România Liberă, martie 1971 (Anul 29, nr. 8196-8221)
1971-03-02 / nr. 8196
Pagina a 2-a — 2 martie 1971 „IDEALII PKOMEEEir de UI Emi P e umaniştii tuturor vremurilor, mitul prometeic i-a ispitit pînă într-atîta încît fiul titanului Japet le-a putut deveni, cum zicea Marx „cel mai de seamă sfînt şi martir al calendarului filosofic“. Iar prometeismul, asimilat umanismului, a intrat în constituţia formelor istorice ale acestuia ca materia lor dintîi. Pentru aceea, motivul prometeic transcemde culturii vechi şi traversînd istoria întreagă îşi împlineşte destinul cu împlinirea omului însuşi, în socialism. Incit, ce constată în încheierea eseului său despre Idealul prometeic, Gall Ernő : „Umanismul prometeic este armura ideologică a socialismului, a forţelor progresiste ce făuresc viitorul omului“ se justifică perfect, „prometeismul marxist“ fiind chiar sensul mişcării istoriei şi al umanismului. De altminteri, încheierea cărţii este chiar teorema ei, filosoful clujean neînsoţind avatarurile mitului prometeic decît pentru a surprinde sensul fenomenologiei acestuia şi desăvîrşirea motivului în umanismul socialist şi ca umanism socialist. Gall Ernő, de aceea, nici n-a vrut să ia în seamă toate ipostazele prometeismului ci doar pe acelea care-i susţin mai bine demonstraţia. Faptul nu presupune însă o selecţie, aşazicînd, tendenţioasă pentru că în oricare moment al său prometeismul este un umanism şi cum forma supremă acestuia i-a dat-o marxismul, spiritul prometeic îşi află deplina realitate în umanismul socialist. Dar, poate să mire identificarea Prometeului eschilian cu tipul prometeic în toată idealitatea lui adică „simbolul progresului ştiinţific, tehnic şi spiritual, care — fără nici o autoamăgire — exprimă şi azi năzuinţele progresiste“. Gall Ernő crede că „Eroul tragediei lui Eschil întruchipează aspiraţiile progresiste ale societăţii ateniene din epoca democraţiei sclavagiste care se sprijinea pe un artizanat de nivel relativ înalt". Gall Ernő urmăreşte pasionant devenirea ideii, bucurat parcă de generozitatea filosofică a motivului care o susţine, de frumuseţea neasemuită a lui, de incandescenţa sentimentului şi de nobleţea gîndului care transfigurează aspiraţiile omului către mai bine. Pentru că prometeismul este o superbă metaforă a ceea ce altfel spus înseamnă „o concepţie, respectiv mişcare social-culturală, care este în mod conştient homocentrică, îl consideră pe om drept cea mai de seamă valoare, străduindu-se să stimuleze dezvoltarea multilaterală, maximă a personalităţii“. Simbol al luptei şi al victoriei, al bucuriei de a lupta şi de a învinge („Ori de cîte ori oamenii doboară un titan mă gîndesc la Prometeu“, zicea filosoful francez Alain), Prometeu numeşte omul-luptător, omul-înaintare, omul-izbîndă, omul pentru care nici o Dioumenă nu stă asemenea aşezărilor eterne. Pentru aceea, cu omul care şi-a găsit sensul istoriei sale în socialism, prometeismul s-a desăvîrşit ca umanism socialist. Ceea ce Gall Ernő demonstrează convingător şi cu toată rigoarea dar cu acea rigoare ce lasă nealterate frumuseţile motivului. GH. VLADUŢESCU TI FAUST: Opera Română (16 48 20), ora 19,30 ; SUZANA : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30 ; PLAY STRINDBERG : Teatrul .Lucia Sturdza Bulandra" — sala Sin Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 si PURICELE IN URECHE : sala Studio (12 44 16), ora 20 ; ZADARNICE JOCURI DE IUBIRE : Teatrul Mic (15 65 88), 31a 20 ; GILCEVILE DIN CHIOGGIA : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30 ; MATEIAS GISCARUL : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9.30 ; MAZEL-TOV : Teatrul Evreiesc de Stat (21 36 71), ora 19,30 ; MICUL, INFERN : Teatrul ,,C. Tănase"-sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 și SONATUL LUNII sala Victoria (15 04 18), ora 19,30 ; FETELE DIDINEI : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30 ; GULIVER IN TARA PĂPUŞILOR : Teatrul Ţăndărică—sala din Calea Victoriei (15 23 77), ora 17 ; INTERNAŢIONAL’71 : Circul de Stat (11 01 20), ora 19,30; RECITAL DE VIOARĂ EVELIO TIELES—CUBA — în sala mică a Palatului, ora 20 omml de LimniM şvMm Recent am primit, ca un preţios mesaj de cultură şi prietenie, o carte în limba germană. Pe un fond verde de primăvară, cîteva siluete în alb şi negru — case şi copaci — sugerează de pe copertă, cu forţă şi poezie, un sat bănăţean de români şi germani, conlocuind frăţeşte, aşa cum se găsesc destule pe cîmpia mănoasă a judeţului Timiş. Cartea se cheamă „Schwowisches Volkbuch", ceea ce pe româneşte s-ar traduce ad-literam „Cartea populară şvăbească“, deşi poate nu aşa de nuanţat ca în titlul original. Avem de-a face cu o culegere de proză şi teatru (scurt), o literatură foarte gustată de masele populare şvăbeşti. Textul literar transpune cu fidelitate un suflet omenesc, specific, solid, sănătos, dedicat vieţii şi muncii, reliefînd umorul, optimismul, sarcasmul satiric — cînd e nevoie — al populaţiei şvăbeşti din Banat. Aceşti oameni, care se dau în vînt după „Pipatsch“ (Suplimentul în dialect al ziarului timişorean în limba germană „Neue Banater Zeitung") sîrvt deopotrivă eroii şi cititorii valoroasei culegeri, împărţită în patru capitole. In acest fel cartea, editată de ziarul „Neuer Weg“ din Bucureşti în colaborare cu ,„Meue Banater Zeitung", depăşeşte un simplu moment pitoresc, in orice caz în măsura mult mai mare decât prima culegere de acelaşi gen tipărită în 1969 la Timişoara sub titlul „Schwowische Gsätzle ausm Banat“. De data aceasta poate fi urmărită o anumită dinamică întru conservarea tradiţiei dialectale şvăbeşti din Banat, cu manifestări remarcabile în ultimii ani — şi ne gîndim deopotrivă la opera de valorificare a folclorului muncitoresc, pe care o întreprinde la Reşiţa scriitorul de limbă germană Alexandru Tietz. O întreagă pleiadă contemporană continuă înaintaşi care desigur pentru cititorul de limbă germană din ţara noastră au rezonanţă ; după Egydius Haupt, Jakob Kämpfer, Johann Russ, Johann Szimits urmează în chip firesc condeiele talentate de azi, Nikolaus Berwanger, Hans Kehrer (Creatorul, ca actor, a popularului personaj care vorbește în dialect la emisiunile în limba germană ale televiziunii române, Wetr Matz), Heinrich Lauer, Franz Märschang, Peter Riesz, Ludwig Schwartz. Iar după ei, cei mai tineri, întinsă pe circa 300 de pagini imprimate în frumoase condiţii tipografice, cartea beneficiază şi de contribuţia spirituală a graficienei timişorene Karola Fritz. Karl Streit şi Josef Zirenner, alcătuitorii culegerii, au realizat împreună cu editorii mai mult decât o apariţie originală, puternic populară şi specific pitorească, au realizat un adevărat fapt de cultură’ MIRCEA ŞERBANESCU 2S0 IILE MEW mill“ de Imk Pană O bogată experienţă de viaţă transpare din cartea lui Ion Gh. Pană. Autorul, fost combatant, încearcă aici refacerea unui itinerariu al războiului antihitlerist aşa cum l-a cunoscut el prin experienţa sa personală, emoţionantă şi gravă, unică şi revelatoare. Dar nu atît itinerariul geografic este interesant în această scriere, nu atît drumul de la ţărmul Mării Negre pînă în Moravia şi mai departe, cît itinerariul celălalt, sufletesc, care cunoaşte răni şi refaceri, dezamăgiri şi speranţe, într-o succesiune de complexe acţiuni militare ori de întîmplări ce ţin de cotidian, stigmatizate şi ele de semnul de foc al războiului — toate descrise într-un ton de remarcabilă amplitudine patetică. Nelimitîndu-se doar la descrierea celor 260 de zile anunţate în titlu, făcîndu-şi o prezentare pertinentă, obiectivă, autorul — în acelaşi timp ,erou al cărţii — îşi permite să introducă rapide şi binevenite incursiuni în existenţa sa şi în cea a unităţii în care a luptat, ori sa adauge secvenţe dintr-o meditaţie ulterioară pe locurile încleştărilor. Alert prezentate, beneficiind de un suflu al realului, faptele cuprinse în această carte îşi păstrează graţie condeiului autorului întreaga tensiune emoţională. Astfel, în faţa cititorului se derulează filmul unor evenimente de importanţă capitală atît pentru eroul evocării cît şi pentru naţiune. Asistăm la momentul crucial al întoarcerii armelor, la luptele de pe Mureş, din jurul Clujului, la alungarea ultimelor unităţi hitleriste de pe teritoriul românesc. Atent atît la evenimentele majore cărora îi este dat să le fie martor dar şi la cele oarecum obişnuite ale vieţii de campanie, autorul prezintă pe un ton de caldă oralitate, infuzată liric, o experienţă eroică. Acestui ton cald i se suprapune din nefericire pe alocuri şi un altul, dorit patetic dar care ne apare compus in retorta supărătorului retorism. TITUS VÎJEU MARŢI 2 MARTIE 10—11: Teleşcoală; 18: Steaua polară — cabinet de orientare şcolară şi profesională; 18,50: România ;71: Azi - judeţul Tulcea; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Tele Jurnalul; 20: Concursul şi Festivalul Internaţional „Cerbul de aur" Braşov — România; 21.30: Rondel pentru oraşul de ..Porţelan". Reportaj: 21.50- Partea a Il-a a Con- cursului şi Festivalului Internaţional „Cerbul de aur"; 23. Telejurnalul. MIERCURI 3 MARTIE 10—11,30: Emisiuni-lecţii pentru lucrătorii din agricultură; 18. Universal Şotron — enciclopedie pentru copii; 18.45: România ;71: Azi — judeţul Vaslui; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Telejurnalul; 20: Concursul şi Festivalul Internaţional „Cerbul de aur" Braşov România; 21: Poşta TV; 21,15: Partea a II-a a Concursului şi Festivalului Internaţional ,,Cerbul de aur"; 22,30: Telejurnalul. MIHAI VITEAZUL : Patria (11 36 25), orele 10 — 15 — 19,30 ÎNCEPUTUL : Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. MEXIC ’70 : Festival (15 63 84), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 TRANDAFIRI ROȘII PENTRU ANGELICA : Luceafărul (15 87 67), orele 8,45 — 11,15— 13,45— 16,15 — 18,45 — 21,15 ; București (15 61 54), orele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15. ROMEO ȘI JULIETA : Capitol (16 29 17), orele 8,45 — 11,45 — 14,45 — 18 — 21 ; Favorit (31 06 15), orele 10 — 13 — 16,30 — 19,30. B. D. INTRĂ IN ACȚIUNE : Lumina (16 23 35), orele 8,45 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Munca (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20,15. CLANUL SICILIENILOR : Feroviar (16 22 73), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,45 — 16 — 18,30 — 21 ; Melodia (12 06 88), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Gloria (22 44 01), orele 9,30 — 12 — 14,30 — 17 — 19,30 ; Sala Palatului, orele 17 — 20,15. CÂNTECELE MĂRII : Volga (11 91 26), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 — 15,30 — 18 — 20,15 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 ; înfrățirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 — 20. INCINERATORUL : Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 — 20. TRIPLA VERIFICARE : Lira (31 71 71), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; Arta (21 31 86), orele 9,30 — 15,30 în continuare 18 — 20,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15. BĂIEȚI BUNI, BĂIEȚI RĂI : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 - 20,45 ; Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. UN ITALIAN IN AMERICA : Grivita (17 08 58), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; strada lăuntrica: Buzesti (15 62 79), orele, 15,30 — 18 — 20,15. ÎNGERII NEGRII : Dacia (16 26 10), orele 8,30 — 20,30 în continuare ; Mioriţa (14 27 14), orele 10 — 13 — 16 — 19. CINCI PENTRU INFERN : Bucegi (17 05 47), orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30. GENOVEVA DE BRABANT : Urnirea (17 10 21), orele 14,45 — 16,30 — 18,30 — 20,30 . Drumul Sării (31 28 13), orele 14,45 — 16,30, — 18,30 — 20,30. ULTIMUL SAMURAI : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — — 20,30. CRIMA ȘI PEDEAPSA: Moșilor (12 52 93), orele 15 — 19. POMUL DE CRĂCIUN : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 18 — 20,15. ORA SCORPIONULUI : Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 — 20,30. 100 DE CARABINE : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20.30. SOARELE ALB AL PUSTIULUI: Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,30. 24 — 25 NU SE INAPOIAZA : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20. CENUSA: Pacea (31 32 52), orele 16 — 19. FABLIO MAGICIANUL : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,30 — 17,30 în continuare. FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi, orele 19,30 — 21. AURUL: Crîngaşi (17 38 81), orele 16 — 18 — 20. ŞOIMII : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15. KING KONG EVADEAZA : Laromet (bd. Bucureștii Noi 166), orele 16,30 — 17,30 — 19,30 Cinemateca sala Union (13 49 04) — CINTARETUL MEXICAN: orele 9 — 10,30 — 12 ,30 — 14,30 ; IN LUMINA DANSULUI: ora 16,30 ; VIAȚA NU IARTĂ : ora 18,45 ; AEROGRAD : ora 21. Nu de mult am asistat la o pasionantă manifestare artistică. La iniţiativa Dinei Cocea, animatorul neobosit al Asociaţiei oamenilor de teatru şi de muzică, s-a inaugurat pe scena mică a Ateneului Român, ciclul serilor de teatru ale A.T.M.-ului, seri închinate întâlnirii publicului cu marii noştri actori, cu numeroşii slujitori însufleţiţi ai Thaliei. Această dinţii seară de teatru s-a deschis cu piesa într-un act intitulată „Premiera“ şi aparţinînd dramaturgului şi actorului american John Cromwell. E un titlu de piesă care exprimă năzuinţa organizatorilor ca fiecare seară de teatru să fie incandescentă ca o premieră. Mărturisesc că dacă, aşa cum s-a întîmplat în Premieră, la toate viitoarele întîlniri se va juca cu aceeaşi bucurie frenetică a actului actoricesc autentic şi dezinteresat, nu avem motive să ne îndoim că angajamentul programatic al iniţiatorilor va fi cu prisosinţă onorat. De obicei cronicarului dramatic i se cere o judecată rece. Dar este oare de ajuns ? Nu-i mai trebuie şi entuziasmul cu care să retrăiască actul artistic ? La combustia ce se consumă pe SO DE MIE DE ADEVĂR ARTISTIC Andrei Sirihan scenă nu ar trebui să răspundă cu o ardere la fel de intensă pe care s-o transmită cititorilor, viitorilor participanţi ai spectacolului ? Pentru că oricît de sarcimonioasă ne-ar fi judecata de valoare nu putem să nu spunem că Premiera înseamnă 50 de minute de adevăr artistic, de sinceră dăruire actoricească. 50 de minute de dragoste pentru scenă. Intre scenă şi public se stabileşte un raport intim de comunicare şi de comuniune sufletească, rareori întîlnite. încă de la intrarea în sală eşti introdus în atmosfera ritualului ce va să urmeze. Scena, fără cortină, e învăluită în întuneric. Totul te obligă la o așteptare tensionată de tăcere. Undeva, în întunericul scenei, un punct se aprinde și se stinge la intervale egale. Treptat, scena se luminează, descoperindu-ne o sordidă cabină de teatru. De aici încolo, împreună cu Olga Tudorache, protagonista spectacolului, şi cu Ica Matache, care o secondează în rolul cameristei cu o discreţie trădînd o remarcabilă virtuozitate compoziţională, vom retrăi, simultan cu pregătirile dinaintea intrării actriţei în ultima ei reprezentaţie, trista istorie a unui destin omenesc. Olga Tudorache, nu joacă, oficiază. In cuvinte e greu să converteşti imaginea vizuală şi auditivă creată pe scenă de această admirabilă artistă. Să-i reconstitui gesturile, privirea, inflexiunile vocii, mimica care au darul să transforme situaţiile, momentele şi personajele evocate în prezenţe scenice vii, amplificînd astfel forţa dramatică a contrapunerii timpului trăit celui prezent. Interpretarea unei piese cere să existe o afinitate, o co-simpatie a interpretului faţă de text. Idealul unui interpret desăvîrşit e să ştie să valorifice la maximum propriile-i afinităţi selective. Rolul pe care-l joacă Olga Tudorache, cît şi cel interpretat de Ica Matache, li se potrivesc perfect. De aici şi calitatea excepţională a interpretării. De aici, meritul regiei semnată de Laurenţiu Azimioară care, cu o deosebită pricepere şi tact, a ştiut să pună în valoare şi să creeze cadrul unui asemenea recital de măestrie actoricească. La reuşita acestei seri de teatru, eveniment în viaţa noastră culturală, trebuie menţionate contribuţia substanţială a scenografiei (Doina Levinţa), a poeziei luminilor (Titi Constantinescu), şi a frumoasei traduceri a textului (Radu Nichita). în Aula Magna a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj înminarea diplomei de Doctor Honoris Causa savantului olandez Jan Tinbergen In Aula Magna a Universităţii „Babeş Bolyai“ din Cluj a avut loc luni la amiază solemnitatea înmînării diplomei de Doctor Honoris Causa savantului olandez Jan Tinbergen de la Şcoala superioară economică din Rotterdam. Deschizînd festivitatea, prof. univ. dr. docent Ştefan Pascu, rectorul Universităţii, a salutat prezenţa în România, la Universitatea clujeană, a înaltului oaspete, erudit cercetător al fenomenului economic mondial, unul din cei doi oameni de ştiinţă din lume cărora li s-a acordat pînă acum Premiul Nobel pentru ştiinţe economice. In expunerea de motive a Senatului universitar, prezentată de conf. univ. dr. Constantin Olah, decanul Facul-Savantul olandez Jan Tinbergen, laureat al Premiului Nobel, a conferenţiat în cursul după-amiezii la Facultatea de studii economice din Cluj făţii de studii economice, se arată că profesorul Jan Tinbergen, este unul din creatorii econometriei, o nouă ramură a ştiinţei. El este un adept al cooperării economice internaţionale, în avantajul tuturor ţărilor participante. Sunt cu totul remarcabile contribuţiile sale la cercetarea laturilor cantitative ale proceselor şi fenomenelor economice, la studierea scopului, mijloacelor şi obiectivelor politicii economice. Mulţumind Senatului Universităţii clujene pentru acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, savantul olandez a subliniat că ştiinţele economice pot şi trebuie să-şi aducă aportul la fericirea omenirii, la instaurarea unei lumi a păcii, despre planificarea şi dezvoltarea muncii. Seara, rectorul Universităţii „Babeş Bolay“ a oferit în onoarea distinsului oaspete un dineu (Agerpres). Pînă cînd se depun cererile de numire şi transfer în învâţămînt Zilele acestea a fost difuzat la toate unităţile şcolare Buletinul Ministerului Invăţămîntului , seria A, nr. 1/1971 în care au fost publicate posturile şi catedrele vacante ce pot fi ocupate prin numire şi transfer. Cererile pentru posturile declarate vacante se depun la inspectoratele şcolare judeţene pe raza căreia funcţionează cadrele didactice pînă la data de 6 martie. O dată cu cererea, solicitanţii vor depune şi actele doveditoare, potrivit motivelor pentru care solicită transferarea sau numirea. .Románia liberal• Studenţii în senat (Urmare din pag. 1) denţilor în consiliile profesorale şi senatele universitare, considerată utila şi necesară, a prins viaţă în zilele acestea în institutele noastre şi suntem convinşi că ea va reprezenta un pas înainte. Dacă posibilitatea cunoaşterii problemelor complexe din anii de studiu şi facultăţi a fost rezolvată în acest fel, trebuie depuse eforturi deosebite în viitor pentru exercitarea integrală a mandatului cu care sîntem investiţi şi care primeşte un sens deosebit în perspectiva adîncirii autonomiei universitare“. Mărirea numărului de studenţi în senate şi consilii răspunde pe deplin acestei perspective asupra căreia a insistat in mod deosebit tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la deschiderea anului universitar, arătînd că Ministerul învăţămîntului va putea lucra mai bine dacă, în loc să îndrume din Bucureşti cum să se desfăşoare activitatea la Iaşi, la Cluj, Tg. Mureş, Timişoara, Craiova şi în celelalte centre universitare, va lăsa conducerile institutelor respective, să rezolve probleme pe baza directivelor generale. In continuare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „Să nu avem nici o teamă că acordînd mai multă autonomie universitară, am putea cumva să scăpăm din mină conducerea învăţămîntului. Dimpotrivă, creînd această autonomie, dînd centrelor şi institutelor atribuţii mai largi în organizarea procesului de învăţămînt şi a activităţii studenţilor, vom asigura o conducere mai eficientă, la nivel mai ridicat, a întregului nostru învăţămint“. Prin sporirea numărului studenţilor in senatele universitare, se realizează o mai bună apropiere a conducerii universitare de studenţi, o cunoaştere şi o reflectare mai fidelă a problemelor lor, o adîncire efectivă a autonomiei universitare, idee deosebit de preţioasă în exercitarea politicii universitare. Antrenarea studenţilor în formele de conducere arată că nu există nici o hotărîre referitoare la viaţa studenţească care să se ia fără asentimentul studenţilor şi că deciziile luate corespund intereselor acestora. Opinia publică studenţească a salutat cu satisfacţie această măsură care urmăreşte perfecţionarea conducerii universitare. Cei 150 000 de studenţi din întreaga ţară pretind de la reprezentanţii lor, care din toamna acestui an vor fi aleşi în cadrul adunărilor organizaţiilor de an sau în conferinţele asociaţiilor, să cunoască şi să susţină cauzele întemeiate ale celor care i-au ales. In atenţia lor trebuie să stea îmbunătăţirea continuă a procesului de educare şi formare a viitorilor specialişti, sub toate multiplele lui aspecte, să sprijine participarea studenţimii la viaţa politică şi obştească, la îmbunătăţirea autoadministrării căminelor şi cantinelor prin întărirea răspunderii faţă de bunurile ce le-au fost încredinţate. Lărgirea participării studenţeşti la conducerea treburilor universitare exprimă adînca încredere a partidului şi statului nostru în tineretul studios, factor activ în viaţa societăţii noastre. Modificarea celor cîtorva aliniaţi din Regulamentul de funcţionare a consiliilor profesorale din învăţămîntul superior nu are deci numai o simplă importanţă administrativă, ci una mult mai amplă, ce vizează importante mutaţii în viaţa universitară. De pe lista de import (Urmare din pag. I) nice ? Nu sînt acestea, ca şi altele, tot atîtea dovezi ale inteligenţei tehnice, a capacităţii de creaţie a poporului nostru ? Se întîmplă uneori ca din cauza insuficienţei fluxului informaţional să se importe produse care se fabrică totuşi în ţara noastră (fie în producţie de serie, fie prin acţiunea de autoutilare). Dacă produsul respectiv se realizează, să zicem, la Braşov, unităţile din Oradea, Iaşi, Brăila de pildă, nu ştiu nimic şi, în aceste condiţii, evident apelează la import. Cînd e vorba de întreprinderi din acelaşi minister se mai află cite ceva deşi nici în această situaţie nu întotdeauna. Poate n-ar fi lipsit de interes să se ia în discuţie un mod de informare reciprocă asupra produselor noi, mai ales cele de serie mică (o contribuţie în această direcţie ar putea aduce cabinetele judeţene de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii) ca şi un alt sistem de ţinere a evidenţei, în special cînd e vorba de producţia de mic tonaj. Ar mai fi, poate, de adăugat la cele de mai sus unele aspecte legate de pregătirea şi competenţa celor ce se ocupă de import (am văzut nişte liste uriaşe cu „importuri de completare“ care au fost „scăpate“ din vedere în prima fază), a celor care sunt trimişi în străinătate în acest scop şi care acceptă „cu ochii închişi“ clauzele contractuale etc. In cuvîntul său la Consfătuirea privind activitatea de comerţ exterior, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că „trebuie să se exercite un control mai temeinic asupra importurilor şi să se pună un accent deosebit pe folosirea la maximum a resurselor interne în toate sectoarele de activitate“. Pentru a răspunde acestui imperativ trebuie ca toţi cei ce activează în sfera comerţului exterior să înţeleagă bine faptul că, în condiţiile efortului de echilibrare a balanţei de plăţi externe, atunci cînd e vorba de import nu se poate lucra „pompieristic“, nu se pot lua decizii fără o bună cunoaştere a propriilor noastre resurse interne. Oare „Made in Romania“ este o garanţie numai pentru alţii, din afară, nu şi pentru noi cei din ţară ? Consecvenţă De ciţiva ani, cam prin vremea aceasta, primim cu regularitate la redacţie un plic voluminos. Este suficient să vedem numele expeditorului (Consiliul popular judeţean Bihor) ca să ştim despre ce este vorba. Acelaşi inimos colectiv de oameni, ce-l are în frunte pe Emil Cotoi, secretarul Consiliului popular judeţean, tipăreşte an de an o agendă de un tip aparte. Este vorba de „Agenda primarului“, un fel de oglindă pe un an de zile cuprinzind cele mai importante date şi probleme, specifice celor ce activează in consiliile populare. Am putea s-o numim pe drept cuvint un fel de îndrumar permanent pe luni şi trimestre. In afară de datele calendaristice obişnuite şi al ţintarului de probleme şi acţiuni, agenda mai cuprinde un calendar sinopatic privind lucrările şi termenele de predare, rubrici pentru indicatorii de plan, bilanţul şi evidenţa lucrărilor in cadrul întrecerii patriotice, nomenclatorul judeţelor şi al localităţilor din judeţe etc. Se observă multe lucruri noi faţă de anii trecuţi, astfel ca agenda să devină şi mai utilă. Iniţiatorii şi realizatorii lucrării sunt consecvenţi şi pentru asta merită toată lauda. ..... ....î ' ' . ...•* * ......„ . .. lUi'iÂi Cine îi cunoaşte? Infractorul recidivist Nicolae Grădinescu de 39 de ani, din Focşani, este urmărit de organele de miliţie fiind autorul a numeroase înşelăciuni. Sus-numitul, dîndu-şi diferite funcţii, promite cetăţenilor creduli facilitarea procurării unor obiecte valoroase la preţuri derizorii. In acest fel încasează „ca aconto“ sume de bani, după care dispare. In raza lui „de activitate“ au intrat multe judeţe printre care Botoşani, Suceava şi Vrancea. Pentru a fi mai uşor de recunoscut vă dăm semnalmentele infractorului: înalt de 1,75—1,80 m., zvelt, faţa prelungă, părul negru, perciuni mari, frunte lată datorită unei chelii frontale, dinţi mari. Cunoaşte limbile franceză, germană, rusă şi maghiară. ★ Acum câtăva vreme minorul Oprea Marcel Dan, în etate de 16 ani a dispărut de acasă însuşindu-şi carnetul CE.C. pe care erau înscrise economiile părinţilor săi. După un timp acest tînăr înalt de 1,70 m blond, tuns scurt, pieptănat într-o parte, a comis un furt de la o unitate C.E.C. din judeţul Vrancea, după care s-a transformat în turist fiind văzut prin Constanţa, Timişoara, Oradea, Braşov etc. ★ Cetăţenii care îi întîlnesc sau pot da anumite alte relaţii sunt rugaţi să se adreseze celui mai apropiat organ de miliţie. Probe de „îndemînare“ » Capriciile iernii transformă deseori drumurile rutiere în veritabile patinoare, supunîndu-i pe conducătorii auto la adevărate probe de îndemînare. Desigur că efectuarea, fără riscuri, a unor asemenea teste reclamă din partea mașinilor o perfectă stare tehnică pentru a răspunde exact comenzilor. Un control efectuat de serviciul circulaţiei din Inspectoratul de miliţie al judeţului Mureş şi care a cuprins 70 de autovehicule aparţinînd autobazei Reghin a întreprinderii de transporturi auto, a stabilit că 33 din acestea circulau cu defecţiuni tehnice, unele deosebit de grave. Finalul acestui control: reţineri de permise de conducere, sancţiuni aplicata unor revizori tehnici, etc. (I. DELEANU, coresp. R.I.) Direcţii novatoare in arhitectură (Urmare din pag. 1) aspect, acela al mobilizării ei totale in realizarea importantelor obiective ce ne stau în faţă. Or, aceste obiective sunt de o importanţă capitală, motivată fie şi numai de faptul că avem de realizat sistematizarea întregii reţele de localităţi, lucrare cu vaste ecouri in timp. Pentru majoritatea oraşelor se pune problema reactualizării schiţelor de sistematizare de care dispun, a restudierii lor. ■ Am fost la Piteşti , Craiova, Deva, Buzău, unde am luat parte la discuţiile care au avut loc în legătură cu aceasta. Mai sunt foarte multe de făcut, în general se caută posibilităţi de completare a acestor schiţe, de îmbunătăţire cînd, de fapt, uneori ele sunt complet depăşite chiar de către realităţile existente, de ritmul în care se dezvoltă economia noastră. Sistematizăm, construim pentru multă vreme de acum înainte. Este, cred, imperios necesar ca în această acţiune să fie antrenate cele mai bune forţe, cei mai pricepuţi arhitecţi. Concursul public ar fi o cale. El este practicat, însă, pe scară redusă şi nu este în fond un concurs de creaţie, de concepţie propriu-zis ci de ajustare a unor schiţe existente ; rezultatele devin, astfel, îndoielnice. Formarea in cadrul institutelor de proiectare a unor colective specializate ar servi, de asemenea, aprofundării problemelor ce se dezbat. Sunt măsuri care consider că ar stimula instituirea unui climat de mai mare exigenţă. — Cum concepeţi oraşul viitorului ? — Nu-mi îngădui să întocmesc profeţii decît pe planşeta mea. Este drept că arhitecţii se lansează din cînd în cînd în jocuri intelectuale, imaginînd, structuri fantastice, şocante prin amploare şi forme, oraşe plutitoare sau gigantice, complicate pînă la nerezolvare. Şi aceasta pentru cadrul necesar convieţuirii oamenilor şi al omului... Dar arhitectul nu-şi mai poate trage astăzi substanţa artei lui numai din „modele“, ca altădată, el trebuie să aibă o forţă inductivă, să ştie privi înaintea lui în timp, să-şi ferească opera de uzura morală sau de conjunctura trecătoare. Pentru aceasta trebuie să se autoinstruiască tot timpul vieţii, în multe domenii complementare. Oraşul de mîine trebuie să materializeze, în orice caz, pe cel mai înaintat plan, preocuparea pentru a face viaţa omului mai confortabilă, mai lesnicioasă, mai frumoasă, în situaţia actuală, a noastră şi a altora în lume, înmulţirea oamenilor şi a nevoilor lor, social-economice, impun arhitectului o mai mare rigoare şi sobrietate în exprimare. Limbajul arhitecturii devine mai simplu, mai abstract şi mai puţin costisitor. Construim structuri mari, impresionante în primul rînd prin dinamismul lor, care ne dau un sentiment de încredere, furnizat de viaţa în colectiv. — Cum vedeţi includerea tradiţiei în arhitectura modernă ? — Construim o nouă civilizaţie, a marii industrii, a marilor aglomeraţii, trăim în această civilizaţie, radical altfel decit pe vremea confecţionării, meşteşugăreşti, a vechilor case, a bătrînelor edificii. Nu pot fi transpuse direct în actualitate nici vechile structuri constructive, nici vechile procese de edificare, dar merită să reflectăm asupra unor permanenţe, care reflectă o bogată experienţă, asupra felului tradiţional în care arhitectura a rezolvat o serie de probleme, spre exemplu cele privind relaţiile om-om şi om-societate, găsind răspunsuri înţelepte, care au dat durabilitatea materială şi morală atltor construcţii. Sunt oraşe care, asemenea Romei, s-au adaptat foarte bine civilizaţiei moderne. Este interesant să ne aplecăm asupra valorilor trecutului, să le regintim în lumina cerinţelor universului nostru material şi spiritual de astăzi. Iată, de pildă, aceste echilibrate şi solide edificii construite în Piaţa Universităţii sau, la începutul Căii Victoriei, armonioase îmbinări de clădiri impunătoare, sau acest splendid palat multisecular, Mogoşoaia, cu atîta elevată discreţie aşeză în mijlocul naturii şi contopindu-se cu ea. Echilibrul, încadrarea în peisaj, sînt două din datele caracteristice ale arhitecturii româneşti. Adesea, construit nu pe teren viran ci într-u spaţiu care păstrează clădiri di diverse epoci. Este nu nume firesc ci şi important ca viitoarele construcţii să nu distonez ci să fie subsumate aceleiaşi familii de idei arhitecturale. — Se poate vorbi de şcoală românească de arhitectură, in sensul afirmării un, personalităţi proprii de crecţie ? — Avem o foarte veche istoria artei de a construi la noi o ţară. Arhitectura noastră vech pictată face parte din lucrării patrimoniului de artă europeană, într-o poziţie foarte originală şi majoră. Arta anonimă constructorului, şi arhiectura sătesc constituie obiectul unu muzeu, care nu este numai simplă expoziţie documentar pentru nimeni şi aceasta tocma datorită personalităţii şi diversităţii formelor constructive înfăţişate. Şcoala actuală îşi caută, cu interes ştiinţific şi cu succes, originalitatea specifica aflîndu-şi-o în modul particula şi atît de generos în care ea rezolvă problemele omului, ale societăţii, în care abordează viitorul lor, folosindu-se pentru aceasta din plin ştiinţa şi tehnici modernă.