România Liberă, decembrie 1968 (Anul 26, nr. 7501-7526)

1968-12-01 / nr. 7501

r ,Románia libera“ nr■7501 — i-xu. 1968 — pag. a 2-3* i_ I AUTONOMIE REALĂ MUNICIPIILOR n această perioadă, cînd se află în dezbatere publică proiectul legii de organiza­re şi funcţionare a consiliilor populare, ne propunem să ana­lizăm o problemă care are o im­portanţă deosebită : competenţa şi autonomia municipiului Con­stanţa. De ce Constanţa şi de ce tocmai acum ? Mai întîi, pen­tru că acest municipiu are un specific aparte , este format din patru oraşe (Constanţa, Manga­lia, Eforie Sud şi Nord, Techir­­ghiol) şi şase comune suburbane, dispuse pe un teritoriu lung de peste 70 km. Apoi, pentru faptul că pe teritoriul său se află un obiectiv turistic de interes na­ţional : litoralul, care primeşte anual vizita a sute de mii de turişti. Numai enunţarea aces­tor două caracteristici sunt — credem — suficiente pentru a demonstra că problemele muni­cipiului Constanţa merită să fie discutate şi, mai ales, rezolvate. Şi asta acum, fiindcă ştiut este că pentru sezonul estival 1969 se fac deja intense pregătiri. Experienţa din vara acestui an, cînd o serie de activităţi spe­­fice municipiului (comerţ, gos­podărie comunală etc) au fost concentrate la judeţ, aşa cum de altfel s-a făcut şi în alte părţi, a arătat că se complică prea mult lucrurile şi se creează greutăţi care au efecte negative asupra activităţii pe litoral. După regulile stabilite, ar fi urmat ca şi activitatea balneo­climaterică şi de turism să fie concentrată la judeţ. Discutînd problema, consiliile populare judeţean şi municipal Constan­ţa au avut buna inspiraţie să lase acest domeniu în subordi­­nea municipiului, deşi astfel au încălcat unele scheme de orga­nizare. Măsura s-a dovedit a fi însă potrivită, asigurînd desfă­şurarea oarecum normală a acti­vităţii pe litoral. Spunem oare­cum deoarece prin faptul că gospodăria comunală (apă, ca­nalizare, transport în comun, sa-' lubritate) şi comerţul (aprovi­zionarea magazinelor, servirea cetăţenilor, alimentaţia publi-. că), aparţini»*!­­de judeţ,­­au ~a~ părut încttt-cSMrf şi ^gRfflftSiJir care, fireşte, au­ dăunat mult­ şi­­pe care le-au resimţit vizitato­rii litoralului. Nu-i cazul ac­um... să mai analizăm toate -n scăzu-■ rile estivale, dar trebuie să dis-, cutăm problema pentru a pre­veni situaţii şi mai grave. Cu jumătăţi de măsură nu se poate desfăşura­ -o­­ activitate, eficientft. _ Din analiza aprofundată a si­tuaţiei de pe litoral, se deduce cu claritate faptul că este ne­cesar ca municipiul Constanţa să se sueun­e"de" au­tonomie şi de competenţe largi în conduce­rea tuturor activităţilor de pe teritoriul său, în spiritul măsu­rilor stabilite de Conferinţa Na­ţională a partidului, întrucît a fost recunoscută necesitatea uni­tăţii teritoriale a litoralului în cadrul delimitării aprobate mu­nicipiului Constanţa, care înde­plineşte şi rolul de coordonator al acestei zone, atunci este ne­cesar să fie acordate şi compe­tenţe în conducerea activităţilor economice şi social culturale locale. Dacă unele activităţi, cum sunt cele de industrie lo­cală, construcţii, proiectare etc. pot fi coordonate la nivel jude­ţean, altele, cum sunt cele de comerţ, gospodărie comunală, sănătate şi altele, care prin na­tura lor îi priveste direct pe lo­cuitorii şi vizitatorii oraşului şi ai staţiunilor*, de pe­ litoral, re­clamă o .conducere­ operativă şi atentă ce'poate fi­ realizată nu­mai la 'nivelul .'.municipiului Constanţa. Se ştie'.dgâjţ c£, între activi­tatea turistica- si­ de odihnă și cea de gtrflipttâi tffffgttginală, co­merţ, sanatat­­etc., există o strînsă "-lisgatura determinată de necesitatea de a se asigura populaţiei şi vizitatorilor ,0|Ser­­virg , corespunzătoare cu aceste servicii, de a se gospodări şi sa­lubriza mai bine oraşul şi lito­ralul. De altfel, e bine să amin­tim că, din totalul prestaţiilor ce se realizează de întreprinderile de gospodărie comunală pe raza judeţului în valoare de 258 000 000 lei, 221 000 000 lei a­­parţin municipiului Constanţa ceea ce impune cu atît mai mult ca această activitate să fie con­dusă în totalitatea ei direct de municipiu. S-a spus uneori că se poate realiza conducerea de către mu­nicipiu prin mecanismul „buget“ consiliul popular avînd posibi­litatea să dirijeze întreprinderile respective în efectuarea presta­ţiilor necesare. Practic însă, a­­ceastă pîrghie este lipsită de o­­perativitate şi nu asigură rezol­varea tuturor problemelor. Bu­năoară, transpor­t în comun nu poate fi dirijat prin intermediul bugetului, iar deficienţele sem­nalate in această direcţie pe raza oraşului şi litoralului nu pot fi tratate în prezent decit prin in­termediul consiliului popular ju­deţean, forul tutelar al acestei întreprinderi, ceea ce constituie o cale greoaie. In spiritul propunerilor noa­stre ar trebui rezolvată şi pro­blema competenţelor municipiu­lui în domeniul comerţului, ţi­­nînd­­seama şi de faptul că din volumul total al desfacerilor de mărfuri în valoare de 1906 mii lei anual, 1651 mii lei, adică 86 la sută se realizează pe raza municipiului Constanţa. Fiind subordonată municipiului, acti­vitatea comercială ar putea fi mai bine corelată cu cea de,tu­rism şi odihnă din staţiuni, ar putea fi mai uşor adaptată con­diţiilor specifice litoralului, ră­s­­punzînd în mai mare măsură ne­cesităţilor de aprovizionare şi rezolvării propunerilor şi sesi­zărilor populaţiei. Alături de aceste activităţi, procesul unitar de servire al li­­­toralului reclamă ca şi în ma­terie de sănătate, cultură, învă­­ţămînt, etc. să se dispună de operativitatea şi competenţa ne­cesară din partea municipiului Constanţa. Asemenea probleme, care au pentru municipiul Constanţa semnificaţii aparte, prezintă un interes deosebit şi pentru cele­lalte consilii populare munici­pale, a căror competenţă, este la fel de scăzută. Desigur, proiec­tul legii privind organizarea şi funcţionarea consiliilor populare cuprinde, principial, o serie de prevederi, privind sporirea au­tonomiei şi lărgirea atribuţiilor municipiilor. Va trebui să se găsească însă forme corespunză­toare şi în ce priveşte reglemen­tarea practică a acestor proble­me. Şi asta cit mai neîntîrziat, acum, înainte de a se trece la un nou an bugetar. STAN VLAD Experienţa municipiului Constanţa şi unele învăţăminte generale D­iversitatea de stiluri IUrmare din pag­i­­sul originalităţii lor naţionale şi individuale, muzicienii din ţara noastră. ^Ni se pare firesc să se impu­nă atenţiei publicului autohton şi opiniei artistice de peste ho­tare tocmai acele creaţii care rostesc un cuvînt, propriu, plin de semnificaţii, inteligibil pen­tru prezent şi cu virtutea de a cuceri viitorul. Am alege din peisajul recent al creaţiei ro­mâneşti, spre exemplificare, cîteva lucrări reprezentative pentru atingerea maturităţii ar­tistice, pentru reliefarea auten­tică a personalităţii autorilor. Simfonia cantabile de o robustă expresivitate lirică emanînd din melosul naţional, scăldat în lu­mină­­şi poemul vocal - sim­fonic Vis cosmic de Theodor Grigoriu, a cărui subtilă elabo­rare polifonic-modală şi coloris­­tic-orchestrală s-a confirmat­­ aptă pentru sugerarea unor as­piraţii specifice timpului nos­tru. La fel de puţin tributar unor sisteme rigide, în ce priveşte mijloacele de expresie folosite, se dovedeşte a fi Pascal Bento­­iu în spirituala şi rafinata sa operă satirică Amorul doctor, în recenta creaţie radiofonică Jertfirea Ifigeniei de un drama­tism interiorizat, pe cînd în Simfonia Şi Sonata pentru vioa­ră şi pian continuă rodnic şi i­­novator drumul originalităţii genului deschis la noi de Geor­ge Enescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Ion Dumitrescu. Răspund ne­voii artistului contemporan de a se sprijini pe valori selectate din vastul orizont teoretic şi concret — muzical creat de u­­manitate, compozitori ca Wil­helm Berger care, în Concertul pentru vioară şi orchestră, în simfonii, cvartete, sintetizează cu măiestrie expresivitatea den­să şi concentrată a muzicii de cameră cu virtuţile epice şi dramatice proprii artei simfo­nice. Noi tărîmuri de manifestare a ethosului muzicii noastre des­coperim în concerte şi în bala­da Leu şi June se luptară de Liviu Glodeanu, în care ritmul de obîrşie populară generează întreaga factură modernă a mu­zicii ; în Concertino de Adrian Raţiu, de o viguroasă construc­ţie polifonic-timbrală ; în Simfonia a IlI-a de Doru Popo­­vici, inspirată din eposul stră­vechi. Fideli credinţei în viabilita­tea eternă a melodiei, Dumitru Capoianu în Variaţiuni, Dumitru Bughici în Dialoguri dramatice, Carmen Petra — Basacopol în poemul Crengile, Laurentiu Profeta în baletul Prinţ şi Cerşetor, Mircea Chiriac în Simfonietta, Andreas Perfette în cantata Comunistul, Wal­ter Klepper în Divertisment gă­sesc resurse pentru împrospă­tarea propriei arte. Fremătînd de vitalitate în Concertul pentru violoncel şi orchestră, de o captivantă efer­vescenţă liric-meditativă în Simfonia de cameră, ambele născute din tulpina melosului, Anatol Vieru îşi consacră peri­oada actuală a creaţiei sale unor lucrări dominate de con­trolul lucid al sistemului, de concentrarea spre interior a sen­surilor expresiv-muzicale. Vir­tuos al arhitecturilor sonore, cercetător fervent al parame­trilor matematic­i abstracţi ai muzicii, cucerind cu Arcade şi cu Laude ,noi zone pentru func­ţionalitatea expresivă a muzicii, Aurel Stroe tinde a reconsti­tui în Oedip la Colona actul­­ creaţiei artistice ca organizare logică, raţională a nebuloasei sonore. Preocupări apropiate reînnoiesc personalităţi diferite cum sunt Tiberiu Olah, ale că­rui Poarta sărutului şi Ritm şi Spaţii relevă puternic esenţe­­ al artei folclorice. O tendinţă­­ accentuată spre abstractizarea ■ discursului muzical manifestă­m Ştefan Niculescu; tot astfel, Cos­tin Miereanu pornind de la cohe­­rentul şi vibrantul Omagiu lui Brâncuşi propune in Culorile timpului soluţia unei răstur­nări a raportului cantitativ şi funcţional între acţiunea sono­ră şi tăcere , Alexandru Hrisa­­nide care ajunge de la Volume la lucrarea At perpetuam Rei memoriam să concretizeze prin­cipiul aleatorie în scopul obţi­nerii unei maxime spontanei­tăţi coloristice. Multe dintre lucrările cruute în ultima vreme constituie do­­camdată căutări aflate în plin proces de confruntare cu pute­rea de înţelegere şi opiniile es­tetice ale publicului. Cunoaş­tem şi admirabile creaţii ale compozitorilor din generaţiile mai vîrstnice, printre care lie­duri şi muzică pentru balete de Mihail Jora şi Tudor Ciortea, simfonii de Sigismund Toduţă, concertul pentru orchestră de Ion Dumitrescu, oratoriile Tu­dor Vladimirescu şi Din lumea cu dor­in­cea fără dor de Gheorghe Dumitriu, concertul pentru orchestră, cvartete de Zeno Vancea, lucrări simfo­nice şi de cameră de Ludovic Feldman, în care valoarea ar­tistică se afirmă cu certitudine, mai presus decât orice conside­raţii privind cronologia tehni­cilor de realizare folosite. Cri­teriul finalizării orcărei inspi­raţii de creaţie ni se pare a fi în ultimă analiză rezonanţa u­­mană, ecoul real pe care opera îl suscită în sufletul auditoriu­lui. Experienţa a fost şi va fi in­dispensabilă, chiar definitorie pentru actul creator, iar progre­sul artistic nu se consfinţeşte decât prin filiera răbdătoare a timpului. Diversitatea stilistică eviden­ţiază temperamente, moduri deosebite de a înţelege şi reda viaţa ; formaţii de şcoală dife­rite, care se desăvîrşesc prin cercetările compozitorilor în­şişi, de la aria artei folclorice, pînă la datele electronicii, ale logicii şi matematicii, ale sinte­zelor structurale. Graţie contri­buţiei unora dintre exponenţii tinerelor generaţii, filoanele folclorului vechi şi străvechi îşi afirmă puterea de întinerire a muzicii. Artistul care forează în straturile profunde ale melo­sului naţional foloseşte azi teh­nica modernă de cercetare şi reelaborare. Şi nu este un pa­radox că multe din adevăruri­le descoperite ca noi de către abstracţionismul muzical de azi îşi au modelul viu şi cu adevă­rat artistic în creaţia populară. A ft mandatar­ i Urmare din pag. II In dorinţa de cîştig cu orice preţ, unii mandatari comit di­ferite abateri. Nerespectînd in­dicaţiile M.C.I. şi prevederile Codului Muncii, mandatarii de la bufetele „Doi brazi“ şi „Sta­dion“ din Constanţa, au angajat personal fără decizii ale T.A.P.L.-ului, pe care l-au folo­sit şi l-au plătit cum au vrut. Metoda mandatarului Stelian Puchea, de la bufetul „Calafat“ din Bucureşti, era de a ţine personal de probă plătit mai cu nimica, iar cea a mandatarului Ion Vizanti, de la bufetul „Pro­gresul“ din piaţa 7 Noiembrie, de a reţine 1 la sută din cîşti­­gurile zilnice ale ospătarilor. Insuficienţa controlului se face resimţită şi într-o altă privinţă, care interesează în mod direct pe consumatori : preţurile, în ultima vreme, la unele unităţi mandatare acestea sunt tot mai piperate. Mandatarii în cauză socotesc probabil că, dacă achită la termen sumele datorate stă­tu’”­, îşi pot­ permite orice, pot solicita oricît consumatorului. Deşi sortimentele cu preţuri­­plafon sunt în număr redus, totuşi unii mandatari le ignoră şi pe acestea. La restaurantul „Cotroceni", la patiseria „Co­lombo" şi în alte unităţi din Capitală, am constatat că listele cu preturi plafon lipsesc cu de­­săvîrşire, astfel că aceste sor­timente nu pot fi cunoscute de consumatori. La alte unităţi listele există, dar nu se respectă. Mandatarul Teodor Mazilu, de la cofetăria „Teatrului“ de pe calea Victoriei, de pildă, ocolește sortimentele de prăjituri ief­tine, la preturi între 1,50—2.50 lei. Aci, ca si la patiseria „Co­lombo" de pe b-dul Republicii 42—44, ponderea este pusă pe producerea de sortimente scum­pe, cu un preț mai ridicat cu 1—1,50 lei decit produsele simi­lare. In localuri se mai pun la dis­poziţia consumatorilor şi pro­duse aşa-zise complimentare, care uneori se vînd la preturi exagerate. Ne mai poate mira oare că existenta unor asemenea surse de cîştiguri duc la dobîndirea unor venituri ilicite ? Din veri­ficările efectuate, a rezultat că mandatarul Gheorghe Arion, de la bufetul „Sireiul“ din Buzău, a cumpărat o casă cu 120 000 de lei, mobilă, covoare şi alte obiecte de uz casnic valorind peste 95 0­00 de lei ,­ el se află în cercetarea comisiei judeţene pentru verificarea cîştigurilor ilicite. In aceeaşi situaţie se gă­seşte şi mandatarul Constantin Donciu, de la bufetul nr. 4 din acelaşi oraş. Fireşte că, de reali­zarea unor asemenea cîştiguri ar fi trebuit să ştie în primul rînd Nicolae Vişan, directorul T.A.P.L.-Buzău , dar şi el este nevoit să justifice sumele inves­tite într-o casă cumpărată la Ploiești, intr-un autoturism „Fiat“—1200 etc ! Fată de existenta unor ase­menea deficiente, se impun mă­suri operative. Ar trebui, în primul rînd, să se extindă ex­periența pozitivă a multor man­datari, rezultatele dobindite de ei în diversificarea sortimen­tală, în ridicarea nivelului de servire a consumatorilor. Sunt necesare, de asemenea, măsuri din partea organelor de resort pentru lărgirea sortimentelor de preparate şi produse cu preţuri­­plafon, în scopul îngrădirii ac­ţiunilor speculative. Pe de altă parte, direcţiile comerciale ju­deţene, trusturile de alimenta­ţie publică, au datoria de a asi­gura o mai atentă şi mai efi­cientă muncă de îndrumare şi control, punindu-se capăt unor abateri comise de mandatari. UNA PE ZI de MATTY — Mă gîndesc că probabil tot nu te-ai împăcat cu șeful tău dacă n-ai timp să-ți citești ziarele la birou... Programul 1­ ­­8,00 : Ora exactă ? Cum va fi vre­mea . Gimnastica de dimineaţă ?.8,10­ : Emisiune pentru copii şi şcolari ? 10: Ora satului ? 11: TV pentru spe­cialiştii din agricultură ; 11,30: De strajă patriei ; 11,55: Telex TV ? 12 : Duminică sportivă ? Fotbal : Progresul — Farul Constanţa ? Rugbi: România — Franţa ; 16,30 : Magazin duminical. In jurul orei 18 : Hochei : U.R.S.S. . —. Canada (repriza a 3-a). Transmisiune de la ly10.s.90.va : 18,30 Continuărea magazinului ; 19 : Tele­jurnalul de seară ; 19,40 Handbal feminin : România — Iugoslavia (re­priza a II-a­) ; 20 : Program folcloric susţinut de Ansamblul din comuna StoicăneştiQlt ; 20,30: ,,Perfectul simplu... perfectul compus.; 21,30: film artimatic.. ,,Darul de nuntă" ? 23 : Telejurnalul de noapte. Programul 2 20: Telex TV ? 20,05: Filme pre­miate . Dragostea unei blonde ? 21,15 : „Vălenii de munte* — repor­taj filmat ? 21,30: Seară de operă şi operetă românească. LUNI 2 DECEMBRIE 14,00 : Fotbal : Dinamo Bucureşti­— Universitatea Craiova ; 17,30 : Te­lex TV ; 17,35­­: TV pentru spe­cialiştii din industrie ? 18,05 : Curs de limba franceză (lecţia a 36-a) •­ 18,30: Emisiune pentru tine­ret ; 19: Telejurnalul de seară ? 19,45: Invitaţie pentru sîmbătă ; 20: Zoo ?­­20,25: Magazin ştiinţific ? 20,45: Film artistic : Domnişoarele din Ro­chefort­? 22,45: Dialog despre cultu­ră ; 23: Telejurnalul de noapte. TELEVIZIUNE CINEMATOGRAFE SELECTIA NOASTRA • • • — filme foarte bun* • o — filme bune • — filme mediocre Fără nici o notaţie — film slab • • ® Columna (ambele serii) : Patria (11 86 25), orele 9 — 12—15 — 18 — 20,45 ? Sala Palatului ora 10 ? § e § Ziua in care vin peştii : Republica (11 03 72), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,15 — 18,45 — 21,15 ; Ca­pitol (16 29 17), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ? 9 0 9 Anna Karenina (ambele serii) : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 12,30 — 16,15 — 19,45 ? • „Judoka“ agent secret : Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 19,30 — 21 ; Melo­dia (12 06 88), orele 9­— 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ? Mo­dern (23 71 01), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45 ? • Mariana, agentul 0555 : Victoria (16 28 79), orele 9,30 — 11,30 — 13,45 — 15,45 — 18,15 — 20,45 ? Miorița (14 27 14), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ? • • înțeleptul de pe muntele blestemat : Arta (21 31 86), orele 9 — 15,45 în continuare, 18 — 20,15 ? Gri­­vița (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Plo­ieasca (33 29 71), orele 18,30 — 20,45 ? • Valea albinelor : Lumina (16 23 35), orele 9,15—16 în conti­nuare, 18,30 — 20,45 ; « Heidl : Doina (16 35 38), o­­rele 9 — 11 — 13 ? • Inimă nebună, nebună de legat : Doina, orele 16 — 18,15 — 20,30 ? •$ • • Lumea comică a lui Ha­rold Lloyd : Plimbarea lui Estp : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 ? • • • Prințesa : Union (13 49 04), orele 10,30 — 15,30 — 18 — 20,30 ; • Fete în uniformă : Fero­viar (16 22 73), orele 9—13,30 în con­tinuare? — 16 — 18,30 — 20,45 ? Ex­celsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ? • • Ver^. |Cruz : G 1 o r i a (22 44 01). orele 9 - 1,1,,tS — 1330 — 16 — 18,15 - 20,30 ? • Neînțelesul : G i­u r e ș t­i (17 55 46), orele 15,30 - 18 - 20,30 ? • • Hombre : Aurora (35 04 66) orele 9 - 11,15 - 13.30 — 16 — 18,1­5 20.45 ? Tomis (21 49 46), orele 9—15,45 în continuare, 18,15­­ — 20­,30 ? Fla­mura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 - 18,15 - 20,30 ; Winnetou (seria Il--a) , în­frățirea (17 31 64), orele 15.15 — 17.45 — 20 ? Floreasca, orele 9,15 — 11.30 — 14 — 16,15 ? • Lustragiul : B u z e ş t i (15 62 79), orele 15,30 — 20,30 ? • Autorizaţie de căsătorie­­ Buzeşti, ora 18 ? • • Căderea Imperiului Roman : Dacia (16 26 10), orele 8,45—19,30 în continuare ? • Heroina : Bucegl (17 05 47), orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20,30 I • Marysia şi Napoleon : U­­nirea (17 10 21), orele 15,30 — 20,30 ? •­­ • Unchiul meu : Unirea — ora 18 ? • Eu te-am iubit : Lira (31 71 71), orele 20 ? • • • Viață la castel : Lira — orele 15,30 — 18 ? • Regele suedez : Viitorul (11 48 03), orele 15,30 — 20,30? • • • Gustul mierii : Viitorul — ora 18 , % • Aventurierii : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 20,30 ! • • A trecut o femeie s Feren­tari, ora 18 ? • Fratele doctorului Homer , Cosmos (35 19 *5) orele 15.30 — 18 — 20,15 ? Mărturisirile unui domn cu cameră mobilată : Drumul Sării (31 28 15) orele 15 - 17.30 - 20 ? Ra­hova (23 91 00), orele 15.30 - 20.30? • • • Colivie pentru doi : Ra­hova — ora 18 ? a a Sfîntul la pindă : Moşilor (12 52 93), orele 15,30 — 20,30 ? • Tar­ul general ? Moşilor ora 18 ? Veşnicul întîrziat : Cotro­ceni (13 62 56) orele 15,30 - 20,30 ? a a Maica Ioana a îngerilor : Cotroceni — orele 18 ? a Tarzan, om­ul­ maimuţă : Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 - 20,15 ? • Tarzan, omul-maimuţă : • Fiul lui Tarzan : Volga (11 91 26), orele 9,30—16 în continuare, 19,15 ? •­­ Operaţiunea San Gennaro : Popular (35 15 17) orele 15.30 — 20.30 ? • 4 • Soare şi umbră : Popular — ora 18 ? • • Viva Marla : Munca (21 50 97), orele 16-18-20? • • Romanţă pentru trompetă : Munca — ora 14 ? • • Şapte oameni de aur : Fla­căra (21 35 40), orele 15,30 — 18 — 20,30 ? • Duelul lung : V I t­a n (21 39 82), orele 15,30 — 20,30 ? • 9 Lady Macbeth în Siberia : Vitan — ora 18 ? ^ • Roata vieţii : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 20,30 ? • • Bella : Progresul —• ora 18 ? • Fiul lui Tarzan : Crîngași (17 38 81), orele 14,30 — 16,30 — 18,30 — 20,30 ? Zilele filmului canadian î Sala Cinemateca- orele : 10 — 12,30 — 18,45 — 21­­ . I­ntrat în tradiţie. Festiva­lul filmului la sate se organizează an de an în perioada de iarnă în scopul impulsionării activităţii cultu­rale şi pentru a contribui la educaţia politică şi estetică a populaţiei din satele noastre. Conceput să aibă o largă desfăşurare (va cuprinde toa­te localităţile săteşti) pe o du­rată de două luni (1 decem­brie 1968—2 februarie 1969) „Festivalul filmului la sate", în actuala sa ediţie, se doreşte cit mai cuprinzător ca arie tem­atică şi varietate de ge­nuri. Astfel, se vor organiza „Zilele filmului românesc“ pe c­eruri­ ca trecutul de luptă, al poporului nostru, construi-' rea socialismului în'ţara noas­tră, ţinliţe­ româneşti ,premiate' la festivalurile internaţionale, etc. Această manifestare, care caută să răspundă unor nece­sităţi cultural-educative, dar şi cerinţelor de divertisment, va fi susţinută cu un număr de peste 20 filme artistice de lung metraj („Columna“, „Bec­­ket", „Suflete tari“, „Ultimul voievod“ alături de „Planeta maimuţelor“, „Aventurierii", „Vin cicliştii“ etc.) însoţite la fiecare reprezentaţie (avînd loc aproximativ 2 reprezenta­ţii săptămînal) de cite un do­cumentar precum şi de perio­dicul „Imagini pentru sate". Pentru ca acţiunea să-şi a­­tingă intr-adevăr scopul, Di­recţia reţelei cinematografice şi difuzării filmelor trebuie să-şi împletească munca de programare propriu-zisă, cu o sumă de măsuri organizato­rice capabile să completeze prin prezentări, discuţii, con­cursuri pe teme din filme, e­­fectul educativ implicat de festival însuşi. O asemenea Complinire nu se poate imagi­na, însă, fără sprijinul tuturor factorilor responsabili pe fron­tul activităţii culturale şi fără colaborarea cu intelectualii de la sate, iubitori ai filmului.­­Se mai preconizează ca, în aceeaşi perioadă, să se inten­sifice şi activitatea de spriji­nire prin film a învăţămîn­­tului agricol de masă, progra­­mîndu-se pachete de filme documentare axate pe tema­tica şi specificul cursurilor. Urăm acestui festival, gîn­­dit pe multiple planuri educa­tive, să devină o amplă i­ăni­­festare culturală. Festivalul filmului la sate In cadrul celui de al V-lea Festival bienal de teatru „I. L. Caragiale" Teatrul Popular din Turnu Severin a prezen­tat la faza interjudeţeană piesa „Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian. In clişeu : O scenă din spectacol Foto : MIHAI POPESCU Emil G. Racoviţă έmplinirea a o sută de ani de la naşterea marelui na­turalist român, dă prilejul aprecierii sub noi aspecte a re­alizărilor sale, a ideilor şi con­cepţiilor înnoitoare care au stat la baza unei activităţi neînce­tate, multilaterale, deosebit de valoroase. Născut la 25 noiembrie 1868 la Iaşi, unde face şcoala primară sub îndrumarea plină de afec­ţiune a ilustrului său învăţător Ion Creangă. Emil Racoviţă ur­mează liceul la Institutele uni­te, unde profesori excepţionali ca Poni, Xenopol, Cobălcescu şi alţii îşi dădeau silinţa să des­chidă larg orizont cultural şi ştiinţific elevilor prin tălmăci­rea evoluţionismului şi mate­rialismului dialectic. Tînărul Racoviţă beneficiază, în acelaşi timp, şi de atmosfera plină de elanul înnoirii de la „Junimea“, din care făcea parte şi tatăl său Gheorghe Racoviţă, numit de prietenii intimi (V. Alecsan­­dri, Titu Maiorescu etc.) „Ghiorghieş“. In etapa următoare, îl găsim la Paris, unde în 1889 îşi ia li­cenţa în drept. Concomitent a urmat şcoala de antropologie şi s-a înscris în partidul socialist francez. In 1889 participă la activitatea Internaţionalei a I­-a şi semnează moţiunea lui Paul Lafaraue prin care se de­clara ziu­a de 1 Mai drept săr­bătoare a tuturor muncitorilor. Tot în 1889 Emi Racoviţă se în­scrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale şi ajunge astfel elevul favorit al şefului şcoalei fran­ceze de zoologie din acel timp, Henry Lacaze Duthiers, perso­nalere ştiinţifică remarcabilă. In 1896 isi trece teza de docto­rat, considerată de comisia infundată de Lacaze dvept un model. Succesul a fost răsună­tor, Emil Racoviţă devenind prin această lucrare unul din biologii cei mai apreciaţi din Franţa. Aşa se explică de ce, la organizarea expediţiei antarcti­ce belgiene, Lacaze şi E. van Roocden îl recomandă ca natu­­ralst al acesteia. Cu un an înainte de moarte, Henri L­acaze Duthiers lasă la conducerea Laboratorului „A­­rago“ de cercetări asupra bio­logiei marine, de la Banyuls­­sur-Mer, de pe coasta Medite­­ranei, (localitate situată lingă frontiera cu Spania) pe G. Pru­­vot, ca director şi pe Emil Ra­­coviţă, ca subdirector. In ace­laşi timp, el lasă pe mina celor doi iluştri urmaşi conducerea celebrei reviste de zoologie a Franţei „Archives de Zoologie experimentale et générale“. In 1904, în timpul unor călă­torii de studii cu vasul „Ro­land“ al Laboratorului Arago, cei doi prieteni, Pruvot şi Ra­coviţă, ajung în insulele Ba- Zeare, în Majorca, unde vizi­tează Peştera Balaurului. Aici descoperă în apele lacului sub­teran, un isopod orb, cu semne evidente ale adaptării la viaţa subterană. Cu ocazia descrierii acestei forme, cu totul noi, pe care a denumit-o Typhloch­olana moraguesi, Emil Racoviţă îşi concentrează atenţia asupra problemelor vieţii subterane şi scrie în 1907 lucrarea „Eseu a­­supra problemelor biospeologi­­ce“ în Archives de Zoologie. Această lucrare, numită de aca­demicianul Albert Vandel, „ce­lebrul manifest al­ lui Racoviţă“ sau de academicianul René Jeannel „statutul fundamental al biospeologiei“, reprezintă cu adevărat „actul de naştere al acestei ştiinţe, cum s-a expri­mat Grigore Antipa în 1926, cu ocazia primirii ca membru în Academia Română a marelui om de ştiinţă. In timpul cînd Racoviţă scria eseul şi dădea astfel directivele cercetărilor în acest domeniu nou, el a organizat împreună cu tînărul său elev — marele său colaborator de mai tîrziu — René Jeannel, asociaţia inter­naţională „Biospeologica“ sub egida căreia cei doi naturalişti cu numeroşi colaboratori, au studiat pînă în 1920 peste o mie de peşteri. In acest an, savantul român vine la Cluj, unde înfiinţează primul institut de speologie din lume şi primul institut de cer­cetări fundamentale din Ro­mânia şi unde va desfăşura pînă la sfîrşitul zilelor o bo­gată activitate ştiinţifică şi e­­ducativă. Nenumăratele memorii asu­pra faunei subterane apărute sub titlul „Biospeologica“ în „Archives de Zoologie“ şi în lu­crările Institutului de Speolo­gie din Cluj, reprezintă astăzi mărturia unei activităţi consi­derabile pornită şi condusă de Emil Racoviţă cu o energie ie­şită din comun şi cu o compe­tenţă ştiinţifică şi organizatori­că de cel mai înalt nivel. Crearea biospeologiei moder­ne şi organizarea continuării cercetărilor pentru viitor con­stituie realizări excepţionale care au adus marelui învăţat român un renume binemeritat în lume. Părerile emise de Racoviţă în „Eseu...“ s-au dovedit juste în toate problemele abordate de­ el. Activitatea speologică inji­să a dus pînă în zilele­ la o creştere apreciabil noştinţelor din dominiui subterane. S-a văzut speciile tipic cavernicoli zintă urmaşii unor care au trăit în difer geologice la suprafa retrăgîndu-se în per­ferit o evoluţie funcţie de caracter m­e­diului subteran. Racovîi vut meritul de a fi interţ fauna subterană şi caracti­er în spirit evoluţionist, de arătat în acelaşi timp că uni important a avut în evolul faunei subterane şi procesul fo­­losirii sau nefolosirii organelor,­ însistind, de asemenea, asupra­ factorului izolare care în peş­s­teri a jucat un rol special ne­­întîlnit în alte medii de viaţă. Prin realizările sale, prin ide­ile creatoare care s-au mani­festat încă din tinereţe, marele savant român, Emil Racoviţă deţine un loc de frunte între creatorii biologiei secolului al XX-lea. Prof. dr. docent MARGARETA DUMITRESCU şef de secţie la Institutul de speologie „Emil Racoviţă* mmmm în construcţie la Brăila (Urmare din pag. 1) reduce termenul afectat pen­tru probele tehnologice. A­­ceasta cu toate că fabrica de CMC este, în felul ei, unică în ţară. Implicit aceste realizări au creat beneficiarului o nouă problemă şi anume instru­irea personalului. Ing. MI­HAI BERI, director tehnic al combinatului şi ing. GHEOR­GHE CINCA, directorul noii fabrici, ne arătau că acest proces este esenţial în por­nirea şi apoi în deservirea instalaţiilor deoarece cea mai­ modernă tehnică şi-a dat con­cursul la realizarea ei. Toată linia de CMC este automati­zată iar funcţionarea este diri­jată cu ajutorul celor mai noi procedee de comandă progra­mată pe principiul benzii per­forate. Ca atare o parte din colectivul viitoarei fabrici de carboximelil celuloză a în­ceput cursurile teoretice şi practice de in­struire. Buna organizare ştiinţifică a şantierului, actualul nivel îna­intat al realizării graficelor de execuţie precum şi cooperarea permanentă dintre constructor şi combinat sînt asigurări va­labile că acest nou produs al industriei chimice româneşti necesar la fabricarea medica­mentelor, lacurilor şi vopsele­lor, detergenţilor şi săpunuri­lor, cleiurilor şi­ la flotaţia no­roaielor în industria petrolieră, va fi livrat la timp numeroşilor beneficiari. Cind consiliul de conducere ignoră pe cei care i-au ales (Urmare din pag. I) lor ce le impune viaţa de zi cu zi. Lucrînd în felul acesta con­siliul de conducere şi-a dobîn­­dit o bună reputaţie, încredere şi prestigiu în faţa cooperato­rilor. Ca urmare în acest an cu toate condiţiile grele pro­vocate de secetă, producţiile sunt depăşite în toate sectoa­rele. Bine muncesc şi consiliile de conducere din cooperativele a­­gricole Salcia, Pristol, Gruia, Vrata şi altele din acelaşi ju­deţ, care dau cu regularitate socoteală în faţa cooperatori­lor, se consultă cu ei în toate problemele privind dezvolta­rea avutului obştesc şi obţin rezultate economice bune. In alte unităţi însă princi­piile democraţiei cooperatiste se, încalcă grosolan. Cooperativa agricolă din co­muna N. Bălcescu, de exemplu, bate­ de mai mult­ timp pasul pe loc, iar posibilităţile de care dispun pentru sporirea produc­ţiilor şi implicit a veniturilor­­băneşti nu sunt folosite cum trebuie. Pe lîngă faptul că membrii consiliului de condu­cere nu discută probleme ma­jore în şedinţele de lucru ei tolerează tendinţele de cocolo­­şire a lipsurilor. Mai mult, unele hotărîri stabilite de adu­narea generală şi în şedinţele de lucru ale consiliului nu sunt duse la îndeplinire. Intr-una din adunările generale din a­­nul acesta s-a stabilit, printre altele, să se întreprindă acţiuni de fertilizare a solului, lucrare ce nu a fost realizată decit par­ţial. Situaţia din sectorul zoo­tehnic a fost discutată şi ea în nenumărate rînduri dar măsu­rile stabilite nu au fost adu­se la îndeplinire. Adunarea generală a cooperatorilor din iulie a.c. a constatat­ că în sec­torul zootehnic procentul mor­talităţii este ridicat din lipsa de preocupare a brigadierului şi a îngrijitorilor. Printre al­tele s-a stabilit atunci înlocu­irea brigadierului. Deşi au­ trecut de atunci patru luni, consiliul de conducere nu a du­s la îndeplinire această ho­­tărire şi în zootehnie continuă să existe aceeaşi situaţie de­zastruoasă. De asemenea, deşi s-au manifestat tendinţe de neglijenţă şi sustrageri din a­­vutul cooperatorilor, consiliul de conducere se rezumă la mă­suri administrative şi la afişa­rea de tabele cu cei sancţio­naţi. Rezultatele bune depind in mare măsură de cei aleşi să conducă treburile în coopera­tivele agricole, de felul cum aceştia ştiu să organizeze mun­ca, să antreneze pe toţi coope­ratorii la rezolvarea operativă şi competentă cu maximum de eficienţă economică, a tuturor problemelor. De aici concluzia că adunarea generală a coope­ratorilor nu are doar menirea să aleagă cadrele de conduce­re, ci şi de a le analiza activi­tatea depusă de ele, mergînd pînă la înlăturarea din func­ţiile ce le deţin a acelora care au dat dovadă de incapacitate, de nepăsare şi care încurcă lu­crurile în unităţile agricole. FLOREA CEAUŞESCU

Next