de Bach, Beethoven, Jóra, Ravel, Liszt. JOI 5 NOIEMBRIE, ORA 19:50 LA STUDIOUL DE CONCERTE AL RA­­DIOTELEVIZIUNII concertul orches­trei simfonice a Radioteleviziunii. Diri­jor Emanuel Elenescu. In program­­. Preludiu simfonic de Ion Dumitorescu. Concert pentru vioară şi orchestră de Dmitri Şostakovici — solist Ilarion Io­­nescu — Galaţi. Simfonia a IV-a în mi minor de Brahms. SIMBATA 7 NOIEMBRIE, ORA 20 ŞI DUMINICĂ 8 NOIEMBRIE, ORA 11, LA ATENEUL R.P.R. un concert simfonic al Filarmonicii „George Enes­­cu". Dirijor: Mircea Cristescu. In pro­gram : Simfonia nr. 2 de W. Berger (primă audiţie); Concert pentru pian nr. 3 de Beethoven — solist Th. Paras­­chivescu; „Romeo şi Julieta“ (suita I) de Prokofiev. Ion Brad: „DESCOPERIREA FAMILIEI“ Naturile poetice sînt înclinate, cînd se convertesc la proză, spre o scriere metaforică, expansiune liri­că, meditaţie şi calofilie ; or, Ion Brad se manifestă aici în primul rînd ca povestitor, situîndu-se intr-o tradiţie străveche a prozei romîneşti. „Descoperirea familiei“ e o cronică în care se povestesc, cu pricepere şi intr-o ordine oarecum disparată, în­tâmplări dintr-un sat colectivizat, aşezat pe undeva în Transilvania, aproape de Blaj. Faptele ce se dea­pănă aici sunt de tot felul: impor­tante şi mai puţin, grave sau vesele, care cum vin sub pana povestitoru­lui. Pînă la urmă, satul în ansam­blu apare cititorului cu oamenii lui, cu întâmplările acestora, cu noul lor mod de viaţă, cu noua mentalitate ce-şi croieşte drum sigur. Autorul ştie bine satul cu oamenii lui, le cu­noaşte calităţile şi metehnele, po­reclele, părinţii şi copiii, aşa că pri­ma calitate a cronicii e autenticul. Iţi dai seama, parcurgînd cele 450 de pagini ale cărţii, că autorul ştie bine lucrurile despre care ne vor­beşte, nu improvizează, cronica nu e rodul acriu şi scofîlcit al unei do­cumentări rapide, ci sunt aici ani din viaţa sa. E o experienţă de viaţă, completată, desigur, cu informări ulterioare, „ţinută la zi“, dar bazată pe o cunoaştere din lăuntru a vieţii ţărăneşti, a structurii fami­liei transilvane, a vieţii de internat în Blajul de ieri, cu rigidităţi for­male. Cronica satului transilvan de azi se desfăşoară pe puţin timp, doar câteva luni, din primăvară pînă-n toamnă, dar spaţiul temporal a cres­cut mult prin aceea că personajele principale îşi povestesc sau îşi re­amintesc viaţa, astfel incit ni se în­făţişează, concentrat, evoluţia colec­tivităţii rurale pe ultimele trei de­cenii. Mulţimea de întîmplări şi per­sonaje se cristalizează în jurul a două figuri centrale : părintele Liviu Ardeleanu şi colectivistul Octavian Borcea. Sunt personajele cele mai iz­butite literar, cele mai interesante sub aspect uman şi autorul a fost îndreptăţit să le acorde cea mai mare atenţie. Interesul lor provine din aceea că, bine individualizate, ele slujesc prozatorului pentru a pu­ne probleme de valoare mai gene­rală, ceea ce le face să aibă o sem­nificaţie mai largă. Socialismul a scos omul din sălbatica luptă pen­tru existenţă şi îi dă posibilitatea de a-şi pune întrebări fundamenta­le, de a-şi reface viaţa. Liviu Arde­leanu, în plină maturitate, Octavian Borcea, la bătrîneţe, îşi dau seama că au trăit oarecum la întimplare, minaţi de aspre necesităţi sociale, obligaţi de nevoi să acţioneze fără a se putea întreba dacă viaţa pe care o duceau era bună, dacă dru­mul pe care mergeau era al lor sau nu. Amîndoi trec printr-o criză de conştiinţă ce le angajează întreaga lor fiinţă, criză morală pe care o rezolvă fiecare în felul său, dar sem­nificaţia este unitară: omul poate trăi în socialism viaţa pe care şi-o alege în cunoştinţă de cauză, el îşi determină destinul, nu mai este de­terminat în mod absolut de orbul destin. Prima parte a cărţii, şi cea mai bună, este centrată pe criza morală a lui Liviu Ardeleanu, băiatul de ţărani săraci care a putut urma şco- CRONICA LITERARA file superioare cu preţul unor mari privaţiuni morale şi materiale. Pre­otul a trăit tot timpul supus unor canoane mentale străine, terorizat de o nevastă meschină şi hrăpăreaţă şi de două fete leneşe şi înfumurate. „Drama vieţii lui, sentimentul că anii au trecut în mod inutil, că s-au irosit într-o perpetuă dorinţă de chi­­vernisire alături de o femeie atro­fiată sufleteşte, mi se pare a con­stitui unul dintre capitolele cele mai împlinite ale cărţii lui Ion Brad” — scrie Valeriu Rîpeanu în cronica pu­blicată în „Scînteia“. Criza morală a lui Liviu Ardeleanu se împleteşte cu un lung monolog interior, cu o introspecţie critică evocînd viaţa de pînă atunci, stearpă, supusă, refu­lată. Această primă parte, destul de lungă, reţine atenţia prin evocarea sugestivă a mediului teologic de la Blaj, cu concretul ei acut, cu atmos­fera bine transmisă in particulari­tatea ei. Drama morală a lui Liviu Ardeleanu ne reaminteşte de proble­matica lui Agrrbiceanu şi a lui Ga­­laction, numai că unghiul de percep­ţie e inedit. Aici nu mai asistăm la sfîşierea dintre „legea trupului“ şi „legea minţii“, între senzaţii şi as­ceză, aşadar nu e o criză religioasă ci, spuneam, una morală, creată de ruptura dintre o viaţă formală, achi­­zitivă, sterilă şi dorinţa de a trăi au­tentic, de a fi el însuşi, de a se in­tegra real în noua viaţă socialistă. Dacă e adevărat că Liviu Ardeleanu fuge cu Saveta, nu e mai puţin ade­vărat că nu e vorba aici de o ba­nală criză erotică, ci de o sferă mai largă de probleme, de necesitatea unei regenerări complete. Restul cărţii stă sub semnul lui Octavian Borcea, om muncitor, dîrz, cu sentimentul demnităţii, dar asu­pra căruia anii grei trăiţi în vechea societate au operat o închistare ce nu se resoarbe uşor. Minat de nevoi, el a muncit aprig, posac, încordat, a devenit dur cu el însuşi, dar şi dur cu ai săi, pe care totuşi i-a iubit. Şi-a refuzat orice mişcare d­e duio­şie şi faţă de nevastă şi faţă de cei şase copii, temîndu-se instinctiv că orice relaxare l-ar împiedica din e­­fortul său continuu. Octavian, Bor­cea trebuia să-şi crească din greu copiii, să le facă un rost dîndu-i la şcoli, să cumpere mereu pămînt, nu din avariţie, ci pentru a le putea lă­sa copiilor. Şi iată-i acum, colecti­vist, copiii au toţi un rost (unul e inginer, altul chimist, altul inginer agronom etc.), Octavian Borcea s-ar putea linişti, s-ar putea destinde. Dar tocmai acum intervine criza morală şi momentul e bine intuit, fiindcă tocmai acum încordarea con­tinuă nu îşi mai are rostul, omul se poate relaxa, poate privi critic în urmă, se poate gîndi la anii ce i-au mai rămas de trăit. Octavian Borcea s-a supărat pe Ion Cireş, preşedintele colectivei, fiindcă l-a pus brigadier al echipei zootehnice („ciurdar“, zice el cu nă­duf). El presupune că Cireş, se răz­bună astfel pentru că nu-l lasă pe băiatul lui — Avente, inginer agro­nom în Dobrogea — să se însoare cu fata lui Cireş, învăţătoare la ei în sat. Epica incidentului e destul de subţire pentru aproape patru sute de pagini şi diversele diplomaţii ale celor ce caută să-l atragă sau să-l depărteze pe bătrînul Borcea de gos­podăria colectivă nu sînt prea con­vingătoare. Cititorul îşi dă însă seama că supărarea lui Octavian Borcea e mai profundă şi este de altă natură. El se ceartă şi cu prie­tenii, şi cu copiii­­care, literar vor­bind, nu prezintă interes, nu sînt bine individualizaţi şi nici prea simpatici), dar e mai ales supărat pe el însuşi. Octavian Borcea e închis în el, mohorît, nimic nu-i place, e gata de harţă cu toţi... In realitate, el trăieşte o criză morală, îşi regîndeşte în­treaga viaţă, se judecă singur. Ceea ce-l doare mai mult e pur­tarea aspră faţă de femeia lui, ire­versibilă prin aceea că Silvia răpo­sase, nu se mai puteau împăca. Iar copiii, pe care-i ţinuse straşnic, apli­­cîndu-le des bătaia, îşi aminteau şi purtarea lui dură faţă de ei, dar şi faţă de tăcuta şi ostenita lor mamă. Ca şi Liviu Ardeleanu, Octavian Borcea îşi trece în revistă viaţa, şi-o analizează critic, numai că existenţa lui fiind mult deosebită de a preo­tului, e firesc ca şi concluzia să fie alta : bătrînul se împacă acum cu toţi,­ cu ai săi, cu prietenii, cu gos­podăria colectivă şi va începe o altă viaţă, mai uşoară, liniştită, folosind din plin roadele muncii şi eforturi­lor sale. Dincolo de cele două figuri remar­cabile ce susţin cartea, există nume­roase personaje secundare (Ion Ci­reş, instructorul de partid Onişor, pitorescul paznic al gospodăriei co­lective Ricu, ş.a.), ce inspiră simpa­tia, episoade amuzante, ca păţania lui Hordiş ; toate acestea dau o ima­gine de ansamblu a satului colecti­vizat, cu modificări în conştiinţe, cu lupta noului împotriva unor forme inedite, deghizate, ale vechiului. Dar că bătrînul Octavian Borcea ţine cartea pe umeri se vede din aceea că atunci cînd el hotărăşte să se îm­pace cu lumea, acţiunea îşi pierde din interes, lîncezeşte, iar nunta Le­­liei cu antipaticul Axente, de un idilism naiv, cu chiuituri, prelungeş­te inutil finalul. Meritul lui Ion Brad în această carte constă în aceea că nu s-a limitat la un descriptivism ilustrativ, ci a ridicat o problemă interesantă, cu ajutorul a două per­sonaje autentice, bine individualiza­te, pe care memoria cititorilor le va reţine. PAUL GEORGESCU Centenarul institutelor de arta La manifestările conservatorului bucureştean Pentru a cinsti cum se cuvine zi­lele sărbătoreşti ale centenarului,­ Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ a pregătit un adevărat mic festival, desfăşurat concomitent în mai multe săli ale capitalei şi în primul rind în propria sală, special amenajată pen­tru a putea găzdui de aici înainte manifestări variate, capabile să atragă publicul muzical cel mai exigent. Asemenea realizări au fost posibile printr-o lăudabilă concentrare a efor­turilor depuse, laolaltă de profesori şi studenţi , este cel mai nimerit pri­lej pentru a se dovedi că în adevăr conservatorul bucureştean devine tot mai mult acea instituţie de înalt în­­văţămînt artistic, capabilă să împros­păteze continuu forţele active ale vieţii noastre muzicale. Se cuvine sub­liniată la adevărata ei valoare sem­nificaţia faptului că procesul de în­­văţămînt este tot­ timpul verificat în practică, prin aceste sistematice con­tacte ale tinerilor muzicieni cu po­­dium­ul de concert şi scena de operă. A trecut timpul cînd un instrumentist sau un cîntăreţ se putea vedea în si­tuaţia de a absolvi conservatorul fără să-şi fi putut încerca forţele ta­lentului în confruntarea cu publicul. Acum, fiecare cunoaşte la timp satis­facţiile dar şi dificultăţile şi răspun­derea uriaşă a nobilei sale profesii. Au avut loc în aceste zile concerte simfonice şi vocal-simfonice, recita­luri cuprinzînd piese vocale, instru­mentale şi de muzică de cameră, spectacole de operă Ascultătorul a trebuit, în faţa acestei avalanşe, vrînd-nevrînd să aleagă, neputînd fi prezent peste tot. Este posibil, desi­gur, ca unele manifestări de calitate mai înaltă decit cele pe care le-a ur­mărit să-i fi rămas în afara cîmpului de vedere. Dar oricum, o impresie generală şi-a putut forma cel care a asistat măcar la două-trei din mani­festările acestor zile. Am fost la un recital, un concert, simfonic şi un spectacol de operă. In dorinţa de a prezenta cit mai cuprin­zător aspectele variate ale activităţii pedagogice şi de a nu nedreptăţi pe nimeni, programele au fost ample, poate uneori supra-încărcate. Dar faptul e justificat de unele apariţii solistice plăcute ale unor instrumen­tişti ce au mai rar ocazia să se ma­nifeste solistic. Astfel, Ştefan Thomas a putut să mlădieze resursele greoiu­lui contrabas pentru a reda cantile­nele lui Vivaldi, iar Edmond Bushin­­ger a pus în valoare calităţile unei spirituale Sonate pentru trompetă scrisă de profesorul Tudor Ciortea. Dintre pianiştii pe care i-am ascul­tat, Toma Veşmaş se dovedeşte un element serios, de frumoase perspec­tive, iar Paul Rogojină, interpretîn­­du-şi propria Sonată, pare un talent interesant, cu putere de convingere şi imaginaţie sonoră. Ca de obicei, cân­tăreţii aduc o notă vie în desfăşura­rea programului, basul Ştefan Teodo­­rescu remarcîndu-se printr-o frazare clară şi inteligentă, iar Vasile Mol­­doveanu dovedindu-ne că sînt speran­ţe şi pentru împrospătarea cadrelor de tenori, care se aflau la un mo­ment dat in suferinţă. Ca ansamblu, ne-a plăcut siguranţa şi muzicalitatea cu care un cvintet de suflători (Frîn­­cu, Iliuţă, Ciortan, Machata, Alexan­­drescu) au interpretat cîteva concise dar substanţiale miniaturi de Alfred Mendelsohn. A doua zi, facem cunoştinţă cu ca­pacităţile nou cîştigate ale Orchestrei de Studio a conservatorului, forma­­ţie permanentă, sprijinită mai cu seamă pe tineri absolvenţi, care sub conducerea unui dirijor energic şi muncitor — Grigore Iosub — a do­vedit că poate face faţă unor exigen­ţe artistice foarte variate. A cânta dificila simfonie Mathis Pictorul de Hindemith în condiţii mulţumitoare, care să nu trădeze gîndirea creatoa­re a acestui mare compozitor contem­poran — iată o realizare demnă de subliniat şi indicind şi o lăudabilă îndreptare a atenţiei către valorile majore ale artei timpului nostru. Ne-a făcut de asemenea plăcere să ascul­tăm pe cîţiva dintre artiştii noştri de frunte — Radu Aldulescu şi Vladimir Orlov, Arta Florescu, Corneliu Gheor­­ghiu — apărînd în dubla calitate de concertişti şi îndrumători. Studenţii, din sală înţeleg ce înseamnă să ai asemenea profesori şi între podium şi auditori se stabileşte o legătură emo­ţionantă. Seara următoare, orchestra de stu­dio şi dirijorul ei apar în fosă, în sala conservatorului, acompaniind un spectacol de operă regizat de Eugen Gropşeanu. In program, pagini din repertoriul clasic — La serva padrona de Pergolesi şi Orfeu de Gluck. Stu­denţii, îndrumaţi cu competenţă şi entuziasm pedagogic, fac eforturi lău­dabile pentru a-şi apropia, vocal şi scenic, stilul poate cel mai pretenţios. Totuşi, scena e mică şi uneori („In­fernul“ din Orfeu) se poate crea o senzaţie de aglomerare ; În asemenea condiţiuni se cere o maximă econo­mie în dozarea mijloacelor. Am re­marcat talentul basului Mihai Pan­­ghe, în rolul lui Uberto. Şi cu toate că mai au de progresat în fermitatea şi puritatea liniei vocale, cele două interprete principale din Orfeu (Ve­ronica Dumitrescu, Sanda Ilca) au generat o autentică emoţie artistică in dramaticul lor duet. Ce trebuie să promitem profesori­lor şi studenţilor conservatorului la marea lor sărbătoare ? Că le vom ur­mări munca rodnică cu şi mai multă atenţie şi înţelegere. ALFRED HOFFMAN 11 X 111664 — 6235 Pregătiri pentru cel de-al IIea festival bienal de teatru BRAŞOV (coresp. R. I.), în regiu­nea Braşov toate cele peste 700 de formaţii artistice de teatru ale ar­tiştilor amatori din sectorul aşeză­mintelor culturale se pregătesc pen­tru cel de al IV-lea Festival bienal de teatru „I. L. Caragiale”. Fiecare formaţie de teatru şi-a stabilit re­pertoriul. O bună parte din acestea au început pregătirile pentru pune­rea în scenă a pieselor cu care se vor prezenta la concurs. Casa regională a creaţiei popu­lare Braşov a organizat consfătuiri pe raioane pentru dezbaterea pro­blemelor legate de concurs. In acest sens, Teatrele de stat din Bra­şov, Sibiu şi Sf. Gheorghe au re­partizat actori şi regizori în spriji­nul formaţiilor artistice de teatru de amatori. S-au luat de asemenea măsuri pentru editarea unor piese de teatru în limbile romînă, ma­ghiară și germană, destinate artiști­­i lor amatori. Luni 2 noiembrie la cinematograful Patria în cadrul FESTIVALULUI FILMULUI SOVIETIC va rula pe ecran panoramic Scenariul : Leonid Zaharov după libretul lui E. Gherken Regia : Roman Tihomirov­ou , Tamara Siomina, Dimitri Smirnov, Evgheni Leonov, Serghei Iurski CÎNTAREAŢA SCLAVĂ O producţie a studioului Mosfilm

Next