România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)
1970-10-27 / nr. 8090
Pagina a 2-a — 27 octombrie 1970 POEZIA, O FERICIRE GREU DE PURTAT... Dialog cu poeta Ana Blandiana — Aţi dat cindva, pe coperta de la „Călcîiul vulnerabil“, o definiţie tulburătoare a poetului, parafrază după Camus, nu ? Aţi revenit apoi in citeva rinduri asupra ei... Ce credeţi acum despre poet, despre posibilitatea de a scrie, despre posibilitatea scrisului de a-l exprima și de a schimba ceva in ceilalfi ? — Răspunzînd o dată la o Întrebare asemănătoare, spuneam că poezia mi se pare a fi asemenea unui han spaniol unde fiecare mănincă ce-și aduce de acasă. Din păcate, nimic nu m-a convins între timp de contrariul. Vreau să spun că poezia nu poate schimba decît ceea ce e dispus să se lase schimbat, că nu sensibilizează decît pe cei sensibili, că nu se dăruie decît celor care o deţin dinainte. Este un cerc vicios în care cei bogaţi devin şi mai bogaţi : poezia trage la poezie cum banul la ban trage. In acest sens, poetul nu este deci o forţă capabilă să transforme. El este important nu prin felul în care impresionează universul ci prin felul în care se lasă impresionat de univers. — Trebuie să ni-l imaginăm pe poet fericit, atunci ? Sînteţi fericită că sînteţi poetă ? Publicistica dumneavoastră mi se pare adiacentă poeziei, de neînţeles fără ea. Avea nevoie poezia dumneavoastră de acest „supratext“, care e publicistica, care ar putea fi proză, film, altceva ? — Nevoia de a scrie publicistică — hai să-i spunem aşa — vine pentru mine nu ca o necesitate de a explica poezia ci de a o descărca de explicitări, vreau să spun că pentru mine publicistica este un fel de supapă a versurilor, un spaţiu care mă descarcă de tot ce gîndesc adiacent poeziei. Trăiesc în permanenţă spaima de a nu scrie versuri prea multe, de a nu-mi face o meserie din asta, de a păstra pentru poezie numai ceea ce e distilat de nenumărate ori, numai esenţa aş spune, dacă nu mi s-ar părea prea orgolios acest cuvînt. Tot ce rămîne în rest este „publicistică“, adică gînd, pur şi simplu. Desigur, termenul este neîncăpător pentru ceea ce înţeleg prin el şi, în accepţia curentă, de multe ori paginile în proză se apropie de conţinutul unui poem. Am însă o mult prea înaltă părere despre sfera poeziei pentru a nu încerca să creez, pentru uzul diurn, un gen de graniţă. — Aţi putea scrie proză ? — Proză epică nu, nu ştiu dacă voi fi vreodată în stare să scriu deşi sînt foarte departe de dispreţul curent al poeţilor pentru proză. Dostoievski este în mine mai sus decît orice poet. In ceea ce priveşte filmul, sînt un excelent spectator, îngrozindu-mă, însă, de condiţia creaţiei colective, de munca în cadrul căreia starea ta de graţie, harul tău — o, atît de desprins de determinări în poezie — este legat de priceperea, talentul, dispoziţia a încă cîtorva zeci de persoane, care, oricît de asemănătoare sau binevoitoare ar fi, nu vor putea niciodată vibra la unison. Uite, cred că aş face film — şi nimic nu mi s-ar părea mai demn de dăruire — dacă, prin absurd, aş putea fi singurul lui creator. — Dar de ce, atunci, aţi acceptat să se facă după poeziile dumneavoastră acel „Poem pentru două voci“ ? Şi, mai ales, de ce aţi inclus secvenţe din acest lucru, depărtat, orice aţi spune, de pura poezie, în recitalul de la televiziune ? — „Poemul pentru două voci“ nu este opera mea ci a lui Andrei Şerban. Textul — versurile mele — nu erau decît punctul de pornire al unei alte arte, cea a regizorului şi a actorilor. Faptul că această operă m-a impresionat adine ţine de plăcerea mea de spectator, o plăcere oarecum stranie în acest caz, gîndindu-mă că mă impresionau, din afară şi diferit, propriile mele gînduri. Secvenţele incluse intr-un recital de poezie voiau să sugereze că, iată, există moduri diverse de a transmite aceleaşi lucruri ajungînd la rezultate neasemănătoare. La urma urmei, chiar recitarea poeziilor de către mine, autorul lor, era un element exterior, de spectacol ; poezia pură există, cred eu, numai în lectura mută, numai între ochi şi cuvîntul scris se naşte poezia singulară, a fiecărui cititor în parte. — Poezia ar fi, dacă înţeleg bine, un mod de a nu fi singur, dar de a fi unic ? Dar nu opriţi atunci poezia intr-un „uz personal" pe care nu-l merită, pe care trebuie, obligatoriu, să-l depăşească ? — Nu, dimpotrivă, ea este un fel de a fi fericit fiind singur. Doar că e vorba de o fericire (sau poate durere) foarte greu de purtat, de aici nevoia de a o face publică, de a scăpa de ea dînd-o mai departe. Ea rămîne insă în continuare personală, singulară, atîta doar că trece in proprietatea altora, a celui care o citește, a fiecăruia în parte și nu a tuturora la un loc. — Intre cititorul de poezie şi autorul ei se creează o legătură care, multiplicată, poate forma o generaţie... Care ar fi generaţia in care vă simţiţi inclusă ? Mircea Martin a scris despre o „generaţie de creaţie“, de lucru, in care vă includea... Asta sau alta, prin ce se defineşte ea în contextul literar actual ? — Formula „generaţiei de creaţie“ se potriveşte cum nu se poate mai bine oamenilor de artă ai ultimului deceniu aşa cum se potrivea celor două decenii interbelice. Aş îndrăzni chiar să spun că e vorba de o singură generaţie de creaţie, că mă simt făcînd parte din starea de spirit declanşată miraculos, atunci şi preluată cu noi nuanţe, cu noi timidităţi, cu noi îndrăzneli — în prezent. Nu e vorba, evident, de un curent ci de o mişcare fericită şi dramatică în acelaşi timp. Mă simt făcînd parte din ea, ceea ce mă întăreşte şi mă intimidează, pentru că nimic nu mi se pare mai întăritor şi mai greu de purtat decît o asemenea colegialitate. — Şi acum, fiindcă am înţeles că nu vreţi să vă faceţi o profesie din ,,asta", adică din poezie (parcă ce altceva aţi putea fi ?), vă rog să-mi spuneţi ce aţi mai scris... — Două volume, poate in librării la ora la care vor apărea aceste rinduri : „Cincizeci de poeme“ reprezentînd, evident, cincizeci de poeme, şi „Calitatea de martor“, reprezentînd o selecţie din tabletele apărute în ultimii aproape trei ani în „Contemporanul Şi la anul va apărea, sper, cartea la care voi ţine cel mai mult — poate că un bun timp de atunci încolo — şi care, de pe acum, mă acaparează în întregime. Va fi o culegere de poeme sau un singur poem, în funcţie de unghiul din care va fi privită. TIA ŞERBANESCU Un concert de ţinută In sala mică a Palatului, melomanii au putut urmări un atrăgător concert de muzică de cameră, ce a cuprins, in majoritatea programului, creaţii contemporane. Izbutita manifestare a Început cu trio în la minor pentru clarinet, violoncel şi pian de Johannes Brahms. O tălmăcire reţinută, sobră, aşi spune chiar austeră, a fost oferită de Athena Capodistria la pian, Au- I relian Octav Popa la clarinet şi Cătălin Ilea la violoncel. Athena Capodistria este o valoroasă pianistă, dotată cu multă sensibilitate şi un aprecia- I bil simţ al muzicii de cameră. S-a format la Conservatorul din Atena şi s-a perfecţionat la Geneva, în Spania şi la Bucureşti, cu pianista şi compozitoarea Hilda Jerea. O plasticitate sonoră, cu un fin simţ al culorii au putut fi remarcate cînd Athena Capodistria ne-a redat creaţii din muzica greacă de azi : „Piesa nr. 1“ de Dimitri Mitropoulos (1925) „Oraculum" (1965) de Yannis A. Papaioannou, „Mică fantezie“ (1965) de Yannis Ioannidis şi „Silabe“ (1965) de Theodor Antoniou. Se pare că muzica edîitem- I porană, cu noile probleme raportate la melos, armonie, ritm, polifonie şi mai cu seamă timbru o atrage In mod deosebit. Nu are un temperament romantic năvalnic, ci dimpotrivă, preferă interpretările interiorizate, cu o permanentă sete de echilibru, intr-un colorit neostentativ şi cu o discretă seninătate. Pînă şi în culorile Întunecate străbate o suavă nuanţă de luminozitate. Dintre piesele pentru pian, cea a lui Dimitri Mitropoulos ne-a Doru Popovici apărut mai expresivă, deosebit de îndrăzneaţă pentru vremea cind a fost scrisă, cu o viziune structuralistă, departe de neoclasicismul sever al epocii interbelice. In acest fel, sensibila pianistă a adus un pios omagiu regretatului dirijor şi compozitor din patria sa, care ne-a lăsat moştenire una din cele mai emoţionante Înregistrări a operei „Wozzeck“. Am apreciat debutul de compozitor al criticului Iancu Dumitrescu , piesa „Metamorfoze“ pentru clarinet solo are o expresivitate mai aspră şi de o luxuriantă fantezie timbrală, dovedind că tînărul creator este stăpîn pe tehnica compoziţiei. Aşteptăm prezentarea cvartetului său de coarde, pe care îl considerăm rod al unei maturităţi incontestabile ; reliefăm că lucrarea este scrisă cu un meşteşug evoluat, conţine un nobil dramatism şi este echilibrată sub aspect arhitectural. Aurelian Octav Popa a tălmăcit piesa de clarinet la un înalt grad de măiestrie, ca şi pe o altă piesă pentru clarinet solo, „Versi“ de Yannis Ioannidis, foarte apropiată ca stil de aceea concepută de Iancu Dumitrescu, poate cu un plus de vigoare. In încheierea concertului, Athena Capodistria, Voicu Vasinca, Radu Chişu, Eugen Schille, Simion Jebelean și Aurelian Octav Popa ne-au oferit un sextet de Francis Poulenc. Lucrarea atrage atît sub aspectul unui neoclasicism, foarte bine conturat cit şi, mai ales, sub acela al unui conţinut plin de vioiciune, cu alte cuvinte un divertisment sonor cu o vizibilă amprentă de culoare vie, adecvată unui peisaj sub cerul limpede al Mediteranei. Desigur că nu este o lucare de adîncime. Sînt convins însă că o anumită spontaneitate şi originalitate a stilului compozitorului vor face ca acest sextet să apară mai puţin „prăfuit“ in decursul anilor, decît foarte multe lucrări ce relevă un evident mimetism muzical, o avangardă cu scop de sine. Interpreţii au redat această concisă creaţie cu mult dinamism şi, in momentele lirice, au izbutit să imprime acea facilitate voită, tipică pentru o anume muzică franceză, ce se situează la confluenţa dintre muzica „grea“ şi muzica „uşoară“. Şi astfel, după atîtea concerte de muzică contemporană in care predomină angoasa — uneori pentru a fi in pas cu moda — publicul s-a relaxat ascultînd o lucrare ușoară însă nu lipsită de acel farmec al euforiei, care în ultimul timp pare a fi într-o oarecare asonantă cu expresia dură a muzicii din zilele noastre. CRONICA MUZICALĂ AIDA : Opera Română (16 48 20), ora 19 ; SUZANA : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; O FEMEIE CU BANI : Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale“, sala Studio (15 15 53), ora 20; CHER ANTOINE: Teatrul de comedie (16 64 60), ora 20; D-ALE CARNAVALULUI: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (14 60 60), ora 20: HARFA DE IARBA : Teatrul Studio „Lucia Sturdza Bulandra" (12 44 16), ora 20 : BĂRBAȚI FARA NEVESTE : Teatrul ,.C. I Mottora' HST'f“ nra 19 30, NAZDRAVANHI OCCIDENTULUI Teatrul ,. " ' lat., a a SUidio, ora 20 : ACESTI ÎNGERI TRIȘTI ! SEARA UTERARĂ vorios despre umorul evreiesc", Teatrul evreesc de stat (21 36 71), ora 18; COCOȘELUL NEASCULTĂTOR Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56) ora 9,30 ; DIVERTISMENT'70 , Studioul „Casandra" al Institutului de Teatru (15 72 59), ora 20; LA GRĂDINA CĂRĂBUȘ ,- Teatrul ,,C. Tănase“, sala Savoy, (15 56 78), ora 19,30 ; LOGODNICELE ATERIZEAZĂ LA PARIS : Teatrul C. Tanase", sala din Calea Victoriei, (15 04 18), ora 19,30 ; O POVESTE CU CÂNTEC : Teatrul Ţăndărică, sala din Calea Victoriei (15 23 77), ora 17; STROP DE ROUA, BROTACELUL : Teatrul Ţăndărică, sala din str. Academiei (16 14 92), ora 17. DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢUITĂ (ambele serii) : Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 — 16,30 — 20,15 ; Bucureşti (15 61 54), orele 9 — 12,30 — 16,30 — 20 ; Favorit (31 06 15), orele 10 — 13,15 — 16,30 — 19,45; Sala Palatului, orele 17,15 — 20,45 IN ARŞIŢA NOPŢII : Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 10,45 — 13 15 —16 ; SOARELE ALB AL PUSTIULUI II Capitol, ora 20,30 ■ SENTINŢA: Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 __ 18,30 — 21; DE ŞAPTE ORI ŞAPTE : Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 __ 18,15 _ 20,30 GRESEALA REGELUI : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11 15 — 13,30 - 16 — 18,30 _ 20 45 ■ AGONIE SI EXTAZ: Central (14 12 24), orele 9,30 — 13 — 16 15 __ — 19,30 IN UMBRA COLTULUI : Lumina (16 23 35) orele 9 — 10,45 — 12,30 — 14,15 — 16 — 18,15 — 20,30 FRUMOASA VARVARA Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13.45 ; INTlLNIREA : Doina, orele 16 — 18,30 — 20.45 ; Cotroceni (13 62 56), orele 17,45 _ 20 ; Volga (11 91 26), orele 15,30 — ,18,15 — 20.45 . PROGRAM PENTRU COPII : Doina ora 10 ; PROGRAM DE DOCUMENTARE 1 Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 — 21 în continuare ; IN ARŞITA NOPȚII : Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 _ 16 — 18,30 — 21 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 I Tomit (21 49 46), ora- I le 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 __ 18 _ 20,15 , 100 DE CARABINE : Griviţa (17 08 58), orele 9,30 — 11,30 în continuare, 16 — 18,15 — 20,30 ; Flamura (23 07 40), orele 11 — 16 __ 18,15 — 20,30 ; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,30; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 AURUL : înfrățirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17 45 __ 20 ; IMPOSTORII : Buzeşti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; HIBERNATUS : Dacia (16 26 10), orele 8,45— 20 în continuare ; Arta (21 31 86), orele 1, 30 — 18 __ 20,15 ; PATRICIA ŞI MUZICA : Bucegi (17 05 47), orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; Mioriţa (14 27 14), orele 10 — 12,15 - 15 — 17, 30 — 20 ; JANDARMUL SENSOARA : Unirea (17 10 21), orele 18 — 20; Ferentari (23 17 50), orele 15,30_ 17,45 — 20 ; Moşilor (12 52 93) orele 18 — 20.15 . TACEREA BĂRBAŢILOR : Unirea, ora 15,30 ; FUGA BUIESTRAŞULUI : Moşilor, ora 15,30 ; PĂSĂRILE: Lira (317171), orele 15,30 — 18 — 20 ; Viitorul (11 48 03), orele 15,30— 18 — 20,30 ; MEYERLING (ambele serii) ; Drumul Sării (3128 13), orele 16 — 19; Progresul (23 94 10), orele 15,30 _ 19I CANARUL SI VISCOLUL Cotroceni (13 62 56), orele 15,30; OGLINDA CU DOUA FETE : Popular (35 15 17), orele 18 — 20,15; AMBUSCADA : Popular, ora 15,30 ; ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MABUSE : Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20 ; Grîngași (27 38 81), orele 16 — 18 — 20 ; ALFA — ROMEO și JULIETA : Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20 ; DRAGOSTE Șl VITEZA : Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 — 20,15; DEGETUL DE FIER : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; FLACARA OLIMPICĂ: Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20; TIFFÂNY MEMORANDUM , Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 —• 20,15 ; Cinemateca — sala Union (13 49 04) — LILI : orele 10 — 12 — 14,15 O NOAPTE LA OPERA : ora 16,30 ; OUE VIVA MEXICO (ambele serii) ; ora lf(,45 , 18: Microavanpremiera; 18,05: Campionatele mondiale de gimnastică. Fișele feminină pe operete; 18,35: Beetonul de mareșal. Emisiune pentru tineret; 19,20; 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20: Masă rotundă TV. Probleme antiepidemice de actualitate; 20,30: Seară de teatru. „O scrisoare pierdută“ de Ion Luca Caragiale; 22,30; Prim plan: Dumitru Dumitru; 23,00; Telejurnalul. EXPOZIŢIA BENCZEDI mm CMateriile Fondului plastic din Cluj găzduiesc de citeva zile o interesantă expoziţie — una dintre cele mai interesante şi valoroase din acest an atît de bogat în manifestări artistice şi în oraşul de pe Someş. Este vorba de expoziţia sculptorului Benczedi Sandor, unul dintre artiştii noştri plastici de seamă, cu o activitate susţinută şi valoroasă desfăşurată timp de peste patru decenii. Aşteptată cu un Îndreptăţit interes, expoziţia deschisă la Cluj oferă vizitatorilor, prin cele citeva zeci de lucrări în piatră, lemn sau metal, realizate în special în ultimii ani, o imagine definitorie a artei sculptorului ajuns la maturitate şi implicit la apogeul creaţiei sale. In ce constă trăinicia, farmecul, forţa de seducţie a acestei arte ? Pe de o parte în preocuparea sculptorului de a avea permanent în faţa ochiului numai omul, de a portretiza şi ca artist decorator de a antropomorfiza. Fructificînd tradiţia folclorică bunăoară chiar şi atunci cind este vorba de a reda lucruri neînsufleţite, mate- CARNET" PLASTIC ria statică, „moartă“ cum metaforic i se mai spune. Iar pe de altă parte, prin claritatea compoziţiei, prin echilibrul obişnuit la capătul unor stări energetice instabile, confuze, cu greutate şi un chip dramatic depăşite, printr-o formă particulară şi atit de specifică de expresie. Aş nota şi aş remarca in acest sens ca exemple ilustrînd elocvent cele afirmate mai sus, citeva din lucrările expuse .Autoportret“, „Furtuna“, „Nagy Imre“, „Maternitate“, „Iubire“, „Bunica“, „Figurinele“ „lucrate“ cu meşteşug, adică ţinînd In mod sever seama de „material“ şi scoţînd din el maximum de efecte posibile, depăşesc, totuşi, de departe stadiul artizanatului, căci autorul avlnd, după cum spuneam permanent In faţa ochiului omul, II subsumează, „efectele“ şi nu-l face robul lor, cum se Intlmplă In productele atîtor meşteşugari oneşti, dar neinzestraţi cu harul sfînt al artei Subminatul Benczedi Sándor, piatra, lemnul sau metalul doblndesc viaţă, încep şi cinte, viaţa fiind a oamenilor In mijlocul cărora trăim cu toţii, iar cintecul al acestor plaiuri româneşti din inima Transilvaniei, unde s-a născut, unde trăieşte şi lucrează, acest admirabil sculptor încă foarte tînăr la cei 62 de ani ai săi. ION MANIIIU A APARUT NR. 10 AL REVISTEI TEATRUL Din bogatul sumar consemnăm : Articole de Mihnea Gheorghiu, Aurel Baranga, Eugen Barbu, Mihai Beniuc, Miron Radu Paraschivescu, D. I. Suchianu, Leonida Teodorescu, Lucian Giurchescu ! O nouă piesă de Paul Anghel „Zodia balanţei“ (fragment) ; Cronica dramatică şi de televiziune. Semnează : Mircea Ştefănescu, Valeriu Râpeanu, Mircea Grigorescu, Al. Călinescu, Mira Iosif, Ileana Popovici, Valeria Ducea, Radu Albala, Irina Toma, D. Solomon ; Festivalul „George Enescu“ comentat de Radu Stan Teatrul în lume ; Masa rotundă a revistei „Teatrul“ despre „musical“-ul, ca gen nou de spectacol, etc. Fotografia înfăţişează Casa memorială „Mihail Sadoveanu" de lingă Tîrgu Neamţ. Situată în apropierea Mînăstirii Neamţ, ea constituia unul dintre locurile în care scriitorul prefera să se retragă pentru a-şi concepe şi scrie capodoperele cu care a înavuţit cultura noastră naţională. Grupînd un mare număr de obiecte precum şi manuscrise, noua Casă memorială evocă personalitatea complexă a marelui rapsod. Foto : NICU VASILE • POSTA REDACȚIEI • _A . ..................................•C . in. C. RUSEI, com. Poduri,jud. Bacău, solicită unele lămuriri cu privire la condiţiile ce se cer pentru a fi înscris la concursul de admitere in şcoala de maiştri in construcţii hidrotehnice. RĂSPUNS: In şcolile de maiştri — cursuri de zi şi serale — se primesc, pe bază de concurs, muncitori calificaţi (absolvenţi ai şcolilor profesionale sau ai altor şcoli echivalente), precum şi muncitori calificaţi în întreprinderi (absolvenţi ai liceului de cultură generală), care sunt încadraţi în ultima sau penultima categorie a reţelei tarifare aplicate în ramura în care lucrează. CONST. GAGHEEV, Bucureşti, pensionar reîncadrat, întreabă ce formalităţi trebuie să îndeplinească pentru a deveni colaborator extern. RĂSPUNS : Pentru a trece din situaţia de pensionar angajat în cea de pensionar colaborator extern, este suficient să adresaţi o cerere unităţii unde prestaţi munca. Aceasta va căpăta aviz favorabil în funcţie de fondurile de colaborare de care dispune unitatea respectivă. Pentru colaboratorii externi, impozitul pe venit se plăteşte prin unitatea la care aceştia colaborează. Nemaiavînd calitatea de salariat, puteţi cere oficiului de pensii recalcularea pensiei în condiţiile prevăzute de Legea nr. 27/1966. R. ROGOZEA, Bucureşti, cere relaţii in legătură cu continuitatea in muncă a fiicei sale, care şi-a luat concediu fără plată pentru a-şi însoţi soţul trimis in străinătate pentru un an în interes de serviciu. RĂSPUNS : In situaţia în care o salariată încetează activitatea pentru a-şî urma soţul trimis în străinătate, continuitatea în muncă rămîne neîntreruptă dacă se încadrează în maximum 90 zile de la data înapoierii în ţară. In carnetul de muncă respectiv, se va face menţiunea motivării încetării raporturilor de muncă cu unitatea la care s-a prestat activitatea. La înapoiere în limita locurilor disponibile, unitatea e obligată să asigure reîncadrarea. BUJOR BIRIŞ, Bucureşti, cere precizări privind vechimea pentru cei care au întrerupt munca in vederea satisfacerii stagiului militar. RĂSPUNS : Conform prevederilor în vigoare, îndeplinirea obligaţiilor militare nu întrerupe vechimea în muncă în aceeaşi unitate, dacă încadrarea s-a făcut în termen de 90 de zile de la data lăsării la vatră, însă nu se ia în calculul anilor pentru stabilirea procentului sporului de vechime în aceeaşi unitate. Vechimea în muncă se consideră neîntreruptă şi în cazul în care angajatul s-a încadrat în muncă în altă unitate după lăsarea la vatră, ca urmare a faptului că i s-a confirmat în scris că nu este necesar la unitatea în care a lucrat anterior încorporării. Prevederile de mai sus se aplică și celor care au urmat cursurile unei școli militare. CUMVA VREMEA Pentru zilele de 28, 29 şi 30 octombrie se anunţă următorul timp probabil: vreme relativ călduroasă, mai ales în Sudul ţării unde cerul va fi variabil. In Crişana, Maramureş, Transilvania şi Moldova cerul va prezenta imnourări mai accentuate şi vor cădea ploi locale. Snnt potrivit predominind din Vest. Temperatura va scădea uşor spre sfîrşitul intervalului Incepînd din Nord-Vestul ţării. Minimele vor fi cuprinse Intre 0 și 10 grade, iar maximele Intre 8 și 18 grade. Ceaţănloceli. CF.R. a organizat în staţia Brăila un original concurs de rezistenţă. Participanţi: călătorii care sosesc cu acceleratul 723 de la Bucureşti şi trebuie să-şi continue drumul mai departe la Galaţi (trenul respectiv nu circulă de citeva zile decit pînă la Brăila). Prima, probă constă în escaladarea unuia sau a două autobuze de transport in comun care se află (inexplicabil de ce numai atîtea) la acea oră de vîrf în staţie. Dar cea mai complicată şi grea probă la care „cad“ foarte mulţi din concurenţi (a se citi călători) este aceea, din centrul oraşului şi pînă in port. Este vorba de un veritabil cros la care sînt nevoiţi să ia parte călătorii:, Cine ajunge la vapor cîştigă... cursa pînă la Galaţi. Cine nu, parcurge acelaşi traseu invers, către gară în speranţa altui mijloc de transport la Galaţi. Cine cîştigă... călătoreşte „România liber㔕 O adresă cu bucluc! U R. din Făgăraş a băgut drumul pină la București pentru o întrerupere ilegală de sarcină. Adresa era precisă : str. Pictor Romano 16. Aici, medicul Virgiliu Laurescu, specialist ortoped, se ocupa cu asemenea lucru. După ce-a încasat 900 lei de la V.H., i-a spus : — Pleci imediat din Bucureşti. Nu mai ai ce căuta pe la mine, orice ţi s-ar intimpla. Victima însă n-a putut 26 de purcei in valoare de 13 250 lei, proprietatea Institutului pedagogic din Suceava, s-au îmbolnăvit şi nu au mai putut fi salvaţi. Printr-o hotărire a Arbitrajului de stat, s-a stabilit că I.A.S. — Burdujeni, prin persoana medicului veterinar Popovici -Eugen, este vinovat de moartea purceilor și in consecință trebuie să plătească valoarea lor. Chemat pentru expertiză medicul I. Berbinschi de la Institutul „Pasteur" ajunge decit pînă la Sinaia. Au apărut complicaţiile. Temperatura a urcat la 40 de grade şi V. H. a ajuns pe masa de operaţie a spitalului din acest oraş, unde i s-a desvirşit operaţia începută de ortopedul din Bucureşti. Acum se află în afară de orice pericol. Viaţa i-a fost salvată. Cit priveşte pe ortopedistul care se specializase în întreruperi desar, cină, el se află pe mîini bune... in arestul miliţiei, din Bucureşti, în loc să contribuie la stabilirea adevărului, a întocmit un referat neargumentat prin care încearcă să-l scoată basma curată pe confratele său de breaslă. Deşi, in final, hotărîrea Arbitrajului de stat a rămas neschimbată, adăugăm totuşi că probitatea profesională a doi medici veterinari, unul pentru neglijenţă şi al doilea pentru încercare de a ocoli adevărul, este pusă sub semnul întrebării. Sub semnul întrebării „IRTA“ la nuntă Şoferul Marin Bratu, salariat la IRTA Videle, care asigura transportul public pe ruta Sirbeni — Videle, a părăsit serviciul cu autobuzul statului pentru a merge la o nuntă in Sirbeni. De aici a transportat nuntaşii într-o comună nu prea vecină din judeţul Dîmboviţa. Văzind că nu se ia nici o măsură împotriva lui şi-a găsit şi o altă îndeletnicire : dădea călătorilor bilete de 6,50 lei, în schimb le încasa 13 lei. Oare conducerea IRTA Videle nu va lua nici de data aceasta măsuri ? Rubrică redactată de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni Modernizarea sistematică (Urmare din pag. 1) acestora să fie militanţi pasionaţi pentru progres tehnic, oameni ai tehnicii noi, cu larg orifront, capabili să privească dincolo de realizările, soluţiile şi posibilităţile zilei de azi ; ei trebuie să fie totodată şi adevăraţi economişti, capabili să aprecieze, să aleagă calea cea mai economică care prezintă avantaje optime pentru producţie. Deşi s-au făcut progrese însemnate in domeniul informaticii in uzine, dotîndu-se bibliotecile cu mii de volume şi de reviste din toată lumea, deşi se editează buletine de informaţii şi se ţin sesiuni de comunicări, se constată in multe cazuri că aceste publicaţii nu sânt suficient de citite. O bună parte dintre cercetători, proiectanţi şi tehnologi nu cunosc nici o limbă străină de largă circulaţie, nu frecventează bibliotecile şi nu citesc decit sporadic revistele. Din această cauză nu sunt la curent cu ultimele realizări din ţară şi străinătate şi se întâmplă cazuri in care se refac lucrări care au fost deja rezolvate anterior. Unii cercetători încearcă să justifice nerealizările prin lipsa de dotare cu aparataje a laboratoarelor. Fără a contesta justeţea acestei afirmaţii in unele cazuri, trebuie să arătăm că există situaţii mai numeroase cind s-a adus aparataj scump declarat iniţial „absolut necesar“, dar gradul lui de utilizare este infim, sau s-a comandat acelaşi aparataj de către unităţi învecinate, deşi s-ar fi putut apela foarte bine la colaborare. De asemenea, se constată uneori o slabă colaborare între serviciile de concepţie uzinale, institutele de cercetări şi proiectare şi secţiile de producţie. Acest lucru reiese pregnant şi din analiza modului cum sunt cheltuite fondurile de tehnică nouă pentru cercetare şi dezvoltare. Astfel la Uzina „Metalurgica“, deşi erau alocate pentru tehnică nouă 635 000 lei nu s-a cheltuit nimic pentru cercetări, făcinduse astfel o economie prost înțeleasă. La Uzina „23 August“ din fondul de 47 milioane lei s-au cheltuit numai 366 000 lei ; la „Metaloglobus“ doar 1,1 la sută din sumele alocate s-au folosit pentru lucrări de cercetare şi dezvoltare. Se constată de asemenea că aceste fonduri după ce căstrat puţin utilizate nu-şi ating uneori scopul deoarece unele teme alese de cercetători nu aveau aplicabilitate in practică sau pentru că deşi rezultatele cercetării erau valoroase nu s-au fructificat ca urmare a lipsei de colaborare dintre cercetare şi producţie. Situaţia reală din unele întreprinderi arată cit ar fi fost de necesară introducerea unei tehnologii moderne pentru ridicarea calităţii produselor. Aşa, de pildă, la Uzinele „23 August“ sau la „Uzina de pompe“, piesele turnate au pereţi groşi, adaosuri mari de prelucrare, ceea ce face ca pentru o tonă de piese bune să se utilizeze o cantitate aproape dublă de fontă lichidă (1,7—1,9 tone fontă lichidă/tone piese). Cantitatea şi valoarea rebuturilor este încă ridicată în foarte multe întreprinderi : la cîteva zeci de milioane pe an se cifrează rebuturile din turnătoriile Uzinelor „23 August“, iar la întreprinderea de încălţăminte „Progresul“ refuzurile din cauza calităţii se ridică numai în acest an la peste 12 000 perechi de încălţăminte. Pentru remedierea aspectelor negative care mai persistă este nevoie ca întregul colectiv al unităţilor industriale să se preocupe mai intens de organizarea temeinică a pregătirii fabricaţiei, ceea ce va avea ca rezultat o creştere sensibili a calităţii produselor. Trebuie ca experienţa acumulată de acele Întreprinderi in care serviciile de control tehnic de calitate sunt bine organizate, dotate cu aparataj modern şi cadre tehnice şi muncitori de Înaltă calificare să fie generalizată cit mai larg. Experienţa a arătat că lupta pentru calitate, cu toate aspectele ei diverse nu este numai o problemă economică, tehnică şi organizatorică ei şi o problemă de conştiinţă, de morală a fiecărui salariat. Ea presupune maturizarea conştiinţei socialiste a tuturor muncitorilor, înrădăcinarea unei atitudini noi faţă de muncă. Este necesar ca în această perioadă care a mai rămas pînă la sfîrşitul anului, să fie asigurat un climat favorabil îmbunătăţirii calitative a tuturor produselor cuprinse in nomenclatorul de fabricaţie. Cincinalul pe care-l pregătim acum aduce pe agenda de lucru a fiecărui comitet de direcţie ca o problemă prioritară, problema modernizării produselor, a menţinerii lor permanente între limitele care le asigură caracteristici și performanțe competitive. UNA PE ZI de MATTY — ...că din cauza unora ca noi, mîine-poimiine o să s-aiungă și blana mea în rate...