România Liberă, august 1979 (Anul 37, nr. 10812-10837)
1979-08-01 / nr. 10812
Pagina a 2-a — 1 august 7979 9 Artistul în cetate a Fimmmwm, pripala şansă DE AFIRMARE A FALFMIN — Sînteţi autorul unui film considerat astăzi —• prin consensul general al j’jubileului şi al criticii — drept film politic Puterea şi adevărul“. Mai mult chiar, filmul este citat adesea ca exemplar. Ce înseamnă pentru dumneavoastrăfilmul politic ? — Caracterul politic al oricărei creaţii rezultă din angajarea politică a autorului, din modul in care înţelege el să se facă interpretul opţiunilor şi idealurilor politice ale societăţii in care trăieşte. Politicul este unul din modurile de a fi ale artistului în cetate, printre semenii săi, poate că principalul mod. Dar ceea ce vă spun nu este propriu-zis o definiţie, ci sînt doar nişte gînduri ale mele. Revenind la filmul despre care m-aţi întrebat, am încercat să transpun unul dintre cele mai interesante scenarii pe care excelentul meu colaborator, Titus Popovici, le-a scris in cariera lui. A fost, dacă vreţi, unul dintre realele momente în care două conştiinţe mature s-au întîlnit şi s-au străduit să vorbească despre o epocă pe care au trăit-o şi au cunoscut-o foarte bine amîndoi şi pe care simţeau în mod necesar nevoia s-o dezvăluie cu frumuseţile, asperităţile, neliniştile, îrntr-un cuvînt cu adevărul ce-l conţinea. Singurul meu regret este că acest film n-a fost urmat şi de altele. — Dar „Clipa“ ? — Din păcate, au trebuit să treacă şapte ani ca să apară „Clipa“. După părerea mea, s-au pierdut ani preţioşi mai ales pentru o cinematografie ca a noastră. Este adevărat că s-au produs filme care s-ar putea revendica, într-un fel sau altul, din acest concept, dar ecoul lor n-a fost cel pe care-l aşteptam. — Care ■ este după părerea dvs. calitatea esenţială a unui film politic ? — Cantitatea de adevăr conţinut, perspectiva politică, necesitatea imperioasă a realizării lui intr-un anume moment de dez-Convorbire cu regizorul Manole Marcus voltare a societăţii. Aici ajungem din nou la raportul artistsocietate. — Ideea de film politic la noi n-a apărut odată cu „Puterea şi adevărul“ totuşi... — Sigur. Pentru mine, filmele pe care le-am făcut înainte au reprezentat tot atîtea etape de acumulare. Este vorba de „Străzile au amintiri“, „Cartierul veseliei“, „Canarul şi viscolul“. — Aş zice, mai degrabă, extinzînd discuţia şi la alte pelicule, că trepte ale filmului politic sînt „Conspiraţia“, „Departe de Tipperary“, „Capcana“... — Dacă tot aţi amintit de aceste filme, eu consider că, după „Puterea şi adevărul“, un film politic, în sensul conceptului despre care am discutat rînă acum a fost ..Actorul şi sălbaticii“. — Asta confirmă că filmul politic poate fi atît de actualitate cit şi istoric. Vedeţi posibile delimitări in acest sens ? — Da. Filmul istoric operează cu realităţi consacrate, stratificate. Fată de el, realizatorul beneficiază de o anumită detașare iar elementele predominante de informare rămîn arhivele, cronicile. — Poate și memoria vie a oamenilor... — Atîta timp cit oamenii care au cunoscut evenimentul mai sînt în viață, după părerea mea, nu se poate vorbi încă de film istoric. — V-aș contrazice. Din multe puncte de vedere „Puterea şi adevărul“ este după opinia mea, un film istoric. După cum şi un film de actualitate stringentă poate deveni mărturie de istorie pentru mâine. — „Puterea şi adevărul“ n-are acea detaşare de care vorbeam mai înainte, el este încă „fierbinte“, deci extrem de subiectiv. Poate că tocmai acest lucru ii atribuie un element de atractivitate în plus, dar există şi primejdia erorii, lucru viabil, dacă vreţi, şi pentru filmul „Clipa“. Nu acelaşi lucru se poate spune despre un film ca „Mihai Viteazul“. Aici n-ai ce să greşeşti... — Din punct de vedere al conţinutului, nu şi al realizării... — Bineînţeles. — Să ne întoarcem la filmul de actualitate. — După cum bine se ştie, o cinematografie naţională nu se poate afirma ca atare decit legat de capacitatea ei de a realiza cît mai multe şi, dacă se poate, ci mai bune filme de actualitate. Din acest punct de vedere, noi sintem încă, din păcate, încă la început. — Numărul filmelor de actualitate nu este totuși de neglijat... — Nu ne putem plînge că n-am făcut cantitativ destule filme de actualitate. în schimb ne putem reproşa că n-am reușit încă să facem, ceea ce publicul aşteaptă de mult de la noi, un film cu adevărat de actualitate. — Ce consideraţi că le lipseşte celor ce se intitulează „de actualitate“ şi totuşi nu sînt ? — Adevărul vieţii. — Numai atît ? — Mai sînt şi altele. Conflictul le lipseşte, de cele mai multe ori, perspectiva politică. Au, în plus, o tendinţă a schematizării, a împărţirii farmaceutice în „buni“ şi „răi“, o acumulare de probleme care nu se pot rezolva într-o oră şi jumătate şi, în sfîrşit, lucrul care mi se pare cel mai grav, o acută necunoaştere a vieţii. Dintre filmele de actualitate aţi cita unul care scapă de acest plus şi minus, adică o excepţie ? — „Cursa“ lui Mircea Danieliuc, finalul din „Iarba verde de acasă“ (regia : Stere Gulea), sinceritatea din „Mere roşii“ (regia : Alexandru Tatos) şi mai sunt şi alte reuşite, dacă nu în totalitate, măcar parţial. Aceasta ne dă speranţa şi ne ambiţionează pe noi, pe regizorii din toate generaţiile, de a realiza acele filme pe care publicul nostru, care urmăreşte cu atîta interes filmul românesc, le merită din plin. Florica Ichim Despre tinereţe (Urmare din pag. I) de la atelierele şcoală să se întilnească cu cadre tehnice din invăţămintul superior şi cu delegaţii de elevi (în care să se afle eşantioane de la nivelul cel mai scăzut pină la premianţii clasei) pentru a găsi împreună pe teme şi capitole, anticipativ, prospectiv, cele mai indicate căi de transmitere a cunoştinţelor. Pe plaiurile sătmărene se învaţă mecanica, utilaj chimic, se fac excursii, versuri, cenaclul liceului se poate mindri cu talente promiţătoare : Perea Coculeanu, Corina Santa (foarte bună în sport, inimoasă la drumeţii dar şi la carte). Maricica Bereţchi, o bună colegă, o utecistă activă. Dar unde-şi publică versurile tinerele condee de mai sus ? — şi, spre mihnirea noastră, am aflat că revista şcolii nu mai apare de doi-trei ani de zile, stingindu-se după o frumoasă apariţie de cîţiva ani. Acelaşi teatru şi cu atît mai dureros cu cit aceasta reuşise să ia acum doi ani un premiu pe ţară cu piesa „Nota zero la purtare“. Explicaţia ce ni s-a dat nu ne-a convins. Dacă elevii actori au terminat liceul în seriile trecute nu se mai puteau găsi alţi elevi care să-i înlocuiască ? Recent, cercul de turism „Steaua polară“ se pregăteşte de un amplu program pentru vacanţa de vară. Nu de num timp ei au cîştigat premiul „Cortul de mătase“ ceea ce ne face să credem că cei care, din şapte lucrări de literatură trimise la sesiunea judeţeană şase au fost premiate, ştiu că după muncă vine şi răsplată, ca să se reîntoarcă in septembrie, revitalizaţi. Sus în nord puberii dezmint teza „Imaturităţii virstei“. Dar se poate şi mai mult. * La Petroşani s-a redeschis, după lucrări de reorganizare, Muzeul mineritului. * La Cîmpina, s-a încheiat faza finală a Festivalului cultural artistic „Bucuria muncii“, ediţia a IV-a, manifestare la care au participat 160 formaţii numărînd 2 000 artişti amatori din întreprinderile şi instituţiile locale. Uzina „Neptun“, I.C.P.P.G. şi întreprinderea de piese turnate sunt laureaţii festivalului. * Tabăra de sculptură de la Măgura, judeţul Buzău, se pregăteşte pentru inaugurarea ediţiei din acest an. Totodată ea se va „imita“, de la poalele Cetăţuii mai spre vîrf. In prezent se lucrează la amenajarea drumului de acces şi la transportul blocurilor de plantrt. Dlți dintre,participanţi şi-au anunţat intenţia de a realiza lucrări mai deosebite : una consacrată regelui dac Burebista şi cealaltă voievodului de origine buzoiană, Vlad Vintilă, exponent al luptei de eliberare de sub dominaţia otomană. * La invitaţia asociaţiei folclolrice „Mioritza“, din Franţa, ansamblul „Alunelul“, formaţie reprezentativă a judeţului Teleorman, va susţine 11 spectacole în oraşul Bart Les Ordes, departamentul Corese. * Expoziţii de artă plastică în Capitală : la Galeria „Orizont“ — Expoziţia de tapiserie ; la „Eforie“ — Kaspar Teutsch ~~ gravură şi Petre Matei — ceramică. * Teatrul de stat „Valea Jiului" pregăteşte spectacolul „Ceea ce nu se uită“ de un autor* petroşănean. : Dumitru Dem, Ionaşcu. Lucrarea evocă eroicele lupte din 1929 ale minerilor de la Lupeni. * Galeria de artă „Metopa“ din Piteşti găzduieşte expoziţia „Ornamentica în arta populară din Argeş“ organizată de Complexul muzeal Goleşti. * Formaţiile artistice din satele judeţului Vrancea au luat startul la cea de-a 13-a ediţie a tradiţionalei manifestări „Festivalul folcloric vrîncean“. Ediţia din acest an, consacrată celei de-a XXXV-a aniversări a Eliberării patriei se va desfăşura în două etape : una de vară, care se va încheia la 23 August şi alta de iarnă, în perioada 23—31 decembrie. Programul etapei de vară cuprinde, printre altele, colocviul „Tradiţie şi inovaţie în arta creatorilor populari vrînceni“ la care vor participa creatori şi specialişti din întreaga ţară. * Manifestări culturale pioniereşti în judeţul Vaslui : apariţia unei culegeri de versuri şi proză a Şcolii generale nr. 4 din Vaslui, sub titlul „Luminiţe pioniereşti"* şi deschiderea unei expoziţii de artă plastică cuprinzînd 46 lucrări ale copiilor din comuna Văleni, deschisă la tabăra de pionieri Poiana Căprioarei, i UNA PE ZI de MATTY — Tovarăşul acela a venit a 13-a oară ! Ce facem ? încurajăm superstiţiile ? A Tabăra din „Pădurea fermecată“ Intre numeroasele tabere organizate pentru vacanţa de vară a pionierilor şi şcolarilor, se înscrie şi cea din „Pădurea fermecată“, de la Leghea (judeţul Cluj). In serii succesive, ea va găzdui, in total, peste 1 200 de copii, mulţi dintre ei şi din judeţele Bihor şi Satu Mare. Nu ştim cît de fermecată este pădurea taberei, dar programul taberei este deosebit de atractiv : vizite la cariera Birtz, la Izvorul Crişului, în centrul industrial Aghireş, la Cheile Baciului etc. Paralel cu drumeţiile, s-au organizat şi două concursuri dotate cu premii , umil pe teme de economii, intitulat „O comoară la îndemîna tuturor“ şi altul pe teme de circulaţie rutieră. La care se mai adaugă concursuri de muzică, artă plastică şi mîini îndemînatice, toate bucurîndu-se de un mare interes din partea copiilor aflaţi la odihnă în minunatul decor natural al „Pădurii fermecate“ (VIRGIL LAZAR). Rezonanţe Satul Topîrcea, din judeţul Sibiu, sărbătoreşte anul acesta o serie de evenimente. Cei 170 de ani de atestare documentară (1309), care se împlinesc anul Jules Renard este cunoscut la noi mai ales pentru romanul autobiografic Morcoveaţă (Poil de Carotte), deşi Istoriile naturale şi Jurnalul circulau, înainte de război, în mediile de literaţi. Generaţia lui M. Sebastian şi Anton Heiban admiră sinceritatea Jurnalului. O traducere fragmentară a acestuia din urmă a dat Demostene Botez (Opere alese, 1987). Nici aceea foarte recentă a lui Modest Morariu (Jurnal, Editura Univers) nu este completă : din 1500 de pagini ale originalului, traducătorul a selectat ceva mai puţin de o treime. Intr-o precizare introductivă, traducătorul ne spune că a preferat „însemnările cu caracter mai personal ale omului şi ale artistului“, pasajele utile pentru înţelegerea restului operei şi „notaţiile pur literare ale scriitorului“. Reducerea s-a făcut deci pe seama paginilor care priveau epoca şi pe unii din contemporanii, azi uitaţi, ai lui Jules Renard. Traducătorul a avut grijă în general ca „reducţia prin antologare să păstreze, în proporţia cuvenită, toate părţile întregului“. In linii mari, a izbutit. Cititorul român de astăzi, care n-a avut acces la ediţia franceză, îşi poate face o idee limpede de cartea lui Renard. Mai ales câ traducerea este extraordinară, de o mare frumuseţe şi pregnanţă , lucru cu atît mai demn de laudă, cu cît Renard este un stilist („c’est un maître“, spune despre el Gustave Darvson in celebra lui Istorie a literaturii franceze, deşi nu cunoştea incă Jurnalul.) Prefaţa, semnată tot de Modest Morariu, e un ghid foarte necesar căci nu există la noi alte mijloace de informare asupra acestei opere. Recentul Mic dicţionar de scriitori francezi de la Editura ştiinţifică şi enciclopedică trece pe Jules Renard doar la Supplementum, ceea ce e de înţeles, dar, ceea ce nu mai e de înţeles, ii menţionează Jurnalul ca pe un simplu titlu bibliografic printre altele. In realitate, „maestrul“ ironiei şi stilistul sobru, de care vorbeşte Lanson, ar fi rămas un scriitor de a doua mină din epoca postnaturalistă (a trăit intre 1864 şi 1910), dacă, la 23 de ani, nu s-ar fi hotărît deodată să ţină acest jurnal, ce va fi considerat ulterior o capodoperă a genului într-o literatură care nu ducea deloc lipsă de capodopere în materie. Apariţia Jurnalului este ea însăşi semnificativă. Jules Renard se pare că nu s-a gîndit numaidecît, cind îl scria, la publicare, deși cochetează de cîteva ori cu ideea că nimeni nu scrie pentru posteritate. Fapt este că abia între 1925—1927, adică cincisprezece ani după moartea autorului. Jurnalul se tipărește in cinci volume la editura Bemouard. Văduva scriitorului colaborează la publicare cu Henri Bachelin, deşi nu e de acord în principiu, socotind Jurnalul o operă de interes privat. Ea pretinde şi obţine eliminarea unor pagini şi corijarea altora. Manuscrisul însuşi fiind ulterior distrus, aceste eliminări şi corijări ne lasă pentru eternitate in faţa unei variante epurate. Ediţia a II-a, care apare in 1935 la Gallimard (este, cred, prilejul pentru M. Sebastian să scrie Nota din R.F.R. despre Renard şi pentru Edgar Papu să publice tot acolo un superb eseu), şi a IlI-a, în 1980, menţin textul Remouard. Văduva abuzivă (după o expresie ironică aplicată de francezi şi altor soţii de scriitori devenite editoare) a procedat cum a procedat dintr-o Sinceritate şi stil CARTEA STRĂINĂ de Nicolae Manolescu neînţelegere a sincerităţii în artă, şi ca să se apere pe ea de judecata noastră, probabil, suprimînd (din fericire, parţial) tocmai ceea ce făcea originalitatea Jurnalului şi din autorul ei un mare scriitor. Cazuri de imixtiune de acest fel sunt nenumărate in istoria literaturii. Spiritul mic burghez, achizitiv, pudibonderia, egoismul ori pur şi simplu stupiditatea urmaşilor masacrează adesea operele. Cind, prin 1969, am cerut intr-un articol din „Luceafărul“, mai mult respect din partea familiilor care deţin manuscrise pentru integritatea acestora, s-a produs un fel de val de protest al multor din cei incriminaţi (nenumiţi, deşi puteam să dau exemple precise), care au crezut că propun o confiscare. Nu mă gindisem la așa ceva. Naivitatea mea era să-mi închipui că simțul de proprietate lasă locul automat, cind sunt în discuţie opere de artă, unor considerente superioare. In cazul Jurnalului lui Jules Renard, „colaborarea“ doamnei Renard este cu atît mai scandaloasă cu cît este vorba de o operă de „sinceritate“ deplină. Autorul, iubind pe Stendhal şi pe Rousseau, şi oarecum la concurenţă cu fraţii Goncourt, a urmărit să dea, despre sine şi despre alţii, o imagine necorectată de convenţii şi ipocrizii sociale. Desigur, o astfel de sinceritate nu e liniară şi simplă, ci foarte complexă, făcută din retractări, răsturnări, contraziceri. Ceea ce spune într-o zi, Jules Renard neagă în ziua următoare. Starea umorală joacă un rol esenţial. Fire depresivă, pesimistă, scriitorul francez se arată capabil de mare cruzime autoscopică şi nu se sfieşte să se surprindă în cele mai defavorabile posturi. Citeva însuşiri fac din Jurnalul lui Renard o operă de avangardă, deşi ea are puternice rădăcini în tradiţia memorialismului francez. Intii, chiar sensul sincerităţii, care nu implică nici justificări etice, precum la Rousseau, nici optimismul raţionalist al lui Stendhal . Jules Renard este omul unei epoci declinante. Războiul pierdut din 1870 provocase traume Însemnate intelectualităţii franceze. Verlaine lega depresia simbolistă de acest război. Renard este sincer din melancolie, neîncredere în sine, sentiment al zădărniciei, presimţire a morţii. Modest Morariu găseşte foarte just un eu „vrednic de ură“ la Renard, ca şi la Pascal. Dar la Renard pascalianismul începe să semene cu un existenţialism. Omul condamnat, existenţa fără sens şi altele sunt în spiritul lui Camus, avant la lettre. A doua însuşire este fisurarea subiectivităţii şi, implicit, a expresiei ei în artă : „a fi mare artist — spune Renard însuşi — înseamnă a scrie, în salturi mici, despre o sută de subiecte, ivite pe neaşteptate, a-ţi fărimiţa, ca să spun aşa, gindirea. Astfel, nimic nu este forţat. Totul are farmecul nevoitului, al naturaleţii. Nu provoci , aştepţi“. Ce drum de la Balzac, Hugo şi Zola, la Renard! Construcţiei îi ia locul improvizaţia. Declinul social e şi un declin interior, un presentiment al inutilităţii. In sfîrşit, stilul : Renard e unul din marii stilişti ai literaturii modeme. Deşi spune de citeva ori că ar fi nevoie de un stil alb, că imaginile sînt cele dinţii care se învechesc în scrisul nostru, Renard scrie economicos, dar nu alb, şi e un imagist original. „Posteritatea va aparţine scriitorilor uscaţi, constipaţilor“, scrie el, fără a se număra printre ei. Jurnalul cuprinde mii de formulări frapante, metafore uimitoare, imagini, comparaţii, risipite parcă fără alt scop decât acela de a putea fi refolosite cândva. N-au mai fost folosite, rămînînd bunul acestui Jurnal, pe cît de zguduitor ca document uman, existenţial, pe atît de încintător ca artă a expresiei. Sinceritatea lui Renard intră în contradicţie cu stilul lui Renard , uneori. Căci unde nu există o deplină sinceritate a stilului, apare pericolul unui stil al sincerității. Ceea ce nu-l împiedică pe Jules Renard să fia în Jurnal un mare scriitor. MULTILATERALITATE (Urmare din pag. 1) intr-un calendar de evenimente menite să marcheze un progres consecvent în deceniul consacrat noilor creaţii ale ştiinţei şi tehnicii naţionale şi universale şi aplicării lor treptate in viaţa şi munca tuturor locuitorilor ţării. Multilateralitatea acestor modificări nu e posibil să nu pună la încercare şi materialul uman chemat să le servească. Un program special e prevăzut să asigure cadrele tehnice necesare, forţa de muncă cea mai calificată, şi nu în înţelesul de „roboţi ai unei societăţi tehnotronice“, ci al mariajului desăvîrşit dintre munca fizică şi cea intelectuală, fiindcă in acelaşi timp, o atenţie sporită este acordată factorului etic şi cultural prin recomandări ferme de schimbare, nu mai bine, a conţinutului şi limbajului, a metodelor muncii politico-educative şi culturale de masă in curs de desfăşurare. Una dintre problemele primordiale ale deceniului care începe va fi, prin urmare, aceea a calităţii intelectuale a cadrelor noastre, va fi valorificarea inteligenţei româneşti după criteriul eficienţei. Asistam, într-o vară, acum vreo 10—15 ani, la nişte cursuri şi examene cu adulţi destinaţi unei cariere funcţionăreşti de oarecare răspundere in oraşele lor. • Ascultîndu-i pe unii „cursanţi“ cum vorbeau despre rolul maselor în formulări uscate şi schematice, reţinute de la alţi dascali-recitatori, meditam la absoluta nevoie de a-i pune într-o legătură mai directă şi chiar obligatorie cu omul de pe stradă şi cu grijile lui reale, cu cel care munceşte în condiţiile lui practice şi nu teoretice, şi mă gindeam că legăturile nemediate cu păturile profunde ale populaţiei vor contribui poate ca fiecare dintre acei tovarăşi să dobindească şi să folosească, în sfîrşit, un limbaj mai apropiat de realitate, să se elibereze de formulele de jargon, să evite repetările şi generalităţile, să fugă de acest detestabil fel de a vorbi imptctiv şi birocratic. l-am revăzut, mai tirziu, pe unii dintre ei, lucrind la faţa locului, confruntaţi cu adevărurile materiale din spatele vorbelor şi i-am auzit, cu multă satisfacţie, vorbind altfel decits la „şcoală“. Ei învăţaseră, în sfîrşit „de la mase“, diferenţele dintre formă şi conţinut în limbajul politic curent şi erau înţeleşi, căci înţelegeau adevărul, prin vocea poporului, şi cîştigaseră prestigiul şi autoritatea. Prestigiul se obţine, de cele mai multe ori, prin calităţile personale dovedite în profesiune, sau în viaţa publică (un om de ştiinţă, un artişti un sportiv, un meşter bun etc.) Dacă la această recunoaştere se adaugă, şi factorul moral, al încrederii oamenilor în persoana respectivă, ca reprezentant al obştii sale, atunci autoritatea lui în faţa maselor este un fapt recunoscut, iar cuvîntul său va fi ascultat. Ocuparea posturilor de conducere prin concurs a fost o măsură justă, cu consecinţe politice pozitive. Creşterea autorităţii, adică a rolului conducător al unei idei sau persoane în cadrul colectivităţii ei apropiate, sau în rindul maselor, al poporului, nu reprezintă un act de rutină impus prin cunoscutele „metode administrative ci depinde de capacitatea şi prestigiul celui in drept, dobîndite pe teren, după o activitate omologată, — de opinia publică, de clasa muncitoare, de Partid, — după un examen autentic, o competiţie valorică autentică şi care nu poate să fie un simplu concurs de... împrejurări. Tinărul om politic pe creșterea multilaterală a căruia ne bizuim atit de mult in programele noastre de viitor, trebuie să se antreneze astfel Incit să răspundă, cu promptitudine, atît solicitărilor profesiunii sale, din punct de vedere tehnic, cît şi obligaţiilor lui sociale, de îndrumare şi conducere a obştii. Nu-i un secret pentru nimeni că iresponsabilitatea, trîndăvia şi indisciplina influenţează negativ eficacitatea celor mai juste măsuri privind funcţionarea instituţiilor şi întreprinderilor, de aceea trebuie purtată o luptă hotărîtă contra manifestărilor de indolenţă şi apatie faţă de orice nereguli, împotriva goanei după avantaje şi privilegii, minciunii şi tendinţelor de supraapreciere a rezultatelor parţiale şi mai cu seamă împotriva acelora care împiedică exercitarea criticii. Acţionînd cu perseverenţă pentru corectarea netergiversată a greşelilor şi pentru clarificarea problemelor în aparenţă insolubile la un moment dat, propagandistul nostru trebuie să fie pregăti să dea răspunsuri cît mai complete întrebărilor ce i se pun cu bunăcredinţă de tovarăşii şi concetăţenii lui, şi neobosit in a-şi pune lui însuşi necontenit întrebări despre cauzele şi efectele modificărilor social-economice la care participă. El nu trebuie să-şi „însuşească“ nici o lozincă al cărei sens nu l-a descoperit cu propria lui minte şi din convingere proprie, fără a se teme că va fi izgonit din rai dacă a muşcat din pomul cunoştinţelor despre bine şi rău şi a început „să aibă păreri“. (Părerea majorităţii este, desigur, democratic cea mai dreaptă, dar absenţa oricărei păreri este nedreaptă şi nedemocratică). De aceea, îi spuneam interlocutorului meu că această desfăşurare multilaterală a forţelor şi energiilor poporului nostru, competiţia creatoare a inteligenţelor lui, mereu împrospătate, destinul său ca un diamant incrustat într-un Viitor de aur, sînt tot atîtea garanţii pentru ca „cele bune să se adune, cele rele să se spele“ şi ca începutul acestui sfîrşit de veac să fie la înălţimea speranţelor noastre. l acesta, coincid cu cei 500 de ani de la numirea primului învăţător român în sat şi cu 380 de ani de la trecerea pe aci a lui Mihai Viteazul, după instalarea la Ocna Sibiului, a vistiernicului Vasile. Tot în acest an, se împlinesc 175 de ani de la înregistrarea primului elev din riadul ţăranilor topliceni la liceul din Sibiu (azi „Gh. Lazăr“) ,şi 85 de ani de la întocmirea primei monografii sub îndemnul societăţii literare „Astra“. De la ridicarea actualului local de şcoală în locul celui vechi, zidit în 1845 şi folosit pînă în 1904, calendarul consemnează trecerea a 75 de ani, iar de la înfiinţarea cadastrului — confirmînd toponimia românească a denumirilor de hotar, atestatoarea continuităţii neîntrerupte a poporului român — Şapte decenii (P. P.) Baia De circa 18 luni, municipiul Tîrgu Jiu beneficiază de o baie publică nou construită. Dar „beneficiază“ nu este cuvîntul cel mai potrivit, de vreme ce — aşa cum ne informa recent cititorul Pavel păscălescu — baia a fost pusă la dispoziţia cetăţenilor cu multe defecţiuni. Citam, printre altele, faptul că opt duşuri nu funcţionează, iar IN1- al nouălea curge continuu, camera cu aer cald n-a fost încă dată în folosinţă, finisajele lasă mult de dorit, uşile din placaj s-au şi deteriorat etc., etc. Sesizat de aceste deficienţe, Consiliul popular al municipiului Tîrgu Jiu ne-a răspuns că, în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că semnalul critic al cititorului nostru este just şi că „s-a dispus a se lua măsuri pentru remedierea defecţiunilor constatate“. Cină ? Ce ? Cum ? — nu se mai spune ! Şi nu se spune nici de ce a fost nevoie de o scrisoare adresată ziarului, pentru a descoperi defecţiunile şi a le remedia ? (M. PAULIAN). Tinerele folcloriste Nişte eleve ale liceului sanitar din Galaţi merg în aceste zile de vacanţă prin satele judeţului, poposind în cerdacul caselor bătrîneşti ca să asculte balade şi poveşti spuse în graiul molcom al moldovenilor cu părul cărunt. Şi tot ceea ce aud şi văd, înregistrează pe bandă magnetică şi pe peliculă fotografică. Această pasiune pentru cercetarea artei populare le-a fost sădită de profesoara Tatiana Tanait, iniţiatoarea acestui cerc de etnografie şi folclor care se intitulează „Mioriţa“. Şi, in cei şapte ani, de cînd fiinţează cercul, fetele au adunat atit de mult material, încît au deschis şi un muzeu al cercului la şcoală. Epuraş Daniela, Ivan Livioara, Suveran Georgeta, Avram Ana, Ciocan Doina, Bejan Mieluţa, sunt doar citeva din pasionatele membre ale cercului de folclor „Mioriţa“, care au adus de la diverse concursuri pe plan judeţean, interjudeţean sau naţional, numeroase premii. (V CHIURTU). Plecat la nuntă, ajuns la spital Ion Rădulescu, din Focşani, se deplasa cu autoturismul său I-VN-2167 pe DN2 la o nuntă, însoţit de cîţiva prieteni. Cu gîndul la petrecere, oamenii erau bine dispuşi, exuberanţi. Dar la intrarea în comuna Pufeşti, antrenaţi de atmosfera de bună dispoziţie din maşină, I. R. a pierdut controlul volanului, iar autovehicolul a părăsit şoseaua, izbindu-se de un copac. Impactul a fost atît de puternic, incit doi dintre ocupanţii maşinii au fost accidentaţi mortal, iar I. R. grav rănit. (C. AZOIŢII) Rubrică realizată de Pia Rădulescu ?1I0 S-a scris foarte mult despre efectele pozitive ale plantelor medicinale în vindecarea unor boli, dar, pe plan local nimeni n-a luat iniţiativa culegerii acestor plante. Astfel, frunzele de pătlagină au proprietatea de a cicatriza ulcerul ; coada şoricelului se recomandă în cazul gastritelor hipoacide, iar pentru cele hiperacide, muşeţelul în amestec cu altele e admirabil. Dacă se lua măsura ca şcolarii să consacre o mică parte din timpul lor liber culegerii plantelor medicinale, ar fi fost o acţiune utilă, plăcută şi cu profund caracter educativ. Pe plan central, n-aui auzit nici că „Plafar“ să fi iniţiat ceva. Poate ar fi mulţi cetăţeni, mai ales pensionari, care ar fi mulţumiţi să culeagă astfel de plante, însă nu se cunoaşte o unitate de colectare a acestora. Farmaciile nu cumpără nici ele direct, aşa că aceste leacuri naturale se irosesc pe cimpii, în livezi sau pe locurile virane unde cresc. Iar iarna, cînd sunt solicitate, sunt greu de găsit. Se impune luarea de măsuri, în sensul şi organizării unor cursuri de iniţiere pentru cunoaşterea acestor plante, înfiinţarea de centre de colectare şi tipărirea, într-un tiraj mai mare a cărţilor cu privire la efectele terapeutice ale plantelor medicinale. AURELIU PRETORIAN str. Magia nr. 17 Piteşti De ce oare se trec în mersul trenurilor, unele trenuri care, de la bun început, se ştie, cred, că nu vor circula. De exemplu, rapidul Unirea nr. 65—66, suspendat în ianuarie , dar menţinut şi în noul mers al trenului, deci suspendat „din naştere“. Pînă la introducerea noului mers al trenului, mai exista o legătură cu Iaşii, printr-un rapid care pleca din Bucureşti pe la ora 6 şi avea, la interval de 20 minute, legătură cu Paşcani, cu un tren personal. Personalul din Paşcani spre Iaşi pleacă şi, acum la aceeaşi oră, dar rapidul 57 ajunge după plecarea acestuia. Astfel că, cine vrea să ajungă la Iaşi în jurul primului, ziua, nu mai are posibilitatea. TEODOR SIMA str. Av. Petre Creţu nr. 4 Bucureşti Din anul 1978 s-a introdus sistemul testării aptitudinilor în şcolile de şoferi (amatori şi profesionişti). Propun ca rezultatele testării să fie aduse la cunoştinţa tuturor participanţilor mai detaliat, indicindu-se punctajele înregistrate la fiecare probă a testului. Această testare constituind şi un prilej de autocunoaştere, ea este utilă nu numai pentru conducerea vehiculelor ci şi in activitatea profesională şi altele. Ing. DAN STĂNESCU str. Cameliei nr. 27 Ploieşti Cu mulţi ani în urmă, se găsea în comerţ un obiect de mică valoare, confecţionat din deşeuri de lemn sau material plastic, dar de real folos şi anume : „prelungitor de creioane“. Gîndiţi-vă cui elevi, studenţi, funcţionari, aruncă aproximativ o treime din creioane, din cauză că nu le mai pot ţine în mină ? Propun ca acest produs să se reintroducă în fabricaţie şi să reapară în librării. Chiar şi cu un calcul sumar, se poate constata valoarea economiilor realizabile prin folosirea prelungitorului de creioane. PETRE ŞERBAN şoseaua Giurgiului nr. 58—70 Bucureşti Zilnic aproape, întilnim la punctele de desfacere a berei, răcoritoarelor, la baruri, restaurante, braserii, cofetării, în locuri de agrement, grămezi întregi de capsule metalice, din care cea mai mare parte ar putea fi reciclate, igienizate și redate circuitului economic. In prezent, se aruncă, ca orice ambalaj mărunt (cutii de chibrituri, de ţigarete etc.), în timp ce numeroase fabrici şi ateliere care produc răcoritoare şi sucuri, suferă de lipsa lor. Prin recuperarea, depozitarea şi reciclarea pe centre a acestor capsule, s-ar realiza un plus de asemenea piese auxiliare pentru acoperirea nevoilor, realizîndu-se, implicit, însemnate economii. Capsulele sînt confecţionate din tablă de calitate bună, inoxidabilă, puţind fi refolosite printr-o uşoară îndreptare, cît şi retopire, contribuind la obţinerea unor feroaliaje noi. Pentru cointeresarea vînzătorilor, ospătarilor şi tuturor celor care desfac răcoritoare, ar fi stimulativ să primească unele premii in bani sau obiecte. In raport cu cotele colectate, din partea fabricilor producătoare sau a unităţilor I.C.M. VASILE NEGESCU bd. R.S.R. nr. 38 Piteşti Rubrica „OPINII" stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru pe care-l invităm să ne trimită in continuare, idei şi propuneri menite să determine îmbunătăţiri în orice domeniu al vieţii obşteşti, economice, sociale, sau culturale. Aşteptăm, aşadar, ca şi pînă acum, scrisorile dvs. pe adresa zianului nostru specifîcind „Pentru rubrica «OPINII»", TEATRE CULORILE IUBIRII (spectacol de Suflet şi lumină) : Teatrul Mic (14 70 81), ora 21,30 la rotonda scriitorilor din Gradina Cişmigiu ; BĂIATUL CU FLOAREA : Teatrul „Ion Creangă" la sala Majestic (14 72 34) ora 20 ; CINTAŢI CU MINE UN CÎNTEC î Teatrul evreiesc de stat (20 39 70), ora 19,30; OMUL CARE ADUCE RISUl teatrul ,,C. Tanase" — Grădina Boema (13 85 43), ora 20 ; PE UN PICIOR DE PLAI : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 18,30. TELEVIZIUNE Programul 1 16: Telex : 16,05; Trasee istorice ; 16,25; Consultaţii juridice ; 16,45: Elveţia — Regiunea L'Appezzeî ; 17,10 : Corespondenţii judeţeni transmit... ; 17,30: Moştenire pentru viitor ; 18, Sport ; 13,20:Festivalul naţional ,,Cîntarea României" : 18,50: 1001 de seri; 19: Telejurnal; 19,15: Dialog despre viitor; 19,33: Program muzical folcloric ; 19,50: Telecinemateca ; Blocada. — Operaţiunea Iskra, premieră pe ţară. Producie a studiourilor sovietice. Regia Mihail Erşov ; 21,05: Muzică uşoară ; 21,35: Telejurnal. Programul 2 16: Permanenta redescoperire a României ; 16,50 : Teatrul TV „Prietenii" de Lucia Demetrius, în distribuţie : Ion Marinescu, Cornel Coman, Luminiţa Gheorghiu, Rozina Combos, Sorin Medeleni, Mitică Popescu, St. Mihăilescu-Braila, Mihai Mereuţa, Maria Oligor, Boris Petroff ş.a. Regia Dan Puşcan : 18.05: Muzică populară ; 18.20: Construirea socialismului ; 18,50: 1001 de seri ; 19: Telejurnal ; 19,15: Viaţa de concert a Capitalei ; 19,55 : Studio T *79 ; 20,30 : De pretutindeni ; 20,45: Festivalul naţional „Datarea României" ; 21,05: Biblioteca pentru toţi ; 21,35: Telejurnal. CINEMATOGRAFE UMBRA LUI CASEY : Sala Palatului, , orele 17,15 - 20. ULTIMUL VALS : Patria (11 86 23) ,orele 14 - 17 - 19,30 ; Bucure? (15 61 54), orele 13,15 - 15,45 - 18 20,15; Favorit (31 06 15), orele 9,15 11,45 - 15,15 - 17,45 - 20,15 . CAZUL GORGONOVA 1 Scala (11 03 72), orele 14 - 16,45 - 19,30 ; CERTIFICAT DE PAUPERTATE s Victoria (16 28 79), orele 15 - 17,30 - 20 ; ŞATRA; Festival (15 63 84), 14 - 17 - 18,15 - 20 ; orele ALIBI PENTRU UN PRIETEN : Capitol (16 29 17), orele 14,15 - 17 - 19,15 ; Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Aurora (33 04 66), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Gradina Capitol, ora 21 ; Grădina Aurora, ora 20,45 ; FRAŢI DE CRUCE s Luceafărul (15 87 67), orale 14 - 16 - 18,15 -20,15 ; Grădina luceafărul, ora 21 ; TOTUL PENTRU FOTBAL ; Timpuri Noi (15 61 10), orele 15 - 17 - 19,30 ; COBRA S Studio (59 53 13), orele 10 - 12 - 14 - ns - ts - 20 t'' !;,.7 7 CĂLUŢUL COCOŞAT s Doina “ (16 35 38), orele 9,15 - 11 - 12,45 -14,30 ; REVANŞA : Doina, orele 10 - 10 -20 ; MISIUNEA CAPRICORN UNUI Excelsior (63 49 45), orele 9 - 11,45 — 14,30 - 17,15 - 20 ; Gloria (47 46 73), orele 9 - 11,30 - 14,15 - 17 - 19,45 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,45 -14,15 - 17 - 19,45 ; ÎNARMAT ŞI FOARTE PERICULOS ) Bucegi (1705 47), drei* 16 — 1* — 20,15 ; Grădina Bucegi, ora 20,45 ; IN RITMUL MUZICII : Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 ~ 13,30 ♦ 15,45 - 18 - 20,15 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 17 - 18,15 - 28,15 ; Grădina Modern, ora 21 ; Grădina Buşti, ora 21 ; ȘCOALA CURAJULUI: Griviţa (17 06 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20.15 ; NEA MARIN MILIARDAR: Lira (31 71 71, orele 16 - 18,15 - 20,30 ; Grădina Lira, ora 23 ; MOARTEA UNUI GREIER: Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 18 - 20 ; PÄCALA : Ferentari (80 49 85), orele 15.30 - 19 ; NICK CARTER SUPERDETECTIV : Bu xești (50 43 58), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; Ciulești (17 55 46), orele 9 — 11 — 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20 ; TINARUL DIN ISTANBUL : Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20 ; EXPRESUL DE BUFTEA : Pacea (60 30 85) orele 16 - 18 - 20 ; UN TRECĂTOR IN PLOAIE : Fioreasca (33.29 71), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,45 — 19,30 ; Parc Hotel, ora 21 ; SEVERINO : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,30 - 20 ; Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20 ; VACANTA TRAGICA: Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 17,45 - 30 HERCULE CUCEREȘTE ATLANTIDA Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Grădina Tomis, ora 21,45 ; Grădina Festival, ora 21,45 Volga (79 71 26), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; ANTICHITĂŢI : Viitorul (11 4803), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; DE CE SA-L IMPUŞCAM PE PROFESOR : Mioriţa (14 27 14), orele 9-11 - 13,13 - 15,30 - 17,45 - 20 ; ULZANA CĂPETENIA APAŞILOR : Flacăra (20 33 40), orele 14 ~ 14 - 18 — 20 ; Grădina Flacăra, ora 21 ; APAŞII; Arta (213186), orele 9-11,13 - 13,30 - 15,43 - 18 - 20 ; Grădina Arta, ora 21 ; UMBRELE VERII FIERBINŢI; Progresul (23 94 10), orele 15,30 - 17,45 - 21) CIOCOLATA CU ALUNE ( Popular (35 15 17), orele 16 - 18 - 20 . ÎNTOARCEREA ACASA : Grădina Titan, ora 21.15 . ,,România libera" Miercuri 1 august 1979 Soare!@ răsare la ora 6,01 și apune la ora 20,42 PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu IOAN STANCESCU, ne comunică : STAREA VREMII : Călduroasă. PRECIPITAT» celoi locale în sudvestul ţarii. In rest averse izolate. TEMPERATURA : Maximele de mîine vor fi cuprinse între 26 şi 34 grade, iar minimele de la noapte între 12 şi 20 grade. BUCUREŞTI : Vreme călduroasă. Cerul va fi variabil. Vînt slab pină la moderat. Temperatura maximă între 30 şi 32 grade, iar minima între 14 şi 16 grade.