România Liberă, iunie 1982 (Anul 40, nr. 11690-11715)
1982-06-01 / nr. 11690
Pagina a 2-a — 1 iunie 1982 Moştenirea istorică a lui Ştefan cel Mare . Primăvara aceasta a consemnat unul dintre evenimentele scumpe poporului nostru — împlinirea, la 12 aprilie, a 525 de ani de la urcarea pe tronul ţării româneşti a Moldovei a lui Ştefan cel Mare. Aşa cum ştim de la Grigore Ureche şi aşa cum va rămine pentru totdeauna Încrustat in paginile istoriei, atît contemporanii cit şi generaţiile care au urmat l-au supranumit pe slăvitul voievod „cel Mare“. Fiu al lui Bogdan, cel ce a fost răpus de timpuriu de către oamenii lui Petru Aron, Ştefan a îmbinat In chip strălucit, in personalitatea sa, calităţile unui strateg neîntrecut, ale unei iscusit tactician, neînfrînt comandant de oaste, eminent conducător politic şi neobosit luptător pentru cauza poporului român din care s-a născut şi pe care l-a reprezentat cu cinste pină cind inima sa înflăcărată a Încetat să bată. In anul 1504. In senina primăvară a anului 1457, clnd pe cîmpia da la „Direptate", de lingă Suceava, boierii, mitropolitul, laolaltă cu Întreg poporul, l-au aclamat ca domn şi i-au cerut să fie dîrz pentru apărarea cauzei Moldovei şi bun, mai ales cu cei mulţi, care constituiau talpa ţării, Ştefan şi-a legat pentru totdeauna viaţa şi faptele de destinele neamului său. Confruntat cu marea primejdie pe care o reprezenta imperiul otoman, aflat in plină ascensiune, după ocuparea Constantinopolului, şi care acum ameninţa cu transformarea în paşalic, nu numai a Moldovei, ci şi a Transilvaniei şi a Ţării Româneşti, precum şi a altor state din sud-estul şi centrul Europei, preocupat in permanenţă să asigure liniştea, libertatea, independenţa şi bunăstarea ţării sale, marele voievod s-a angajat Intr-o luptă care implica un mare efort uman şi material, economic şi militar, mobilizarea tuturor resurselor Moldovei, unirea eforturilor celorlalte principate române — Transilvania şi Ţara Românească —, găsirea unor forme şi metode eficiente de acţiune, o ampli şi iscusită politică de alianţe. Strategia politică generală şi arta sa militară au produs un puternic ecou In epocă şi au lăsat urmaşilor adevărate modele In toate domeniile. Pentru că Ştefan a elaborat, de fapt, o nouă artă a conducerii ţării şi a apărării pămîntului străbun. Obiectivele fundamentale ale întregii sale domnii le-au constituit redobindirea şi consolidarea independenţei Moldovei, ale tuturor ţinuturilor româneşti. Nu este o intimplare faptul ci primul act important cu care şi-a început lungul şir de războaie cerute de interesele ţării — act pe care l-a săvârşit când avea doar 16 ani — a fost expediţia de pedepsire a lui Petru Aron, cel care se închinase turcilor. Prin aceasta, Ştefan restabilea neadunarea Moldovei pe care a apărat-o timp de 47 de ani, nepregetind niciodată, cum apune cintecul, să pună însuşi „pieptul la hotare ca un zid de apărare“. El a consolidat independenţa Moldovei şi a lăsat-o Intactă, drept supremă moştenire, generaţiilor ce i-au succedat Dezvoltarea şi afirmarea de sine-stătâtoare a Moldovei au fost puse de Ştefan mai presus de toate : el a ştiut, ca nimeni altul, să folosească pentru a apăra aceste bunuri de preţ, toate mijloacele şi posibilităţile de care a dispus acceptind, atunci cind altă cale nu mai era posibilă, lupta pe viaţă şi pe moarte. Cind ln 1479, moşia sa a fost invadată de oştii lui Soliman Hadîmbul, oşti care numărau peste 100 000 de oameni (după unele documente chiar 120 000), Ştefan a apărat Moldova, fiinţa şi demnitatea ei, chemînd sub drapel peste 40 000 de oşteni, bravi, neînfricaţi. înainte de bătălia care s-a dat In dimineaţa ceţoasă a zilei de 10 ianuarie, în lunca mocirloasă a Birladului, lingă Vaslui, domnul era pe deplin conştient că mulţi dintre ai săi vor pieri. Dar el era convins că fiecare dintre luptătorii săi şi toţi la un loc îşi vor face datoria chiar cu preţul sacrificiului suprem. Ştefan ştia că, datorită vitejilor săi oşteni, în rindul cărora locul principal îl ocupau contingentele de răzeşi, „luaţi aproape direct de la plug“, cum spune Marx, ţara sa va supravieţui ca stat independent, că va fi salvată de ocupaţie, că nu va fi transformată in provincie otomană, fie ea şi privilegiată. Odată cu imperativul apărării suveranităţii, domnul Moldovei ne-a lăsat, drept moştenire, şi o conştiinţă clară şi fermă a acesteia, în sensul că un popor nu se poate defini pe el însuşi, nu poate constitui o entitate, dacă nu se dezvoltă de sine-stătător. De la Ştefan, de la Mihai Viteazul, de la alţi iluştri voievozi care ne-au condus prin timp au învăţat românii că independenţa este bunul cel mai de preţ pe care il are un popor. Istoria ne-a demonstrat nouă de timpuriu că nu poate exista independenţă parţială, ciuntită, fragmentară, înjumătăţită. Un popor care nu are libertate de decizie şi de acţiune, potrivit cu propriile sale interese şi aspiraţii, nu poate fi stăpin pe destinele sale, nu se poate dezvolta aşa cum o doreşte. In istoria sa multimilenară, poporul român şi-a format un adevărat cult al luptei pentru asigurarea independenţei. El a înţeles independenţa statală ca pe o necesitate vitală, fără de care nu concepe existenţa şi rostul său. Acest fapt l-a determinat să nu se teamă de sacrificii pentru apărarea ei, independenţa constituind o parte organică a vieţii, a luptei şi devenirii lui Preluînd, ca pe o moştenire de mare preţ, conştiinţa apărării independenţei ţării, pe care Ştefan cel Mare a ridicat-o la rangul de bun suprem al naţiunii, poporul nostru a desprins câteva idei şi concluzii fundamentale pe care le-a aşezat la baza existenţei sale pe aceste meleaguri. In această viziune: — Independenţa nu poate şi nu trebuie să constituie obiect de tranzacţie, de tirgulală, cu nimeni şi in nici o împrejurare . — Independenţa, in condiţiile ţării noastre, care are un potenţial uman şi material redus, se poate apăra, consolida şi menţine indiferent de vicisitudinile istorice. Parafrazînd o binecunoscută expresie a lui George Afirinescu, se poate spune că această concepţie luminoasă n-a ieşit din goluri. Un mare scriitor atribuia lui Ştefan cel Mare, aceste cuvinte pe care el le-ar fi rostit pe patul de moarte, In 1504 : „Ţineţi minte cuvîntul lui Ştefan Vodă care v-a fost baci pină la adinei bătrineţi". Identificăm in aceste gînduri un manifest şi un testament. Noi ştim că Ştefan Vodă nu a fost numai „baciul“ românilor de la răsărit de Carpaţi ; el a fost un „baci“ viteaz şi demn pentru toţi românii care trăiesc pe vatra Daciei străbune. In acelaşi timp, Ştefan nu a fost numai un „baci“ al epocii sale; memoria lui străjuieşte tutelar epociie şi generaţiile. E bine să nu uităm insă că poporul nostru a avut, atît înainte de Ştefan, cit şi după el, şi alţi „baci“ destoinici şi viteji, fii demni şi clarvăzători ai eroicului nostru popor. Printre aceşti conducători legendari, eroi ai neamului nostru, îl amintim pe marele Burebista, care, cel dinţii in istoria poporului român, a făurit un stat centralizat şi independent — statul dac de acum 2050 de ani — unul dintre primele state ale lumii, şi pe care nici o furtună n-a putut să-l clintească de pe temeliile pe care l-au aşezat străbunii. Actualele state din centrul și răsăritul Europei s--au constituit cu circa un mileniu mai tirziu. Un rege erou a fost și Decebal, împreună cu oastea sa de tip popular, a înfruntat de la egal la egal imperiul român — cea mai importantă forţă militară a timpului său — preferind moartea, in condiţii de libertate, decit viaţa, in condiţiile sclaviei. Suntem, de asemenea, urmaşi ai mindrului şi viteazului Traian pentru că el şi armatele sulei, veteranii pe care i-a aşezat in Dacia au jucat un rol esenţial în etnogeneza poporului român. Convieţuirea dacilor şi a romanilor a făcut posibilă împletirea celor două mari civilizaţii. Din această sinteză a rezultat un popor nou, cu o limbă nouă, limba română, idiom din marea familie a limbilor romanice- Cercetările care se întreprind pe multiple planuri probează că, de fapt, cele două neamuri se înrudeau, ceea ce şi explică afinităţile lor, apropierea lor rapidă, contopirea lor. Intre marii bărbaţi ai românilor s-au numărat, apoi, Gelu, Glad şi Menumorut, voievozi care au opus o rezistenţă fără seamăn expansiunii regilor unguri pe pămîntul transilvan. Zdrobite şi împrăştiate de către germani, in încercarea lor de a se extinde spre apus, triburile ungare nu-şi găseau echilibru şi stabilitate căutînd să se refugieze la adăpostul munţilor noştri din Transilvania. Dar lupta plină de înverşunare pe care voievozii români au dus-o fără preget le-a zăgăzuit mult timp pătrunderea pe meleagurile strămoşeşti ale românilor, în vechea vatră a Daciei. Investit galerie a conducătorilor iluştri ai românilor se află şi Basarab I, învingătorul de la Posada, precum şi Bogdan I. Ei au contribuit la afirmarea de sine-stătătoare a statelor feudale româneşti — Moldova şi Ţara Românească — punind, aşa cum releva Eminescu, bazele unor dinastii autohtone, româneşti, „dătătoare de legi şi datini“. Mircea cel Bătrin, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Petru Rareş, şi-au consacrat, şi ei, forţele apărării independenţei ţărilor române oprind Înaintarea otomană la Dunăre. Mihai Viteazul a realizat, la 1600, „pohta ce-o pohtise“, adică unirea tuturor românilor, reconstituind edificiul «tatal al vechii Dacii şi creînd un precedent şi un simbol pentru toţi voievozii ce i-au urmat. Constantin Brâncoveanu şi Gheorghe Ştefan, Rakóczy şi Matei Basarab completează acest şir de voievozi luminaţi. în panteonul neamului nostru s-au incrustat pentru totdeauna numele lui Doja şi numele lui Horia, numele lui Tudor Vladimirescu şi al lui Avram Iancu, numele lui Nicolae Bălceanu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuta. Mari comandanţi de oşti s-au afirmat la 1877 şi, printre ei, menţionăm pe Alexandru Cernat şi Mihail Cerchez, acesta din urmă primind, cum se ştie, din mina lui Osman Paşa, sabia capitulării la Plevna. Primul război mondial, la care România a participat pentru realizarea Unirii celei mari, a scos şi el la iveală numeroase personalităţi din rindul cărora amintim pe generalii Dragalina, Praporgescu, Eremia Grigorescu şi alţii care au zăgăzuit ofensiva germană la Oituz, Mărăşeşti şi Mărăşti. Ideile de independenţă şi suveranitate, care şi-au găsit în lupta şi în opera lui Ştefan o expresie nemuritoare, au călăuzit şi Îmbărbătat poporul nostru, i-au dat puteri nebănuite în luptele cu invadatorii de toate felurile. Istoria nouă a poporului român, marcată decisiv de victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, a pus in evidenţă un fapt de o importanţă cardinală ;socialismul nu poate exista fără o independenţă totală a statelor şi popoarelor, în anii luminoşi ai socialismului, sub conducerea clarvăzătoare a Partidului Comunist Român, poporul nostru, muncitor şi harnic, şi-a consolidat independenţa şi o afirmă prin realizările care-i asigură un loc demn printre statele libere ale lumii contemporane- Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român a stabilit, printre obiectivele sale fundamentale, apărarea şi consolidarea independenţei politice, dobindirea independenţei energetice încă în acest deceniu. Neamul românesc l-a glorificat insă pe Ştefan nul numai pentru că s-a dovedit a fi un viteaz intre viteji, ci şi pentru că a ştiut să-i unească rîndurile, să-i fixeze un ţel clar, să-l Îmbărbăteze, sâ-l facă să-şi cunoască necontenit puterea. E cu neputinţă să nu vedem in aceste fapte şi acţiuni, ce reverberează peste timp, un patrimoniu peren. Întotdeauna inspirator. Partidul nostru comunist, exponentul naţiunii nu evu modern, apărătorul dîrz şi hotărit a! intereselor sale, nu poate să nu-şi însuşească lecţiile pe care i le pune la Indemină cu atîta generozitate istoria patriei. O concluzie pe care glorioasa domnie a lui Ştefan a impus-o este aceea că orice încercare a elementelor laşe, descompuse, aflate in solda străinătăţii, de a submina unitatea statului şi a poporului român trebuie curmată din rădăcină. Şi o alta, care urmează în chip logic, este că nu trebuie să se manifeste nici o cruţare faţă de cei ce ne ponegresc, ne denigrează istoria şi tradiţiile, faţă de cei ce încearcă să semene zîzanie in rîndurile poporului. Sub conducerea P.C.R., sub conducerea secretarului său general, poporul român acţionează astăzi ferm pentru edificarea orînduirii socialiste multilateral dezvoltate şi pentru trecerea la comunism. El este pe deplin conştient că această măreaţă operă va putea fi înfăptuită numai dacă vom apăra ca pe lumina ochilor independenţa naţională, suveranitatea şi integritatea teritorială a patriei, coeziunea oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, unitatea moral-politică a poporului. Généről maior tlie Coauşescu doctor In Istorie • La Timişora s-a desfăşurat cea de a treia ediţie „Pe plaiurile Mioriţei“ destinat soliştilor vocali din profesioniste * La Galeriile de Artă din Baia Mare a avut loc vernisajul unei expoziţii judeţene de artă plastică dedicată aniversării cooperativizării agriculturii şi răscoalelor ţărăneşti din 1907. Autorii sunt membri ai Filialei Maramureş a U.A.P. • Foaierul Teatrului de Stat în Arad găzduieşte o bogată expoziţie de artă plastică — Salonul naţional de artă naivă cuprinzînd aproximativ 120 lucrări realizata de 45 plastcieni amatori din Întreaga ţară. • Trofeul „Primăvara arădeană“ — o sculptură realizată de artistul plastic Emil Vitroiel — a fost destinat Cenaclului literar „Lucian Blaga“ din Arad. De menţionat că 40 membri ai acestui cenaclu au publicat una sau mai multe cărţi. • Sub genericul „Sbomicul de la Ieud“ in aceste zile în comuna maramureşeană cu acelaşi nume a fost programat un ciclu de manifestări ştiinţifice şi cultural-artistice închinate începutului culturii româneşti în această străveche vatră istorică. Colocviile culturale care reunesc timp de o săptămînă numeroşi specialişti şi cercetători din întreaga ţară mai cuprind, in afara simpozioanelor ştiinţifice şi sesiunilor de comunicări, o expoziţie de carte veche românească, expoziţii de pictură, seri literare, spectacole de datini şi obiceiuri SWMWM& UNA PE ZI de MATTY susţinute de formaţiile de artişti amatori din comunele de pe Valea Izei. * Artistului plastic timişorean Panait Stoinescu-Bellu, cu ocazia unei recente expoziţii internaţionale deschise la Nürenberg (R.F.G.), i s-a decernat premiul „Oscar 1982“ oferit de asociaţiile de artă din Italia şi R.F.G. La această expoziţie la care au participat artişti plastici din 16 ţări, pictorul timişorean a expus un peisaj inspirat de Muzeul satului bănăţean aflat în amenajare la „Pădurea verde“ de la marginea Timişoarei. • Intre 4—6 iunie a.c. la Casa de Cultură • sindicatelor din Cîmpuliug-Muscel se va desfăşura ce-a de-a doua ediţie a festivaluluiconcura de satiră „Tudor Muşatescu“. * La Costeşti (Hunedoara) s-a încheiat duminică noua ediţie a „Lunii culturii şi educaţiei socialiste pentru tineret“. Cu acest prilej, in apropierea cetăţilor dacice din munţii, Orăştiei a avut loc o mare serbare cultural-artistică şi sportivă care s-a desfăşurat sub genericul „Intîlnirea tineretului cu istoria — Costeşti 1982“. • Prima ediţie a Tîrgului olarilor deschisă la Piteşti pină la data de 6 iunie, găzduieşte produsele ceramice ale artiştilor artizani din judeţele : Braşov, Buzău, Dîmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Iaşi, Me-Ihedinţi, Maramureş, Olt, Prahova, Sălaj, Suceava, Vîlcea şi Argeş. Spectacolele formaţiilor artistice de folclor oferite cu acest prilej vor fi încununate de un „Festival al căluşului argeşean“. mmmmmm INSEMNARI CRITICE O istorie a poeziei româneşti Rezistenţa la înnoire este la fel de puternică in planul ideilor literare ca şi in planul literaturii propriu-zise, de nu chiar mai puternică. Deşi se admite în principiu că fiecare epocă literară este caracterizată şi printr-un fel propriu de a înţelege literatura, practic se acceptă greu un alt mod, nou, de a gîndi despre literatură, mai cu seamă dacă ia forma unui examen analitic al valorilor consacrate. A spune, de pildă, altceva, despre Eminescu sau Creangă, despre Sadoveanu sau Arghezi pare o imposibilitate, de nu o nepermisă îndrăzneală: conservatorismul îmbină frica de schimbare cu represiunea. Dacă nu ar fi fost copleșite de un firesc entuziasm, comentariile despre recenta reeditare a Istoriei literaturii române de la origini pină in prezent de G. Călinescu ar fi făcut probabil mai mult loc reliefării modului cum, la începutul deceniului al cincilea, această lucrare monumentală a impulsionat gindirea literară autohtonă, sintetizîndu-i acumulările şi deschizînd noi perspective metodologice şi interpretative, şi ar fi marcat, in acelaşi timp, şi evoluţia acestei gindiri după contribuţia călinesciană. S-ar fi văzut astfel mai bine că marea Istorie a lui G. Călinescu este deopotrivă şi un fapt de istorie literară şi culturală, exprimînd un moment anume, ca orice lucrare critică. E un adevăr pe care ni-l reaminteşte, nu „prologul“ ambiţioasei sale cărţi ,) despre istoria poeziei româneşti, tînărul critic şi istoric literar Mircea Scarlat: „Implicind pe respectiva istorică, orice act critic contemporaneizează opera abordată. Scrierile care apar modifică «filtrul» prin care receptăm cultura existentă şi opiniile noastre devin, din fapte literare, fenomene de cultură, interesante doar pentru istorici. Ele pot incita, pot indica nivelul conştiinţei literare la o anume dată, dar nu-şi vor depăşi condiţia de expresii ale unui moment istoric (şi, deci, ale convenţiei literare). Aceasta face ca nici o istorie literară să nu excludă necesitatea apariţiei altora“. Necesitatea, nu posibilitatea, schimbarea literaturii obligă la schimbări in critică şi istorie literară. Ideea nu este nouă (a afirmat-o şi a concretizat-o, strălucit, G. Călinescu, în urmă cu patru decenii), nouă este însă formularea ei ca principiu curent de lucru şi, mai ales, este nouă transformarea principiului da atitudine, Mircea Scarlat, şi nu numai ei, reprezintă astfel o nouă vârstă a criticii literare româneşti, fără a diminua prin nimic meritele criticilor cu o activitate mai îndelungată, trebuie spus limpede că în ultimul deceniu felul de a gindi despre literatură s-a modificat la noi considerabil, această evoluţie fiind legată. Intr-o măsură decisivă, de apariţia şi de afirmarea unui mare număr de critici azi (încă) tineri. Modalităţile lor de exprimare sunt diferite. Prin eseu (Livius Ciocârlie, Eugen Negriei, Mihai Jamfir, A. Călinescu, Ion Vartic, Marcel Pop-Corniş), prin publicistică (Dan Culcer, Laurenţiu Ulici, Dan Cristea, Cornel Ungureanu, Alex. Ştefănescu, Petre Poantă, Daniel Dimitriu, Cornel Moraru, Al. Dobrescu, Ioan Adam, Ioan Buduca,Al. Cistelecan, Radu G. Ţeposu, Virgil Podoabă, Ion Simuţ, Ioan Holban, Victor Atanasiu, Paul Dugneanu, Alexandru Muşina), prin istorie literară (Ion Pop, Mircea Martin, Marian Papahagi, Dan Horia Mazilu, Mircea Muthu, Magdalena Popescu, Florin Manolescu, Ioana Em. Petrescu, Marin Mincu, Al. Protopopescu, I. Constantinescu) s-au impus un nou punct de vedere asupra literaturii şi, totodată, p • Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneşti, voL I, editura Minerva 1982, nouă perspectivă metodologică şi interpretativă. Dincolo de toate deosebirile dintre un autorr şi altul, dincolo de inevitabile slăbiciuni şi strrgăcii, de excese ori de inhibiţii, critica noastră s-a innoit radical şi in profunzime, nu deplin consens de altfel cu înnoirea însăşi a literaturii, petrecută in forme atît de spectaculoase în acelaşi interval d£ timp, împrejurarea că epoca dogmatică a însemnat în planul mişcării ideilor noastre literare un recul, ceea ce fusese cîştigat cu trudă de-a lungul a peste şapte decenii de evoluţie a criticii literare naţionale fiind atunci considerat un inutil balast (chiar scrierile critice ale lui Gherea au fost republicate, după război, abia in 1956!), a avut insă un efect paradoxal pentru dezvoltarea in continuare a criticii: recuperarea tradiţiilor s-a îmbinat cu procesul de înnoire, astfel incit trecerea de la concepţia literară interbelică la cea actuală s-a desfăşurat adesea prin suprapunerea şi chiar prin confuzia celor două direcţii -— totuşi, divergenţe! — de acţiune. Acest fenomen, în sine de o izbitoare originalitate, este ilustrat în special de lucrările mai vechi ale criticilor ale căror începuturi literare sînt anterioare anilor ’60 ori circumscrise acelui moment de tranziţie; şi nu poate fi întimplător că ei înşişi au evoluat sensibil, informe şi la proporţii deosebite de la un autor îa altul, către o nouă accepţiune a literaturii şi a criticii. Spre a lua citeva exemple prestigioase, o astfel de evoluţie nu este evidentă numai la Ov. S. Crohmălniceanu şi Mircea Zaciu, la Adriana Marino şi la I. Negoiţescu, dar şi la Eugen Simion şi la Nicolae Manolescu, la Lucian Raicu, G. Dimisianu, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, C. Stănescul ei S-au desprins treptat de un „model“ critic foarte apropiat de cel interbelic și azi participă integral, cu întreaga lor autoritate, la constituirea unui nou „model“ critic, propriu momentului literar in care ne aflăm. Am făcut această lungă introducere deoarece o lucrare cum este Istoria poeziei româneşti de Mircea Scarlat nu poate fi înţeleasă cum se cuvine dacă nu este plasată intr-un context mai larg. Deşi este expresia unor acumulări cu caracter general, cartea are un pronunţat aspect de pionierat, datorită, in primul rind, dimensiunilor spaţiului asupra căruia se efectuează cercetarea. Nu se urmăreşte evoluţia unei forme literare (cum face Nicolae Manolescu in Arca lui Noe, umnde se analizează prin eşantioane semnificative romanul românesc), nici nu se are în vedere doar un moment anume (cum se intimpla in Dimineaţa poeţilor de Eugen Simion, unde sint interpretate, dintr-o perspectivă nouă, începuturile poeziei noastre modemne). Mircea Scarlat scrie istoria unui gen literar, infăţişindu-i imaginile dispuse în raport de alte criterii decit cele, aşa-zicind, tradiţionale. Istoria murgen care, în bună parte, se confundă cu însăşi istoria literaturii, fiindcă scriind despre istoria poeziei româneşti Mircea Scarlat se vede obligat să se refere, fie şi in scurte capitole introductive, la mersul general al literaturii. In latura strictă a dimensiunilor, această carte reprezintă cel mai ambiţios proiect istorico-literar din ultimii ani, iar faptul că şi-l asumă un critic tinăr nu este fără semnificaţie. Infr-tm „prolog“ ce foloseşte, neaşteptat, limbajul şi tonul confesiunii, Mircea Scarlat îşi prezintă criteriile şi programul: istoria poeziei româneşti va fi întreprinsă in raport de criteriul poeticului („o sumă de judecaţi şi prejudecăţi asupra poeziei“* altfel spus ideea despre poezie existentă in succesivele momente ale evoluţiei genului) şi de „strategia retorică“ („o convenţie prozodică şi preferinţa pentru anumiţi tropi şi un vocabular specific“). Strategia retorică şi criteriul poeticului, împreună, alcătuiesc, in formularea criticului, „convenţia poetică“, în funcţie de a cărei schimbare se schimbă însăşi poezia. Se renunţă, cu alte cuvinte, la tehnica istoriografică devenită model după critica Interbelică, evaluării formelor vechi de literatură după un gust şi o sensibilitate modernă (in descendenţa acestui model, I. Negoiţescu îşi intitula un volum despre scriitorii secolului al XIX-lea„ „Scriitori moderni“!) se opune şi i se substituie aprecierea determinată de participarea la constituirea unei „unităţi“ poetice specifice unui anumit moment. încă mai vizibilă este schimbarea în alt plan, fiindcă istoria literară nu mai constă in adiţionarea de mici monografii ale autorilor luaţi in consideraţie, ci se desemnează o mişcare ce-şi integrează operele şi scriitorii. Istoriile literare de formulă mai veche sunt, de fapt, istorii (sau tablouri) ce prezintă, in ordine cronologică, scriitorii, acum, vom avea istorii ale literaturii ca proces. Fenomenul trece înaintea individualităţilor care îl reprezintă: iată un prim rezultat al modificării propuse de o astfel de perspectivă. In al doilea rind, capătă un relief nebănuit realităţi literare ce trec de regulă mai puţin observate; aşa de pildă, în cartea lui Mircea Scarlat, poezia de curte, de petrecere şi „cimpenească" deţine un loc neîntîlnit în alte istorii ale literaturii. Se pune apoi mai bine in valoare originalitatea unei literaturi, una dintre expresiile ce revin cu o frecvenţă caracteristică in acest prim volum al Istoriei poeziei româneşti este aceea de „filtru românesc“, prin care se defineşte hjtr-tm chip foarte pregnant „specificul naţional“. Extrem de interesante sunt de altfel observaţiile de ordin mai general privitoare la originalitatea culturii române, Mircea Scarlat abandoned curajos vechi şi sterile soluţii (prioritate, proporţii, asemănări) şi incercînd altele noi; metoda lui de a porni de la observarea directă a materiei şi nu de la o „grilă" aplicată mecanic duce, de pildă, la o subliniere convingătoare, argumentată, a contribuţiei autorilor din Ardeal la configurarea istoriei poeziei româneşti în perioadele de început. Nu se mai vorbeşte despre „tradiţie“ şi „inovaţie“, despre „deschidere“ şi „refuz“, ci se urmăreşte descrierea unei evoluţii organice şi originale. Intr-un sens hotărit propriu. Acesta mi se pare a fi, de altfel, cel mai important cîştig al cărţii lui Mircea Scarlat. Ceea ce nu împiedică formularea unor obiecţii de amănunt (unele analize sunt sumare, altele abundă in formulări neglijente — „Foarte inegal In poezie, Bolintineanu a înglodat intr-un covirşitor balast filonul poeziei sale") şi chiar de concepţie: dacă pentru perioada avută în vedere în acest prim volum (de la începuturi pină la Eminescu) analiza poeziei româneşti ca proces nu duce la o uniformizare a personalităţilor, pentru volumele următoare se întrevede posibilitatea riscului de a se anula diferenţele dintre un autor şi altul. Fiindcă poezia nu există doar prin „convenţii poetice“ existente in timp, ci şi prin (de nu mai ales prin) opere ce sfidează convenţiile, născîndu-se oarecum împotriva lor, şi neputînd fi reduse la ele. Oricum, această carte, cu toate limitele sale, Înseamnă un pas inainte serios in valorificarea dintr-un punct de vedere actual a istoriei literaturii naţionale, şi impune atenţiei numele unui foarte înzestrat critic literar. Mircea Iorgulescu (Urmare din pag. I) Copii şi părinţi nici, cu obrajii aprinşi de adierile proaspete venite de pe girîdt. Glasurile lor sunau ca nişte proclamaţii ale vigoarei şi sănătăţii. Erau vlăstari ai unei lumi In care copiii nu mai cunosc nici sfiala oprimării, nici oftatul sărăciei. Nu înţeleg, poate, incă, schimbările ce s-au petrecut in jur, dar le simt şi se bucură de ele din plin. Dar truda părinţilor n-a luat efirşit, fiindcă această trudă n-are capăt. Veghea lor continuă stă de strajă şi, de această strajă fără capăt trebuie să ne amintim cu toţii. Şcoala şi, mai tirziu, societatea le vor înlesni copiilor de azi învăţătura de trebuinţă spre a ajunge factori activi ai creşterii noastre continue In cultură, civilizaţie, Bunăstare. Dar copilul nu se poate lipsi de tainica poleză tivită cu florile gingăşiei a dragostei părinţilor. Ea le şlefuieşte in anii cei dinţii sunt burete personalităţii, ea-i ajută să priceapă minunea luminii şi a văzduhului, pe care-l populează deocamdată cu chiotele lor. Ea face din viitorii muncitori, tehnicieni, ingineri, aviatori, profesori, medici şi artişti - OAMENI ? Cursurile şcolii durează ani indelungaţi, mulţi la număr, dar de căldura căminului părintesc nu se pot lipsi. Inima aprinsă a celor care te călăuzesc paşii cei dinţii ii ajută ca, mai tirziu, să fie deopotrivă,de isteţi la scris şi bobinaj, la polizor şi microscop, la daltă şi siringă. Ea-i deprinde cu disciplina de care am nevoie la învăţătură şi la muzică, in raporturile lor cu societatea in care vor trăi. Fiindcă n-ajunge să ştii multe, mai trebuie şi să te pricepi să foloseşti cum se cuvine, în interesul celor din jur, ceea ce ştiu iar dragostea şi căldura omenească sunt cheia secretă care înnobilează viaţa şi munca, le face mai bogate şi mai frumoase, dindu-le adevăratul înţeles. Răsplata părinţilor este vipoarta morală a oamenilor de miine ! nsmwEmimimm Lumea tăcerii Recent organizat, Muzeul de ştiinţele naturii din Fălticeni a fost denumit de localnici „Lumea tăcerii“. Şi nu fără temei , pentru că noul muzeu este profilat in prezentarea florei şi faunei acvatice. Mai multe diorarhe şi acvarii ilustrează viaţa din principalele riuri din Moldova, precum şi din Delta Dunării, iar două acvarii de mari proporţii redau fauna, piscicolă din mări şi oceane. Muzeul a fost organizat cu sprijinul şi sub îndrumarea cunoscutului oceanograf, profesorul Ioan Băcescu, fiu al acestor meleaguri. (CONST. AZOIŢII). Năstruşnică idee! In blocurile inalte de pe strada 1 Mai, din Piteşti, Exploatarea de gospodărire comunală şi locativă a scos din funcţiune toboganele pentru resturile menajere. Nu pentru defecţiuni tehnice (blocurile sunt noi), nici pentru că ar fi fost înfundate din neglijenţă. Atunci de ce? Tocmai pentru a se... evita defecţiunile tehnice şi infundarea ţevilor ! Idee cel puţin năstruşnică, pentru că, dacă ar fi să ne luăm după ea, ar trebui să nu mai folosim scările, uşile, robinetele, nimic! După cum, năstruşnică ni s-a părut şi noua „soluţie" introdusă în loc: fiecare locatar să-şi transporte gunoiul cu liftul. A calculat cineva cită energie electrică se consumă in plus astfel: Plus uzura inutilă a lifturilor? Plus sursele de propagare a microbilor şi infecţiilor? Formulă, să recunoaştem, inacceptabilă. (MARIN IONIŢA). Şosea modernizată « Intre Baia de Aramă şi Valea Cernei — cu legături către Băile Herculane şi respectiv barajul de la Valea lui Iovan, de pe cursul superior al acestui rîu de munte — a început construcţia unei şosete modernizate. Ea va fi realizată prin lărgirea drumului existent, care avea condiţii modeste de trafic. Şoseaua va înlesni accesul şi spre flotaţia de minereu cuprifer, care se construieşte in prezent in satul Mărăşeşti. (B. ION). A venit inventarul Ion Berlea, gestionar la secţia 23 — uniforme şcolare a întreprinderii comerţului cu ridicata textile şi încălţăminte Ploieşti, vindea direct din depozit uniforme şcolare şi încasa personal banii — ca şi cum el le făcuse, ca şi cum el era proprietarul! Dar aşa cum se obişnuise şi obiceiul ducea la creşterea veniturilor propriu Ajunsese cu obiceiul pină la suma de 30 000 lei şi, probabil, nu s-ar fi oprit, dacă n-ar fi venit un inventar. A încercat el să ocolească inventarul, a încercat să acopere minusul din gestiune tot prin mijloace frauduloase, dar n-a ţinut şi a fost deferit justiţiei. (AL. MIHAI). Laborator-şcoală Pentru facilitarea aprofundării cunoştinţelor teoretice şi practice de către studenţi, la disciplina de tehnologie generală a Facultăţii de chimie de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj- Napoca s-a amenajat, prin autodotare, un laborator-şcoală de profil. In cadrul lui, o serie de instalaţii aferente diferitelor procese chimice se reproduc la nivel de laborator, permiţind obţinerea de date experimentale necesare însuşirii metodicii de optimizare a reacţiilor chimice studiate. Instalaţiile au fost concepute de cadrele didactice universitare Nicolae Dalmaita şi Mircea Fodoreanu şi realizate de colectivul atelierului didactic şi cel de la disalpina de tehnologie chimică. (V. BAZAR). Automatizare Trustul de construcţii Industriale de petrol a înălţat, într-un termen record, o clădire care serveşte exclusiv comerţul — întregul proces de manipulare a produselor fiind complet mecanizat şi containerize. Şi ne-a oeţinut atenţia prezenţa, peste tot, a instalaţiilor electronice / de comandare automată a unor manipulări, de obţinerea „la secundă" a Informaţiilor privind furnizorii de produse din ţară, de instalaţii de comunicare intre diferite compartimente si servicii. Ne-am interesat cit au costat aceste instalaţii. „Nici un leu, ne spune directorul I.C.R.A. — Ploieşti, Traian Negulescu. Totul a fost făcut aici, in intreprinderea noastră“. De cine ? De mecanica de utilaje Ion Dragomir şi de Gheorghe Moraru, in timpul lor liber şi cu materiale recuperate. (DUMITRU TECUŢA). Cerc de etnografie şi turism Peste 30 de pionieri şi elevi harghiteni au devenit membri ai noului cerc de etnografie şi turism, înfiinţat în oraşul Gheorghieni. Ei sunt autorii şi beneficiarii unui bogat program de acţiuni, desfăşurate sub îndrumarea cadrelor didactice, din care consemnăm excursii de documentare in zonele etnofolclorice ale judeţului, însuşirea unor cunoştinţe noi despre flora şi fauna montană, selecţionarea echipajelor care vor participa la expediţiile pioniereşti In vacanţa mare etc. (D. BUJDOIU) Rubrica realizata de Pia Rădulescu România libera••99 Marți 1 iunie 1982 Soarele răsare la ora 5,34 şi apune la ora 20,53 TEATRE MAMA ZELLE NITOUCHE : Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30; FERMA ora 19,30 ; Teatrul „La Bulandra" sala din bd. Schitu Măgureanu (14 75 4 US) şi POEZIA MUZICII TINERE ora 19,30 Salo Studio (12 44 US) ; STRIGOI LA KITAHAMA ora 19,30 ; Teatrul de comedie 09 64 60) ; JOCUL VIEŢII ŞI AL MORŢII ora 19,30 : Teatrul „Nottara“ (59 31 03) sala Magheru şi SENTIMENTE $1 NAFTALINA ora 19 sala Studio ; ÎNAINTEA PENSIONARII ora 19,30: Teatrul Mic (14 70 81); POLITICA (premieră oficială) ora 20,30 : Teatrul Foarte Mic (14 09 05) ; JEAN, FIUL LUI ION ora 19,30 : Teatrul Giulești sala Majestic (14 72 34) ; PINOCCHIO ora 17 : Teatrul „Ion Creangă" (50 26 55) ; FRUMOSUL DIN PĂDUREA ZĂPĂCITĂ ora 19,30 : Teatrul ,,C. Tănase" grădina Boema (16 61 65) și BELMONDO AL ll-LEA ora 19,30 sala Savoy (15 56 78) ; PIATRA IA RINICHI ora 19,30 : Teatrul „Ion Vasitescu“ (12 27 45) ; ŞORICELUL ŞI PĂPUŞĂ ora 10 şi ANOTIMPURIE MINZULUI ora 17 : Teatrul „ţăndărică" sala Victoria (15 23 77) şi PUNGUŢA CU DOI BANI ora 10 sala Teatrului „Ion Va Iliescu" . LA FINTINA DORULUI ora 18,30 : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00); RECITAI DE CHITARA ora 19,30 : Filarmonica ,,George Enescu" la sala mica a Palatur- Iul ; CIRCUL MARE DIN MOSCOVA ora 19,30 : Circul de stat București (11 01 20). : TELEVIZIUNE Programul 11 : Telex ; 11,05 : De Ziua Internaţionala a copilului ; 11,20 : Drumuri ; 12,05 Pentru curtea şi grădina dv ; 12,20 : Cadran mondial ; 12,45 : Program coral ; 16 : Telex ; 16,15 Producţia artizanala în şcoala ; 16,40 : Reportaj pe glob ; 17 : Clubul tineretului ; 17,40 : Album coral ; 17,50 1 001 de seri ; 20 : Telejurnal ; 20,30 : Anii noştri de lumină ; 21,05 : Telecinemateca : Duios Anastasia trecea ; 22 : Telejurnal. Programul 2 20 : Telejurnal ; 20.45 : Viaţa economică ; 21,15 : Muzică populară ! 22 : Telejurnal. CINEMATOGRAFE TRANDAFIRUL GALBEN : Patria, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15; București, orele 8,45 - 11 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. UN ECHIPAJ PENTRU SINGAPORE I Victoria, orele 9 - 11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20 ; Tomis , orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Grădina Tomis, ora 21. TANASE SCATIU i Central, orele 9 — 12 — 16 — 19. CALCULATORUL MĂRTURISEȘTE i Feroviar, orele 9 — 11,15 - 13,30 — 15 45 L- 18 - 20 ; Floreasca, orele 9 - 11 - 13 - 15,30 - 17,45 - 20 ; Flamura, orele 9 — 11 — 13,15 — 15,30 — 17,45 - 20. INTOARCE-TE ŞI MAI PRIVEŞTE O DATĂ : Drumul Sării, orele 16 — 18 20 . Arta, orele 15,30 — 17,30 — 19,30. INGHIȚITORUL DE SĂBII : Ferentari, orele 15,30 - 17,30 - 19,30. DRUMUL OASELOR : Cotroceni, orele 15,30 — 17,45 — 20. ORGOLII : Progresul, orele 14 — 18 - 20. VERONICA : Eforie, orele 9 - 11,19 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. VISUL DE ARGINT AL ALERGĂTORULUI I Scala, orele 8,45 - 11 -13,15 - 15,30 - 18 - 20,20 ; Festival, orelg _ 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Excelsior, orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. UNDE EȘTI DRAGOSTE ! Studio, orele 10 — 12 — 14 - 16 — 18 — 20 ; LA EST DE JAVA ; Luceafărul, orele 9 - 11,30 - 14 - 16,45 - 19,15. MAREA EVADARE Capitol, orele * — TS — 16 — 19 . Grădina Capitol, Ora 20,45. ATENȚIE LA PANA DE VULTUR ! Dacia, orele 9 - 11.15 - 13,30 - 15,45 18 - 20,15 . Grădina Arta, ora 20,45. BONNER FIUL Cultural, orale 9 -11.15 - 13,30 - 13,45 - 18 - 20,15 | Grădina Gloria, Ora 21. VACANŢA CU CINELE , Timpuri Noi, orele 9 - 11 - 13,13 - 13,30 -17.45 - 20. MAMA : Doina, orele 9 - 11. ZILE DE FIER ŞI RIS : Doina, orele 12.45 - 14,45 - 16,45 - 18.45 - 20,30. COMOARA DIN LACUL DE ARGINT s Viitorul, orele 9 - 11,15 - ÎS,30 -15.45 - 18 - 20 . Grădina Modem, ora 21. GRĂNICERII s Munca, orele 15 -17,15 - 19,30. PILOT DE FORMULA II Grivle, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Aurora, orele 9 - 11,13 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Grădina Aurora, ora 21. HANGAR 11 I Buzești, orele 9 - 11 13 - 15 - 17 - 19 ; Grădina Buzeşti, ora 21. ȘCOALA CURAJULUI III Lira, orele 15,30 - 18 - 20 ; Grădina Ura, ora 20,45. INCIDENT LA GRANIŢA : Giulești, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 13,45 - 18 20. CEI ŞAPTE FANTASTICI : Pacea, orele 15,30 - 17,30 - 19,30. ROBERTO CARLOS CU 300 KM PE ORA ; Melodia, orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Grădina Festival, ora 20,45 ; Gloria, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20. TESS : Volga, orele 9 - 12,15 - 16 - 19,15. IN SPATIU i Mioriţa, orele * •• 11,13 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20. CAPITOLUL AL DOILEA i Popular, orele 15,38 - 17,30 - 19,30. CINCI PENTRU INFERN ■ Cosmos, orele 8,30 - 10,30 - 12,30 - 14,30 -16,30 - 18,30 - 20,30. MISTERELE DE LA CASTEL Flacăra, orele 15,30 - 17,30 - 19,30. SUPER POLIŢISTUL , Grădina Luceafărul, ora 20,45. ) PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu, IOAN STANCESCU, ne comunică : VREMEA va fi frumoasă cu cer variabil mal mult sennn. Temperaturile maxime de azi vor fi cuprinse Intre 20 şl 28 grade. Iar minimele de la noapte Intre 8 sl 18 grade. IA BUCUREŞTI, vreme muntoase eu cer variabil mai mult senin dimineața. Vlntul va sufla slab pină la moderatTemperatura maximă de azi va fi In jur de 28 grade Iar minima de la noapte va cuprinși Intra 11 |l 13 grada.