România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)

1970-10-20 / nr. 8084

Pagina a 2-a = 20 octombrie 1970,Románia liberó‘ D­acă am tot observat, cu o cicălitoare consecvenţă, care teatru şi-a deschis stagiunea cu o piesă româneas­că,, şi care cu o piesă străină, nu mai putem uita să subliniem că Teatrul „C. I. Nottara“, avînd două săli, şi-a deschis-o pe a sa cu două piese româneşti, de actualitate şi inedite, şi să-i do­rim, şi să ne dorim, ca aceasta să însemne un bun auspiciu, pentru întreaga sa activitate, pînă la vara viitoare ! Autorul de deschidere a „sălii mari“, Ion Omescu, s-a afirmat, ca dramaturg, în ultimii ani, printr-o trilogie istorică, ale că­rei merite au forţat destul de repede porţile cîtorva teatre, cîştigînd, simultan, şi omologa­rea criticii — nu numai, şi nu în primul rînd, a celei dramatice — care a consemnat, totodată, cu sinceră preţuire, activitatea sa de poet, cuprinsă, pînă azi, într-o unică, dar mult promiţă­toare, culegere. Dacă la aceasta adăugăm — ceea ce e mult mai bine cunoscut de către toată lu­mea — că Ion Omescu are în urma sa, vreun sfert de veac de remarcabilă activitate actori­cească, şi că, de vreo cîţiva ani, o împleteşte cu activitatea de regizor, rezultă — fără a fi ne­voie să aflăm mai multe — că ne găsim în faţa unei personali­tăţi polivalente, al cărei arc, cu care ţinteşte totdeauna sus, are multe corzi. Prea multe, poate, care, cînd vibrează în acelaşi timp, fac destul de dificilă iden­tificarea, şi, cine ştie, chiar a­­firmarea, celei mai puternice. Pentru a ajunge, cu Rebelul, într-un oraş socialist al Româ­niei de astăzi, drumul lui Omes­cu, fără să fi fost foarte lung, vine de departe, şi vine din ur­mă , tocmai de prin evul de mijloc, în care se desfăşoară în­treaga trilogie istorică, mai sus amintită s Veac de iarnă — Să­getătorul — Anonimul. Saltul — de atunci, la azi — pune într-o lu­mină cu totul favorabilă dorin­ţa dramaturgului de a aborda direct lumea noastră socialistă, cu problemele ei actuale, şi pu­ne, în aceeaşi lumină, sprijinul prompt pe care i l-a acordat Teatrul Nottara. Cine este „Rebelul“ şi ce e cu el ? Rebelul este, ca să zic aşa, doi rebeli, căci avem şi o „rebelă“ , doi tine­ri, doi adoles­cenţi, frate-soră (motivul frate­­soră, sau motivul, „fraţi-ina­­mici“, este foarte frecvent în dramele lui Omescu) — Dan şi Mimi, au fost abandonaţi, de mici copii, de către părinţi vi­­cioşi şi iresponsabili. Pornit pe furtişaguri, Dan a fost internat într-o casă de corecţie pentru minori. Şi reeducat, mai ales, pe linia... literaturii şi poeziei, căci eliberat, după şase ani, nu pare prea legat de meseria de lăcă­­tuş-mecanic, învăţată acolo, şti­­indu-l, în schimb, pe din afară, pe Lucian Blaga, şi exprimîn­­du-se în torente de metafore, li­rism şi spirit. E păcat că Mimi n-a ajuns, ca şi fratele său, în­tr-o casă de corecţie, ris­cul de a deveni poetă şi filozoafă fiind mult mai puţin grav, decît trista realitate de a o vedea, la opt­sprezece ani, practicing, intens,­ meşteşugit şi prosper, prostitu­ţia, sub emblema unei cariere de vagă, foarte vagă actriţă­ figu­­rantă în reviste de mina a şap­tea. Fată bună, în fond, Mimi are cultul, contractat pe calea publi­citară, al marilor vedete interna­ţionale, suferă de mistică aurului, şi nutreşte convingerea cinic­­naivă că desfrîul e calea necesa­ră şi sigură pentru realizarea am­belor ţeluri. Dan a ieşit din casa de corecţie, cu psihologia în­toarsă şi refractară obişnuită, însetat de iubire, dorinic de pu­ritate, legislator de absolut, şi, evident, complexat de solitudi­ne, de suspiciune, de persecuţie. Dan are însă o reprezentare an­ticipată a tuturor aspiraţiilor sale luminoase, şi aceasta e sora sa. Criza pe care o dezlănţuie în el descoperirea adevăratei imagini a acesteia e, natural, cumplită, şi ia forme din cele mai exorbitante : băiatul îşi a­­bandonează munca ,se dă la be­ţie, o urmăreşte pe sora sa şi o fotografiază împreună cu pasa­gerii săi amanţi,, pe care apoi, dîndu-se drept reprezentant al miliţiei, înspăimîntîndu-i cu compromiţătoarele fotografii,­ îi împinge la sinucidere. Dar şi Mimi are un ideal dezinteresat, pur, iubit cu adevărat , pe Miki — un pezevenghi de ingineraş care, în timp ce se lasă întreţi­nut de­ ea, îi trage un banal, dar colosal chiur, însurîndu-se de chiverniseală, cu alta. Biata Mimi trebuie să constate prăbu­şirea tuturor certitudinilor ei de intermediere a idealului prin prostituţie, datorită unui „porc“. In chiar momentul acestei triste revelaţii, Dan se găseşte in casa universitarului Gordan — inte­lectual obosit de cultură, pornit pe panta îmbătrînirii, tată de familie, dar înfruptat şi el, du­pă scrupulele şi reticenţele mo­rale de rigoare, la Mimi cea tînără­­* pe care vrea să-l îm­pingă la sinucidere, ceea ce nu izbuteşte, deoarece Gordan îl dezarmează declarîndu-l pe loc „al doilea copil al său“. Primul, şi adevăratul, şcolăriţa Silvia, îl dezarmează la rindul său, a­tunci cînd Dan vrea să întoarcă arma ucigaşă împotriva sa în­suşi, convingîndu-l că în lume sînt oameni buni, că viaţa poate fi frumoasă, şi că va fi iubit. Sub simbolul unui straniu peşte mediteraneean,­­ solitar şi sălbatec în propria sa distru­gere, al cărui nume rostit şti­inţific şi sigur de savanţii soţi Gordan, eu profan, nu ştiu dacă este mullus, sau nullus, barba­­tus — avem aci o dramă a de­­zadaptării, a unor periculoase şi reale ieşiri din orbita morală şi socială, a tinerilor, — dramă ca atare, foarte necesară, şi ,tot ca atare, izbutită. Analiza de­vierii, a rătăcirii celor doi fraţi in direcţii cu totul opuse, dar egal de periculoase, analiză rea­lizată prin portret, este o reală reuşită scriitoricească Mimi este excelentă, plină de haz, de for­ţă, şi de autenticitate, in ciuda unei îngroşări caricaturale, care decide efectul, fără să umbreas­că veridicul. Dan, mai artificial, mai scris, are o poezie şi o pu­tere de radiaţie, care atestă ca­lităţile de creator ale lui Omes­cu. Ce se întîmplă, însă ? Vor­beam mai sus de dificila afir­mare a corzii principale, în ca­zul omului care are prea multe corzi la arcul său. In Rebelul se manifestă cel mai mult calităţi­le poetului, în dauna dramatur­gului şi a omului de teatru ca­re este Omescu. Drama nu are suficientă acţiune, închegarea conflictului este numai un mo­ment de veleitate interioară, repede stins, astfel că legătura dintre personaje şi grupuri de personaje, rămîne şi firavă şi arbitrară. Ce legătură dramati­că există între cuplul Gordan şi cuplul Mimi-Dan,­s-ar putea bănui şi argumenta, dar drama ca atare nu o afirmă şi nu o dezvoltă. Ce rost are o doctoriţă, care toată ziua repară clavicule şi femururi, în casa tinerei Mimi, ba chiar la uşa după care tînăra Mimi petrece cu amanţii săi ? Poet, Omescu a cedat ten­dinţei lirico-confesive, constru­­indu-şi personajul principal dinăuntru, punînd, de altfel, în aproape fiecare dintre eroi ceva dinăuntrul său (vezi drama lui Gordan, între bibliotecă şi viaţă), portretizînd şi atmosfe­­rizind bine, dar oprindu-se aci. Poate că aceasta trebuie înţeles şi prin fireştile dificultăţi pe care le intîmpină scriitorul a­­tunci cînd abordează, pentru prima oară, realitatea atît de complexă, atît de vastă, a ac­tualităţii noastre. Desigur că în fondul cel mai vag al dramei avea să rămină tocmai afirma­rea ac­estei realităţi, şi a ideilor­­forţă care o animă. A pune, de la prima scenă, în gura lui Gor­don, îndemnul : „Colindă-ţi ce­tatea !“, şi la ultima scenă, în gura unei şcolăriţe somnoroase afirmaţia : „oamenii sunt buni“, parcă nu e chiar suficient. Ceea ce o dramă afirmă în mod fun­damental, trebuie argumentat dramatic Dar nu e motiv de în­grijorare, ci, poate, de mulţumi­re, că Omescu iese din istoria trecutului pentru a intra in is­toria prezentului. Cu marile şi multilateralele sale calităţi, ne va da cu siguranţă drame con­temporane strălucite. Regia spectacolului este tot a autorului, şi noi suntem­ satisfă­cuţi, căci aceasta corespunde u­­nei vechi cereri a noastre : mă­car dramaturgii în viaţă să-şi facă regia propriilor lor opere ! Pe deasupra, Omescu este regi­zor, şi al altora. Spectacolul său este foarte bun, sub pecete scriitoricească , buna construire a portretului individual ,accent pe elementul psihologic, valori­ficare a cuvîntului, a sugestiei poetice, demnitate intelectuală. Unele accente surprind, şi ar trebui reconsiderate. Am să dau un singur exemplu : relaţiile Dan­ Mimi, frate-soră, iau une­ori o alură tulbure, care por­neşte, poate, chiar din text, dar pe care spectacolul le dilată într-un mod nebănuit. Sînt şi stîngăcii de regie, pe care regi­zorul de meserie ie poate nota cu un surîs sarcastic. N-are im­portanţă, sunt tocmai cele care se pot repara mai uşor (de pil­dă, simultaneitatea de acţiuni a ultimei scene), şi a căror repa­raţie stă la indemnia oricui. Omescu şi-a constituit o bună distribuţie, şi a condus-o bine. Să începem, pe firul importan­ţei dramatice a rolurilor, cu E­­mil Trossu, interpretul lui Dan. Actorul a progresat rapid, în ultimii doi ani, trebuie s-o re­marcăm cu bucurie, şi în rolul „rebelului“ a fost întru totul convingător ,cu toate că putea fi, desigur, in anumite scene, mai puţin delirant, mai puţin retoric, — dar asta e o treabă intre el ș­i regizor. Pe Mimi a interpretat-o, cu un nerv exce­lent, cu un aplomb nedesminţit, cu haz complex. Melania Cir­­e, scăzînd numai în ultima scenă. Constantin Brezeanu, în rolul profesorului Gordan, a utilizat foarte bine distinsa sa răceală, făcînd din ea o mască intelec­tuală a unor frămîntări cărora le-a dat toată fineţea necesară. In rolul şcolăriţei Silvia, am vă­zut-o pe Aimée Iacobescu, foar­te la locul său, foarte, cum se spune, drăguţică şi cuminţică. In rolul soţiei Gordan, Eugenia Marian a trebuit să simuleze or­birea iminentă, poate pentru a citi, mai greu şi mai rar, un şir de replici absolut egale, fără rădăcini în dramă. Cristina Tacoi, in rolul doctoriţei, o o cruce grea, purtată foarte greu. Teatrul „C. I. Nottara“ „REBELUL“ de Ion Omescu Radu Popescu brewasTmxmaT • A 25-A ANIVERSARE a Naţiunilor Unite a fost marcată in judeţul Maramureş prin orga­nizarea la Baia Mare de către Filiala judeţeană a filateliştilor a unei expoziţii care cuprinde seriile complete de mărci poştale emise de Administraţia O.FT.U. • TEATRUL DE STAT PLO­IEŞTI a prezentat zilele trecute in premieră piesa ..O familie în­doliată“ de Branislav Nusici în renin lui On. Saizescu. Decoruri: Florica Mălureanu, costume: Zagorica Stoianovic de la stu­dioul Avala — film din Belgrad. D­IN SALA „ARTA" DIN DEVA a avut loc aseară un con­cert dat de Filarmonica de Stat din Arad. Este primul spectacol al stagiunii permanente pe care o inaugurează filarmonica amin­tită la Deva.­­ DIN INIŢIATIVA Muzeului de Artă din Tg. Mureş, în loca­litate s-a deschis expoziţia re­trospectivă Vida Arpad (1884— 1915), reprezentant de seamnă al şcolii tirgumureşene de pictură.­­ IN SALOANELE Muzeului Bruckenthal din Sibiu s-a des­chis expoziţia retrospectivă Ar­thur Coulin, organizată cu prile­jul comemorării a 100 de ani de la naşterea artistului. «­IN CADRUL săpăturilor ar­heologice din localitatea Sudiţi, judeţul Buzău a­ fost descoperit un cuptor de formă circulară fo­losit pentru topirea minereului de fier. Studiind ceramica găsi­tă în apropiere, specialiştii apre­­ciază că acest cuptor datează din secolul 4—S .e.n Această desco­perire arheologică vine să sus­ţină ideea continuităţii unor aşe­zări stabile în această zonă, cu toate vicisitudinile cauzate de năvălirea popoarelor migra­toare. • IN CADRUL manifestărilor cultural-artistice prilejuite de festivalul „T­ezaur­ prahovean“, manifestare dedicată apropiatei aniversări a semicentenarului Partidului Comunist Român — la căminul cultural din Nucşoa­ra, comuna Poseşti, a avut loc simpozionul cu tema :,Pagini de monografie-Nucşoara 1970“. • LA PETROŞANI s-a inau­gurat filiala societăţii numisma­tice române, prima de acest gen din ţară. Ea constituie o nouă formă de activitate ştiinţifică in Valea Jiului. • LUNI s-a înapoiat din Re­publica Socialistă Cehoslovacă ansamblul artistic ,,Doina", al armatei, care a făcut un turneu in această ţară, ca răspuns la turneul întreprins anul trecut în Ro­mânia, de ansamblul ar­tistic militar ,din Bratislava. DON CARLOS: Opera Rom­tână (16 18 20), ora 19,30; FAN­NY: Teatrul Na­tional ,,1,L Caragiale", sala Comedia ,14 71 71), ora 20;­ LEONCE SI LENA: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sa­la din bel. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20; PURICELE IN URECHE: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sa­la Studio (12 44 16), ora 20; BĂRBAȚI FARA NEVESTE: Teatrul „C.I. Notta­­ra”, sala Magheru (15 92 02), ora­ 19,20; NĂZDRĂVANUL OCCIDENTU­LUI: Teatrul C.I. Nottara", sala Studio, ora 20; TANGO LA NISA: Teatrul Ciulesti (18 04 85), orele 10,30; SEARA LITERARĂ — PREZENTAREA CARTII ,,FIGURI LITER­ARE" de M. I.A.:-Teatrul­­ evreiesc de stat (21 36 71), orele 18; SE CAUT­A UN MIN­CINOS: Teatrul de revista si come­die „Ion­­Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30; COMOARA DIN INSULA PI­RATILOR. Teatrul , Ion Creanga" (12 85 56), ora. 16; DIVERTISMENT '70; Studioul „Casandra" al Institutului de teatru (15 72 59), ora 20; GULIVER IN ŢARA PĂPUŞILOR: Teatrul­­„Ţăn­dărică", sala Victoria (15 23 77), ora 17, LA GRĂDINA CĂRĂBUŞ: Teatrul , C. Tăn­se", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; NU AVEŢI UN CAP IN PLUS ?: Teatrul de revistă „Fantasio“ Constanta, la Teatrul de Operetă, ora 19,30. SUNETUL MUZICII: Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 — 16,30 — 20,15; 100 DE CARABINE: București (15 61 54), orele 8 — 10­ — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15; Excelsior (18 10 881, orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Gloria (22 44 01) o­­rele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Tomis (21 49 46), orele 9 *— 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15; DE ŞAPTE ori ŞAPTE: Luceafărul (15 87 67) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16­­ -13,30 — 21; Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21* Favorit (3106 15), orele 10 — 12 30 — 15,30 — 18 — 20,30; MN ARŞIŢA NOPŢII: Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 10,45 — 13,45 — 16 — 18,30; Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; Modern (23 71 01), orele 11,30 — 13,45 — 16­­— 18,30 — 20,45; OMUL RAS IN CAP: Capitol, ora 21. VA PLACE BRAHMS t: Victoria (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21. IMPOSTORII: Central (14 12 24), o­­rele 9,15 — 11,30 — 13,45 _ 16 — 18.15 — 20,30; NOILE AVENTURI ALE RĂZBUNĂ­TORILOR: Lumina (16 23 35), orele 9,30 — 14,45 — in continuare — 1? — 19 — 21; FRUMOASA VARVARA: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — 16; BLOW-UP: Doina, orele 18,15 — 20,30; PROGRAM PENTRU COPII: Doina, ora 10; HAT­ARII: Timpuri Noi (15 61 10), fi­rele 9,30 — 16 — în continuare; PROGRAM DE DOCUMENTARE IN PREMIERĂ: Timpuri Noi, orele 19 — 20,45 PATRICIA SI MUZICA: Griviţa (17 08 58), orele 10,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20; JANDARMUL SE ÎNSOARĂ: Înfră­ţirea intre popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 — 20; MAYERLING, (ambele serii): Bu­zeşti (15 62 79), orele 15,30 — 19; Volga (11 91 26), orele 15,30 — 19; Moşilor (12 52 93), orele 17 — 20,15; FLACĂRA OLIMPICĂ: Moşilor, ora 16 DEGETUL DE PIER: Dacia (16 26 10), orele 8,45 *— 20,30 în continuare; Pro­gresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20; HIBERNATUS: Bucegi (17 05 47), o­­rele 10 — 16 — 18,15 — 20,30; Flo­­reasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,30; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Flamura (23 67 40), orele 11 — 16 — 18,15 — 20,30; NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE: Unirea (17 10 21), ora 15,30; STRĂINII: Unirea, orele 18 — 20; AURUL: Lira (31 71 71), ora 15,30; Rahova (23 91 00), ora 15,30; VIA MALA: Lira, orele 18 — 20; INTILNIREA: Rahova, orele 18 — 20,30; Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20; AMBUSCADA: Drumul Sării (31 28 13), ora 14,30; DRAGOSTE ŞI VITEZĂ: Drumul Sirii, orele 16,30 — 18,30 — 20,30; Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — Ml PĂSĂRILE: Ciuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; Mioriţa (14 27 14), orele 10 — 12,15 — 15 — 17,30 — 20; PETRECEREA: Cotroceni (13 62 56), orele 15,30 — 17,45 — 20; CUM SE REUŞESTE IN DRAGOSTE: Viitorul (11 48 03), orele 18 — 20; CANARUL ŞI VISCOLUL: Viitorul, ora 16; ULTIMUL DRUM: Popular (35 15 17), ora 15,30; A TRĂI PENTRU A TRĂI: Popular, orele 18 — 20,15; FRUNZA DE VIŢA: Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 — 20,15; CLIPA DIN LIBERTATE: Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 __ 20; MOARA CU NOROC: Pacea (31 32 52), orele 15 — 16 — 18 — 20; ALFA — ROMEO ȘI JULIET­A: Gingasi (17 38 81) orele 16 — 18 __ 20 TĂCEREA BĂRBAȚILOR: Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15; Cinemateca — sala Union (13 49 04), OMUL DIN RIO, orele 10­­_ 12 — 14,15 — 16,30; RĂSUNA VALEA, ora 18,45; GREVA, ora 21; mm................................ TELEVIZIU 18: Microavanpremiera; 18,05: Copiii cîntă; 18,45: Actualitatea în econo­mie; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20: Reflector; 20,15: Seară de teatru. ,,Iertarea" de Ioan Băieşu; 21,50: Prim plan. Compozitorul Filaret Barbu; 22,20: Divertisment muzical pe teme folclorice româneşti cu Orchestra E­­lectrecord; 22,40: Telejurnalul. TS.ATRE3 ZILELE FILMULUI DIN MAROC G­ala de deschidere a Zilelor filmului din Maroc a pre­zentat publicului tînăra ci­nematografie prin intermediul a patru scurtmetraje. Primul film proiectat, „Maroc 70“, s-a dovedit a fi un curat şi îngrijit lucrat documentar indus­trial. Lupta omului cu deşertul, înfruntarea dintre civilizaţie şi primitivismul tradiţionalist al trecutelor epoci, pătrunderea mecanizării şi retragerea nesfir­­şitelor întinderi de nisip în fa­voarea formelor îndrăzneţe ale arhitectonicii moderne s-au de­rulat pe ecran într-un cuprin­zător periplu, fiecare nouă ima­gine fiind susţinută de comenta­riu. Poate tocmai din cauza am­plitudinii şi a unei exagerate căutări de claritate, detaliile plastice necesare unui ritm mai strîns au fost omise, comenta­riile au fost prea explicite. Alte două filme, purtînd amîn­­două aceeaşi semnătură, au con­turat, în schimb, remarcabila in­dividualitate cinematografică a regizorului Rabdelaziz Ramdani, în „Ziua cea mare de la Imichli“ — film cu subiect etnografic — uimesc delicateţea şi discreţia în evidenţierea detaliilor şi o anu­me căldură, disimulată sub neutralitatea inerentă notaţiei documentaristice. In­secvenţa filmată pe viu la sărbătoarea logodnicilor, fiecare gest apa­rent oarecare, integrat în an­samblul ritualului, capătă, dato­rită măiastrei mînuiri a apara­tului de filmat, un ciudat mis­ter. Acelaşi mister al tradiţiei ce se cuvine respectată, străbate şi in „Pescarii din Assafi“. De mii de ani, locuitorii portului Assafi trăiesc din pescuit. In fiecare di­mineaţă, se aşează pe malul mării şi îi smulg cu trudă, înde­­minare şi înţeleaptă răbdare hrana lor cea de toate zilele. Şi de mii de ani, marea continuă să rămină darnică. Mîini mun­cite, năvoade sîngerii in lumina răsăritului de soare, peştişori parcă de argint, se perindă calm prin cadru, alcătuind un frumos poem în imagini. Primul contact cu tînăra cine­matografie marocană, dovedind varietate tematică şi acurateţă profesională ne Îndreptăţeşte să-i urmărim cu încredere evo­luţia ulterioară. ÉVA HAVAS Expoziţia de sistematizare­­a municipiului Bucureşti Ieri, în localul Institutului de arhitectură s-a deschis expoziţia de sistematizare a municipiului Bucureşti. Prin intermediul planşelor, machetelor, al gra­ficelor şi diagramelor, vizitato­­rii pot urmări dezvoltarea Bucureştiului în următorul cin­cinal şi în perioada de perspec­tivă, pînă în anii 1980—1990. In viitorii ani, Bucureştiul se va dezvolta de-a lungul elemente­lor sale naturale — Colentina, care va fi integral asanată şi cornişa de sud a luncii Dîmbo­viţa. Se va desfăşura în conti­nuare dezvoltarea marilor car­tiere Titan, Drumul Taberei, Berceni Sud, Bdul, Armata Po­porului, Şoseaua Colentina şi se va reconstrui treptat zona cen­trală. In proiectul de dezvol­tare a oraşului o pondere im­portantă revine amplasării noi­lor obiective industriale. In sfîr­­şit, expoziţia prezintă locurile de agrement şi recreare care vor ocupa o mare pondere în suprafaţa oraşului. La festivitatea de deschidere au luat parte tovarăşul Dumitru Popa, prim-secretar al Comite­tului municipal de partid, pri­marul general al Capitalei, nu­meroşi ingineri constructori, arhitecţi şi proiectanţi. . Expoziţia poate fi vizitată zilnic, începînd din ziua de 20 octombrie, între orele 10—13 şi 17—20. CĂRŢI NOI IN EDITURA POLITICĂ Gall Ernő : Idealul Pro­meteic. ÎN EDITURA ACADEMIEI I. C. Gulian : Hegel sau Filozofia crizei. L. Lörinez : Democraţia burgheză (Orientări con­temporane). Aurelian I. Popescu: Cîn­­tece bătrîneşti din Oltenia, (vol. II) C. Velican şi D. Velican : Organizarea macromolecu­­lară a ţesutului conjunctiv. Tratat de fitopatologie a­­gricolă (vol. III) Sub redac­ţia E. Rădulescu şi C. Ra­­failă. Ce este şi cum­va Comisia pentru EDUCAŢIA PERMANENTĂ (Urmare din pag. 1) fost de altfel numit preşedinte al comisiei. In repetate rin­­duri, secretarul general al Comi­tetului Central al P.C.R., tovară­şul Nicolae Ceauşescu, a arătat importanţa ei. Şi, de curînd, la 1 octombrie, cu ocazia deschide­rii anului universitar a spus că tot omul trebuie să înveţe de la 6 la 60 de ani şi chiar peste. — Şi pînă acum au existat diferite forme de educaţie pentru adulţi. Mă gindesc la ateneele populare, la casele de cultură, la Universităţile populare, etc. In ultimii ani, au fost create cursuri post­universitare, cursuri de per­fecţionare in diferite dome­nii. Ce aduce nou sau prin ce se diferenţiază acţiunile co­misiei nou create ? — La şedinţa de constituire, de simbătă 17 octombrie, şi care a fost, totodată, şi prima şedinţă de lucru, ministrul învăţămîntu­­lui, Mircea Maliţa, a arătat ros­tul şi intenţiile Ministerului în această privinţă. Şi-au expus şi alţi membri ai comisiei — au fost numiţi 60 — punctul de ve­dere asupra modalităţilor de lu­cru. Bineînţeles, am vorbit şi eu. Această „educaţie permanentă“ diferă de vechile mijloace prin­tr-o caracteristică practică şi printr-una teoretică. Vom începe cu cea dinţii, fără ca să se în­ţeleagă prin aceasta că dăm mai multă preţuire rostului practic decit rostului omenesc al proble­mei. Tehnica actuală se schim­bă neînchipuit de repede. Să ne gindim la tehnica de vîrf, cum e, de exemplu, tehnica calcula­toarelor electronice. Se ştie că un calculator electronic are un timp de uzură morală de 4—5 ani. După 4—5 ani, el ar trebui să fie înlocuit cu un calculator mai perfecţionat. Este uşor să te gîndeşti că după 4—5 ani pu­tem cumpăra sau fabrica noi un calculator mai perfecţionat, dar nu trebuie uitat faptul că şi oa­menii care lucrează la calculator trebuie să fie pregătiţi să ştie să lucreze la viitorul calculator chiar din momentul în care a­­cesta va fi instalat. Ch­id ai un timp de lucru de 4—5 ani, o pierdere de numai cîteva luni e deosebit de importantă. Bineîn­ţeles, nu toate industriile au un timp de reînnoire atit de scurt, dar timpul de reînnoire e destul de scurt, ca omul care lucrează să fie obligat să se reînnoiască destul de repede. Să ne gindim la faptul că un profesor de în­­văţămint mediu, de exemplu, un profesor de matematică, poate fi întrebat de elevii săi asupra a o grămadă de probleme pe care n-ar fi avut cum să le înveţe atunci cînd el a urmat faculta­tea, în urmă cu 20 de ani. Pen­tru că nu se puneau atunci. De exemplu, el poate fi întrebat despre calculatoarele electronice, despre limbajele de programare, despre unele nume curioase pe care copiii le pot învăţa anume ca să afle dacă profesorul lor le ştie. Despre Algol şi Fortran, despre Cobol şi Assembler, des­pre circuite integrate şi circuite imprimate, despre programare liniară şi programare dinamică şi cite şi mai cite. Pentru ca pro­fesorul de şcoală elementară sau de învăţămînt de cultură gene­rală să nu se pună într-o postu­ră dificilă faţă de elevii săi, el trebuie să ştie măcar atîta cit există în presa cotidiană şi în revistele de popularizare, poate ceva mai mult. De asemenea, problema se pune pentru mun­citorii de toate categoriile dar tot atit de mult pentru funcţio­narii de birou. In al doilea rînd, să nu uităm că dorinţa de a a­­corda tuturor cetăţenilor drep­turi egale, nu poate fi în între­gime realizată, decît dacă reuşim ca fiecare dintre ei să-şi dezvol­te aptitudinile, numai in cazul în care au început să le aibă la virsta normală de şcolarizare, ci şi dacă au apărut mai tîrziu. Ne dăm cu toţii seama că un elev care nu a fost bine pregătit în primele clase, este într-o situa­ţie inferioară celui care a avut o asemenea pregătire. Motivele mai slabei pregătiri pot fi in­dependente de elev, poate profe­sorul a fost mai slab, mediul familial n-a fost bun, starea să­nătăţii a fost mai proastă sau copilul s-a dezvoltat mai încet. Şi poartă şi astăzi pecetea de „repetent in clasa I“, lucru de care nu mai e vinovat la 20, 30 sau 50 de ani. Se vede de aci cit de variată e problematica de care comisia pentru educaţia permanentă se ocupă.­­ Ceea ce sperie de obicei pe toată lumea este efortul care se cere pentru a învăţa. Oamenii se întreabă „cină ?“ „cum ?“, „cine plăteşte acest timp­?“, „cui îi foloseşte ?“... — Prima dificultate de care suntem­ conştienţi că ne vom izbi este aceea de a face să se înţeleagă că timpul întrebuinţat pentru perfecţionare — indife­rent dacă e vorba de un munci­tor necalificat sau director de întreprindere, e un timp cheltuit în favoarea întreprinderii. O fa­brică ai cărei lucrători sau in­gineri sau personal de conducere nu e îndestul de bine informat, poate să dea un randament cu 20—30% sub cel îngăduit de e­­chipamentul tehnic. O fabrică nu va putea produce la nivelul op­tim dacă are doar un bun echi­pament tehnic. Ea are nevoie şi de priceperea celor care utili­zează acest echipament. — Aşadar, şi pe teren eco­nomic, este nevoie de a face operaţia simultană , in struc­turi şi in mentalităţi. — Şi deci , dacă fabrica intro­duce in preţul de cost şi costul învăţatului, acest preţ de cost, departe de a fi mai ridicat, el va fi mai mic. Trebuie să ne dăm seama că numai prin ridi­carea calificării profesionale a tuturor celor ce lucrează se poa­te obţine o ridicare a producti­vităţii muncii şi deci a bunei stări materiale a întregului po­por. Noi nu trebuie să plătim prostiile altora. — Care sunt modalităţile ? — Evident, formele educaţiei permanente trebuie să fie foar­te variate şi iarăşi e de la sine înţeles că ne­ vom ghidi la cele mai puţin costisitoare. — Cred că va fi nevoie de mulţi profesori. Avem sufi­cienţi ? — Nu e greu să ne dăm sea­ma că în această educaţie per­manentă intră un număr mare de milioane de locuitori ai ţării. Conştienţi de această dificultate va trebui să procedăm cu multă grijă. Nici numărul de profesori necesari nu-l avem încă gata, nici localuri, nici căminuri. A­­vem însă o cantitate mare de entuziasm şi perseverenţă. Odată ce problema e pusă, vom conti­nua pînă cînd se va obţine o re­zolvare a situaţiei. Din comisie fac parte oameni din foarte va­riate locuri. Bineînţeles, profe­sorii şi pedagogii nu au fost evi­taţi. De asemenea, vrem să pro­fităm de experienţa celor ce au dus în diferite ministere o mun­că asemănătoare. Facultatea de medicină a început de multă vreme acele stagii de perfecţio­­nare pentru medici. C.E.P.E.C.A. duce de mai mulţi ani muncă de reciclare a cadrelor de con­­duce­re din întreprinderi, invă­­ţîndu-i să folosească calc'Ul­­n­i­­rele electronice. Experienţa ei ne va fi foarte preţioasă. Pentru învăţămîntul mediu există o in­stituţie de perfecţionare­ a pre­gătirii cadrelor didactice. Diferi­te institute ştiinţifice ţin cursuri de vară. Există case de cultură în multe sate. Toate acestea con­stituie un capital pe care spe­răm că vom şti Să nu-1 lăsăm să lîncezească. In ce priveşte forma lecţiilor, ea va fi, de asemenea, diferită de cea obişnuită în în­văţăm­ântul liceal şi universitar (poate şi în acest învăţământ for­ma actuală va fi perfecţionată). In special, va trebui Să facem uz de mijloacele de comunicaţie cu un public larg — radioul, te­leviziunea, presa de largă răs­­pîndire. — Urarea pe care v-o fac la acest început, e bineînțe­les maximă , rezultate , pe măsura entuziasmului dv. . Manifestări in ţară cu prilejul im­plinirii a 50 de ani de la greva generală din România Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la greva generală din 1920, în diferite localităţi ale ţării au avut loc, în ultimele zile, mani­festări consacrate acestui eveni­ment. La Casa de cultură a sindica­telor din CRAIOVA a fost orga­nizată o adunare, în cadrul că­reia Ion Zăvăleanu, prim-secre­­tar al Comitetului municipal Craiova al P.C.R, a vorbit despre locul grevei generale din 1920, în lupta pentru crearea Partidu­lui Comunist Român. De ase­menea, la cinematograful „Tine­retului“ din localitate a avut loc un simpozion dedicat aceluiaşi eveniment. Manifestări similare au avut loc la căminele culturale din Leu, Bechet, Castranova, Amărăştii de Jos şi în alte loca­lităţi din judeţul Dolj. ★ Arhivele statului şi Biblioteca municipală din CONSTANŢA au deschis luni expoziţia documen­tară „50 de ani de la greva ge­nerală din octombrie 1920“. Pe lingă numeroasele publicaţii, re­feritoare la evenimentele din 1920, sunt expuse peste 70 de fotocopii şi documente originale, care atestă starea de nemulţu­mire generală a clasei muncitoa­­re din România de acum o ju­mătate de secol, manifestată prin­­tr-un puternic avînt revoluţio­nar. Mare parte din exponate ilustrează acţiunile ceferiştilor, muncitorilor portuari şi din alte întreprinderi şi instituţii din Do­­brogea, conduse de Partidul So­cialist din România. Pe o hartă a Dobrogei sunt însemnate locu­rile unde cu 50 de ani în urmă au fost declarate greve şi acţi­uni de protest : Constanţa, Cer­navodă, Tulcea, Isaccea, Sulina şi altele. A apărut GREVA GENERALA DIN ROMANIA — OCTOMBRIE 1920, lucrare monografică, editată de Institutul de studii istorice și social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., cu prilejul sărbătoririi semicentenarului acestui eveniment. CUM VA FI VREMEA Pentru zilele de 21, 22 şi 23 octom­brie se anunţă următorul timp pro­babil Vremea va continua să se în­călzească în prima parte a interva­lului în jumătatea de nord-est a ţării. Ca urmare a unui nou transport de aer rece de origină polară, vremea se va răci, mai în­tîi în Maramureş, Crişana, Banat, apoi şi în celelalte regiuni. Vor cădea ploi temporare în nordul ţării şi locale în rest. In re­giunea de deal şi de munte lapoviţă şi ninsoare. Scăderea de temperatură se va resimţi mai accentuat în nor­dul ţării. Minimele vor fi cuprinse între minus 3 şi plus grade, iar ma­ximele între 6 şi 16 grade, mai ridi­cate în sud-estul ţării. Productivitatea muncii - rodul bunei organizări a producţiei (Urmare din pag. ln­dustria judeţului Sibiu peste 3,9 miliarde de lei, fiind mă­rită simţitor valoarea fonduri­lor fixe şi deci gradul de do­tare tehnică a întreprinderilor. Or, analizînd producţia globa­lă ce revine pe un leu fonduri fixe constatăm o dinamică încă nesatisfăcătoare. Ba mai mult, chiar la unele Întreprin­deri ca „Mecanica“-Sibiu, „Tîrnava" — Mediaş, Combi­natul textil din Cisnădie, pro­ducţia specifică pe fonduri fixe are chiar o tendinţă de descreştere între 1965-1970. Acest lucru se datoreşte şi faptului că în volumul total de investiţii, valoarea con­strucţiilor are o pondere prea mare, de peste 52 la sută în dauna înzestrării tehnice de care depinde nivelul produc­tivităţii muncii. Aşa stînd lu­crurile, ne-am propus ca în cincinalul următor să acţio­năm astfel incit ponderea con­strucţiilor în volumul investi­ţiilor să scadă cu 17 la sută în comparaţie cu etapa preceden­tă. Rezerve mari mai avem în direcţia utilizării maşinilor, a capacităţii de producţie a timpului de lucră. La între­prinderile constructoare de maşini, indicele de utilizare a agregatelor — comparativ cu nivelul mediu realizat în 1969 — prezintă o anumită creştere dar faţă de cel obţinut în tri­mestrul IV al anului trecut are o tendinţă de scădere. Fe­nomenul se aplică prin volu­mul de timp neutilizat ce re­prezintă 26 la sută din fondul maxim disponibil la maşinile de bază şi de 41,5 la sută la cele din secţiile auxiliare. De reţinut că numai opririle acci­dentale au reprezentat în me­die 2110 ore pe maşină-unealtă, echivalentul a circa 12 zile lucrătoare în două schimburi. Să ne oprim puţin asupra fo­losirii capacităţilor de pro­ducţie, pîrghie de seamă pen­tru creşterea productivităţii muncii. La şapte întreprinderi analizate de comisia economi­,­că s-au găsit peste 14 000 m.p. capacităţi nefolosite in sco­puri productive. Un exemplu concludent care scoate în evi­denţă şi optica necorespunză­toare din partea ministerului de resort în stabilirea investi­ţiilor ni-i oferă Uzina „Carbo­sin“ din Copşa Mică. Aci,­­din cei aproape 10 000 m.p. spaţii industriale, destinaţi iniţial pentru fabricarea negrului de fum, 3 228 m.p. se folosesc în prezent ca spaţii de depozitare. Alţi 5 000 m.p. se preconizează a se amenaja pentru magazii, căci instalaţia de granulare a negrului de fum se prevede a fi folosită abia la sfîr­şitul a­­nului 1971. Spaţii nefolosite raţional în scopuri productive s-au identificat şi la „Vitro­­metan" — Mediaş, la Uzinele textile — Cisnădie, la „13 De­cembrie" — Sibiu şi în alte unităţi din judeţul nostru. Ca să nu mai spun despre lipsa de corelare care există în u­­nele cazuri între investiţie şi dotare, ceea ce determină o productivitate scăzută. La U­­zina de piese Auto — Sibiu, bunăoară o hală modernă de 7 000 m.p. terminată în 1969, nici pînă în prezent nu e uti­lizată. Pentru o altă hală, cu termen de punere în funcţiune în trimestrul IV/1970, utilajele celor 12 linii tehnologice sunt contractate în proporţie doar de 40 m/p, unele cu termene de livrare pînă la sfîrşitul anului viitor. Evident, construirea de spaţii în care nu se realizează apoi nici un fel de producţie, influenţează negativ nu numai productivitatea muncii, dar a­­fectează grav eficienţa întregii activităţi economice. După pă­rerea mea ministerele trebuie să gîndească mai profund asu­pra acestor probleme. Acestea sunt deci o parte din rezervele existente. Am ţi­nut să le enumăr pe acestea deoarece ele fac obiectul preo­cupărilor noastre imediate, fiind hotărîţi să iniţiem noi acţiuni in vederea ridicării în­tregii activităţi industriale din judeţul nostru la parametrii ceruţi de sarcinile multiple şi complexe ale cincinalului în pragul căruia ne aflăm.

Next