România Liberă, iulie 1968 (Anul 26, nr. 7370-7395)
1968-07-02 / nr. 7370
• FOTBAL • FOTBAL • FOTBAL • FOTBAL • FOTBAL • Barajul fost nu a o simplă formalitate Când am ajuns la Timişoara, în dimineaţa inaugurării barajului pentru divizia A, am rămas puţin descumpănit de lipsa de interes manifestată aici faţă de un turneu crucial pentru cele patru echipe, Crişul, Steagul roşu, Progresul şi Politehnica Galaţi, angajate în cele mai dramatice dispute din cariera lor. Noi, cei veniţi de la Bucureşti, aflasem cu multe zile în urmă că echipa din Oradea reprezintă o forţă,antrenorul Ilie Oană ne spusese : „Am jucat cu Crişul în Cupă şi numai eu ştiu cum am cîştigat cu 1-0“), ştiam că Politehnica este stăpînitâ de ambiţia de a readuce Galaţiul printre oraşele cu echipe în prima divizie că, în fine, Progresul şi Steagul roşu nu se pot împăca nici în ruptul capului cu gîndul părăsirii diviziei. Motive suficiente, deci, pentru a aştepta cu multă curiozitate începerea turneului, a meciurilor pe care le consideram deschise oricăror rezultate. La Timişoara însă antrenorii şi jucătorii întîlniţi în acea duminică pe stradă vînturau invariabil aceiaşi frază ! „Totul va fi o simplă formalitate. Echipele de A vor rămîne pe locurile lor iar cele de B se vor reîntoarce acasă aşa cum au venit“. Cîteva ore mai tîrziu, pe frumosul stadion „1 Mai", ale cărei tribune nu au fost încă pline de la darea sa în folosinţă şi, probabil, că nici nu vor fi pînă cînd fotbalul timişorean nu se va impune din nou pe primul plan, aveam să fim martori la inaugurarea celei mai infernale săptămîni fotbalistice. Crişul, cum se ştie, a cîştigat atunci meciul cu Progresul, şi din acel moment au început lungile nopţi de insomnie. Bucureştenii şi-au văzut spulberate şansele în numai 90 de minute, dar trei zile mai tîrziu, şi tot în 90 de minute, aveau să recîştige dreptul de a mai spera, de a se considera încă printre echipele de divizia A. în acea zi însă au fost definitiv contrazise părerile celor care spre divizia B. Numele acesteia ne este cunoscut acum Steagul roşu Braşov, formaţie căreia cu mari riscuri i se putea prevesti o asemenea soartă după primele două etape ale barajului, în ultimul meci însă braşovenii au capotat fără drept de apel în faţa echipei Progresul, învingătoare cu 3-0, rămasă astfel în prima divizie în mod cu totul şi cu totul neaşteptat. Alături de Progresul s-a calificat şi Crişul, echipă ce revine în divizia A după o absenţă de cîţiva ani. Aşa cum s-a prezentat la baraj avem curajul să afirmăm că echipa orădeană va aduce un suflu nou în primul campionat, cu condiţia ca ea să rămînă în actuala compoziţie şi ca jucătorii săi să nu se contamineze de starea de blazare ce domneşte de multă vreme printre majoritatea fotbaliştilor noştri. Echipa din Oradea, învingăsusţineau că barajul va fi onoare duminică cu 2-0, se va simplă formalitate, Crişul făcînd pasul decisiv spre divizia A. Deci, una din vechile divizionare era sortită pieirii încă din acea după-amiază de miercuri, meciul lor de duminică urmînd să decidă doar numele celei care va pleca remarca cu siguranţă graţie jocului său viguros, dar nu lipsit de tehnică şi gîndire tactică, angajamentului total al jucătorilor în acţiunile ofensive, element ce s a dovedit decisiv în meciurile de la Timişoara. Pentru echipa Progresul se pun probleme foarte acute, dacă doreşte să evite în viitor tragica situaţie în care s-a aflat anul acesta. Noi nu punem sub semnul îndoielii competenţa antrenorului principal, Cornel Drăguşin El ne-a arătat că are unele idei bune, dar cu actualul lot nu va putea face mare lucru, nici el şi nici altul. Va trebui să se despartă de unii jucători ajunşi la sfîrşitul carierei sportive, chiar dacă despărţirea este grea, chiar dacă aceştia se cramponează de pulpana echipei, afirmînd că sunt indispensabili, că fără ei nu se poate face nimic. Este necesară o masivă infuzie de jucători tineri, dornici de afirmare, jucători care să fie capabili, prin prospeţimea lor, să facă faţă unui fotbal dinamic şi viguros. Tot duminică au luat sfîrşit şi meciurile de baraj pentru divizia B, care au asigurat promovarea echipelor Gaz metan Mediaş, A. S. Cugir, Metalul Turnu Severin, Progresul Brăila, Chimia Rîmnicul Vîlcea şi Gloria Birlad. Odată cu consumarea acestor meciuri s-a încheiat stagiunea fotbalistică de primăvara-vară, prelungită mai mult ca oricînd în acest sezon. Ea se va redeschide însă destul de repede, la 11 august, cînd sînt programate primele meciuri oficiale ale diviziei A. Dar chiar pînă atunci vom mai avea prilejul să urmărim unele meciuri neoficiale, cele mai atractive urmînd să ne fie asigurate de turneul organizat la Constanţa de clubul Farul, cu prilejul celei de-a zecea aniversări a existenţei sale. ION BOCIOACA Tistelunge se înalţă şi trimite cu capul peste portarul Adamache. Este 1-0 pentru Progresul. Foto : PAUL ROMOSAN Lia Manoliu a reuşit alaltăieri la Osnabrück 57,98 m la aruncarea discului. Nou record naţional. Cu 101 centimetri peste recordul care i-a adus medalia olimpică de bronz la Tokio. Performanţa este aproape orbitor de strălucitoare, în stare să estompeze licărul de luminare al unor alte rezultate ale atletismului nostru de performanţă, titrat, cum ar fi acelea consemnate, tot alaltăieri, pe foile de arbitraj la concursul internaţional Rapid Bucureşti — Lokomotiv Leipzig : 11,1 la 100 m (Vosminschi de la C.A.U.), 50,7 la 400 m (Blaga de la Şcoala sportivă nr. 1), 7,26 m la lungime (Zaharia de la Rapid), 60,92 m la suliţă (Peca de la Dinamo Bucureşti), 1,98 m la înălţime (Smen de la Rapid). Atît de mult ne bucură recordul Liei (record la o vîrstă... record: 36 de ani), încît nici nu mai avem resurse să ne întristăm de cifrele de pe stadionul Tineretului din Capitală. Recordul Liei, cu care a învins-o pe fosta deţinătoare a cifrei mondiale Liesel Westerman, este atît de frumos şi-i dă autoarei sale un aşa plus de siguranţă pentru participarea la a cincea Olimpiadă, încît nici nu putem băga de seamă că 1,98 m la înălţime înseamnă pentru cîştigătorul probei de la Bucureşti un nou şi promiţător record personal. Noua şi impresionanta confirmare a Liei Manoliu izbutită la triunghiularul Olanda- R. F. a Germaniei-România, pune federaţia noastră de atletism într-o lumină atît de bună, încît nici nu ne miră că la meciul atletic de la Bucureşti nu a fost prezent nici unul din cei doi secretari generali adjuncţi ai F.R.A. I-am văzut pe rugbyştii Alexandru Teofilovici (antrenor federal), Bombonel Cosmănescu (antrenor la Steaua), Alexandru Penciu (maestru emerit al sportului), Constantin Cocor (fost internaţional, antrenor de juniori). Dar nu i-am văzut pe „atleţii“ Florian Laslău şi Alexandru Florescu (secretari generali adjuncţi). L-am întrebat pe Cocor de ce-i place atletismul, iar el mi-a răspuns : „Am fost rugbyst, dar la început am încălţat pantofi cu cuie. Am părăsit atletismul cu marea părere de rău că nu l-am putut învinge pe asul de atunci al înălţimii: Pompiliu Stoichiţescu!“ Nu ştiu ce păreri de rău asemănătoare ar avea i „atleţii" noştri, care dacă nu primesc o sarcină precisă nu se dau peste cap ca să nu scape nevizionat un meci atletic internaţional în ţară. Dacă ar fi fost de faţă poate i-ar fi ajutat pe organizatori să pună tabele de afişaj, să aibă un anemometru (chiar dacă la „sută“ nu era în primejdie recordul lui Zamfirescu). I-ar fi convins pe Vasile Sărucan, pe Mariana Goth şi mulţi alţi atleţi spectatori să se înscrie şi ei, chiar dacă nu sunt membri ai clubului Rapid, potrivit vorbei: „Unde-a mers mia, poate să meargă şi suta !“. I-ar fi atras atenţia lui Siminoiu să fie mai modest după cîştigarea cursei de 5 000 m, chiar dacă a reuşit acest lucru cu un tur de pistă înaintea celui de-al doilea clasat. Să fie adică aşa ca şi rezultatul său: 15:01,2... Lia Manoliu a reuşit la Osnabrück un excelent record naţional la aruncarea discului. Tot acolo a reuşit şi Ileana Silai un excelent record naţional , la 800 m — 2:02,5. Rezultate care sunt o mană cerească pentru cei care se ocupă, sau ar trebui să se ocupe de bunul mers al atletismului. Dacă le adresăm felicitări atît de călduroase Liei Manoliu şi Ilenei Silai, înseamnă că trebuie să-i scuzăm în întregime pe ceilalţi ? HORIA CRISTEA ■m. W ' llslllfll ■ smim *5 ^ Aspect din timpul cursei de 5 000 m. Numărul 214 —— Siminoiu — cîștigătorul probei. Foto : AUREL NEAGU Străbatem săptămînile fără fotbalul de categorie oficială Pînă la IX august, data începerii ediţiei 1968/69 a campionatului, echipele, antrenorii şi conducătorii sînt într-un „relache“ mai mult sau mai puţin real. Pentru că aceste zile sunt preţioase, în special pentru a treia categorie amintită, în vederea definitivării loturilor pentru noul campionat. Cu sau fără un nou regulament de transferări, completările de loturi trebuie să fie efectuate. Şi, în consecinţă, tatonările, discuţiile, propunerile sau refuzurile sunt în toi. Iată ce posibile, probabile sau... improbabile schimbări de jucători sau antrenori am cules pentru dv., pînă acum. Subliniem, e vorba de schimbări în perspectivă, pentru că definitivarea lor se va efectua abia spre sfîrșitul lunii, cînd se va fixa termenul limită al efectuării transferărilor. STEAUA va conta, după toate probabilităţile pe aportul lui Dumitriu III cu a cărui transferare se declară de acord şi clubul lui de pînă acum, A.S.A. Tg. Mureş. Se pare că la F.C. Argeş va juca fostul portar al Jiului, Ion Vasile, care a rămas o bună bucată de vreme pe tuşe (mai mult de jumătate din trecutul campionat). U.T.A., credincioasă unei mai vechi şi — cum se vede, destul de rodnice tradiţii — ţine să promoveze trei sau patru dintre juniorii remarcabili ai formaţiei recent cîştigătoare a campionatului : Atodiresei, un moldovean ajuns pe meleagurile Aradului, Braşovschi, Bodea (care a mai jucat în prima echipă). In schimb, Traian Popescu, Weichelt şi Jak şi-au exprimat dorinţa să plece de la clubul arădean. FARUL a comunicat despărţirea de antrenorul V. Mărdărescu căruia — lucru destul de curios — cu două săptămîni în urmă îi anunţase reînnoirea contractului. Ne aflăm în faţa unui nou „caz Ploeşteanu“? Succesorul lui Mărdărescu s-ar putea să fie fostul conducător tehnic al Universităţii Craiova, Robert Cosmoc. în privinţa jucătorilor noi, constănţenii doresc să realizeze transferările lui Mocanu (Petrolul) şi Cojocaru (Politehnica Galaţi). Pentru Mocanu, Petrolul propune un schimb cu lanca, Tufan sau Sasu, aşa că discuţiile sunt în curs. Manolache ar dori să se reîntoarcă la Timişoara şi, de asemenea, pentru acest caz, Farul şi Politehnica discută. Antrenorul Ştefan Coidum, al cărui contract a expirat, va părăsi după toate probabilităţile pe JIUL, unde a desfăşurat o bună activitate. El va trece, se pare, la Universitatea Craiova, unde locul de antrenor principal — ca şi cel secund, de altfel— este vacant. Echipa din Petroşani ar dori să-l aibă ca antrenor principal pe Titus Ozon, dar cunoscutul nostru fost internaţional nu a comunicat încă răspunsul său. UNIVERSITATEA CLUJ, continuînd titularizarea jucătorilor tineri, speră să obţină dreptul de joc pentru centrul atacant Fane Tudor, a cărui suspendare expiră curînd. De asemenea, clujenii se află în tratative cu C.F.R. Timişoara pentru transferarea lui Kalinin. RAPIDUL, în afara unor definitivări în lot a unora dintre jucătorii de la tineret, are în proiect obţinerea dreptului de joc pentru Seeoleanu. Sunt cîteva dintre posibilele noutăţi în loturile şi la conducerea echipelor de Divizia A. Care se vor realiza 7 Trebuie să aşteptăm, cum spuneam, sfîrşitul acestei luni. VREMEA TRAN3- FERÄRl-LQR... LUPTE • LUPTE • LUPTE • LUPTE • LUPTE • LUPTE Pe saltea... nu se doarme!. Nu de mult, la ultima repetiţie olimpică a luptătorilor de greco-romane — europenele de la Văsteras (Suedia) — reprezentanţii ţării noastre, handicapaţi evident de absenţa unei pregătiri psihologice corespunzătoare (şi, desigur, nu numai de aceasta) au capotat aproape în serie. Nici un titlu european, nici măcar o medalie şi o trecere — consternantă — de la locul 3 la 12 în ierarhia de pe continent. Ce ar fi trebuit să reprezinte în cazul luptătorilor, o pregătire psihologică ? In primul rînd, înaintea fiecărui meci, o analiză foarte amănunţită a valorii adversarului direct. Cunoaşterea caracteristicilor fiecăruia dintre adversarii sportivilor români şi, paralel, înarmarea elevilor lor cu „antidoturile“ necesare obţinerii victoriilor se impuneau ca nişte legi nescrise, ca nişte obligaţii elementare pentru antrenori. După aceea, înainte de a urca pe saltea, ar fi fost necesar ca sportivilor noştri să li se creeze un climat de luptă cit mai optimist, adesea hotărîtor în obţinerea unor bune rezultate. Din tribuna presei instalată la Roklundahallen, am avut prilejul să fac comparaţie între modul cum se comportau antrenorii sovietici, bulgari, suedezi sau turci cu sportivii pe care îi însoţeau pînă la saltea şi o serie de alţi antrenori. In primul caz, între sportivi şi antrenori se puteau distinge relaţii foarte amiabile „trădate“ printr-un dialog destins, prin încurajări, printr-o caldă strîngere de mină înainte de primul contact cu adversarii. După aceea, în timpul meciului, — chiar şi în cazul unor situaţii dificile, a unor greşeli tactice — sportivii erau lăsaţi să revină singuri pe linia de plutire sau cel mult,erau corectaţi prin indicaţii date pe un ton calm. In fine, în pauze, antrenorii căutau să restabilească echilibrul nervos al sportivilor lor, fie dîndu-le efectiv posibilitatea să se odihnească, fie întreţinînd cu ei — subliniez — la modul cel mai potolit, scurte discuţii, un fel de analizefulger asupra comportării şi mai ales asupra felului cum vor trebui să abordeze lupta în continuare. In alte cazuri — din păcate, şi acela al sportivilor noştri — luptătorii au intrat pe saltea copleşiţi de importanţa meciului, de valoarea adversarului. Iar antrenorii n-au ajutat cu nimic la crearea unei stări de spirit cit mai destinsă. La fel, în timpul meciului sau între reprize, niciun suport moral pentru luptătorul care urma să reia întrecerea. Iar pentru sportivii noştri, dezavantajaţi în unele ocazii de sorţi — Neguţ şi mai ales Martinescu , existenţa unui suport moral, prezenţa mai aproape a antrenorului, ar fi fost binevenită. Sigur, europenele pe deasupra rezultatelor puţin concludente obţinute de luptătorii români, au însemnat o experienţă. Ele au scos în relief faptul că s-a muncit mult, că antrenamentele au purtat pecetea seriozităţii şi a răspunderii, un efort care şi în cazul sportivilor şi în acela al antrenorilor, merită a fi subliniat. Dar, la fel de bine pregătiţi s-au prezentat la acest ultim test olimpic şi mulţi dintre adversarii luptătorilor noştri, fizic, tehnic şi tactic. Iar departajarea valorică s-a realizat adesea tocmai prin intermediul acestui capitol, al pregătirii psihologice. Nu contestăm calităţile antrenorilor care răspund de lotul naţional de lupte greco-romane. Aceiaşi antrenori care au condus pe sportivii noştri la Văsteraş au reuşit, de pildă, anul trecut, la Minsk, tot la europene, să ofere multe satisfacţii, chiar şi un titlu continental. (Şi nu este singurul exemplu care să ateste priceperea antrenorilor de lupte). Dar, în pas cu cerinţele, cu tot ce apare nou în procesul de pregătire complexă a unui sportiv — nu este vorba numai de lupte — antrenorul are obligaţia profesională (elementară) de a se adapta acestor cerinţe, de a aplica tot ceea ce este util folosind experienţa altor specialişti, de a citi şi a se documenta. Un antrenor care lucrează în maniera utilizată de el ca sportiv, care se încorsetează într-un conservatorism rigid, care nu manifestă o anumită mobilitate în gîndire, în concepţie, nu va putea avea decit satisfacţii temporare, succesele sportivilor săi nu vor fi totdeauna sigure. In cazul lotului de lupte greco-romane, existenţa unei pregătiri psihologice adecvate, chiar şi pe parcursul celor trei luni care au mai rămas pînă la J.O., ar putea să însemne un mare pas înainte. Alături de celelalte laturi ale pregătirii ea ar fi în măsură să ne ofere perspectiva unor succese de prestigiu la cea mai mare confruntare sportivă a anului. Este ceea ce şi doresc iubitorii sportului de la noi. TIBERIU STAMA „Mănuşa litoralului“ Peste cîteva zile boxul îşi va muta ringul pe litoral, la Constanţa. Aici, în cocheta arenă „Olimpia“, cu o capacitate de 3 000 de locuri, de-a lungul a 4 reuniuni care „ÎNTINDEŢI BENZILE“ DE TOATE, DIN LUMEA CURSELOR Pentru astăzi rubrica noastră işi propune să vă prezinte scurte constatări pe marginea alergărilor de trap de la Ploieşti şi rezultatele reuniunii de duminică. » Articolul 36 din regulamentul alergărilor prevede că intervalul dintre probele de calificare trebuie să fie de cel puţin 10 zile pentru un cal de 2 ani Dar cîţiva dintre ei printre care Donaţia, Fruntaşa, Dorada au fugit în reuniunile din 23 şi 30 iunie, deci numai la 7 zile o probă de alta. Nu ridicăm problema de dragul de a găsi ..nod în papură“ ci din principiu pentru respectarea strictă a regulamentului care fereşte mînjii de suprasolicitare. • Răvaş este nu numai unul dintre cei mai buni 2 ani, dar şi un mare amator de... zahăr. Pentru acest motiv, antrenorul său Tr. Marcu trebuie ca în fiecare dimineaţă să se ducă la grajd cu buzunarele pline spre a nu intra în „conflict“ cu răsfăţatul formaţiei sale, care-şi cere drepturile din momentul în care-i simte prezenţa. • La darea startului sunt avantajaţi caii care pleacă de la ultima distanţă deoarece — de regulă — nu se mai întinde o bandă şi în spatele lor. In acest fel ei pleacă lansaţi, putîndu-şi crea un avantaj care de multe ori este hotărîtor asupra locului ocupat în proba respectivă. Se impune punerea în condiţiuni egale de participare a concurenţilor dintr-o probă de calificare, deci absolut toţi caii să plece numai dintre benzi. • Izvin — unul dintre favoriţii derbiului — este îngrijit de Paraschiva Toderaş, o modestă şi harnică femeie care depune multă pasiune în această muncă. • Cele 8 alergări disputate duminică s-au împărţit numai între 5 antrenori, deoarece 3 dintre ei — Gh. Vasile, I. Oană şi I Toderaş — au prezentat cite 2 cîştigători, celelalte probe revenind lui Tr. Marcu şi S. Mihăilescu. CONSTANTIN DUMITRU MERIDIANE • „Cupa Italiei“ la fotbal ,a fost cîștigată la această ediţi de F.C. Torino care a totalizat 9 puncte în clasamentu final, în ultimul meci Torino a dispus cu 2-0 de Internazionale Milano. Bologna a învins cu 2-1 pe A.C. Milan. • Atletul român Şerban Ciochină a avut o frumoasă comportare in concursul internaţional disputat la München. Recordmanul României la triplu salt a obţinut victoria cu o performanţă de 16,50 m, cel mai bun rezultat al său din acest sezon. • La Arad s-a disputat timp de două zile meciul internaţio- I nal de gimnastică dintre echi- I pele masculine ale României şi Bulgariei. Gimnaştii români au obţinut victoria cu scorul final I de 556, 25-549,90 puncte. ÎI vom vedea şi la Constanţa pe Gîju (în stînga) la fel de dezlănţuit ca în imaginea de faţă? nr. 7370 — 2.VIII968 — pag. a 3-a „România liberă" Boxul îşi mută ringul pe plajă vor avea loc în aer liber între 5 şi 8 iulie, unii dintre cei mai apreciaţi reprezentanţi ai „nobilei arte“ din Suedia. Olanda, Ungaria, R.D. Germană, R.F. a Germaniei. Iugoslavia şi Bulgaria îşi vor măsura forţele cu „olimpicii“ noştri care vizează un loc în echipa naţională pentru turneul de la Ciudad de Mexico. Intîlnirile suscită un interes deosebit în rîndul amatorilor sportului cu mănuşi constănţeni, care vor avea şi ei cîţiva demni reprezentanţi în această competiţie în persoana lui D. Răgălie, Gh. Anton, O. Baciu Gh. Preda şi A. Iliescu. Din majoritatea declaraţiilor făcute de specialiştii străini care vor fi prezenţi la Constanţa, se remarcă faptul că participanţii nu au venit ca turişti, pentru a înota în valurile Mării Negre sau a se bronza, ci pentru a intra în posesia premiilor celei de-a doua ediţii a „Mănuşii litoralului“. Echipele care vor urca în ringul constănţean cuprind multe elemente consacrate ale „careului magic“. Vedeta echipei R.F. a Germaniei, este... turcul Yadigan. Da, turcul Yadigan, nu este nici o greşeală. El lucrează la o întreprindere din R F. a Germaniei, şi va evolua la Constanţa cu dorinţa de a-şi reînnoi victoria realizată nu de mult la Istambul în faţa lui Gruiescu. Numai că ieri, la antrenament, Gruiescu ne-a declarat că nu va scăpa ocazia de a se revanşa în faţa bătăiosului turc, pe care telespectatorii l-au urmărit cu ocazia campionatelor europene de la Roma. O dovadă că turneul se anunţă „tare“ o constituie şi faptul că echipele R.D. Germane, Suediei, Olandei, Iugoslaviei şi Ungariei cuprind multe elemente care concurează pentru un loc la Ciudad de Mexico, în turneul de la Constanţa ţara noastră va fi reprezentată de 20 de pugilişti, printre care remarcăm pe Gruiescu, Gîju, Moldovan, Covaci, Olteanu, Cîmpeanu, Alexe şi Iancu. Ciucă, trăind emoţiile bacalaureatului, este absent motivat. Mariuţan nu va participa deoarece se află în sesiune de examene la I.C.F. Forul nostru a „mobilizat“ pentru acest turneu pe unii dintre cei mai apreciaţi cavaleri ai ringului în frunte cu Wolf (R.D. Germană), Gullaty (Tunis), Ivanovici (Iugoslavia), C. Chiriac (România), M. Stănescu (România) şi alţii. Intr-unul din fotoliile de ring ale arenei „Olimpia" îl vom reîntîlni în fiecare seară pe dl. Harry Banks (Anglia), secretar al A.I.B.A., care urmăreşte competiţia ca invitat al forului nostru. Dl. Banks, un vechi admirator al pugilatului nostru, va lua cunoştinţă de primele măsuri pe care forul nostru le-a iniţiat pentru a găzdui în cele mai bune condiţii campionatele europene de box din 1969. PAUL OCHIALBI