România Liberă, iunie 1982 (Anul 40, nr. 11690-11715)

1982-06-01 / nr. 11690

Pagina a 2-a — 1 iunie 1982 Moştenirea istorică a lui Ştefan cel Mare . Primăvara aceasta a consem­nat unul dintre evenimentele scumpe poporului nostru — îm­plinirea, la 12 aprilie, a 525 de ani de la urcarea pe tronul ţă­rii româneşti a Moldovei a lui Ştefan cel Mare. Aşa cum ştim de la Grigore Ureche şi aşa cum va rămine pentru totdeau­na Încrustat in paginile isto­riei, atît contemporanii cit şi generaţiile care au urmat l-au supranumit pe slăvitul voievod „cel Mare“. Fiu al lui Bogdan, cel ce a fost răpus de timpuriu de către oamenii lui Petru Aron, Ştefan a îmbinat In chip strălucit, in personalitatea sa, calităţile unui strateg neîntre­cut, ale unei iscusit tactician, neînfrînt comandant de oaste, eminent conducător politic şi neobosit luptător pentru cauza poporului român din care s-a născut şi pe care l-a reprezen­tat cu cinste pină cind inima sa înflăcărată a Încetat să bată. In anul 1504. In senina primăvară a anului 1­457, clnd pe cîmpia da la „Direptate", de lingă Suceava, boierii, mitropolitul, laolaltă cu Întreg poporul, l-au aclamat ca domn şi i-au cerut să fie dîrz pentru apărarea cauzei Moldo­vei şi bun, mai ales cu cei mulţi, care constituiau talpa ţării, Ştefan şi-a legat pentru totdeauna viaţa şi fapt­ele de destinele neamului său. Con­fruntat cu marea primejdie pe care o reprezenta imperiul oto­man, aflat in plină ascensiune, după ocuparea Constantinopo­­lului, şi care acum ameninţa cu transformarea în paşalic, nu numai a Moldovei, ci şi a Transilvaniei şi a Ţării Româ­neşti, precum şi a altor state din sud-estul şi centrul Euro­pei, preocupat in permanenţă să asigure liniştea, libertatea, independenţa şi bunăstarea ţă­rii sale, marele voievod s-a an­gajat Intr-o luptă care implica un mare efort uman şi mate­rial, economic şi militar, mobi­lizarea tuturor resurselor Mol­dovei, unirea eforturilor celor­lalte principate române — Transilvania şi Ţara Româ­nească —, găsirea unor forme şi metode eficiente de acţiune, o ampli şi iscusită politică de a­­lianţe. Strategia politică gene­rală şi arta sa militară au pro­dus un puternic ecou In epocă şi au lăsat urmaşilor adevăra­te modele In toate domeniile. Pentru că Ştefan a elaborat, de fapt, o nouă artă a conducerii ţării şi a apărării pămîntului străbun. Obiectivele fundamentale ale întregii sale domnii le-au con­stituit redobindirea şi consoli­darea independenţei Moldovei, ale tuturor ţinuturilor româ­neşti. Nu este o intimplare fap­tul ci primul act important cu care şi-a început lungul şir de războaie cerute de interesele ţării — act pe care l-a săvârşit când avea doar 16 ani — a fost expediţia de pedepsire a lui Petru Aron, cel care se închi­nase turcilor. Prin aceasta, Ştefan restabilea nead­unarea Moldovei pe care a apărat-o timp de 47 de ani, nepregetind niciodată, cum apune cintecul, să pună însuşi „pieptul la ho­tare­­ ca un zid de apărare“. El a consolidat independenţa Mol­dovei şi a lăsat-o Intactă, drept supremă moştenire, generaţii­lor ce i-au succedat Dezvolta­rea şi afirmarea de­ sine-stă­­tâtoare a Moldovei au fost puse de Ştefan mai presus de toate : el a ştiut, ca nimeni altul, să folosească pentru a apăra aces­te bunuri de preţ, toate mijloa­cele şi posibilităţile de care a dispus acceptind, atunci cind altă cale nu mai era posibilă, lupta pe viaţă şi pe moarte. Cind ln 1479, moşia sa a fost invadată de oştii­ lui Soliman Hadîmbul, oşti care numărau peste 100 000 de­ oameni (după unele documente chiar 120 000), Ştefan a apărat Moldova, fiin­ţa şi demnitatea ei, chemînd sub drapel peste 40 000 de oş­teni, bravi, neînfricaţi. înainte de bătălia care s-a dat In dimi­neaţa ceţoasă a zilei de 10 ia­nuarie, în lunca mocirloasă a Birladului, lingă Vaslui, domnul era pe deplin conştient că mulţi dintre ai săi vor pieri. Dar el era convins că fiecare dintre luptătorii săi şi toţi la un loc îşi vor face datoria chiar cu preţul sacrificiului suprem. Şte­fan ştia că, datorită vitejilor săi oşteni, în rindul cărora lo­cul principal îl ocupau contin­gentele de răzeşi, „luaţi aproa­pe direct de la plug“, cum spune Marx, ţara sa va supravieţui ca stat independent, că va fi sal­vată de ocupaţie, că nu va fi transformată in provincie oto­mană, fie ea şi privilegiată. Odată cu imperativul apără­rii suveranităţii, domnul Mol­dovei ne-a lăsat, drept moşte­nire, şi o conştiinţă clară şi fer­mă a acesteia, în sensul că un popor nu se poate defini pe el însuşi, nu poate constitui o en­titate, dacă nu se dezvoltă de­ sine-stătător. De la Ştefan, de la Mihai Viteazul, de la alţi iluştri voievozi care ne-au con­dus prin timp au învăţat româ­nii că independenţa este bunul cel mai de preţ pe care il are un popor. Istoria ne-a demon­strat nouă de timpuriu că nu poate exista independenţă par­ţială, ciuntită, fragmentară, în­jumătăţită. Un popor care nu are libertate de decizie şi de acţiune, potrivit cu propriile sale interese şi aspiraţii, nu poate fi stăpin pe destinele sale, nu se poate dezvolta aşa cum o doreşte. In istoria sa multimilenară, poporul român şi-a format un adevărat cult al luptei pentru asigurarea inde­pendenţei. El a înţeles indepen­denţa statală ca pe o necesita­te vitală, fără de care nu con­cepe existenţa şi rostul său. A­­cest fapt l-a determinat să n­u se teamă de sacrificii pentru a­­părarea ei, independenţa con­stituind o parte organică a vie­ţii, a luptei şi devenirii lui­ Preluînd, ca pe o moştenire de mare preţ, conştiinţa apărării independenţei ţării, pe care Ştefan cel Mare a ridicat-o la rangul de bun suprem al na­ţiunii,­­ poporul nostru a des­prins câteva idei şi concluzii fundamentale pe care le-a aşe­zat la baza existenţei sale pe aceste meleaguri. In această viziune: — Independenţa nu poate şi nu trebuie să constituie obiect de tranzacţie, de tirgulală, cu nimeni şi in nici o împrejura­re . — Independenţa, in condiţiile ţării noastre, care are un po­tenţial uman şi material redus, se poate apăra, consolida şi menţine indiferent de vicisitu­dinile istorice. Parafrazînd o binecunoscu­tă expresie a lui George Afiri­­nescu, se poate spune că aceas­tă concepţie luminoasă n-a ieşit din goluri. Un mare scrii­tor atribuia lui Ştefan cel Mare, aceste cuvinte pe care el le-ar fi rostit pe patul de moarte, In 1504 : „Ţineţi minte cuvîntul lui Ştefan Vodă care v-a fost baci pină la adinei bătrineţi". Iden­tificăm in aceste gînduri un manifest şi un testament. Noi ştim că Ştefan Vodă nu a fost numai „baciul“ românilor de la răsărit de Carpaţi ; el a fost un „baci“ viteaz şi demn pentru toţi românii care trăiesc pe va­tra Daciei străbune. In acelaşi timp, Ştefan nu a fost numai un „baci“ al epocii sale; me­moria lui străjuieşte tutelar e­­pociie şi generaţiile. E bine să nu uităm insă că poporul­­ nos­tru a avut, atît înainte de Şte­fan, cit şi după el, şi alţi „baci“ destoinici şi viteji, fii demni şi clarvăzători ai eroicului nostru popor. Printre aceşti conducă­tori legendari, eroi ai neamului nostru, îl amintim pe marele Burebista, care, cel dinţii in is­toria poporului român, a făurit un stat centralizat şi indepen­dent — statul dac de acum 2050 de ani — unul dintre primele state ale lumii, şi pe care nici o furtună n-a putut să-l clintească de pe temeliile pe care l-au aşezat străbunii. Ac­tualele state din centrul și ră­săritul Europei s--au constituit cu circa un mileniu mai tirziu. Un rege erou a fost și Decebal, împreună cu oastea sa de tip popular, a înfruntat de la egal la egal imperiul român — cea mai importantă forţă militară a timpului său — preferind moar­tea, in condiţii de libertate, de­cit viaţa, in condiţiile sclaviei. Suntem­, de asemenea, urmaşi ai mindrului şi viteazului Traian pentru că el şi armatele sulei, veteranii pe care i-a aşezat in Dacia au jucat un rol esenţial în etnogeneza poporului ro­mân. Convieţuirea dacilor şi a romanilor a făcut posibilă îm­pletirea celor două mari civili­zaţii. Din această sinteză a re­zultat un popor nou, cu o limbă nouă, limba română, idiom din marea familie a limbilor roma­nice- Cercetările care se între­prind pe multiple planuri pro­bează că, de fapt, cele două neamuri se înrudeau, ceea ce şi explică afinităţile lor, apropie­rea lor rapidă, contopirea lor. Intre marii bărbaţi ai români­lor s-au numărat, apoi, Gelu, Glad şi Menumorut, voievozi care au opus o rezistenţă fără seamăn expansiunii regilor un­guri pe pămîntul transilvan. Zdrobite şi împrăştiate de către germani, in încercarea lor de a se extinde spre apus, tri­burile ungare nu-şi găseau e­­chilibru şi stabilitate căutînd să se refugieze la adăpostul munţilor noştri din Transilva­nia. Dar lupta plină de înver­şunare pe care voievozii români au dus-o fără preget le-a zăgă­zuit mult timp­ pătrunderea pe meleagurile strămoşeşti ale ro­mânilor, în vechea vatră a Da­ciei. In­vestit galerie a condu­cătorilor iluştri ai românilor se află şi Basarab I, învingătorul de la Posada, precum şi Bogdan I. Ei au contribuit la afirmarea de­ sine-stătătoare a statelor fe­udale româneşti — Moldova şi Ţara Românească — punind, aşa cum releva Eminescu, ba­zele unor dinastii autohtone, româneşti, „dătătoare de legi şi datini“. Mircea cel Bătrin, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţe­­peş, Petru Rareş, şi-au consa­crat, şi ei, forţele apărării in­dependenţei ţărilor române oprind Înaintarea otomană la Dunăre. Mihai Viteazul a rea­lizat, la 1600, „pohta ce-o poh­­tise“, adică unirea tuturor ro­mânilor, reconstituind edificiul «tatal al vechii Dacii şi creînd un precedent şi un simbol pen­tru toţi voievozii ce i-au urmat. Constantin Brâncoveanu şi Gheorghe Ştefan, Rakóczy şi Matei Basarab completează a­­cest şir de voievozi luminaţi. în panteonul neamului nos­tru s-au incrustat pentru tot­deauna numele lui Doja şi nu­mele lui Horia, numele lui Tu­dor Vladimirescu şi al lui A­­vram Iancu, numele lui Nicolae Bălceanu, Mihail Kogălnicea­­nu, Alexandru Ioan Cuta. Mari comandanţi de oşti s-au afirmat la 1877 şi, printre ei, menţionăm pe Alexandru Cer­nat şi Mihail Cerchez, acesta din­ urmă primind, cum se ştie, din mina lui Osman Paşa, sabia capitulării la Plevna. Primul război mondial, la care Româ­nia a participat pentru reali­zarea Unirii celei mari, a scos şi el la iveală numeroase per­sonalităţi din rindul cărora amintim pe generalii Dragali­­na, Praporgescu, Eremia Gri­­gorescu şi alţii care au zăgăzuit ofensiva germană la Oituz, Mărăşeşti şi Mărăşti. Ideile de independenţă şi su­veranitate, care şi-au găsit în lupta şi în opera lui Ştefan o expresie nemuritoare, au călă­uzit şi Îmbărbătat poporul nostru, i-au dat puteri nebănu­ite în luptele cu invadatorii de toate felurile. Istoria nouă a poporului român, marcată de­cisiv de victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, a pus in evidenţă un fapt de o importanţă cardinală ;­­socialis­mul nu poate exista fără o in­dependenţă totală a statelor şi popoarelor, în anii luminoşi ai socialismului, sub conducerea clarvăzătoare a Partidului Co­munist Român, poporul nostru, muncitor şi harnic, şi-a conso­lidat independenţa şi o afirmă prin realizările care-i asigură un loc demn printre statele li­bere ale lumii contemporane- Congresul al XII-lea al Parti­dului Comunist Român a stabi­lit, printre obiectivele sale fun­damentale, apărarea şi conso­lidarea independenţei politice, dobindirea independenţei ener­getice încă în acest deceniu. Neamul românesc l-a glorifi­cat insă pe Ştefan nul numai pentru că s-a dovedit a fi un viteaz intre viteji, ci şi pentru că a ştiut să-i unească rînduri­­le, să-i fixeze un ţel clar, să-l Îmbărbăteze, sâ-l facă să-şi cu­noască necontenit puterea. E cu neputinţă să nu vedem in a­­ceste fapte şi acţiuni, ce rever­berează peste timp, un patri­moniu peren. Întotdeauna in­spirator. Partidul nostru comu­nist, exponentul naţiunii nu evu­ modern, apărătorul dîrz şi hotărit a! intereselor sale, nu poate să nu-şi însuşească lec­ţiile pe care i le pune la Inde­­mină cu atîta generozitate is­toria patriei. O concluzie pe care glorioasa domnie­ a lui Ştefan a impus-o este aceea că orice în­cercare a elementelor laşe, des­compuse, aflate in solda străi­nătăţii, de a submina unitatea statului şi a poporului român trebuie curmată din rădăcină. Şi o alta, care urmează în chip logic, este că nu trebuie să se manifeste nici o cruţare faţă de cei ce ne ponegresc, ne deni­grează istoria şi tradiţiile, faţă de cei ce încearcă să semene zîzanie in rîndurile poporului. Sub conducerea P.C.R., sub conducerea secretarului său ge­neral, poporul român acţionează astăzi ferm pentru edificarea orînduirii socialiste multilate­ral dezvoltate şi pentru tre­cerea la comunism. El este pe deplin conştient că această mă­reaţă operă va putea fi înfăp­tuită numai dacă vom apăra ca pe lumina ochilor independenţa naţională, suveranitatea şi in­tegritatea teritorială a patriei, coeziunea oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, unitatea moral-politică a po­porului. Généről maior tlie Coauşescu doctor In Istorie • La Timişora s-a desfăşurat cea de a treia ediţie „Pe plaiurile Mioriţei“ destinat soliştilor vocali din profesioniste * La Galeriile de Artă din Baia Mare a avut loc vernisajul unei expoziţii judeţene de artă plastică dedicată aniversării cooperativi­zării agriculturii şi răscoalelor ţărăneşti din 1907. Autorii sunt mem­bri ai Filialei Maramureş a U.A.P. • Foaierul Teatrului de Stat în Arad găzduieşte o bogată expo­ziţie de artă plastică — Salonul naţional de artă naivă cuprinzînd aproximativ 120 lucrări realizata de 45 plastcieni amatori din În­treaga ţară. • Trofeul „Primăvara arădeană“ — o sculptură realizată de artistul plastic Emil Vitroiel — a fost destinat Cenaclului literar „Lucian Blaga“ din Arad. De menţionat că 40 membri ai acestui cenaclu au publicat una sau mai multe cărţi. • Sub genericul „Sbomicul de la Ieud“ in aceste zile în comuna maramureşeană cu acelaşi nume a fost programat un ciclu de ma­nifestări ştiinţifice şi cultural-artistice închinate începutului culturii româneşti în această străveche vatră istorică. Colocviile culturale care reunesc timp de o săptămînă numeroşi specialişti şi cercetători din întreaga ţară mai cuprind, in afara simpozioanelor ştiinţifice şi sesiunilor de comunicări, o expoziţie de carte veche românească, expoziţii de pictură, seri literare, spectacole de datini şi obiceiuri SWMWM& UNA PE ZI de MATTY susţinute de formaţiile de artişti amatori din comunele de pe Valea Izei. * Artistului plastic timişorean Panait Stoinescu-Bellu, cu ocazia unei recente expoziţii internaţionale deschise la Nürenberg (R.F.G.), i s-a decernat premiul „Oscar 1982“ oferit de asociaţiile de artă din Italia şi R.F.G. La această expoziţie la care au participat artişti plastici din 16 ţări, pictorul timişorean a expus un peisaj inspirat de Muzeul satului bănăţean aflat în amenajare la „Pădurea verde“ de la marginea Timişoarei. • Intre 4—6 iunie a.c. la Casa de Cultură • sindicatelor din Cîm­­puliug-Muscel se va desfăşura ce-a de-a doua ediţie a festivalului­­concura de satiră „Tudor Muşatescu“. * La Costeşti (Hunedoara) s-a încheiat duminică noua ediţie a „Lunii culturii şi educaţiei socialiste pentru tineret“. Cu acest pri­lej, in apropierea cetăţilor dacice din munţii, Orăştiei a avut loc o mare serbare cultural-artistică şi sportivă care s-a desfăşurat sub genericul „Intîlnirea tineretului cu istoria — Costeşti 1982“. • Prima ediţie a Tîrgului olarilor deschisă la Piteşti pină la data de 6 iunie, găzduieşte produsele ceramice ale artiştilor artizani din­ judeţele : Braşov, Buzău, Dîmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Iaşi, Me-I­hedinţi, Maramureş, Olt, Prahova, Sălaj, Suceava, Vîlcea şi Argeş. Spectacolele formaţiilor artistice de folclor oferite cu acest prilej vor fi încununate de un „Festival al căluşului argeşean“. mmmmmm INSEMNARI CRITICE O istorie a poeziei româneşti Rezistenţa la înnoire este la fel de puternică in planul idei­lor literare ca şi in planul lite­raturii propriu-zise, de nu chiar mai puternică. Deşi se admite în principiu că fiecare epocă litera­ră este caracterizată şi prin­­tr-un fel propriu de a înţelege literatura, practic se acceptă greu un alt mod, nou, de a gîndi despre literatură, mai cu seamă dacă ia forma unui examen ana­litic al valorilor consacrate. A spune, de pildă, altceva, despre Eminescu sau Creangă, despre Sadoveanu sau Arghezi pare o imposibilitate, de nu o neper­­misă îndrăzneală: conservatoris­mul îmbină frica de schimbare cu represiunea. Dacă nu ar fi fost copleșite de un firesc en­tuziasm, comentariile despre re­centa reeditare a Istoriei litera­turii române de la origini pină in prezent de G. Călinescu ar fi făcut probabil mai mult loc re­liefării modului cum, la începu­tul deceniului al cincilea, aceas­tă lucrare monumentală a im­pulsionat gindirea literară autoh­tonă, sintetizîndu-i acumulă­rile şi deschizînd noi perspec­tive metodologice şi interpre­tative, şi ar fi marcat, in ace­laşi timp, şi evoluţia acestei gindiri după contribuţia călines­­ciană. S-ar fi văzut astfel mai bine că marea Istorie a lui G. Călinescu este deopotrivă şi un fapt de istorie literară şi cultu­rală, exprimînd un moment a­­nume, ca orice lucrare critică. E un adevăr pe care ni-l re­aminteşte, nu „prologul“ ambi­ţioasei sale cărţi ,) despre is­toria poeziei româneşti, tînărul critic şi istoric literar Mircea Scarlat: „Implicind pe res­pectiva istorică, orice act critic contem­­poraneizează opera abordată. Scrierile care apar modifică «fil­trul» prin care receptăm cultu­ra existentă şi opiniile noastre devin, din fapte literare, feno­mene de cultură, interesante doar pentru istorici. Ele pot in­cita, pot indica nivelul con­ştiinţei literare la o anume dată, dar nu-şi vor depăşi condiţia de expresii ale unui moment is­toric (şi, deci, ale convenţiei li­terare). Aceasta face ca nici o istorie literară să nu excludă ne­cesitatea apariţiei altora“. Necesitatea, nu posibilitatea, schimbarea literaturii obligă la schimbări in critică şi istorie li­terară. Ideea nu este nouă (a afirmat-o şi a concretizat-o, stră­lucit, G. Călinescu, în urmă cu patru decenii), nouă este însă formularea ei ca principiu cu­rent de lucru şi, mai ales, este nouă transformarea principiului da atitudine, Mircea Scarlat, şi nu numai ei, reprezintă astfel o nouă vârstă a criticii literare ro­mâneşti, fără a diminua prin nimic meritele criticilor cu o ac­tivitate mai îndelungată, trebuie spus limpede că în ultimul de­ceniu felul de a gindi despre li­teratură s-a modificat la noi considerabil, această evoluţie fiind legată. Intr-o măsură de­cisivă, de apariţia şi de afir­marea unui mare număr de cri­tici azi (încă) tineri. Modalită­ţile lor de exprimare sunt dife­rite. Prin eseu (Livius Ciocârlie, Eugen Negriei, Mihai J­amfir, A. Călinescu, Ion Vartic, Marcel Pop-Corniş), prin publicistică (Dan Culcer, Laurenţiu Ulici, Dan Cristea, Cornel Ungureanu, Alex. Ştefănescu, Petre Poantă, Daniel Dimitriu, Cornel Mora­­ru, Al. Dobr­escu, Ioan Adam, Ioan Buduca,­­Al. Cistelecan, Radu G. Ţeposu, Virgil Podoa­bă, Ion Simuţ, Ioan Holban, Victor Atanasiu, Paul Dugnea­­nu, Alexandru Muşina), prin is­torie literară (Ion Pop, Mircea Martin, Marian Papahagi, Dan Horia Mazilu, Mircea Muthu, Magdalena Popescu, Florin Ma­­nolescu, Ioana Em. Petrescu, Marin Mincu, Al. Protopopescu, I. Constantinescu) s-au impus un nou punct de vedere asu­pra literaturii şi, totodată, p •­ Mircea Scarlat, Istoria poe­ziei româneşti, voL I, editura Minerva 1982, nouă perspectivă metodologică şi interpretativă. Dincolo de toate deosebirile dintre un autorr şi altul, dincolo de inevitabile slăbiciuni şi strrgăcii, de excese ori de inhibiţii, critica noastră s-a innoit radical şi in profun­zime, nu deplin consens de alt­fel cu înnoirea însăşi a literaturii, petrecută in forme atît de spec­taculoase în acelaşi interval d£ timp, împrejurarea că epoca dogmatică a însemnat în planul mişcării ideilor noastre literare un recul, ceea ce fusese cîştigat cu trudă de-a lungul a peste şapte decenii de evoluţie a cri­ticii literare naţionale fiind a­­tunci considerat un inutil balast (chiar scrierile critice ale lui Gherea au fost republicate, după război, abia in 1956!), a avut insă un efect paradoxal pentru dezvoltarea in continuare a cri­ticii: recuperarea tradiţiilor s-a îmbinat cu procesul de înnoire, astfel incit trecerea de la con­cepţia literară interbelică la cea actuală s-a desfăşurat adesea prin suprapunerea şi chiar prin confuzia celor două direcţii -— totuşi, divergenţe! — de acţiune. Acest fenomen, în sine de o iz­bitoare originalitate, este ilustrat în special de lucrările mai vechi ale criticilor ale căror începu­turi literare sînt anterioare ani­lor ’60 ori circumscrise acelui moment de tranziţie; şi nu poate fi întimplător că ei înşişi au evoluat sensibil, in­forme şi la proporţii deosebite de la un au­tor îa altul, către o nouă accep­ţiune a literaturii şi a criticii. Spre a lua citeva exemple pres­tigioase, o astfel de evoluţie nu este evidentă numai la Ov. S. Crohmălniceanu şi Mircea Za­­ciu, la Adriana Marino şi la I. Negoiţescu­, dar şi la Eugen Si­­mion şi la Nicolae Manolescu, la Lucian Raicu, G. Dimisianu, Valeriu Cristea, Gheorghe Gri­­gurcu, C. Stănescul ei S-au des­prins treptat de un „model“ cri­tic foarte apropiat de cel inter­belic și azi participă integral, cu întreaga lor autoritate, la constituirea unui nou „model“ critic, propriu momentului literar in care ne aflăm. Am făcut această lungă intro­ducere deoarece o lucrare cum este Istoria poeziei româneşti de Mircea Scarlat nu poate fi înţeleasă cum se cuvine dacă nu este plasată intr-un context mai­ larg. Deşi este expresia unor a­­cumulări cu caracter general, cartea are un pronunţat aspect de pionierat, datorită, in primul rind, dimensiunilor spaţiului a­­supra căruia se efectuează cer­cetarea. Nu se urmăreşte evo­luţia unei forme literare (cum face Nicolae Manolescu in Arca lui Noe, umnde se analizează prin eşantioane semnificative romanul românesc), nici nu se are în vedere doar un moment anume (cum se intimpla in Di­mineaţa poeţilor de Eugen Si­­mion, unde sint interpretate, din­­tr-o perspectivă nouă, începu­turile poeziei noastre modemne). Mircea Scarlat scrie istoria unui gen literar, infăţişindu-i ima­ginile dispuse în raport de alte criterii decit cele, aşa-zicind, tradiţionale. Istoria mur­­gen care, în bună parte, se confun­dă cu însăşi istoria literaturii, fiindcă scriind despre istoria poeziei româneşti Mircea Scar­­lat se vede obligat să se refere, fie şi in scurte capitole intro­ductive, la mersul general al li­teraturii. In latura strictă a di­mensiunilor, această carte re­prezintă cel mai ambiţios pro­iect istorico-literar din ultimii ani, iar faptul că şi-l asumă un critic tinăr nu este fără semnificaţie. Infr-tm „prolog“ ce foloseşte, neaşteptat, limba­jul şi tonul confesiunii, Mircea Scarlat îşi prezintă criteriile şi programul: istoria poeziei ro­mâneşti va fi întreprinsă in ra­port de criteriul poeticului („o sumă de judecaţi şi prejude­căţi asupra poeziei“* altfel spus ideea despre poezie existentă in succesivele momente ale evolu­ţiei genului) şi de „strategia re­torică“ („o convenţie prozodică şi preferinţa pentru anumiţi tropi şi un vocabular specific“). Strategia retorică şi criteriul poeticului, împreună, alcătuiesc, in formularea criticului, „con­venţia poetică“, în funcţie de a cărei schimbare se schimbă în­săşi poezia. Se renunţă, cu alte cuvinte, la tehnica istoriografi­­că devenită model după critica Interbelică, evaluării formelor vechi de literatură după un gust şi o sensibilitate modernă (in descendenţa acestui model, I. Negoiţescu îşi intitula un volum despre scriitorii secolului al XIX-lea„­ „Scriitori moderni“!)­­ se opune şi i se substituie a­­precierea determinată de parti­ciparea la constituirea unei „u­­nităţi“ poetice specifice unui anumit moment. încă mai vizi­bilă este schimbarea în alt plan, fiindcă istoria literară nu mai constă in adiţionarea de mici monografii ale autorilor luaţi in consideraţie, ci se de­semnează o mişcare ce-şi inte­grează operele şi scriitorii. Is­toriile literare de formulă mai veche sunt, de fapt, istorii (sau tablouri) ce prezintă, in ordine cronologică, scriitorii, acum, vom avea istorii ale literaturii ca proces. Fenomenul trece îna­intea individualităţilor care îl reprezintă: iată un prim rezul­tat al modificării propuse de o astfel de perspectivă. In al doi­lea rind, capătă un relief ne­bănuit realităţi literare ce trec de regulă mai puţin observate; aşa de pildă, în cartea lui Mircea Scarlat, poezia de curte, de pe­trecere şi „cimpenească" deţine un loc neîntîlnit în alte istorii ale literaturii. Se pune apoi mai bine in valoare originalitatea unei literaturi, una dintre ex­presiile ce revin cu o frecven­ţă caracteristică in acest prim volum al Istoriei poeziei româ­neşti este aceea de „filtru ro­mânesc“, prin care se defineşte hjtr-tm chip foarte pregnant „specificul naţional“. Extrem de interesante sunt de altfel obser­vaţiile de ordin mai general pri­vitoare la originalitatea culturii române, Mircea Scarlat aban­doned curajos vechi şi sterile soluţii (prioritate, proporţii, a­­semănări) şi incercînd altele noi; metoda lui de a porni de la observarea directă a materiei şi nu de la o „grilă" aplicată me­canic duce, de pildă, la o sub­liniere convingătoare, argumen­tată, a contribuţiei autorilor din Ardeal la configurarea istoriei poeziei româneşti în perioadele de început. Nu se mai vorbeşte despre „tradiţie“ şi „inovaţie“, despre „deschidere“ şi „refuz“, ci se urmăreşte descrierea unei evoluţii organice şi originale. Intr-un sens hotărit propriu. A­­cesta mi se pare a fi, de altfel, cel mai important cîştig al căr­ţii lui Mircea Scarlat. Ceea ce nu împiedică formularea unor obiecţii de amănunt (unele ana­lize sunt sumare, altele abundă in formulări neglijente — „Foar­te inegal In poezie, Bolintinea­­nu a înglodat intr-un covirşi­­tor balast filonul poeziei sale") şi chiar de concepţie: dacă pen­tru perioada avută în vedere în acest prim volum (de la în­ceputuri pină la Eminescu) ana­liza poeziei româneşti ca pro­ces nu duce la o uniformizare a personalităţilor, pentru volu­mele următoare se întrevede posibilitatea riscului de a se anula diferenţele dintre un au­tor şi altul. Fiindcă poezia nu există doar prin „convenţii poe­tice“ existente in timp, ci şi prin (de nu mai ales prin) ope­re ce sfidează convenţiile, năs­­cîndu-se oarecum împotriva lor, şi neputînd fi reduse la ele. Oricum, această carte, cu toate limitele sale, Înseamnă un pas inainte serios in valorifi­carea dintr-un punct de vedere actual a istoriei literaturii na­ţionale, şi impune atenţiei nu­mele unui foarte înzestrat cri­tic literar. Mircea Iorgulescu (Urmare din pag. I) Copii şi părinţi nici, cu obrajii aprinşi de adie­rile proaspete venite de pe gir­­îdt. Glasurile lor sunau ca nişte proclamaţii ale vigoarei şi sănă­tăţii. Erau vlăstari ai unei lumi In care copiii nu mai cunosc nici sfiala oprimării, nici oftatul să­răciei. Nu înţeleg, poate, incă, schimbările ce s-au petrecut in ju­r, dar le simt şi se bucură de ele din plin. Dar truda părinţilor n-a luat efirşit, fiindcă această trudă n-are capăt. Veghea lor conti­nuă stă de strajă şi, de această strajă fără capăt trebuie să ne amintim cu toţii. Şcoala şi, mai tirziu, societatea le vor înlesni copiilor de azi învăţătura de trebuinţă spre a ajunge factori­ activi ai creşterii noastre conti­nue In cultură, civilizaţie, Bună­stare. Dar copilul nu se poate lipsi de tainica poleză tivită cu florile gingăşiei a dragostei pă­rinţilor. Ea le şlefuieşte in anii cei dinţii sunt burete personalită­­ţii, ea-i ajută să priceapă minu­nea luminii şi a văzduhului, pe care-l populează deocamdată cu chiotele lor. Ea face din viitorii muncitori, tehnicieni, ingineri, aviatori, profesori, medici şi ar­tişti - OAMENI ? Cursurile şcolii durează ani indelungaţi, mulţi la număr, dar de căldura căminului părintesc nu se pot lipsi. Inima aprinsă a celor care te călăuzesc paşii cei dinţii ii ajută ca, mai tirziu, să fie deopotrivă,de isteţi la scris şi bobinaj, la polizor şi micro­scop, la daltă şi siringă. Ea-i deprinde cu disciplina de care am nevoie la învăţătură şi la muzică, in raporturile lor cu so­cietatea in care vor trăi. Fiindcă n-ajunge să ştii multe, mai tre­buie şi să te pricepi să foloseşti cum se cuvine, în interesul celor din jur, ceea ce ştiu iar dragos­tea şi căldura omenească sunt cheia secretă care înnobilează viaţa şi munca, le face mai bo­gate şi mai frumoase, dindu-le adevăratul înţeles. Răsplata părinţilor este vi­­poarta morală a oamenilor de miine ! ­­ nsmwEmimimm Lumea tăcerii Recent organizat, Muzeul de ştiinţele naturii din Fălticeni a fost denumit de localnici „Lu­­m­ea tăcerii“. Şi nu fără temei , pentru că noul muzeu este pro­filat in prezentarea florei şi fau­nei acvatice. Mai multe diorarhe şi acvarii ilustrează viaţa din principalele riuri din Moldova, precum şi din Delta Dunării, iar două acvarii de mari proporţii redau fauna, piscicolă din mări şi oceane. Muzeul a fost organi­zat cu sprijinul şi sub îndruma­rea cunoscutului oceanograf, profesorul Ioan Băcescu, fiu al acestor meleaguri. (CONST. AZOIŢII). Năstruşnică idee! In blocurile inalte de pe stra­da 1 Mai, din Piteşti, Exploata­rea de gospodărire comunală şi locativă a scos din funcţiune toboganele pentru resturile menajere. Nu pentru defec­ţiuni tehnice (blocurile sunt noi), nici pentru că ar fi fost înfundate din neglijenţă. Atunci de ce? Tocmai pentru a se... evita defecţiunile tehnice şi infundarea ţevilor ! Idee cel puţin năstruşnică, pentru că, dacă ar fi să ne luăm după ea, ar trebui să nu mai folosim scă­rile, uşile, robinetele, nimic! După cum, năstruşnică ni s-a părut şi noua „soluţie" intro­dusă în loc: fiecare locatar să-şi transporte gunoiul cu liftul. A calculat cineva cită ener­gie electrică se consumă in plus astfel: Plus uzura inutilă a lifturilor? Plus sursele de propagare a microbilor şi infec­ţiilor? Formulă, să recunoaş­tem, inacceptabilă­. (MARIN IONIŢA). Şosea modernizată « Intre Baia de Aramă şi Valea Cernei — cu legături către Băile Herculane şi respectiv barajul de la Valea lui Iovan, de pe cursul superior al acestui rîu de munte — a început construcţia unei şosete modernizate. Ea va fi realizată prin lărgirea drumu­lui existent, care avea condiţii modeste de trafic. Şoseaua va înlesni accesul şi spre flotaţia de minereu cuprifer, care se con­struieşte in prezent in satul Mărăşeşti. (B. ION). A venit inventarul Ion Berlea, gestionar la secţia 23 — uniforme şcolare a între­prinderii comerţului cu ridicata textile şi încălţăminte Ploieşti, vindea direct din depozit uni­forme şcolare şi încasa personal banii — ca şi cum el le făcuse, ca şi cum el era proprietarul! Dar aşa cum se obişnuise şi obi­ceiul ducea la creşterea veni­turilor propriu Ajunsese cu o­­biceiul pină la suma de 30 000 lei şi, probabil, nu s-ar fi oprit, dacă n-ar fi venit un inventar. A încercat el să ocolească in­ventarul, a încercat să acopere minusul din gestiune tot prin mijloace frauduloase, dar n-a ţinut şi a fost deferit justiţiei. (AL. MIHAI). Laborator-şcoală Pentru facilitarea aprofundării cunoştinţelor teoretice şi practi­ce de către studenţi, la discipli­na de tehnologie generală a Fa­cultăţii de chimie de la Univer­sitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj- Napoca s-a amenajat, prin auto­dotare, un laborator-şcoală de profil. In cadrul lui, o serie de instalaţii aferente diferitelor procese chimice se reproduc la nivel de laborator, permiţind ob­ţinerea de date experimentale necesare însuşirii metodicii de optimizare a reacţiilor chimice studiate. Instalaţiile au fost con­cepute de cadrele didactice uni­versitare Nicolae Dalmaita şi Mircea Fodoreanu şi realizate de colectivul atelierulu­i didactic şi cel de la disalp­ina de tehnologie chimică. (V. BAZAR). Automatizare Trustul de construcţii Indus­triale de petrol a înălţat, într-un termen record, o clădire care serveşte exclusiv comerţul — în­tregul proces de manipulare a produselor fiind complet meca­nizat şi containerize. Şi ne-a oeţinut atenţia prezenţa, peste tot, a instalaţiilor electronice / de comandare automată a unor manipulări, de obţinerea „la secundă" a Informaţiilor privind furnizorii de produse din ţară, de instalaţii de comunicare intre diferite compartimente si ser­vicii. Ne-am interesat cit au cos­tat aceste instalaţii. „Nici un leu, ne spune directorul I.C.R.A. — Ploieşti, Traian Negulescu. Totul a fost făcut aici, in intre­­­prinderea noastră“. De cine ? De mecanica­ de utilaje Ion Drago­­mir şi de Gheorghe Moraru, in timpul lor liber şi cu materiale recuperate. (DUMITRU TECU­­ŢA). Cerc de etnografie şi turism Peste 30 de pionieri şi elevi harghiteni au devenit membri ai noului cerc de etnografie şi turism, înfiinţat în oraşul Gheorghieni. Ei sunt autorii şi beneficiarii unui bogat program de acţiuni, desfăşurate sub în­drumarea cadrelor didactice, din care consemnăm excursii de do­cumentare in zonele etnofolclo­­rice ale judeţului, însuşirea u­­nor cunoştinţe noi despre flora şi fauna montană, selecţionarea echipajelor care vor participa la expediţiile pioniereşti In va­canţa mare etc. (D. BUJDOIU) Rubrica realizata de Pia Rădulescu România libera••99 Marți 1 iunie 1982 Soarele răsare la ora 5,34 şi apune la ora 20,53 TEATRE MAMA ZELLE NITOUCHE : Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30; FERMA ora 19,30 ; Teatrul „L­a Bu­­landra" sala din bd. Schitu Măgu­­reanu (14 75 4 US) şi POEZIA MUZICII TINERE ora 19,30 Salo Studio (12 44 US) ; STRIGOI LA KITAHAMA ora 19,30 ; Teatrul de comedie 09 64 60) ; JOCUL VIEŢII ŞI AL MORŢII ora 19,30 : Teatrul „Nottara“ (59 31 03) sala Magheru şi SENTI­MENTE $1 NAFTALINA ora 19 sala Studio ; ÎNAINTEA PENSIONARII ora 19,30: Teatrul Mic (14 70 81); POLI­TICA (premieră oficială) ora 20,30 : Teatrul Foarte Mic (14 09 05) ; JEAN, FIUL LUI ION ora 19,30 : Teatrul Giulești sala Majestic (14 72 34) ; PINOCCHIO ora 17 : Teatrul „Ion Creangă" (50 26 55) ; FRUMOSUL DIN PĂDUREA ZĂPĂCITĂ ora 19,30 : Teatrul ,,C. Tănase" grădina Boema (16 61 65) și BELMONDO AL ll-LEA ora 19,30 sala Savoy (15 56 78) ; PIATRA IA RINICHI ora 19,30 : Tea­trul „Ion Vasitescu“ (12 27 45) ; ŞO­­RICELUL ŞI PĂPUŞĂ ora 10 şi ANO­­TIMPURIE MINZULUI ora 17 : Tea­trul „ţăndărică" sala Victoria (15 23 77) şi PUNGUŢA CU DOI BANI ora 10 sala Teatrului „Ion Va­ Iliescu" . LA FINTINA DORULUI ora 18,30 : Ansamblul Rapsodia Ro­mână (13 13 00); RECITAI DE CHI­TARA ora 19,30 : Filarmonica ,,Geor­ge Enescu" la sala mica a Palatur- Iul ; CIRCUL MARE DIN MOSCOVA ora 19,30 : Circul de stat București (11 01 20). : TELEVIZIUNE Programul­­ 11 : Telex ; 11,05 : De Ziua Inter­naţionala a copilului ; 11,20 : Dru­muri ; 12,05 Pentru curtea şi grădina dv ; 12,20 : Cadran mondial ; 12,45 : Program coral ; 16 : Telex ; 1­6,15 Producţia artizanala în şcoala ; 16,40 : Reportaj pe glob ; 17 : Clu­bul tineretului ; 17,40 : Album coral ; 17,50 1 001 de seri ; 20 : Telejurnal ; 20,30 : Anii noştri de lumină ; 21,05 : Telecinemateca : Duios Anastasia trecea ; 22 : Telejurnal. Programul 2 20 : Telejurnal ; 20.45 : Viaţa eco­nomică ; 21,15 : Muzică populară ! 22 : Telejurnal. CINEMATOGRAFE TRANDAFIRUL GALBEN : Patria, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15; București, orele 8,45 - 11 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favo­rit, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. UN ECHIPAJ PENTRU SINGAPORE I Victoria, orele 9 - 11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20 ; Tomis , orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Gră­dina Tomis, ora 21. TANASE SCATIU i Central, orele 9 — 12 — 16 — 19. CALCULATORUL MĂRTURISEȘTE i Feroviar, orele 9 — 11,15 - 13,30 — 15 45 L- 18 - 20 ; Floreasca, orele 9 - 11 - 13 - 15,30 - 17,45 - 20 ; Fla­mura, orele 9 — 11 — 13,15 — 15,30 — 17,45 - 20. INTOARCE-TE ŞI MAI PRIVEŞTE O DATĂ : Drumul Sării, orele 16 — 18 20 . Arta, orele 15,30 — 17,30 — 19,30. INGHIȚITORUL DE SĂBII : Feren­tari, orele 15,30 - 17,30 - 19,30. DRUMUL OASELOR : Cotroceni, orele 15,30 — 17,45 — 20. ORGOLII : Progresul, orele 14 — 18 - 20. VERONICA : Eforie, orele 9 - 11,19 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. VISUL DE ARGINT AL ALERGĂTO­RULUI I Scala, orele 8,45 - 11 -13,15 - 15,30 - 18 - 20,20 ; Festival, orel­­g _ 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Excelsior, orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. UNDE EȘTI DRAGOSTE !­­ Studio, orele 10 — 12 — 14 - 16 — 18 — 20 ; LA EST DE JAVA ; Luceafărul, ore­le 9 - 11,30 - 14 - 16,45 - 19,15. MAREA EVADARE­­ Capitol, orele * — TS — 16 — 19 . Grădina Capitol, Ora 20,45. ATENȚIE LA PANA DE VULTUR ! Dacia, orele 9 - 11.15 - 13,30 - 15,45 18 - 20,15 . Grădina Arta, ora 20,45. BONNER FIUL­­ Cultural, orale 9 -11.15 - 13,30 - 13,45 - 18 - 20,15 | Grădina Gloria, Ora 21. VACANŢA CU CI­NELE , Timpuri Noi, orele 9 - 11 - 13,13 - 13,30 -17.45 - 20. MAMA : Doina, orele 9 - 11. ZILE DE FIER ŞI RIS : Doina, orele 12.45 - 14,45 - 16,45 - 18.45 - 20,30. COMOARA DIN LACUL DE ARGINT s Viitorul, orele 9 - 11,15 - ÎS,30 -15.45 - 18 - 20 . Grădina Modem, ora 21. GRĂNICERII s Munca, orele 15 -17,15 - 19,30. PILOT DE FORMULA I­I Grivl­e, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Aurora, orele 9 - 11,13 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Grădina Aurora, ora 21. HANGAR 11 I Buzești, orele 9 - 11 13 - 15 - 17 - 19 ; Grădina Buzeşti, ora 21. ȘCOALA CURAJULUI III­­ Lira, ore­le 15,30 - 18 - 20 ; Grădina Ura, ora 20,45. INCIDENT LA GRANIŢA : Giulești, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 13,45 - 18 20. CEI ŞAPTE FANTASTICI : Pacea, ore­le 15,30 - 17,30 - 19,30. ROBERTO CARLOS CU 300 KM PE ORA ; Melodia, orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Grădina Festival, ora 20,45 ; Gloria, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20. TESS : Volga, orele 9 - 12,15 - 16 - 19,15. IN SPATIU i Mioriţa, orele * •• 11,13 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20. CAPITOLUL AL DOILEA i Popular, orele 15,38 - 17,30 - 19,30. CINCI PENTRU INFERN ■ Cosmos, orele 8,30 - 10,30 - 12,30 - 14,30 -16,30 - 18,30 - 20,30. MISTERELE DE LA CASTEL­­ Flacă­­ra, orele 15,30 - 17,30 - 19,30. SUPER POLIŢISTUL , Grădina Lucea­fărul, ora 20,45. ) PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu, IOAN STANCESCU, ne comunică : VREMEA va fi frumoasă cu cer va­riabil mal mult sennn. Temperaturile maxime de azi vor fi cuprinse Intre 20 şl 28 grade. Iar minimele de la noapte Intre 8 sl 18 grade. IA BUCUREŞTI, vreme m­untoase eu cer variabil mai mult senin dimi­neața. Vlntul va sufla slab pină la moderat­­Temperatura maximă de azi va fi In jur de 28 grade Iar minima de la noapte va­­ cuprin­și Intra 11 |l 13 grada.

Next