România Liberă, octombrie 1972 (Anul 30, nr. 8690-8715)
1972-10-01 / nr. 8690
Pagina a 2-a—1 octombrie 1972 în ajun de premieră : „DRUMÎN PENUMBRA“ Cu scenaristul Petru Popescu — Aţi văzut filmul? — O singură dată, întreg, iar în februarie doar parţial, cind nici unu era gata. — Pe dv. v-a interesat ? — Mă interesa, dar eram în străinătate, am ţinut o legătură de corespondenţă cu Lucian Bratu care m-a informat foarte scrupulos şi amănunţit şi intr-un spirit de democraţie, pe care ştiu că nu-l practică alţi regizori. — Vă place ce-a făcut Lucian Bratu ? — îmi place foarte mult şi cred că pot spune că-mi place obiectiv, fiindcă Lucian Bratu a schimbat, şi intenţionat şi poate neintenţionat, mult din orientarea iniţială a scenariului. Ceea ce mi se pare că e oarecum fatalitatea transpunerii oricărui scenariu în film. Astfel prima mea reacţie a fost una de surpriză. M-am simţit puţin şocat in ..paternitatea“ mea fiindcă nu-mi închipuisem înainte că filmul este într-atît o creaţie Colectivă. — A pierdut scenariul ceva din intuţii ? — Cred că nu a pierdut, ci s-a transformat ; eu nu pot să-mi dau seama dacă ce a făcut e mai bine sau dacă intenţiile mele erau mai bune. De aceea, am şi spus că mi-a plăcut obiectiv. Dacă aş fi recunoscut sută la stlţă „vederile“ mele n-aş fi fost deloc sigur, spunînd că este un film bun, că spun chiar adevărul. Astfel, sunt sigur că e un film bun tocmai pentru că am putut să văd cu un ochi puţin străin. Pe de altă parte, acesta e primul scenariu pe care l-am scris în viaţa mea, iar Lucian Bratu e la al patrulea lung metraj al său. In colaborarea noastră, el a avut mai multă autoritate asupra mea, decit eu asupra lui, și este si firesc. — Aţi mai scris intre timp un scenariu ? — Da.— Avansat cinematografiei ? — încă nu. — Despre ce ar fi vorba ? Ecranizare după un roman propriu ? — Nu, un scenariu original , şi este o poveste de dragoste. Scenariul l-am scris în timp ce eram în străinătate. Tocmai pentru că l-am scris cînd eram între străini, aştept să-mi dau seama, de aici, de pe meridianul naţional, dacă intuiţiile mele au fost exacte. — De ce n-aţi recidivat un film pe tema contemporană ştiută fiind penuria de subiecte şi aşteptindu-se îndeosebi de la generaţia tînără ? — Intîi că am Început să recidivez : scriu deja altceva; apoi, am fost întotdeauna partizanul temelor de actualitate şi cred că din proza mea s-a văzut îndestul. Dar încep să-mi dau seama că, de fapt, problema actualităţii este într-un fel o falsă problemă : avem atîţia oameni care scriu pe teme din ziua de azi, dar au o mentalitate de acum 30—50 de ani sau şi mai veche. Se pot ei oare numi autori de actualitate, in cazul acesta ? Eu, cel puţin, am o viziune din ziua de azi a tuturor subiectelor noi sau mai vechi Pe de altă parte, există vaste epoci din istoria românească a acestui secol de care artiştilor le este încă frică să se atingă, şi ele sînt, paradoxal, deosebit de actuale. Cu regizorul Lucian Bratu — Mîine, după o absenţă de patru ani şi r Mai bine din peisajul cinematografic românesc, aveţi premiera ultimului film. Emoţionat ? — Aş putea răspunde că, deşi am încercat să testez filmul meu o dată terminat prin cîteva vizionări la categorii foarte diferite de public, remarcînd reacţii foarte diferite, dintre care nu au lipsit şi cele încurajatoare, nu pot să nu declar că adevărata confruntare cu publicul începe abia mîine. In această accepţie sint încercat de emoţia începutului. — Cînd vorbeam înainte de începerea filmărilor despre viitoarea peliculă, speraţi într-un succes de public gîndind la ce o să realizaţi. Acum filmul încheiat, nuşi nutriţi aceeaşi speranţă ? Şi care ar fi datele pe care vă bazaţi ? — Este evident că fiecare îşi doreşte succesul unui lucru pe care îl întreprinde. Dar poate mai multdecît oricînd, filmul românesc are nevoie stringentă, în această etapă, de succes. In fond se duce o luptă pentru cîştigarea spectatorului, care aşteaptă de mult, din partea noastră, satisfacţii pe care să i le aduci filmul propriei sale ţări. In ceea ce priveşte filmul meu, deşi este foarte greu să emit o prognoză asupra eventualului succes, nădăjduiesc că datorită unei povestiri simple în aparenţă, dar generoasă in semnificaţii. gindită şi scrisă de Petru Popescu, datorită unei interpretări, nu mă tem să spun, excelație a actriţei Margareta Pogoraat este posibil succesul de interes al publicului spectator. — N-aţi făcut concesii pentru cucerirea unui mai larg public? — Dacă in destinul unei femei simple din zilele noastre, care îşi păstrează credinţa in realele valori morale ale oamenilor, o parte din spectatori îşi vor recunoaşte ceva din propriile lor destine, trăind alături de personajul meu central cele 90 de minute de proiecţie, înseamnă că n-am făcut concesii şi consider că aceasta poate fi o satisfacţie pentru cei care timp de un an am trudit la acest film. — Cum aţi lucrat cu actorii? Cum aţi pregătit filmul ? — Plecind de la ideea că actorul este un material cu totul deosebit în cadrul mijloacelor cinematografice de expresie, că el nu este nici lutul ori piatra sculptorului, nici culorile şi pînza pictorului, ci o fiinţă vie cu sistemul lui propriu de simpatii şi antipatii am încercat să-mi pregătesc prin momente de convingere reciprocă orice cadru filmat. Acolo unde puterea de persuasiune și de contaminare cu gîndurile mele se producea mai slab, m-am străduit să plec de la datele lor, respectînd o lege care mi se pare fundamentală și anume aceea că actorul nu poate fi constrîns să îndeplinească ceva împotriva naturii sale. „Drum în penumbră“ nu face decît să mă incite să perseverez în a realiza şi mai departe filme despre viaţa noastră de aici şi de acum. Este un lucru poate dificil, dar căruia merită să-i dedici căutările, frămintările şi posibilităţile de împlinire. Fiorica lehim SETEA DE PURITATE (Urmare din paginaţi, somat de reacţia lor spontană şi sinceră la meditaţii grave. Am fost silit să mă gindesc, că, împotriva atitor teorii gălăgioase si lipsite de răspundere, oamenii, OMUL etern si pretutindeni, isi păstrează in■treagă aspiraţia spre fericire, armonie, frumos, echilibru şi graţie. ţi-am încredinţat, încă o dată, ascultînd respiraţia celor două mii de oameni din Sala Palatului şi bătaia lor de inimă, presimţită, că numai minţi sofisticate, sensibilităţi morbide sau simple imposturi frivole pot exalta uritul, schilodul, monstruozitatea sau abjecția. A trecut mai mult de un veac de cînd un mare poet infernal, trecut prin toate chinurile —• Lautreament — a expiat condamnind obscuritatea, tenebrele, mizeria intelectuală fi sufletească, sincopa de gîndire, intregul arsenal, baroc si factice al unei pseudo-arte, otrăvită in confinut, înşelătoare în formă, in stare să mai exercite o seducţie doar asupra unei minorităţi de snobi si avariaţi ai spiritului. N-am crezut niciodată, ci acum mai puţin ca oricînd, că arta e chemată si basculeze, să rănească inima cititorilor sau a spectatorilor noştri, şi şocheze „inerţia“ oamenilor, fiindcă nu sunt convins că umanitatea trăieşte o agonie şi un crepuscul, o letargie din care se cuvine s-o trezim. Cred că arta e chemată să înnobileze sufletele oamenilor cu ajutorul frumosului şi nimic şi nimeni nu mă va încredinţa vreodată că mizeria de intelect sau trupească, ci lumea coşmarelor patologice poate constitui substanţa artei. Nu pledez pentru o artă ipocrită care să ocolească universul de poveri morale care mai apasă asupra turmentatei conştiinţe omeneşti. Resping arta retorică, de sentințe facile, cecuri fără acoperire, dar resping la fel de riguros toate tentativele, oricît de savant machiate, care transformă omul intr-o fiară fi umanitatea intr-o junglă. Si nu voi fi niciodată alături de o „artă" care nu ne oferă ca perspectivă decit o bestială decidere intr-un iad al instinctelor feroci. Am văzut un film candid, un basm al inocenţei ţi al purităţii, urmărit de citeva mii de oameni cu un sentiment superior de împăcare. Şi m-am privit: cînd Disney, acest divin prieten al întregii lumi, transformă animalele sale in oameni, nimeni n-are dreptul si transforme oamenii in fiare. UNA PE ZI de MATTY tir ' * éjíí Aj--' tfO, yhl' Ai** — Poate că merită 250 de lei și știm că am fost vedete de ecranele de radar... VITRINA CÂRTII Ion Michim.“ Am fost la München în această toamnă de aur adevărat, fiecare dintre noi, mai mult decît in oricare alt oraş din lume. Mai mult decît în propriul nostru oraş şi decît în propria noastră vacanţă. Am fost la München în loc să ne ducem la plajă, la masă, la bibliotecă sau la culcare. E adevărat că am stat mai mult prin tribunele parcului olimpic de la Oberwiesenfeld, în cele din preajma ringurilor de la Boxhalle sau de pe malul lacului Feldmoching și că am rămas acolo mai mult cu o zi decit ne-am fi dorit, să răminem, dar acum știm cu exactitate că Münchenul este capitala Bavariei, că are cu ceva peste un milion de locuitori, este situat în vecinătatea Alpilor şi se mindreşte cu cele peste 200 de lacuri care îl înconjoară, păstrind în liniştite de noapte ale apelor limpezi şi ale pădurilor de fauri taina crimelor proaspete şi a legendelor vechi ca zidurile castelelor de la Herrenchiemsee şi Nenechwarnstein sau de la biserica Wienkirche, abia bănuită la capătul potecilor întortocheate cu strălucitoarele sale interioare încărcate de podoabele grele ale barocului tirziu. Mai ştim cite ceva — despre bibliotecile şi pieţele acestui oraş de pe malurile Isarului, despre sălile sale de operă, de teatru şi de concerte, despre vechiul centru din Marienplatz, despre fanfarele adevărate — cîntind valsuri uitate în grădinile publice — sau despre celebra Pinacotecă veche, alături de celelalte douăzeci și două de muzee ale oraşului. Știind că au mai rămas atîtea lucruri de văzut în oraşul Olimpiadei, Editura pentru turism a tînărit noul album al lui Ton Marcea intitulîndu-l simplu : ..Mönchen" (Nie* nu era nevoie de un titlu mai lungi. Acest album constituie debutul editorial al celei mai tinere edituri din ţara noastră, condusă cu mărinimoasă dăruire de scriitorul Pop Simion. Editura pentru turism ne convinge astfel încă de la început cel puţin din două purvete de vedere : al opţiunilor şi seriozităţii. Opţiunea vizează profilul tematic al producţiei avute in vedere iar seriozitatea poate fi dedusă din promptitudinea cu care intenţiile tematice se realizează in cadrul unui plan de apariţii deloc întimplător. O carte despre München scoasă în librării în acelaşi anotimp in care cea de-a XX-a ediţie a jocurilor olimpice moderne a făcut din acest oraş centrul de atenţie al lumii Întregi este o mare promisiune din partea editurii. Din partea autorului, această carte este mai mult decît o promisiune. Ea este o împlinire. O împlinire pentru că Ion Miclea este un călător care îşi povesteşte drumurile de-a lungul şi de-a latul lumii cu aerul acela sfătos al ardelenilor bătrini, rămaşi printre noi cu amintirile lor din primul război mondial, şi care nuse mai satură să se evoce. Lumea pe care o descoperă Ion Miclea — de astă dată în capitala Bavariei — este o lume care il miră frumos şi înalt şi în fotografiile sale bănuieşti uimirea aceea de care numai aparatul de fotografiat, singur, nu este încă în stare. Oamenii şi casele şi statuile lor sint priviţi cind cu ochii larg deschişi — şi atunci abia încap pe o pagină întreagă — cînd cu pleoapele strinse de prea multă lumină — şi atunci imaginea se alcătuieşte îngustă şi ceroasă, adunată mai mult în suflet decit pe hîrtîe, cele două turnuri ale catedralei Frauenkirche, de pildă, devenind astfel, mai mult decît un simplu simbol al oraşului. Imaginile de ansamblu şi detaliile compun in această carte un veritabil juntai de călătorie — spontan şi convingător prin Drospetims —, inima oraşului fiind căutată pretutindeni unde istoria a avut destulă vreme să se aşeze atit da duratei încit să nu mai existe pericolul presimţirii că el va bate mai repede sau mai încet decit se cuvine. Berările şi catedralele, statuile, grădinile, femeile, bărbaţii, interioarele şi porţile oraşului exlrnă pentru Ton Miclea numai între cele două simboluri ale liniştii cu care începe şi se sfărşeşte volumul : porumbelul alb şi altarul flăcării olimpice. Ideas pare simplă dar nu este întotdeauna foarte uşor să povesteşti cu ajutorul fotografiilor o astfel de idee. Cu atit mai mult ni cît Ion Miclea ne înfăţişează oraşul dinaintea tumultului sau, dacă vreţi, oraşul de dună olimpiadă adică oraşul in care a mai rămas cite ceva de neuitat şi după ce s-au stins reflectoarele. în aceste amintiri fotografiate ne putem regăsi fiecare dintre noi atîta bucurie artistică — şi nu numai artistică — de cită mai avem nevoie pînă la cartea lui viitoare. (O carte despre Africa, dacă nu mă Înşel). Prefaţa poetului Toma George Maiorescu ne petrece (In limbile română şi germană) pină la începutul planşelor cu imagini, ca un custode inteligent şi delicat, care se opreşte in pragul pinacotecii lăslnd oaspeţilor bucuria de a descoperi singuri emoţia Păcat că această emoţie este umbrită uneori — cu toate condiţiile tehnice deosebite : hirtie bună, calitatea imaginilor etc. — de unele neglijenţe tipografice pe care un ochi de bun profesionist te-ar fi putut evita, făcînd ca această nouă şi frumoasă cartă imprimată la „Arta grafică“ să nu păteze cu nimic nici unele planşe, nici prestigiul tipografiei. Oricum insă, volumul lui Ion Miclea rămîne o reuşită pe care Editura pentru turism a avut toate motivele s-o situeze şi s-o lanseze inaugural sub semnul exigent al „Anului internaţional al cărţii“. Teofîl Bălan Cine plăteşte? In anul 1971, I.J.C.M. — Buzău trebuia să predea, conform sarcinilor contractuale, hotelul turistic „Pietroasele". Trebuia... Prea concesiv sau forţat de împrejurări, beneficiarul, a acceptat amînarea a două termene — pentru ca azi să se găsească în situaţia de a-l accepta şi pe al treilea... Căci ultimul termen era fixat pentru 30 septembrie Car acum, apropiindu-ne defata fatală, constatăm că a fost executat doar 72 la sută din volumul total de investiţii. Alertat, beneficiarul a expediat o scrisoare la I.J.C.M., exprimîndu-şi neliniştite. Perfect îndreptăţite de altfel, cine va plăti salariile celor 50 de salariaţi recrutaţi pentru deservirea hotelului, care este bine-mersi neterminat ? Unde si monteze mobilierul fi celelalte utilaje, care au costat peste 2 milioane lei, fi care acum stau sub cerul liber, beneficiind de ploaie, frig fi vint ? Cine fi cum va putea acoperi pierderile de încasări prin nefuncţionarea hotelului în tot acest timp ? Noi nu ştim — dar aşteptăm răspuns autorizat de la calmul I.J.C.M. — Buzău, constructor şi încurcător de treburi. (C. ZLIBUŢ, coresp. R.I.). Argumentele notei Se spune că nurorile nu se împacă cu soacrele. Iată că intimplarea petrecută la Tufeşti (judeţul Brăila) vine să infirme această părere. Leanca DEPUTAŢII SI CONTROLUL ACTIVITĂŢII COSTESTI (Urmare dirtoa." I) numai valorificarea experienţei acestora in slujba progresului general, ca să nu mai vorbesc de a celorlalţi reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor. Din păcate, am constatat adesea că ea nu e folosită cum trebuie. Comisiile permanente de deputaţi locali — şi cu precădere, cele comunale — sunt uneori inactive, sau observaţiile lor rămîn neluate in seamă de către comitetele executive ale consiliilor populare. în sesiunile de deputaţi locali se fac prea puţine rapoarte ale comisiilor permanente de deputați care să propună măsuri pe o temă controlată, interpelări sunt sporadice... Concluzia noastră pe care am raportat-o Consiliului de Stat este aceasta : lipsa de preocupare pentru folosirea deplină a comisiilor permanente de deputați în controlarea realității și pentru valorificarea propunerilor lor este în dese cazuri determinată de nerespectarea Legii 57 cu privire la organizarea şi funcţionarea consiliilor populare. Uneori, propunerile deputaţilor nu sunt analizate şi rezolvate de Consiliul popular sau Comitetul executiv, şi sunt lăsate pe seama aparatului. Asemenea atitudine nu-i mobilizează şi nu-i stimulează pe deputaţi şi, implicit duce la îngrădirea exercitării dreptului lor de control. — Din cele ce-mi spuneţi, rezultă că există o experienţă in ce priveşte legătura dintre comisia ce o conduceţi şi comisiile permanente ale consiliilor populare. — Da, şi în plus am convingerea că această legătură constituie un ajutor reciproc : ei ne-au ajutat să cunoaştem mai bine realitatea, iar noi le-am împărtăşit din experienţa noastră in organizarea analizelor. — Ce propuneri aveţi pentru întărirea controlului deputaţilor ? — După cum se ştie, controlul face parte din drepturile şi obligaţiile deputaţilor Înscrise in Constituţie precum şi in Regulamentul de funcţionare a Marii Adunări Naţionale. Or, părerea mea este că a sosit momentul cînd e necesar să milităm cu toate forţele pentru asigurarea transcrierii lor integrate la viaţă, pentru a răspunde cum se cuvine sarcinilor de perfecţionare a vieţii sociale trasate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de Conferinţa Naţională a partidului. Bineînţeles, aceasta presupune o bună cunoaştere a legilor pentru a putea fi folosite cu competenţă toate mijloacele legale de control. Am în vedere creșterea numărului de interpelări în sesiuni, de la cele ale consiliului comunal popular, pînă la Marea Adunare Naţională , urmărirea şi sprijinirea aplicării prevederilor legale, a hotărîrilor proprii în activitatea productivă, de comerţ, de prestaţii de serviciu, Invăţămin.. sănătate etc Aşa cum sint intru totul de acord cu faptul că acei deputaţi care nu işi îndeplinesc mandatul încredinţat, să fie revocaţi de către cetăţenii care i-au ales, tot astfel am convingerea r *sult "nul larg al reprezentanţilor aleşi de popor, prin exercitarea integrală a drepturilor lor constituţionale devine acum o forţă deosebit de put u nici în accelerarea pre«rie«"hti întregii noastre vieţi sociale. SPECTACOLELE SĂPTAMINII VIITOARE • Teatrul de Comedie ; PREŞUL de Ion Băieţu. Regia : Ion Cojar; scenografia : Sanda Muşatescu; distribuţia: Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Mihaeli Bula, Marina Demian, Consuela Roşu, Dem. Savu, Mirean, Septilici, Cornel Vulpe, Vladimir Găitan, Constantin Băltărețu, Stefan Tapalagă, Costel Constantnescu, Gheorghe Simonen, Constantin Vintilă. • Teatrul National CIuH O PASARE, DTNTR-O ALTA ZI de Dumitru Radu Popescu; regia: Alexa Visarion; scenografie: Vittorio Holtter; distributie Silvia Ghelan, Gheorghe Nuteriu, Liviu Pozarea, Anca Neculce Maximi'1an, Dorel Viran, Itefg Mops, Mela'm Vrei*, Rodica Daminescu, Chiorarie Radu, Wechte Diesen, Stefan Cristian Pisoschi. , Teatrul dramatic Brasov — A DOUĂSPREZECEA NOAPTE de William Sharmspeare, regia: Eugen Marcus, decoruri și costume: Traien Niţescu; muzica: Zoltán Aladar; distribuţia: Mircea A.ndr°eseu, Patti Lavric Costache Bahi, Ion Fiscuteanu, Paul. Ionescu, Maya Indries, Geta Graag, Eleva Stescu. Den Dorre, Mircea Breaza, Mihai Balg. Dan Săndulescu. • Teatrul „Mihai Eminescu" Botoşani — OMUL CU MIRTOAGA de G. Ciurian; regia: Eugen Traian Borduşanu; scenografia: Elena Buzdugan; distribuție: Virril Raiciu, Doni Bursa, Gheorghe Doroftei, Menu Pizescu, Elana Ligi, Igor Hţuică, Ion Ligi, Eugen Traiant-Borăuţanu, Ion Plăeşanu, Ştefan Pană, Radu Panamare nr.p. Eugen Mazilu, Ildikó Jarcsek, Geta Iliescu. • Teatrul ..Ţăndărică“ — ARICIUL ALBASTRU de Alexandru Popescu: reaia şi pănuşile : Prosta Viig (Norvegia); decorurile: Mioara Buescu; muzica : Paul Urmuzescu. DRUM IN PENUMBRA -• producţie a studioului cinematografie „Bucureşti“; scenariul Petru Popescu; regia: Lucian Bratu; imaginea: Nicolae Girardi; distribuţia: Margareta Pogonat, Cornel Coman, Ileana Stana Ionescu, Carmen Galin, Ioana Ciomirian, Octavian Cotocu, Iulian Vişa. MAREA HOINĂREALA — producţie a studiourilor franceza; scenariul şi regia: Gerard Oury; distribuţia: Bourvil şi Louis de Funds. O comedie bgriescă. AGENTUL NR. 1 — producţie a studiourilor poloneze. Regia: Zbigniew Kuzminski; in rolul principal: Karol Strasburger. Un film de spionaj închinat luptătorului antifascist Jerzy Szainowicz Iwanov. MISIUNEA SUBLOCOTENENTULUI SIPOS — producţie a studiourilor din R.p. Ungară . Regia: Tamas Fejér; în rolul titular: Gábor Harsányi, Film poliţist de atmosferă. SATUL COPILĂRIEI (Urmare din pag. 1) cit de mult ni s-ar părea ci reprezentăm, nu putem crede că satul nostru, acest frumos şi mînăru sat, n-ar putea trăi fără noi. Nu gindim asta şi nici nu se întîmplă aşa. Satul îţi vede liniştit de treburi, iar plecările din el, plecările noastre, în loc de a-l osteni il înviorează şi-l fac mai puternic. Un tat e ca o fîntînă. Cu cit scoţi mai multă apă din această fîntînă, cu atit apa pe care o descoperi un adine e mai bună. Departe de a seca, fîntînă se împrospătează şi inviazi. Cu fiecare om de seamă care pleacă din sat se creează aici, nu doar simpla necesitate a naşterii altuia, ci chiar întiiele premise ale acestei naşteri. Un tat e ca o fîntînă. Cred în existenţa durabilă a satului românesc. Mi-e scumpă imaginea ţăranului român al fericitului mîine. Ştiu şi simt fi spun cu încredinţare că nu te poate fără ţărani, fi că România nu e România, fără ţăranii ei fi fără sateieri Cînd zic ţăran şi cînd zic sat, nu vreau să înţeleg ţăranul altui veac fi satul altor vremuri, ci ţăranul din România socialistă a anului 1972 ţi satul botezat în această istorie. Cind zic ţăran fi cînd zic sat, eu văd un om demn şi o colectivitate demnă atinse de fiorul modernităţii dar în nici un caz de bolile vremii moderne. Eu nu pot concepe satul ca pe o mineca a oraşului pe care un edil sau altul s-o suflece cind vrea. Satul există. Ţăranul există. E o virtute să-ţi păstrezi satele şi tiranii într-o epocă în care polii asterizaţi ai planetei înţeleg cu durere că fumul, zgomotul şi falsul universalism înstrăinează omul de condiţia lui. La Conferinţa Naţională a Partidului s-a hotărît cu claritate că satele se vor dezvolta, ci vor avea loc sistematizări, ci viaţa la ţară nu se va diferenţia de cea de la oraş calitativ ci formal. Adică, înţeleg eu, ţăranii vor trăi alt fel de viaţă bună decît orăşenii,reu o viaţă mai rea. Satul românesc nu e, în genere, opac la ceea ce e nou. Ţăranul român învaţă repede cum se pune o antenă pe casă. Şi n-avem motive să exagerăm cu neîncrederea în capacitatea satului de a se reîmprospăta şi de a primi binefacerile modernităţii. Dar trebuie să luptăm cu ceea ce e rău in modernitate. Să nu transformăm satele noastre în nişte teritorii cubice de prost guşă care să sacrifice, de dragul chiuvetei, însemnele unui întreg specific naţional. Căci sunt unii care-şi închipuie că dotările sanitare ale locuinţelor sunt incompatibile cu o prispă răcoroasă şi la fel de sanitară. Cred în existenţa durabilă a satului românesc. Şi asta deşi nu trăiesc într-un sat, ci într-un oraş. Mă-ntorc in satul copilăriei mele, astăzi, pentru că îmi place superba mindrie cu care acest sat ţi-a văzut de treabă, fără să-l deranjeze prea mult că i-au plecat ba unul, ba altul dintre fii. Mă uit la numele şi la numărul celor ce au plecat din Bărca. Sunt, unii dintre ei, oameni destul de importanţi şi reamărul lor nu e deloc neglijabil. Sînt mulţi fii ai acestui sat, trăitori prin alte părţi, şi culmea e că mîndria acestui sat e că i-a dat pe toţi, cu alte cuvinte că nu-i are. Dar, de fapt, fi de fapt, nu e adevărat că noi trăim numai în ar fi|| parte. Uite, sintem destul de mulţi, un fel de sat volant ce vine în această duminică la locul rădăcinii. Vasăzică, acolo e Dăznăţuiul, dincolo în deal sunt viile, pe la Monumentul din faţă şcolii trec şi acum tineri, vasăzică, aia e Baboia, vasăzică aproape că s-a desfiinţat ştiubeiul. Vasăzică aţa. Un sat e ca o eternitate. A bătut grindina, au căzut trăznete. o parte din grîu a avut cărbune, dar lucrurile merg mai departe. Au murit şi s-au născut oameni şi, iată, în afară de naşteri şi morţi mai sunt şi plecările. Unii mor, alţii se nasc, alţii pleacă. Un sat e ca o sfidare aruncată destinului. Un sat e ca o împotrivire la tot ce e trecere şi slăbiciune. Cît încă mai ai un sat al copilăriei, eşti viu, cît încă mulţi dintre ai tăi mai sint acolo, cu munca lor grea, cu bucuriile şi necazurile lor, ci încă ţi-e dor, ci încă mai fiii ochii celor ce vin, de acolo de unde ai venit fi tu, totul e în regulă, o, tu orăşan din prima generaţie ! Totul e în regulă. Şi totul e aşa pentru că, în loc să sufere de dorul celor plecaţi, satul a ştivit să nască la vreme alţii. Astăzi, mergem la Bărca. Fiecare avem un sat al copilăriei. Fiecare avem o secundă de iluzii, în ziua noastră de muncă şi de încordare, o secundă in care credem că ne întoarcem în acelaşi sat, de unde am plecat. Dar eu cu toată puterea melancoliei o spun, cu toată emoţia vă declar că nu ne întoarcem in acelaşi sat, că satul copilăriei noastre a rămas acolo unde s-a încheiat copilăria noastră şi că noi nu revenim decît într-un joc care mai poartă numele unei uşcări dispărute odată cu fiecare din cei plecaţi şi s-a reînnoit altfel cu fiecare nou născut. Noi, cuiva, ne întoarcem azi în satul copilăriei noastre, dar trebuie să ştim bine că ne întoarcem într-un sat care e al celor ce-l ţin pe umerii lor, în fiecare noapte nedormită decît pînă la 3-4. Drepturile noastre nu sint decit drepturile amintirii, adică drepturi sentimentale. în rest, hotărăsc oamenii cere au rămas acolo de unde noi am plecat. Astfel văzute lucrurile, întoarcerea, pentru o zi în satul copilăriei nu e o excursie, ci un drum în conştiinţă. COTIDIENE* COTIDIENE Bordea din localitatea sus-amintită nu avea nimic cu soacra. Ea nu se înţelegea cu... socrul ! De 17 anii, ei se aflau într-o continuă ceartă şi, de curind, Leanca Bordea şi-a propus să aibă o discuţie tare cu tata-socru. Drept care, şi-a pregătit minuţios „argumentele" : un ciomag gros, pe care l-a aşezat ca să-l aibă la indemină, după care a aşteptat venirea bitrinului (77 de ani). Cind acesta a sosit, Leanca a început să-l convingă cu... ciomagul, în aşa măsură incit octrinul a avut nevoie de 25 de zile de îngrijire medicală. In faţa consătenilor, revoltaţi de purtarea ei inumană, Leanca a încercat să se scuze fi si arunce rina pe socru care, chipurile, ar fi vrut „s-o omoare" — dar cetăţenii care au văzut cum i-a desfăşurat „discuţia", au intervenit, restabilind adevărul prin mărturiile lor. Aşa ci Leanca va fi acum fi ea lovită — dar de lege, care ea, nu bate cu parul (V. CHIURTU — coresp. R.L.) Copacul salvator Autocamionul 21—PH—2137, aparţinind I.L.F. Prahova, cobora pe o curbă de la Predeal. In drum însă, s-a defectat sistemul de frinare şi şoferul Andrei Teodorescu a încercat să evite ciocnirea cu două autoturisme care veneau din sens opus. A virat la stingă, dar autocamionul a deviat de la poziţia normală, răminind în Sintem deosebit de plăcut impresionaţi atunci cînd observaţiile critice apărute in rubrica noastră găsesc rezonanţe prompte la partenerii vizaţi Şi cînd aceştia reacţionează matur, cinstit şi responsabil, Ştiind să despartă perfect grăuntele de umor de seriozitatea măsurilor care se impun. Este echilibru precar, susţinut, doar de un copac. Un copac care a făcut ca hăul prăpastiei să nu înghită vehiculul, iar conducătorul lui, să scape nevătămat. (P.M.R. — Foto : ION POPOVICI), cazul întreprinderii de construcţii şi montaj pentru industria alimentară, care ne anunţă că nota noastră ..SEDUSE ŞI ABANDONATE“. Din care relevam că şantierul „Moldova" al ICMIA a atacat construcţia mai multor obiective economice, părăsindu-le apoi - „a făcut obiectul unei analize tehnice a conducerii întreprinderii, hotărindu-se luarea următoarelor măsuri : 1) refacerea lucrărilor greşit executate în contul celor vinovaţi ; 2) completarea efectivelor de muncitori cu meseriaşi de calificare superioară; 3) sancţionarea inginerului şef al şantierului Moldova, Nenu Gheorghe, cu reducerea indemnizaţiei de conducere, pe luna septembrie, pentru neexecutaree® atribuţiilor de serviciu şi a notelor de comandă ; 4) supravegherea lucrărilor direct de către directorul întreprinderii care este detaşat de forul tutelar la şantierul Buzău pînă la terminarea lucrărilor ; 5) detaşarea din centrala întreprinderii a patru ingineri pentru coordonarea directă a lucrărilor. Recunoaşterea sinceră a greşelilor subiective comise pe acest şantier, obligă conducerea întreprinderii să urmărească foarte insistent ca prin eforturile ce se vor face să se realizeze recuperarea întîrzierilor şi intrarea în funcţiune a obiectivelor în cursul lunii octombrie a.c.“. Ce mai putem adăuga, decît că mulţumim pentru acest răspuns, caracterizat prin seriozitate şi sîntem convinşi că şi îndeplinirea măsurilor va purta aceeaşi caracteristică. Rubrică redactată de Pia Rădulescu Ecoul cotidienelor „Románia libera" MEMENTO GîSEllE : Opera Română (16 43 20), ora 19.30 ; O SCRISOARE PIERDUTA : Lotru! ..lucia Sturdaa Bulandra" — sola din Eki. Schitu Mogureanu (14 60 60), ora 20 - PfiETML — premieră : Teatru! de comedie (16 64 60), ora 20 ; REVISTA ARE CUVÎNTUl : Teatrul ,.C. Tănase" — sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 ; INTR-UN CEAS BUN : Tectu! ,,Ion Vasilescu" (12 27 45), ore e 10. 16 şi 19.30 ; PUNGUŢA CU DOI DANI : Teatrul Ţăndărică — sa'a Academia (16 14 92), ora 11 şi O POVESTE CU CTNT5C, ora 11 losa'a Victoria (15 23 77) ; RECITAI EXTRAORDINAR DE SONATE, ora 20 la Ateneul Român ; CONCERT EXTRAORDINAR DE MUZICA FOLK — POP — ROCK susţinut de Metanie — S.U.A., în studioul de concerte a! Radioteleviziunii, orele 19.30 şi 22. CINEMATOGRAFE UN CANDIDAT LA PREŞEDINŢIE » Patria (1186 25), oere 9 — 11.30 — 14 - 16.30 - 19 _ 21 15 . OPIUl ŞI BÎTA ! Capitol (16 29 17), orele 9 - 11.15 — 13.45 — 16 — 18.30 — 21 ; BAMBI : Scala 111 03 72), orele 9 — 11 — 13 — 15 — 17 — 19 — 21 . AVENTURILE UNEI PRINȚESE GERMANE IA CURTEA REGELUI SOARE : Luceafărul15 87 67), orele 8.45 — 11.15 - 13.30 — 16 — 13.30 — 21 ; București (15 61 54), orele 8.45 — 11 - 13 30 — 16.15 - 18.45 — 21 . SFTNTA TEREZA ȘI DIAVOLII Central (14 12 24), orele 9.15 — 11.30 - 13.45 — 16 - 18.15 - 20.30 ; Giulești (17 55 46), orele 13.30 - 18 — 20.30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 — 18 — 20 15 ; MANIA GRANDORII : Festival (15 63 84), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 — 18.15 — 20.30 ; Feroviar (16 22 73) pe la 9 — 11.15 — 13 30 --15.45 - 18.15 - 20.30 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 - 13.30 - 20.45 ; Modem (23 71 01), orele 9 - 11.15 — 13.30 — 16 - 18.15 - 20.30 ; FATA CARE VINDE FLORI , Victoria (16 28 79), orele 9.30 — 12.15_ 15 - 17.45 - 90.30 ; UN ADEVAR PE JUMĂTATE lumina (16 23 35), orele 9 — 11.30 — 14 15 - 17 - 20 ; SI PRIETENII SAI: Doina (16 35 38), orele 14 — 16 — 18 — 20 La orele 9.30 — 10.45 — 12, program pentru copii ; LUMEA ANIMALELOR : Timpuri No. (15 6110), orele 9.30—20. 0 în continuare ; ; MESAGERUL: Favorit (3106 15) orele 9.15 — 11.30 - 13 45 - 16 -18 15 — 20.30 -J®** * TORA I TORA ! I Excelsior (18 10 88) orele 9 - 12.30 — 16 — 19.30 : Gloria (22 44 01). orele 9.15 — 12.30 16.15 19.30 : Flamura (23 07 40). orele 9 — 12.30 ~ 16 — 19 30 : FELIX Sl OTILIA t Ura (31 71 71) orele 15.30 -19 •. BINECUV1NTATI ANIMALELE Sl COPHI : Busesti (15 62 79). orele 15.30 — 18 — 20.15 . DACA E MARTI. E BELGIA : Grivita (17 08 58). orele 9 — 11.15 — 13.30 - 15.45 - 13.15 - 20 30 , Mosilor 1 12 $2 93) orele 15.30 - 17.45 - 20 , LUPUL NEGRU : Ferentar. (23 17 50). orele 15.30 - 17 45 - 20 , BALADA LUI CARLE HOGUE : Dacia 116 26 10). orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 - 18 15 - 20.30 , Drumul Sării (31 21 ’3), orele 15.30 — 17.45 - 20 ■ PESCĂRUȘUL: Pacea (31 32 52). orele 16 — 18 — 20 ; CREIERUL: Bucegi (17 05 47). orele 15.45 - 18 - 20.15 : Morita (14 27 14), orele 9 - 11.15 — 13.30 — 15.45 — 18 — 20 30 ; CORNUL DE CAPRA , Arta (21 31 86), orele 15.30 - 18 - 20 15 . NEVĂZUT NECUNOSCUT : Unirea (17 10 21), orele 15.30 - 18 — 20.15 : PERMA DIN ARIZONA : Cotroceni (49 48 48). orele 15.30 — 19 : Popular (33 15 17) orele 15.30 — 19 ■ CĂLĂREȚII: Floreasco (33 29 71) orele 15.30 - 18 - 20.30 : Torni* (21 49 46). orele 9 - 11.15 — 13.30 — 15.45 - 13 - 20 15 : 20 000 DE LEGHE SUB MARI : Crinpas. (49 21 15) orele 15.30 — 18 — 20.30 . AVENTURI LA MAREA NEAGRA ( Rahova 23 91 00) orele 15.30 — 19 . PROCESUL UNEI STELE : Volga 1119126) orele 9 - 1 15 — 13.30 - 15 45 - 18 15 - 20.30 . MĂRTURISIRILE unui comisar de POLITIE FĂCUTE PROCURORULUI REPUBLICII : Viitorul (11 48 03), orele 15 45 - 13 - 20.15 . GENTLEMENII NOROCULUI : Cosmos 135 1915). orele 15.30 — 17.45 — 20 : JOCUL DE-A MOARTEA ! Munca (21 50 97) orele 15.30 - 18 — 20 15 : NAUFRAGIAŢI IN SPAŢIU . Flacăra (21 15 40). Orele 15 30 19 . FUGA DUPĂ LINIŞTE . Progresul 123 94 10) orele 15.30 — 18 — 20.15 } EE2HE Programul 18-15 , GimnorfKc'GjGi pentru tofî ; 8.30 : Cravatele roşii ; 10 : Viaţa satului ; 11.10 : André Jouyet şi Aaron Copagnet la pupitrul Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii Române ; 12: De straja patriei ; 12.30 : Emisiune îr» l'misg maghiară ; 14 . 360 de grade. Din sumar ? Roadele pamîntului de pe Argeş pe Someş ; Laureaţi ai corvcursului international de Ig Hertzggenbach (Olanda) ; „Casca de aur" — concurs ’ international de dir-tra-cîc ; Hochei pe ghiaţâ : Cehoslovacia — Canada ; Mărturii din alte veacuri ; Parady modei de toamnä-iarnä ; 18.30 : „Civilul" ; 18.55 : Vetre folclorice : 19.20 : 1 001 de seri ; 19.30 : Telejurnal ; 20.05 : Muzică populara ; 20.15 : Film artistic : „Secretul de la Santa Vitoria" ; 22.30 : Pekin în sdrobatoare ; 22.50 : Telejurnal. Programul 2 12.30 : Promenada duminicală ; 20.05 : „Fiica Soarelui" ; 20.35 : Teatru liric TV. . ..Pana Leshea Rusalim", opera de Paul Constantinescu. Libret de Victor Effimu ; 22 : Sâptamîna culturală bucureșteana ; 22.15 , Mannix.