România Liberă, martie 1980 (Anul 38, nr. 10992-11018)

1980-03-01 / nr. 10992

« Pe dealurile domoale dintre Siret şi Prut, de la Tecuci şi pină dincolo" de Vaslui s-a aşter­nut o larmă neobişnuit de boga­tă. De două zile ninge aproape fără încetare. Ca in pastelurile lui Alecsandri : „Tot e alb, pe cimp, pe dealuri, împrejur in depărtare, / Ca fantasme albe plopii înşiraţi sie pierd in zare". Iarna, o iarnă moldavă auten­tică, este singurul lucru ne­schimbat din această parte de ţară. Am cutreierat localităţile din judeţul Vaslui, acum îna­inte de alegerile de la 9 martie. Am poposit mai pe îndelete în partea dinspre Nord. Simţămin­­tul pe care l-am încercat, acum, la hotarul dintre două legisla­turi, e că aceste locuri, urgisite odinioară, s-au integrat ferm ci­vilizaţiei socialiste, ritmurilor sale dinamice, ariei sale solare şi fertile. Tovarăşa Elena Rănceanu, se­cretar al Comitetului judeţean de partid (tip de activist mo­dern, aliat original de compe­tenţă şi bun simţ moldovenesc) ne-a revelat, cu ajutorul unei cifre, o realitate tulburătoare : „Intre 1975 şi 1980 — ne-a spus — judeţul Vaslui şi-a mărit volu­mul producţiei globale a industri­ei de peste două ori şi jumătate. La sfîrşitul anului acesta va atinge o valoare de 11 miliarde lei“. Localitate de şase ori cen­tenară, unde voievozii cei din vechime aveau o curte de iarnă, şi unde slăvitul Vodă Ştefan a dobîndit, la 1475, o victorie a­preciată de Constantin C. Giu­­rescu ca fiind „cea mai mare din întreaga istorie a români­lor“, oraşul de la Podul înalt îşi redimensionează destinul apro­­piindu-şi un profil eminamente contemporan. Expresia noii sale vocaţii o constituie cele două platforme industriale pe care şi le-a du­rat — una spre Nord-Vest cu­prinzând, mai ales, unităţi din ramura construcţiilor de ma­şini , cealaltă spre Nord-Est, consacrată, îndeosebi, industriei uşoare. Sunt, de altfel, punctele cardinale care vor jalona ascen­siunea economică a urbei în cincinalul viitor, în cursul căruia volumul producţiei globale a in­dustriei judeţului va ajunge la aproape 26 miliarde lei, ponde­rea cea mai importantă urmind s-o deţină construcţiile de ma­şini (39,6 la sută) şi industria uşoară (16,3 la sută). Secondat Îndeaproape de Bîrlad, oraş în care, pe lingă rulmenţi, se pro­duc în prezent şi materiale abra­zive, Vasluiul îşi asumă nu nu­mai rolul de a contribui însuşi la efortul pe care-l desfăşoară ţara pentru a-şi făuri o indus­trie avansată şi pentru a accen­tua laturile calitative ale pro­ducţiei acesteia (pe primul loc în nomenclatorul său se află, fapt semnificativ, mijloacele de automatizare electrotehnică şi mijloacele de automatizare elec­tronică) , el îndeplineşte şi o funcţie propulsoare, antrenînd in procesul industrializării alte localităţi din judeţ. De pe acum există proiecte — unele într-o fază înaintată de aplicare — pen­tru unităţi industriale la Huşi, la Murgeni, la Codăieşti, la Ivă­­neşti, Puieşti, Roşieşti şi Bă­­ceşti. Mutaţiile pe care le-au produs sau sunt pe cale să le producă aceste reaşezări in peisajul eco­nomic şi, implicit, în gîndirea oamenilor, dau tonul preocupă­rilor ce animă populaţia şi-şi pun amprenta specifică pe dez­baterile publice care preced ale­gerile generale de la 9 martie. Apropiata acostare la cheiu­rile industriei nu-i găseşte, de pildă, nepregătiţi pe locuitorii comunei Codăieşti. Vicepreşedin­tele comitetului executiv al con­siliului popular local, Vasile Pi­­tac, om aparţinind prin forma­ţie şi prin viziune generaţiei noi, atit de înzestrată şi atit de plină de optimism, ne-a descris mutările care se vor opera pe harta localităţii sale cu o pre­cizie aproape matematică : „în 1982 — ne-a relatat — vor începe lucrările la Filatura de lină piep­tănată ce se va amplasa în raza Codăieştilor. Va fi o investiţie in valoare de 140 milioane lei. In­trarea ei în funcţiune e prevăzu­tă pentru 1984 iar volumul pro­ducţiei s-a stabilit la 1 000 tone pe an. Avem ce ne trebuie pen­tru a-i asigura materia primă şi forţa de muncă de care are ne­voie. Consiliul nostru unic agro­industrial şi-a făcut din creşte­rea oilor un sector de bază. Ne străduim însă să înlocuim Ţur­­cana tradiţională cu un Merinos adaptat climei mai aspre de la noi. Am calculat că sunt condiţii să ajungem in scurt timp la 1 000 d­ mame din noua rasă. Apoi avem în vedere pregătirile pen­tru viitoarea filatură“. Aceasta este starea de spirit. Ea exclude orice ezitare, orice îndoială. Pătrunderea industriei în acest univers prin excelenţă agrar se produce firesc, osmoza rezultată favorizînd ambele domenii. Ciş­­tigul cel mai mare este, de par­tea oamenilor trăitori la sate şi el se traduce intr-un spor de rigoare în practicarea străve­chiului meşteşug al cultivării pămîntului. Preşedintele coope­rativei agricole de producţie din Dăneşti, Neculai Ruşeuţa, un om de 40 de ani, stăpin pe meseria lui de agricultor, ne zugrăvea această metamorfoză care este, in primul rind, de ordin spiri­tual, în termeni ce sugerează aplicaţie şi profunzime. „Se spu­ne că în zona noastră dolinara, cu podzol şi cu alunecări de te­ren, pămintul nu ne prea ajută. Dar trebuie să ne obişnuim mai întîi să-l ajutăm noi pe el. La Dăneşti s-a făcut o deschidere in această direcţie. Am iniţiat lucrări de îmbunătăţiri funcia­re pe mari suprafeţe. Arăm nu­mai pe curbe de nivel. Practi­căm culturile în fîşii, am intro­dus benzile înierbate. Scăderile noastre rămîn însă mari la ca­® Industria şi-a mărit în cinci ani de doua ori şi jumătate volumul pro­ducţiei globale ® Ori­entare spre ramurile mo­derne purtătoare de pro­gres tehnic €§­ Agricul­tura însăşi îşi redimen­­sionează reperele şi op­ţiunile ® Mutaţii sociale semnificative pitolul agrotehnicii folosite, şi aici ne concentrăm atenţia in acest an agricol“. Cunoaşterea punctului sensibil este în sine un bun cîştigat, adăugăm noi. Peste tot este extraordinar de viu sentimentul istoriei. Natu­ral, el conservă intact cultul marelui voievod Ştefan, a cărui umbră, după atîtea secole, este omniprezentă şi tutelară. Gheor­ghe Balţatu, secretarul comunei Boţeşti, ne spune că la Tălpi­­geni, un sat din aceste părţi, este îngrijit cu veneraţie un stejar datînd din vremea domni­torului. Iar Vasile Cozma, se­cretar al comunei Micleşti, ne povestea că în raza aşezării lor se află celebra „movilă a lui Burcel“, dăruită de voievod drept răzăşie unui plugar sărac. „Ii vom ruga pe candidaţi, se confesa el, ca, indiferent care va fi ales, să reconsidere aceste locuri şi să aşeze în punctul cel mai înalt al colinei un monu­ment spre aducere aminte.“ La fel de viu şi de impresio­nant este aici simţul familiei. Pe un imaginar tablou demo­grafic Vasluiul figurează la lo­cul cel mai de frunte în ceea ce priveşte natalitatea. Numărul de născuţi vii la mia de locuitori trece anual de 20. Tradiţia mari­lor familii, atît de veche şi atît de românească , a rămas aici aproape o lege. Nici o familie nu are mai puţin de patru-cinci copii ; sunt multe care au şi cite 10—12. Izvorind din conştiinţa, proprie în cel mai înalt grad poporului nostru, că „fiecare co­pil e o avere la casa omului“, această trăsătură care presupu­nă o minunată răspundere civi­că, se menţine şi datorită unor factori desemnind contribuţia societăţii şi a civilizaţiei în care trăim. Aşa ni se înfăţişează Vasluiul în acest anotimp de bilanţ şi anticipări ce marchează apro­pierea alegerilor. Imaginea lui o sintetizează în modul cel mai sugestiv noul palat administra­tiv din centrul civic al oraşului. O clădire modernă, masivă, stră­juită la intrare de plăieşi albi cu arcuri şi cu tolbe de săgeţi la şold. Aşa intrăm în evul socia­list şi comunist, înconjuraţi de toate legendele şi umbrele tre­cutului. Cu sentimentul răspun­derii faţă de istorie. Destinul nostru este unic­ de nedespărţit. Şi tocmai de aceea nimeni nu-l poate fringe. Ion Pavelescu ALEGERILE DE LA 9 MARTIE SENTIMENTUL RESPONSABILITĂŢI FAŢĂ DE ISTORIE Vaslui : îmbinare armonioasă a tradiţionalului cu modernul Pagina a 2-a — 1 martie 1980 (Urmare din pag. 1) nii muncii au exprimat călduros bucuria de a-l avea din nou ca oaspete pe secretarul general al partidului, oferindu-i, din prea­plinul inimii lor, frumoase bu­chete de flori, adresindu-i urări de viaţă lungă, sănătate şi feri­cire eminentului bărbat de stat care conduce destinul României, fiind glas legămîntului lor de a-şi dărui şi pe mai departe pri­ceperea şi energiile creatoare cauzei independenţei şi propă­şirii patriei.­mitetului de partid al sectorului IV al Capitalei, membri ai con­siliului de conducere al centra­lei industriale de profil şi ai consiliului oamenilor muncii din întreprindere. Directorul unităţii, ing. loan Militaru, raportează că oamenii muncii din întreprin­dere au tradus in practică indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu formulate cu prilejul vizitei precedente, ceea ce a per­mis intregului colectiv obţinerea unor rezultate însemnate, atît în direcţia realizării de instalaţii şi agregate de nivel tehnic mon­dial, a sporirii şi diversificării producţiei, cit şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. Rezulta­tele înregistrate pînă în prezent, conjugate cu mobilizarea pu­ternică a comuniştilor, a tuturor muncitorilor, pentru înfăptuirea exemplară a sarcinilor de plan va permite îndeplinirea preve­derilor actualului cincinal cu circa cinci luni mai devreme. In principalele secţii ale în­treprinderii, tovarăşului Nicolae Ceauşescu îi sunt prezentate o gamă variată de utilaje şi insta­laţii­ tehnologice aflate în dife­rite stadii de execuţie şi desti­nate echipării noilor capacităţi aflate în construcţie­ la combi­natele chimice şi petrochimice de la Brazi, Borzeşti, Midia-Nă­­vodari, Teleajen, Brăila, Săvi­­neşti sau unor unităţi cu acest profil, construite de România în cooperare, in diverse ţări ale lumii. Reţin atenţia tehnologiile moderne de fabricaţie, de con­trol şi testare pe faze şi în stan­duri de probă a pieselor şi pro­duselor finite, fapt ce confirmă preocuparea susţinută în direc­ţia executării de utilaje şi insta­laţii la cei mai înalţi parametri calitativi. De menţionat că unele­­tehnologii de virf, de mare randament şi productivi­tate, au fost concepute şi reali­zate cu forţe proprii. între aces­tea, se remarcă instalaţia şi pro­cedeul de tratament termic local al unor repere, instalaţia de sudură automată a racordu­rilor, care permite, totodată, şi obţinerea unor însemnate eco­nomii de energie, metal şi ma­noperă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a felicitat pe autorii acestor realizări, îndemnîndu-i să per­severeze pe linia modernizării continue a tehnologiilor şi pro­ducţiei, în condiţii de eficienţă economică sporită. Pe parcursul vizitei, directorul întreprinderii informează despre strădania permanentă a specia­liştilor, a întregului colectiv pentru găsirea soluţiilor şi me­todelor care să permită, aşa cum s-a subliniat şi la recenta con­sfătuire de lucru de la C.C. al P.C.R., grăbirea execuţiei utila­jului tehnologic, livrarea la ter­menele stabilite sau chiar mai devreme a acestuia către şantie­rele ţării, pentru a contribui pe această cale la asigurarea in­trării la datele prevăzute in funcţiune a noilor capacităţi, la realizarea integrală a planului de investiţii. Totodată, sunt în­făţişate preocupările permanente ale colectivului pentru gospodă­rirea raţională a metalului, di­minuarea consumului de ener­gie şi a cheltuielilor de produc­ţie, sporirea eficienţei întregii, activităţi , laturi definitorii ale procesului de afirmare a noii calităţi. In încheierea vizitei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu analizează împreună cu conducerea minis­terului de resort, cu cadrele din conducerea cerntralei industriale şi întreprinderii perspectivele de dezvoltare a unităţii. Se arată că, în vederea îndeplinirii pro­gramului prioritar indicat de conducerea partidului şi statului privind dezvoltarea şi diversifi­carea producţiei de utilaj tehno­logic pentru industria alimentară şi tehnica frigului, întreprinde­rea va asimila şi prelua, in anii următori, un volum şi o gamă importantă de asemenea insta­laţii — ea devenind in viitorul cincinal unitate coordonatoare în producţia utilajului pentru industria alimentară. In acest scop, pînă în 1985, aici vor intra în circuitul productiv noi capa­cităţi, care vor asigura realiza­rea, între altele, a instalaţiilor complete pentru fabricarea za­hărului, uleiului, laptelui, berei şi a utilajelor pentru unităţile de panificaţie şi conserve. Secretarul general al partidu­lui, apreciind succesele inregis­trate de acest destoinic colectiv bucureştean, i-a adresat calde felicitări şi a indicat, totodată, că este necesar să se persevereze intr-o măsură şi mai accentuată in direcţia perfecţionării fabri­caţiei, sporirii productivităţii muncii, ridicării nivelului tehnic şi calitativ al produselor. Podari-Midia, Zalău, precum şi cazanele de apă fierbinte, de mare capacitate, pentru centra­lele de termoficare din Craiova, Focşani şi Zalău. Produsele în­treprinderii „Vulcan“ sunt ex­portate în peste 40 de ţări. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu în această nouă unitate bucureşteană are loc în atmosfera de puternic en­tuziasm caracteristică intilnirilor secretarului general al partidu­lui cu oamenii muncii din În­treaga ţară, constructorii de maşini de aici fiind mîndri şi bucuroşi că pot raporta condu­cătorului partidului şi statului succese importante în activitatea lor, ca urmare a transpunerii în viaţă a indicaţiilor şi recoman­dărilor primite în timpul dialo­gurilor anterioare cu colectivul de muncă de la „Vulcan“. Astfel, directorul unităţii, Pe­tre Fluture, informează pe to­varăşul Nicolae Ceauşescu că Întreprinderea „Vulcan“ este ca­pabilă, în prezent, să realizeze întregul necesar de cazane ener­getice, industriale şi de apă fier­binte de care economia noastră are nevoie, eliminind din anul acesta orice import in acest do­meniu. Gazdele subliniază, da (Continuare in pag a 3-a) . ÎNTREPRINDEREA MECANICĂ DE UTILAJ CHIMIC Gospodărirea raţională a materiilor prime şi energiei Dialogul de lucru din cea de-a doua zi a vizitei in Capitală, a început la întreprinderea me­canică de utilaj chimic — uni­tate modernă, profilată pe rea­lizarea de instalaţii complexe, de Înaltă tehnicitate, in majoritate unicate. La sosirea secretarului general al partidului, un mare număr de oameni ai muncii şi locuitori din Cartierul Berceni, dau glas prin puternice şi vii uţale sen­timentelor de cea mai profundă dragoste ce i le poartă , se aclamă „Ceauşescu — P.C.R. !“, „Ceauşescu şi poporul !“. Un detaşament al gărzilor patriotice şi al formaţiunilor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei prezintă onorul. Tineri muncitori şi muncitoare oferă buchete de flori. In întîmpinarea secretarului general al partidului au venit Ioan Avram, ministrul industriei construcţiilor de maşini, Maria Gheorghe, prim-secretar al Co­ „România liberă" ÎNTREPRINDEREA „VULCAN" Continua modernizare si diversificare a agregatelor energetice Se vizitează, In continuare, fa­brica întreprinderii „Vulcan“ pentru cazane energetice de pe platforma industrială Berceni, importantă investiţie a actualu­lui cincinal. Prin gradul superior de dotare, prin complexitatea agregatelor ce se realizează aici şi procedeele tehnologice de înaltă eficienţă utilizate, fabrica reprezintă una din cele mai mo­derne unităţi ale industriei noas­tre. Aici au fost executate im­portantele utilaje energetice pen­tru înzestrarea termocentralelor Rovinari şi Turceni. Aici se exe­cută primele cazane, in premie­ră naţională, care folosesc, la termocentrala de la Anina, şis­turile bituminoase. In momentul de faţă, se află in diferite faze de execuţie cazanele de 420 tone/oră pentru termocentra­lele de la Borzeşti, Giurgiu, Nă­ OlU’flA EXISTĂ. SE APUCĂ ! La Sibiu, viu interes pentru procedeul arădean Trimitem imediat specialişti la „Strungul“ Declarăm cinstit, aşteptam un ecou favorabil la articolul publicat acum cîteva zile sub titlul „Un procedeu remarcabil : călirea in mediu sin­tetic“*), dar tot atit de sincer o spunem, ecoul depăşeşte aşteptările noastre dacă avem in ve­dere că n-au trecut decit cîteva zile de la publi­carea materialului. Vom reda mai jos cîteva din aceste ecouri, nu inainte însă de a rememora succint esenţa problemei ridicate în articolul amintit. Aşadar, cercetători de la I.C.S.I.T.P.S.C. au pus la punct un procedeu modern de călire sintetică, care înlocuieşte uleiul de călire (pe bază de ţiţei) printr-o soluţie apoasă. Arătam de ase­menea cu date şi cifre rezultate din postcalcul că procedeul este aplicat cu succes de trei ani de zile la „Strungul“-Arad şi că prezintă mari avantaje economico-sociale : un microclimat co­respunzător pentru personalul din secţiile ter­mice, economy de ordinul sutelor de mii de lei la nivelul unei singure uzine, renunţarea la o operaţie costisitoare sub raport financiar, mate­rial şi energetic, îmbunătăţirea calităţii pieselor şi reducerea considerabilă a rebuturilor etc. etc. La invitaţia ziarului, primul care se înscrie la cuvînt este ing. Ştefan Carabulea directo­rul adjunct tehnic şi de produc­­ie al unei mari uzine din ţară .­NTREPRINDEREA DE PIESE AUTO SIBIU . — Soluţia e excelentă, ne spu­ne dînsul. Trimitem imediat, specialişti la „Strungul“ Arad. Excelentă şi salvatoare pentru noi. — Chiar aşa ? — Da, chiar aşa. Cel puţin in cazul nostru. Poate că alţii stau mai bine dar la noi situaţia este destul de gravă iar lipsa uleiu­lui de călire ne dă nişte dureri de cap... Inchipuiţi-vă că noi avem o cotă anuală de 250 de tone de asemenea ulei termic şi că pînă la ora asta n-am primit decit trei, da trei tone de ulei şi foarte multe... promisiuni in schimb de la rafinărie. Dar cu promisiunile, după cum vă închipuiţi, nu se pot căli nici arcuri lamelare pentru sus­pensii, nici arcuri speciale şi nici alte piese. — Şi cum aţi rezolvat lucru­rile ? Nu ne închipuim că din cauza asta aţi oprit producţia. — De oprit n-am oprit-o dar lucrăm cu capacitate redusă şi cu improvizaţii. Să nu ne între­baţi, însă, cu ce preț... — Ba vă întreb. — Bine, am să vă răspund că prețul este foarte mare, mai mare decit vă imaginați. De ce? Pentru că, neavînd ulei, am concentrat puținul pe care l-am avut intr-un singur bazin de călire in loc de șapte, ceea ce înseamnă răsturnarea fluxului normal, plimbarea pieselor de la o linie la alta și de la un ate­lier la altul. Încarcă piese, transportă-le cu electrocarul sau cu podul rulant, du-le înapoi, — și noi avem piese mari, nu glu­mă, 2 000 mm, 30—40 kg bucata — efort suplimentar, și ce efort!, înseamnă, energie electrică h­tt­* R.l. din 21 februarie a.c., ar­ticolul „Soluţia există. Se aplică ?“, sită, şi in general, mari chel­tuieli care afectează preţul de cost. Apoi, din cauza aglomeră­rii călirii la un singur bazin, cantitatea de ţunder din meta­lul arcurilor se depune în can­tităţi mari in fundul bazinului, volumul băii de ulei scade ra­pid, acesta se încălzeşte repe­de, trebuie întreruptă foarte des operaţia de călire pentru goli­rea şi răcirea lui, de unde o productivitate foarte scăzută. Şi apoi, gindiţi-vă, se poate vorbi de calitate superioară in aseme­nea condiţii de lucru ? Am mai avut noi necazuri şi anul trecut cu aprovizionarea de uleiuri termice dar aşa cum am înce­put în anul acesta lucrurile stau foarte prost. In continuare, interlocutorul nostru ne spune că ceva-ceva ar fi auzit despre mediul sintetic de călire (M.S.C.) dar asta a fost acum cîţiva ani cînd insti­tutul le-ar fi propus o experi­mentare. Lucrurile însă au ră­mas în suspensie, probabil pen­tru că fiecare l-a aşteptat pe celălalt. Acum întreprinderea este dispusă, doreşte chiar să realizeze în mod operativ aceste experimentări, bineînţeles cu ajutorul institutului şi, apoi, la fel de operativ să generalizeze aplicarea M.S.C. la tratamentele termice din întreprindere. Ceea ce-l intrigă este faptul că în a­­ceastă perioadă se proiectează o dezvoltare a întreprinderii, in­clusiv a tratamentelor termice, care va intra în funcţiune în 1981 şi pentru care se prevede aceeaşi tehnologie, de tratament pe bază de ulgi. — Ne chinuim acum cu cons­truirea bazinelor de fugă şi poa­te că ar fi cazul să ne oprim, că doară la tehnologia nouă nu mai e nevoie de bazine de fugă, şi n-are rost să mai băgăm in pămînt bani şi muncă, ne spune dînsul. („în pămînt“, la pro­priu, şi la figurat pentru că a­­ceste bazine trebuie să fie cons­truite subteran, sub nivelul ba­zinelor de călire — şi ele îngro­pate — necesitând instalaţii de evacuare rapidă, in caz de a-­i prindere a uleiului, instalaţii complicate şi costisitoare). Din tot ce­ am arătat mai sus ■ ca şi din celelalte discuţii pur­tate cu directorul adjunct de la I.P.A. — Sibiu am reţinut ur­mătoarele elemente pe care le vom urmări in continuare : 1. Actualitatea deosebită a M.S.C. pentru întreprinderea sibiană. 2. Carenţa şi restanţa in li­vrarea, către întreprindere, a uleiului de călire de către rafinăria din Rm. Sărat, cu consecinţe economice nega­tive. 3. Necunoaşterea procedeu­lui M.S.C. de către specialiş­tii dintr-o mare întreprinde­re, adică tocmai de cei care ar fi chemaţi să-l aplice şi care, am adăuga noi, se do­vedesc interesaţi în această aplicare. 4. Intrucît în întreprinderea amintită se dezvoltă şi ate­lierul de tratament termic, proiectantul ar trebui să in­tervină operativ pentru a opri cheltuieli care se vor dovedi mîine ca fiind inutile. In acelaşi timp amintim celor interesaţi că ne pot scrie pe a­­dresa ziarului, rubrica „Soluţia există...“ după cum ne pot tele­fona la nr. 17 11­47. M. Radian P.S. La un prim contact cu întreprinderea de uleiuri din Rm. Sărat, tov. Valeriu Bîrsan de la serviciul de desfacere, con­firmă realitatea unor restanţe, în livrarea uleiurilor de călire nu numai către întreprinderea din Sibiu, invocînd drept cauză lipsa acidului sulfuric care ar fi trebuit să fie livrat de între­prinderile Ministerului Indus­triei Chimice. Din lipsă de acid sulfuric (şi, poate, de altele) ne spune dînsul, producţia de ulei tip TT 25 merge în salturi. Spe­ră însă ca in zilele viitoare si­tuaţia să se îndrepte. Vom reveni. Intr-un număr viitor : Ecouri de la uzinele Semănătoarea, Inox — Bucureşti, întreprinde­rea de utilaj petrolier — Tîrgo­­vişte, Combinatul de fibre arti­ficiale — Brăila.

Next