România Liberă, august 1973 (Anul 31, nr. 8949-8974)

1973-08-01 / nr. 8949

„Era Socialistă" O REVISTĂ DENSĂ, DE ÎNALTĂ ŢINUTA PUBLICISTICĂ Numărul al doilea pe luna iulie al revistei .,Era Socialistă“ încorporează citeva articole care se convertesc în tot atitea contribuţii pentru domeniile respec- • tive. O problemă cardinală,pentru definirea ariei și profilului ştiinţei conducerii, pentru înţelegerea concepţiei pe care partidul nostru o aşează la baza construcţiei de stat este abordată în articolul semnat de către tovarăşul Manea Mănescu, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, despre planul raţional unic de dezvoltare economico-socială a României. Pornind de la tezele formulate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cunoscuta sa intervenţie la deschiderea colocviului privind problemele ştiinţei conducerii, de la prevederile legilor recent adoptate, autorul analizează un şir întreg de aspecte care derivă din conceptul de plan naţional unic : conducerea de către partid a vieţii sociale, pe baza planului naţional unic ; raportul dintre conducerea întregii societăţi, pe baza aceluiaşi plan naţional unic, şi spre a cita : ,,autonomia funcţională a unităţilor economice, social-culturale şi administrativ-teritoriale“, rolul şi sfera de manifestare a democraţiei economice, participarea maselor, a organelor de partid şi de stat locale la fondarea indicatorilor de plan. Privitor la această din urmă latură se arată : „Contactele permanente ce se realizează în procesul elaborării planului pe toate treptele ierarhice şi intre unităţile economice şi sociale, precum şi pe teritoriu, creează condiţii pentru ca programele noastre de creştere economică să fie cit mai bine fundamentate şi corelate iar prevederile lor să fie mai temeinic cunoscute de către cei care trebuie să le realizeze“. Un alt grup de probleme sunt analizate de către Constantin Mitea, în articolul intitulat „Profunde mutaţii şi schimbări in direcţia destinderii, colaborării şi păcii“. Autorul stăruie asupra aprecierii pe care partidul şi statul nostru o dau fenomenelor ce au loc în momentul de faţă pe arena internaţională, schimbărilor in raportul de forţe care s-au produs, multiplelor măsuri şi iniţiative cares-au luat în ultima vreme in direcţia instituirii unui climat favorabil securităţii colective, încrederii reciproce, colaborării şi cooperării intre toate statele. Sintetizindu-şi observaţiile, autorul conchide că „întreaga activitate internaţională desfăşurată de România demonstrează încă o dată, că politica externă — ca şi întreaga politică a Partidului Comunist Român, a statului nostru socialist — dă glas intereselor fundamentale ale poporului român şi, în acelaşi timp, corespunde pe deplin cerinţelor dezvoltării mondiale contemporane, a cauzei generale a socialismului, progresului şi păcii“. Un interesant studiu publică conf. univ. dr. Pavel Ioniţă în legătură cu legea valorii, cu mecanismul de funcţionare a ei în actuala etapă a dezvoltării societăţii noastre socialiste, cu implicaţiile pe care le are in creşte- rea eficienţei economice. Profesorul universitar dr. docent Dumitru Berciu aduce în prim plan citeva din problemele care preocupă la ora actuală arheologia. Revista continuă să dezbată aspecte ce decurg din proiectul de norme ale vieţii şi muncii comuniştilor. Remarcabil din acest punct de vedere mi se pare articolul prof. dr. docent Anver Zoltán de la Institutul de medicină şi farmacie din Tg. Mureş. „Era Socialistă“ face joc, şi în acest număr, unor comentarii pe marginea unor lucrări apărute in ţara noastră şi peste hotare. In concluzie, un număr care atestă într-un grad înalt eforturile revistei „Era Socialistă“ de a se situa în centrul actualităţii politice, de a contribui la accen- tuarea efervescenţei spirituale, fenomen atit de propriu, astăzi societăţii româneşti. Ion Pavelescu l Pagina a 2-a — 7 august 1973 festivalurile şi citeva cerinţe de calitate De la început se cere evidenţiat un fapt : majoritatea festivalurilor artistice şi-au ciştigat un bine meritat prestigiu prin valorificarea bogăţiei artei amatoare şi a folclorului nostru, prin multiplele satisfacţii estetice oferite oamenilor muncii. S-au impus în circuitul artistic intern, prezentind din ce în ce mai mare interes şi pentru turiştii străini, serbări populare sau folclorice, tradiţionale, s-austatornicit şi citeva festivaluri cultural-artistice de amploare, de asemenea, foarte apreciate sunt festivalurile folclorice complexe. Multe festivaluri şi serbări populare păcătuiesc , însă prin lipsa de semnificaţie, prin improvizaţie, prin unilateralitate sau, Invers, prin caracter forţat eclectic, prin tentă de grandilocvenţă sau prin scop în sine, „festivalier“. Fiecare festival, cit de mic, este de dorit să aspire la rang de unicat, la originalitate. Dar acest deziderat nu poate fi realizat prin mişcare masivă de formaţii artistice, prin cadrul forţat şi contrafăcut, prin supraconsum de foi de staniol, bărbi, mustăţi, cai, harnaşamente, lumini şi sunete stereofonice, cu vagoane de mititei şi cisterne de bere! Nu! Justificarea, rezistenţa şi longevitatea fiecărei manifestări cultural-artistice după ce — firesc — i s-a găsit profilul şi mesajul şi, neapărat, rădăcini bine înfipte in spiritualitatea locului, se pot clădi printr-o intensă muncă, prin conjugarea eforturilor tuturor factorilor care răspund sau beneficiază de actul cultural-educativ, prin vehicularea unor idei novatoare, printr-o permanentă creștere valorică. Evident stimulează activitatea și dau rezultate bune acele ,,săptămini“, „decade“, sau „luni“ ale culturii şi educaţiei socialiste, dar acţiuni de cultură şi educaţie nu se organizează, oare, întregul an, permanent ? Soluţia este ca festivalul să fie evenimentul de virf în viaţa spirituală a localităţii sau judeţului, iar activităţile diferenţiate, izvorîte din aria tematică largă a manifestării respective, să capete incacaramentul calendaristic pe parcursul întregului an, fireşte la scara organizatorică şi cu încărcătura culturală obişnuită. Ţinînd seama de cele de mai sus, forma cea mai nimerită ni se pare aceea a festivalurilor cultural-artistice complexe, a manifestărilor folclorice tradiţionale cu caracter multilateral. Se impune însă o restructurare şi o îmbunătăţire a organizării materiale a acestora, de la plasarea scenei şi asigurarea tuturor condiţiilor tehnice optime pină la aranjamentul comercial şi precisa organizare a târgului propriu-zis, vizînd multiplele aspecte de popularizare, de triere valorică a produselor artizanale de vînzare etc. Se cere în egală măsură un efort de imaginaţie din partea tuturor factorilor educaţionali interesaţi, inclusiv a oficiului judeţean de turism. Apoi — şi nu în ultimul rând — este necesară o revizuire calitativă a spectacolelor folclorice, momente de virf ale fesrtivalurilor sau serbărilor populare, care să valorifice folclorul local, prezentîndiu-l publicului în condiţiile şi rigorile legilor spectacolului. In afara spectacolului amplu de pe scena principală s-ar putea organiza în diferite alte puncte ,,microspectacole“, de genul horelor ţărăneşti, manifestări artistice cu vădit caracter popular — carnavalesc, spectacole de păpuşi, concerte de estradă, desfăşurate simultan, care ar aduce spontaneitate, ar interesa grupuri mai numeroase de participanţi, ar asigura un spor de varietate şi atractivitate. In cazul festivalurilor locale, formaţiile trebuie să reprezinte o vatră folclorică anumită (comuna respectivă) şi pu întregul peisaj folcloric al judeţului. In schimb, la festivalurile cu profil interjudeţean, se impune mai multă varietate, fiecare judeţ alesînd cele mai reprezentative grupuri folclorice care să prezinte folclorul judeţului prin eşantioane zonale, de asemenea reprezentative. Un gol vizibil, timid acoperit, este spectacolul de satiră populară, care să fie integrat în tematica festivalurilor sau să ambiţioneze la o existenţă de sine stătătoare. Savoarea, suculenţa, incisivitatea şi — mai ales — eficienţa unor spectacole satirice populare, in care umorul sănătos şi vorbele pline de tîlc şi învăţăminte ale hâtrului Păcală şi ale fraţilor săi intru haz şi înţelepciune să îndrepte, prin rîs şi voie bună, metehnele — nu mai trebuie probate. In privinţa festivalurilor şi concursurilor de muzică uşoară, majoritatea improvizate, fără suport valoric, se impune o urgentă revizuire, începînd cu elaborarea unor condiţii, a unor criterii stricte de preselecţie a concurenţilor şi terminind cu asigurarea unui cîştig educativ de informare şi formare pentru participanţi şi public. Şi să ne amintim cit mai des şi de muzica cultă ! In încheierea acestor citeva consideraţii credem că, dincolo de serbările populare şi festivalurile mari, mijlocii şi mici care se organizează, este necesar să se acorde o atenţie sporită mişcării permanente a unor formaţii şi ansambluri duţin numai folclorice dar, In primul rînd, acestora, intr-un circuit interjudetean sau republican, organizîndu-se turnee. Extinzlnd aceste formule, responsabilii culturali din staţiunile balneo-climaterice, ţinînd seama de cerinţele oamenilor muncii veniţi la odihnă, ar putea solicita formaţiile şi ansamblurile cele mai apreciate de amatori să asigure — mai ales sîmbătă şi duminica — o permanentă agendă artistică. Sunt dificultăţi ? Considerăm că există la îndemina tuturor oficiilor judeţene de turism modalităţi de rezolvare a lor. Cea mai simplă ni se pare organizarea unei excursii de 2, 3 zile pentru ansamblul folcloric respectiv, asigurîndu-se spectacole artistice în staţiune, artiştii amatori resimţind caracterul stimulativrecreativ al micro turneului, iar contravaloarea excursiei fiind acoperită de reţeta obţinută. Fiecare spectacol ar putea fi însoţit în holul teatrului, casei de cultură sau clubului de o expoziţie de artă populară, artizanat etc. Burta organizare a festivalurilor artistice cere cunoaştere, perseverenţă, iniţiativă, fantezie, dăruire... Vlad Andrei 24 de ore. (Urmare din pag. 1) probată de ing. şef Fotescu şi preşedintele comitetului sindicatului, Gligor Kreţ. Nu, nu au venit să constate starea drumurilor şi podurilor din zonă, din „excursie de agrement“ (citat din delegaţie). — Şi cît vă costă excursia, tovarăşi ? — Nimic... Adică benzina... Ora 16. Ne îndreptăm spre Mangalia şi ne oprim la bariera de cale ferată din preajma ţintei noastre. Aici stăm... o jumătate de oră (!), in care timp medităm la valoarea timpului şi a unui pasaj de nivel pe o autostradă. Facem şi unele determinări : In 10 minute de blocare a circulaţiei, se creează o coloană compactă de maşini, lungă de un kilometru. După deschiderea barierei, nerăbdătorii încep depăşirile, mai mult sau mai puţin reglementare, dar circulaţia se mai descongestionează abia la noua arteră ocolitoare, care evită Mangalia. Ora 17. Traficul creşte cu fiecare minut. Revenim. La intersecţia Neptun-Olimp un nerăbdător nu acordă prioritate nici măcar maşinii miliţiei. Bănuim, un începător. Aflăm, cu surprindere, că omul de la volanul Daciei 1300 cu nr. 7—B— 6303, Florian Stoicescu, condu- otă cu oră, ce din 1964 şi este aviator. („ţi- am acordat prioritate ? Spuneţi ce am de plătit, că vă văd porniţi...“ Iată şi un stil personal de comportament). Ora 18. Revenim la Constanţa. Echipajele miliţiei şi agenţii da circulaţie au depistat o adevărată agenţia clandestină de taximetre ! Amatorii de cîştiguri ilicite, proprietarii unor autoturisme au început să exercite o veritabilă concurenţă întreprinderii de transport. Participăm la urmărirea, şi cercetarea unor cazuri, ceea ce ne răpeşte peste două ore. Cercetările continuă... Ora 20,30. Pe Bd. Alexandru Lăpuşneanu este „vînturată“ o semiremorcă (31-CT-2292) , la volan Isacar Peradin. Suflă şi înv°rzeşte zdravăn o fiolă.. Scurtă vreme după el reuşeşte aceeaşi „performanţă“ şi Octavian Broască care conducea vijelios autoturismul-CT-1545. Pe artera principală din Mamaia, Ion Enciu îşi „şterge“ autobuzul (31—CT—5714) de un alt autovehicul. Fiola se înverzeşte şi la el. Amenzi, sancţiuni şi... Ora 22:35. Pe artera Olimp- Neptun, autocarul cu nr. 33—B —9630 face un autentic slalom printre autoturisme. „Grăbitul“ de la volan este şoferul Tudor Păsărică. Omul nostru suflă pe şoselele şi el în fiolă şi o înverzeşte bine. Nemulţumit însă de... „reuşită“ protestează : „Nu-i fiola mea, dom’le“. Pe a doua o înverzeşte la postul de Miliţie. Dar „distracţia“ costă (500 lei amendă şi suspendarea permisului de conducere pe o lună). Cam mulţi adepţi ai lui Bachus in zona de influenţă a lui... Neptun ! Ora 1,42. Ni se semnalează un accident pe şoseaua Brăila-Constanţa. Sunt 50 km, pe care îl parcurgem în 30 minute. Pentru familia Savin din Galaţi (str. Albatros nr. 1), vacanţa se termina tragic, înainte de a începe. Obosit, Vasile Savin a adormit la volan. Autoturismul a părăsit partea carosabilă şi proiectat într-un copac cu violenţă s-a transformat intr-o aglomerare de fiare. Silvia Savin, soţia conducătorului, în virstă de 38 de ani, a încetat din viaţă. Zorii zilei ne găsesc din nou la Mangalia. Un tren soseşte la ora 4 şi toată zona din preajma gării se animă. Noii veniţi caută taximetre, care nu prea sunt. Sunt folosite drept taximetre şi... trăsurile cu cai, de agrement ! Ora 6, este şi ora declanşării unei operaţiuni cu care vrem să încheiem ancheta noastră. Operaţiunea „Filtru total“ de pe DN 3 — Ostrov-Constanţa — litoralului este dirijată de lt. col. Vasile Mazilu. Radar, echipaje motorizate ale miliţiei, inspectori ai I.T.A., agenţi de circulaţie, fluiere, semnalizatoare, proceseverbale, mă rog, tot arsenalul, plus un reporter, la km 17+200, in punctul Valul lui Traian. Pină la ora 10 sunt „filtrate“ aici 361 autovehicule. Spicuim din carnet : „autocamionul 21-SB-1824, cu remorcă, încărcat cu 4 000 sticle de vermut alb comandat la Vinalcool-Sibiu de către I.J.E.C.OO.P.-Constanța pentru cooperativa de consum Murfat- iar cu comanda 160/20 iul. 1973 rătăcește pe litoral in căutarea unui amator de vermut. Cooperatorii refuză primirea vermutului pe motiv că... nu l-au comandat ! Ce să facă ei cu atîta vermut într-o zonă a... vinului ?! Notele din carnet ar fi suficiente pentru încă un număr egal de pagini cu cele scrise pină acum. Ne oprim aici. Pină la Ultima oră a anchetei noastre mai avem timp doar să consemnăm o veste : chiar în această dimineaţă, la sediul Serviciului circulaţiei au fost înminate 118 permise de conducere absolvenţilor Şcolii de şoferi amatori din Constanţa. Fericiţilor posesori ai carnetului roz, sincere felicitări şi... Drum bun ! (118 din 140 cursanţi ! Procentaj excelent). Suprema inconştienţă In comuna Fintănele (judeţul Mureş) funcţionează o coloană de autovehicule a unei intreprinderi ploieştene. In calitate de mecanic auto a fost detaşat aici Vasile Butoi. Intr-una din seri dornic de o plimbare, Butoi s-a urcat la volanul unei autocisterne proprietatea întreprinderii şi, deşi n-avea permis de conducere a plecat la drum, spre Sovata. La ciţiva kilometri depărtare de Fintănele, la o curbă periculoasă, Butoi a pier■ dat controlul volanurii, astfel incit autocisterna a părăsit şoseaua, a lovit un stilp de susţinere a cablurilor electrice, s a răsturnat un şanţ şi a luat foc. Dindu-şi seama de pericol încă înainte ca maşina să intre in şanţ, Butoi a sărit afară şi s-a întors la Fintănele. Abandonată, autocisterna ardea cu flăcări mari. Un localnic, Szocs Colomon, văzînd incendiul s-a apropiat de locul respectiv. Numai că, in apropierea autocisternei se afla un cablu electric smuls de pe stilp pe care Szocs, neobservindu-l, l-a atins. Electrocutat, a fost internat în spitalul din Singeorgiu de Pădure dar n-a mai putut fi salvat. Reţinut de autorităţile de anchetă, Vasile Butoi, urmează să dea socoteală pentru inconştiența sa. (I. DELEANU — coresp. R.l.). Unde se poate bea o bere ? In miez de vară, cînd mercurul termometrelor urcă vertigi Ce reglementări trebie să stea în atenţia echipelor care controlează unităţile de învăţămînt preşcolar Cum grija şi atenţia statului faţă de copii reprezintă o problemă socială esenţială, este firesc ca problema verificării modului de funcţionare a creşelor, grădiniţelor, leagănelor, căminelor pentru preşcolari să figureze printre principalele atribuţii legale ale echipelor de control obştesc. Ce reglementări trebuie să cunoască ele pentru a acţiona cît mai eficient în acest domeniu ? Iată tema consultaţiei de astăzi, acordată de IONELA CORNESCU, judecător la Tribunalul Suprem, vicepreşedinte al Consiliului municipal Bucureşti al Frontului Unităţii Socialiste. — înainte de a mă ocupa de prevederile legale specifice acestui domeniu vreau să subliniez faptul că o principală condiţie a eficienţei controlului obştesc o reprezintă însăşi componenţa echipelor. Activînd şi pe tărîm obştesc, am putut să-mi dau seama că un control temeinic, de calitate, un control realmente util pentru beneficiarii lui, îl exercită echipele de control obştesc alcătuite din femei. Explicabil. Femeile sînt mame, gospodine, au vocaţie înnăscută de psiholog, de pedagog, ele au capacitatea să vadă in fiecare copil propriul lor copil, aşadar controlul lor poate să ipmănuncheze, firesc — alături de o profundă cunoaştere a legislaţiei — şi devotament, afecţiune, pricepere pentru îmbunătăţirea substanţială a servirii publice, atit de necesare într-o zonă atit de importantă din punct de vedere social. Cunoscind îndeaproape experienţa şi potenţialul de muncă al femeilor, sunt convinsă că observaţiile, propunerile, criticile pe care le fac în calitate de membre ale echipelor de control obştesc pot să depăşească cu mult observaţiile de moment, mergind la constatări de substanţă, atit în domeniul gospodăririi bazei materiale a unităţilor de învăţămint destinate preşcolarilor, cît şi în procesul educativ propriuzis. — Ce acte normative reglementează problema bunei gospodăriri a acestor unităţi ? — Pentru a avea o imagine da ansamblu a măsurilor legislative in materie, recomand studierea Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 297/1952 care se ocupă de ocrotirea copilului în general şi în special în creşe şi cămine, Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 368/1956, privind organizarea şi finanţarea grădiniţelor de copii, cu modificările ulterioare, precum şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1316/1969 privind aprobarea categoriilor de clădiri destinate creşelor şi grădiniţelor. Privind din acelaşi unghi al asigurării bazei materiale a învăţămintului preşcolar şi al bunei sale gospodăriri, deosebit de importantă, îmi apare controlarea felului in care se respectă prevederile articolului 19 ale Legii nr. 11/1968 referitoare la învăţămîntul în Republica Socialistă România. Acest articol arată că se pot înfiinţa grădiniţe de copii şi pe lingă organizaţii de stat, precum şi pe lingă organizaţii cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti. Or, investigarea pe care o pot face echipele de control obştesc asupra modului în care respectivele organizaţii îşi îndeplinesc această atribuţie legală se poate solda cu un profit social deosebit ! Intr-adevăr, cine poate cunoaşte mai bine, decit nişte reprezentanţi autorizaţi ai cetăţenilor, care sunt strîns legaţi de deputaţi, de comisiile de femei dintr-o aşezare Consultaţii juridice pe teme de control obştesc urbană sau rurală, cerinţele reale ale populaţiei cu privire la îngrijirea şi supravegherea copiilor pe timpul in care lucrează ? De aceea, cred că o bună parte din iniţiativele în domeniul organizării unităţilor preşcolare pentru copii trebuie să aparţină tocmai echipelor de control obştesc, care au datoria să militeze în faţa consiliilor populare judeţene sau al celui din municipiul Bucureşti pentru înfăptuirea lor, tocmai pentru că în felul acesta ii servesc pe părinţi în buna creştere a copiilor lor. Desigur, pentru ca propunerile lor să fie bine întemeiate e nevoie ca echipele să le argumenteze cu competenţă, cercetînd care sunt copiii dintr-o anumită zonă, care ar avea nevoie să fie educaţi în unităţi preşcolare, dacă părinţii lor au realmente nevoie de acest sprijin etc. In aceeaşi ordine de idei, sigur că un obiectiv important pentru echipe îl poate constitui şi verificarea felului în care au fost soluţionate cererile formulate de părinţi organizaţiilor în drept să înfiinţeze unităţi preşcolare. — Cu referire la legea învăţămîntului, cum vedeţi exercitarea controlului obştesc asupra procesului de învăţămînt ? — Eu consider că a controla numai aspectele materiale în acest domeniu (în care se mai înscriu destule, cum ar fi : buna valorificare a alocaţiilor, calitatea mincării, igiena etc.) este insuficient. Sigur, echipele de control obştesc nu trebuie să-şi asume sarcinile unui inspector de specialitate în acest sens. Dar felul cum se reflectă procesul educativ în conştiinţa celor mici, ajutindu-i să devină şcolarii de miine şi, ulterior, cetăţeni destoinici ai ţării, conţine destule aspecte relevante asupra calităţii lui. Dacă vreţi, şi o recreaţie poate să fie semnificativă, în acest sens, pentru o echipă de control obştesc atentă ; cite aspecte interesante nu pot rezulta din felul cum se joacă copiii, din felul cum sunt supravegheaţi ei de educatoare, din felul cum acestea observă orice amănunt în procesul de formare a copiilor, a trăsăturilor lor de caracter. Desigur, echipele vor trebui să urmărească dacă educarea copiilor se face potrivit programelor elaborate de Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului, dacă materialele didactice folosite atrag interesul copiilor, dacă nu cumva, printre copiii dintr-o asemenea unitate (potrivit articolului 18 din Legea invăţămîntului) nu sunt copii cu anumite deficiente fizice, senzoriale sau intelectuale care ar trebui îndrumaţi către unităţi cu activităţi specifice. O menţiune specială pentru echipele de control obştesc care se ocupă de controlarea caselor de copii ; aici atenţia pentru buna îngrijire a copiilor trebuie să fie realmente deosebită, întrucât casa copilului este însăşi familia lui. Orice manifestare de nepăsare, de dezinteres trebuie aspru sancţionată aici pentru prevenirea oricăror traume ale adultului de miine. De asemenea, simt nevoia să amintesc aici şi despre o reglementare foarte prestigioasă concretizată în Legea nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori care nu au asigurate în familiile lor condiţiile necesare pentru o dezvoltare fizică, morală şi intelectuală normală, ce trebuie să stea, fireşte, în atenţia echipelor de control obştesc întrucît, potrivit legii lor de organizare şi funcţionare, ele controlează şi instituţiile de ocrotire a minorilor. Dar dată fiind complexitatea problemelor reglementate de acest act normativ, consider că el trebuie să facă obiectul unei consultaţii aparte. Graziela Vântu ! COTIDIENE • COTIDIENE nos, apetitul pentru o halbă sau o sticlă de bere „rece de la gheață“, apare cu totul firesc pentru consumatori. Nu tot astfel apreciază cei din comerț, care — îndeosebi in orele de după-amiază — închid „robinetul“ aprovizionării cu bere, înlocuind-o cu vin sau cu alte băuturi. Cel puţin restaurantul „Modern“ din Piaţa Palatului, şi-a făcut o practică din a termina berea in cursul după amiezii. Nimeni nu contestă faptul că pentru această băutură solicitările sunt mari în perioada de „virf“ a sezonului estival. Pentru acest motiv, de altfel, reţeaua fabricilor de bere a fost sporită cu noile întreprinderi producătoare din Piteşti, Craiova, Constanţa, urmind ca la anul viitor să intre în funcţiune şi fabricile din Satu Mare, Galaţi, Miercurea Ciuc, Reghin, Suceava. Numai bucureştenilor li s-au asigurat in acest an, — faţă de anul trecut — un spor de 150 000 de hectolitri de bere. Ce e de făcut deci ? Impietindu-se interesele consumatorilor cu cele ale alimentaţieipublice, in ce priveşte proporţia desfacerii berei, vinului şi altor băuturi, considerăm că se poate organiza totuşi o desfacere judicioasă a berei, astfel ca aceasta să se pună la dispoziţia consumatorilor şi in orele de după-amiază şi de seară. (S. MIRCESCU). Uite casa, nu e casa Spirit autoritar. Marin Năstase din Ploieşti, şi-a alungat soţia şi cele două fetiţe de acasă. Pe motiv de lipsă de spaţiu. Adică el nu ar mai fi avut loc de familie, deşi casa este destul de încăpătoare! Dar pe parcursul celor doi ani de cind s-a intîmplat ruşinosul gest, au avut loc trei procese. Unul pentru pensie alimentară, altul pentru partajarea bunurilor, iar celălalt, cel cu buclucul, pentru evacuarea lui M. N. Asta, deoarece casa a revenit fetiţelor şi mamei lor, după care M. N. avea dreptul să-şi primească cota parte in bani. Auzind însă de o asemenea hotărire a instanţei, omul nostru şi-a confecţionat nişte explozibil, a scăpărat un băţ de chibrit şi şi-a aprins o ţigară. A fumat el ce a fumat, după care s-a decis şi a mai aprins un băţ, cu ajutorul căruia a aruncat casa in aer. Apoi, spun martorii oculari, M.N. s-a suit pe bicicletă şi dus a fost. Cine îi dă de urmă este rugat să anunţe organele procuraturii. Semnalmentele lui sunt : un bărbat intre două virste, cu aspect exterior totuşi omenesc călărind pe o bicicletă cu care se aseamănă foarte mult... Asta pentru că amindoi nu au suflet. (AL. MIHAI — coresp.). Controlorul... Marţi, 26 iulie, orele 15,00. In rapidul 75, „Dunărea“, cursa Bucureşti — Galaţi, ciţiva tineri fumau pe culoare, in porţiunea de vagon destinată nefumătorilor. Foarte rău. Apare controlorul şi le strigă să stingă ţigările. Foarte bine. Dar de aici încolo intervin citeva nuanţe : modul cum le-o spune este răstit, de om pus pe harţă, in timp ce el însuşi trage cu nesaţ dintr-o ţigară. Deci, foarte rău. Şi mai rău este că susnumitul ii ordonă conductorului să-l amendeze pe foc pe unul dintre tineri, ca să fie învăţare de minte şi pentru ceilalţi. Iar bietul tinăr, speriat, plăteşte amenda cu o mină pe cînd cu cealaltă se şterge de scrumul care i-a picat pe haină din ţigarea controlorului. Strict autentic. (M. VLASIE). Olarul din Pisc In comuna Ciolpani, satul Pisc, judeţul Ilfov, olarul Ioniţă Marin, şi-a înscris în palmaresul profesiunii sale, la virsta de 40 de ani două cifre semnificative; astfel, el a confecţionat pină acum peste 600.000 de oale de pămint, in 40 de modele şi mărimi, şi mai bine de 800.000 de ghivece de flori şi de repicat răsadurile de legume in seră. Olarul din Pisc se foloseşte in combinaţiile sale de culori de cobalt verde, albastru, negru, roşu, alb şi de vopsele duce in 8 culori diferite. Produsele sale se bucură de multă apreciere pentru varietatea şi originalitatea desenelor şi culorilor folosite, pentru calitatea vaselor. Record cotidian în ţară trăiesc circa 400 de centenari La ora actuală in ţară trăiesc circa 400 de oameni care au atins şi au depăşit virsta de 100 de ani. Această cifră, raportată la numărul populaţiei, dă unul dintre cele mai mari procente din întreaga lume. După un studiu al Institutului de geriatrie din Bucureşti, reiese că indicele de longevitate cel mai ridicat există în Banat şi in Dobrogea. Şi acum citeva ,,recorduri“ de longevitate . Ioana Rădulescu din Caracal a împlinit de curînd 120 de ani, iar Ruxandra Rusu din satul Plăvăneştii. Noi, comuna Andrieşeşti, judeţul Iaşi, nu mai puţin de 126 de ani ! Am aflat şi că decanul de virstă al longevivilor noştri, Ilie Stamate, din comuna Ilovăţ, judeţul Mehedinţi a decedat la vârsta de 145 de ani. (Datele ne-au fost comunicate de prof. dr. Ana Aslan şi de direcţia centrală de statistică) Rubrică realizată de Corneliu Vadim Tudor 17.11.47 7 17.11.47 17.11.47 117.11 17.11 1Tent la acest număr de telefon (la care din provincie putem fi chemaţi cu taxă inversă) zilnic, intre 10 şi 18 se găseşte un redactor de serviciu căruia cititorii noştri ii pot comunica fapta exemplare, informaţii de interes şi folos general din toata domeniile de activitate. Dorim ca această rubrică să fie un dialog direct între cititori — oameni ai muncii din toate colţurile ţării şi ziarul nostru. De serviciu, redactorul nostru Marius Georgescu DE LA 24 DE LUNI LA NUMAI 5 LUNI — Poate c-o să spuneţi că nu sunt modest dar eu am să încep cu avantajele. Vă rog deci să notaţi : reducerea termenului de execuţie de la 24 de luni la numai 5 luni. Nu se mai scot din circuitul agricol 12 ha teren, în loc de zeci de utilaje de construcţii se foloseşte o singură dragă refulantă, calitatea lucrărilor de umplutură pămint net superioară celei prevăzute în proiect. — Acum vă rugăm să ne spuneţi cui se datorează ele şi unde se vor realiza ? — Vă explic imediat. Este vorba de o nouă tehnologie de execuţie — prin hidromecanizare — care se aplică la construcţia halei corp navă care se ridică la Şantierele Navale Olteniţa. Ce se întîmplă. Terenul unde se înalţă ea este sub nivelul platformei întreprinderii cu circa 4 metri. Pentru a putea începe construcţia halei această aşa-zisă groapă trebuie umplută cu peste 300 000 m.c. cu pămint. — Ce înseamnă asta ? — 12 hectare scoase din circuitul agricol. O mare concentrare de mijloace mecanizate... Dar toate greutăţile le-am trecut, la început la capitolul avantaje. — Bun, cu ce umpleţi atunci groapa ? — Tot cu pămint şi nisip, dar aduse de pe fundul Dunării. Un colectiv de ingineri de la I.C.S.I.M. au aplicat această tehnologie cu succes, condiţiilor de la Olteniţa. (Din convorbirea noastră cu ing. M. Sava, directorul întreprinderii de construcţii speciale industriale şi montaj Bucureşti). Iz.H.47 Iz.H.47 „Románia libera” Din nou despre... I. C. R. A. L — Cred că nu vă supăraţi dacă vă spun şi eu o poveste despre I.C.R.A.L. Din păcate, cit se poate de adevărată. — Vă ascult ! — Pe data de 31 mai a.c. am închis creşa pentru reparaţii. Executant ? I.C.R.A.L. Colentina. Au venit meşterii, şi-au făcut treaba, astfel incit, pe 2 iulie, am fost gata să reprimim copiii. — Vă supără că reparaţiile au durat o lună ? — Nici vorbă. Atit era présházu. Numai că acum trebuie să închidem din nou creşa. Se fac reparaţii... la reparaţii. Adică, mozaicul din bucătărie trebuie returnat, bazinul de dezinfecţie de la etaj, datorită neizolării sale a permis infiltrarea apei în tavanul dormitorului copiilor, aşa că trebuie şi el refăcut. Infiltraţii mai avem şi in alte încăperi. Ce să vă spun, treabă de mintuială care ne-a costat aproape 40 000 de lei. — Pentru cită vreme se închide creşa ? — Nu pentru mult. Patru zile. Dar gîndiţi-vă că in aceste patru zile mamele trebuie să-şi ia concediu medical sau fără plată pentru a sta cu copiii acasă. Cite zile de lucru se pierd in acest fel pentru întreprindere, avind in vedere că în creşa noastră sint înscrişi peste 100 de copii ? (Din discuţia cu Irina Cristea, directoarea creşei de pe lingă întreprinderea „Suveica“). Drumul cel mai scurt trece prin Olteniţa !— Nu ştiu cine a luat această hotărire, dar, după părerea mea, ea nu este in avantajul cetăţeanului. — La ce vă referiţi ? — Am să vă explic imediat. Socrul meu locuieşte in comuna Frumuşani, localitate situată la numai 17 km de Capitală. In acelaşi timp el este angajat permanent la o întreprindere din Bucureşti. Azi a vrut să cumpere o garnitură de mobilă cu plata în rate, dar nu s-a putut. — Cine ii opreşte ? — Staţi să vedeţi. Cei de la O.C.L. „Mobila“ din Capitală spun că nu are voie să cumpere decit de la Olteniţa. Aşa o fi, dar de la noi la Olteniţa sunt 43 de km faţă de numai 17 cit sint pină în Capitală. Păi tot una e ? Cei de la „Mobila“ mi-au spus că pot să stau şi la un kilometru, dacă sunt din judeţul Ilfov tot la Olteniţa merg să cumpăr. (Dinu Aurel, str. Cozieni 34, Bucureşti). MOŢA — La început am crezut că cei care au executat reparaţii la Şcoala de artă populară, str. Ştirbei Vodă nr. 101, le-au făcut cadou elevilor. — Ce ? — Cum ce ? Nişte materiale de construcţii. De cite ori trec pe aici, să tot fie 6—7 luni, tot în curte le văd. (Iulian Mărăcineanu, Bucureşti). * * * — Se strică o maşină, mai pui umărul şi împingi ! Dar liftul ? — Nu puteţi pune umărul la lift, evident. Dar despre ce este vorba ? — Despre elegantul complex sanatorial „Hebe“ din staţiunea Sîngiorz-Băi, care are nu mai puţin de 8 etaje. De două luni de cînd a fost dat in folosinţă, din 5 lifturi nu merge decit unul, şi acela cu intermitenţe. Vă daţi seama la 900 de bolnavi un... lift. (Lidia Barutceff din Bucureşti). Camioane (Urmare din oaa I ne, purtătoare de macarale şi tractoare pe şenile, o gamă întreagă de mijloace de transport, a căror utilitate intr-o ţară ca a noastră, aflată in plin proces de înnoire, este lesne de presupus. Privind la noii mesageri de metal ai construcţiei socialiste înţelegi şi mai bine epocalele transformări in economie, forţa de care ea dispune şi, prin ridicare la scară naţională a potenţialului de transport, nu este deloc grav, prin simple adunări şi înmulţiri, să obţii o reprezentare generică a imenselor transformări prin care am trecut şi trecem. O mie şase sute de camioane în două ore înseamnă, de fapt, nu numai industrializare eliberată in produse finitei, ci, prin caracterul acestor produse, şi o fotografie reală a ceea ce se construieşte in continuare, tot la dimensiuni uriaşe. Am tras cuminte maşina pe dreapta şi, pierzind sentimentul de înfruntare, propriu celor aflaţi în competiţia kilometrilor, m-am uitat la încărcătura acestor dinozauri moderni. Am avut revelaţia unei industrii care a purces pe drumurile ţării pentru a se realcătui in noi îmbinări industriale. O mie şase sute de camioane in două ore, numărate cu sentimentul că inexistenţa lor se află ceva şi din nou, din viaţa fi tinereţea noastră.