România Liberă, august 1982 (Anul 40, nr. 11743-11767)

1982-08-02 / nr. 11743

Pagina a 2-a — 2 august 1982 CARTEA SOCIAL-FOLITTCÄ COALIŢIA culturilor „Rasismul în faţa ştiinţei Promiteam, in partea tatii a articolului consacrat volumului „Rasismul in faţa ştiinţei“ („R. Liberă“, 26 iulie a.c.), să ofe­­rim răspunsul pe care una dintre marile personalităţi ştiinţifice Invitate de UNESCO să colabo­reze la realizarea acestei lucrări, celebru­ antropolog şi paleon­tolog francez Claude Lévi- Strauas, l-a dat la întrebarea ce se pune adesea privind explica­ţia diferenţelor dintre progresele înregistrate pe scara civilizaţiei de omul alb faţă de popoarele de culoare, dacă este adevărat că între rase nu se constată nici o diferenţă de inteligenţă, ta­lente etc. Exprimindu-şi şi el convin­gerea că „în stadiul actual al ştiinţei, nimic nu mai permite să se afirme superioritatea sau Inferioritatea intelectuală a unei rase in raport cu alta“, Claude Lévi-Strauss poate surprinde pe mulţi, dar are o părere cu totul deosebită de ceea ce s-a reţinut, In genere, pînă in prezent des­pre diferitele etape, studii, dife­renţieri etc., în cultură. Cultura, arată el, trebuie privită ca un tot, fiind rezultatul colaborării creatoare a întregii umanităţi şi nu numai a unei părţi a ei. Or, din acest punct de vedere, pro­blema superiorităţii unor culturi (cele occidentale) şi a inferiori­tăţii altora (africane, asia­tice etc.) ne va apare în cu to­tul altă lumină, odată cu intreg eşafodajul de teorii rasiste con­struit pe baza lor. „Omul occi­dental (..), spune şi un alt autor al volumului „Rasismul in faţa ştiinţei“, Michel Leiris, şi-a în­chipuit ca Civilizaţia se con­fundă cu civilizaţia sa, Cultura cu a sa proprie — sau cel puţin cu aceea care, la lumea occi­dentală, era apanajul claselor celor mai înstărite“. Din această cauză, continuă Leiris, el nu a încetat „să considere popoarele exotice cu care a intrat în con­tact pentru a le exploata“ fie ca pe nişte „sălbatici inculţi şi a­­bandonaţi instinctelor lor, fie ca pe nişte «barbari», folosind, spre a-i desemna pe cei pe care ii considera ca semi-civilizaţi, deci inferiori, acel termen pe care Greci antică il aplica pe Cora- ul străinilor“. Claude Lévi-Strauss recu­noaşte, desigur, existenţa unor diferenţe între culturile diferi­­telor popoare, dar arată că fie nu derivă din faptul că divers­e continente sunt populate, in linii mari, cu locuitori de origini ra­siale diferite, ci datorită împre­jurărilor geografice, istorice şi m odaie în care oamenii au vie­­ţuit şi şi-au creat civilizaţiile. Aici, arată el, nu poate fi vorba de un raport intre cultură şi popoare albe, galbene, negre ca de o „relaţie de la cauză la efect, similar cu ceea ce există pe plan biologic intre aspectele obser­vabile ale grupărilor umane“. După opinia sa, aceste diversităţi şi evoluţii diferite sunt „doar pa­ralele“ existenţei unor particula­rităţi biologice, neesenţiale în fond, şi se manifestă cu totul „pe la alt teren“, în măsură egală se pronunţă Claude Lévi-Strauss şi contra falsului evoluţionism. Dacă în biologie este utilă cunoscuta „ge­nealogie a calului“ (pentru a da naştere unui cal este nevoie de Un cal), cînd se trece la „faptele de cultură, lucrurile se complică foarte mult" (un toporaş, dintr-o anumită perioadă istorică, s-a putut da naştere unui alt topo­raş). Reamintind concepţiile an­tice, preluate de Pascal, care asi­milau omenirea cu o fiinţă vie ce trece prin stadiile succesive ale copilăriei, adolescenţei şi maturităţii, menţionînd înflo­rirea, odată cu secolul al XVIII-lea, a unor scheme ne­ştiinţifice, pe baza cărora s-a ajuns la o serie de manipulaţii teoretice („spiralele“ lui Vico, „scara“ lui Condorcet, cele „trei virste" şi „trei stări" ale lui Comte şi, in sfîrşit, doctrina evo­­luţionismului social creată de Spencer şi Tyler), antropologul francez conchide că orice ase­­menea evol­ţionism nu repre­zintă altceva­ decit „un machiaj fals ştiinţific al unei vechi pro­bleme filozofice“ şi se pronunţă categoric pentru un mod nou de a concepe cultura şi diversităţile culturale. El nu crede — şi vom vedea de ce — la împărţirea oamenilor in „superiori“ şi barbari“ şi res­pinge ideea de a refuza umani­tatea celor care, aitela dintre noi, ne apar ca „sălbatici“. Dim­potrivă, spune Lévi­ Strauss, „barbarul este cel care crede în barbarie“. Mai întîi, noţiunea de cultură evoluată este foarte relativă. Care ar fi, se întreabă Claude Lévi-Strauss, un criteriu cu ade­vărat funda­mental pentru a aprecia valoarea unei culturi,­ a unei civilizaţii ? In primul rînd, acela de a triumfa asupra me­diilor celor mai grele. Or, din acest punct de vedere, eschimoşii şi beduinii sunt de departe cîşti­­gători intr-o prezumtivă între­cere cu alţi locuitori ai plane­tei. La rindul lor, indienii au ştiut mai bine decit oricare altă civilizaţie (fapt afirmat, după cum se ştie, mult înainte de Lévi-Strauss, de către savantul de origine română, Mircea Eliade) să elaboreze un sistem filozofico-religios prin care să facă faţă numeroaselor probleme ale vieţii sociale din această parte a lumii ; chinezii au ima­ginat un sistem de viaţă care să înfrunte urmările psihologice ale dezechilibrului demografic spe­cific , iar lumea Mămică a for­mulat cu 13 secole în urmă „o teorie a solidarităţii tuturor for­melor vieţii ■­ omeneşti : tehnică, economică, socială şi spirituală pe care Occidentul nu avea să o regăsească decît foarte recent, cu anumite aspecte ale gîndirii marxiste şi cu naşterea etnolo­giei moderne“. Foarte intere­santă este afirmaţia lui Claude Lévi-Strauss că, dacă Occidentul a obţinut succese ce pot fi ca­racterizate ca uimitoare în do­meniul maşinilor şi tehnologiilor, în ceea ce priveşte resursele şi folosirea acelei matini supreme care este corpul omenesc, pre­cum şi în domeniul conex, al ra­porturilor, dintre fizic şi moral „Orientul şi Extremul-Orient posedă asupra Occidentului un avans de câiteva milenii“ (s.m.). El citează în acest sens tehni­cile respiratorii chineze, medita­ţia indiană, gimnastica viscerală a vechilor maori, iar în ceea ce priveşte organizarea familiei şi armonizarea raporturilor intre grupul familial şi grupul social, australienii, înapoiaţi pe plan economic, „ocupă un loc atit de avansat In raport cu restul ome­nirii, incit este necesar, pentru a înţelege sistemele de reguli elaborate de ei în mod conştient şi chibzuit, să se facă apel la formele cele mai rafinate ale matematicilor moderne“. în In­venţia estetică, in sensul talen­tului de a integra la viaţa so­cială produsele ce pot părea cele mai obscure ale activităţii in­conştiente a spiritului, melane­­zienii sint citaţi ca fiind aceia care au atins culmile cele mai înalte. Concepţia că civilizaţia noas­tră (europeană) este cea mai înaltă se restringe, deci, cu re­peziciune la o cercetare mai atenta. Aici, in regiunea plane­tei numită îndeobşte Occident, s-a născut o parte a ştiinţelor şi tehnicilor, îndeobşte cele capa­bile să asigure o mare produc­tivitate şi o valorificare multi­plă a unor importante rezerve de materii prime existente pe pămînt, metode care trebuie transferate întregii omeniri, aşa cum noi înşine am luat de la alţii matematicile, astronomia, busola, sticla, oţelul, hîrtia, cer­neala, mătasea, porumbul, carto­ful etc., etc. Conştienţi de reali­tăţile de fapt ale culturii mon­diale, ca fenomen unic şi unitar, oamenii se vor privi cu mai mult interes şi respect reciproc, susţinerea mai largă a excepţio­nalului rol pe care îl are colabo­rarea culturilor devenind sarcina esenţială a omului cult, azi. Claude Lévi-Strauss este, de­sigur, contra conceperii culturii ca teu „costum de arlechin“, respinge imagi­nea falsă a unei civilizaţii mon­diale compozite, punînd accentul pe ideea că esen­ţiale sunt modalităţile prin care fiecare cultură grupează, reţine sau exclude elementele cele mai importante provenind de la cele­lalte culturi. „Ceea ce constituie originalitatea fiecăreia dintre ele rezidă mai curind in modul ei particular de a rezolva pro­blemele, de a pune în perspec­tivă valorile, care sunt aproxi­mativ aceleaşi pentru toţi oame­nii, deoarece toţi, fără excepţie, posedă un limbaj, tehnici, o artă, cunoştinţe de tip ştiinţific, credinţe religioase, o organizare socială, economică şi politică“. Idee deosebit de valoroasă, in legătură cu care ne face o deo­sebită plăcere să afirmăm că ea a constituit unul din axele cen­trale ale filozofiei oamenilor de cultură din ţara noastră, despre care am scris şi la această ru­brică (vezi articolele „Gindul şi Inima savantului român“, 18 ian. şi 1 febr. a.c., consacrate volu­mului „Discursuri de recepţie la Academia Română“). O gîndire care pune accent pe filtrarea faptelor de cultură mondiale prin prisma propriilor tradiţii, a specificului poporului român, a aspiraţiilor sale sociale şi na­ţionale. Foarte interesante sunt şi ex­plicaţiile pe care Claude.. Lévi- Straluss le dă la legătură cu ideea de progres, evident care nu poate fi înregistrat decât pe planul culturii, al civilizaţiei. După afirmaţiile sale, „toate so­cietăţile umane au în spatele lor un trecut care e aproximativ de aceeaşi ordine de mărime“. El este vehement contra acelor teorii care susţin că unele socie­tăţi, care cunosc unele decalaje faţă de altele la unele capitole ale progresului, îndeosebi tehnic, ar trebui tratate ca „etape“ ale altor societăţi. Astfel, i se par total stupizi acei turişti occi­dentali care se duc să viziteze anumite zone ale Africii sau Americii de Sud „pentru a-şi cunoaşte preistoria“, sau în Asia pentru a afla cum era la curtea U­lui rege francez. „Omenirea in progres nu seamănă de loc cu un om urctad o scară, adăugind cu fiecare dintre mişcările sala o treaptă nouă la toate cele pe care le-a cucerit“. După părerea lui Lévi­ Strauss, progresul omenirii evocă mai curind pe jucătorul de zaruri, care obţine de fiecare dată o altă combinaţie şi care poate pierde oricînd intr-o parte ceea ce a cucerit în alta, „numai din cînd in cînd istoria devenind cumulativă (s.m.), adică rezulta­tele se adiţionează pentru a for­ma o combinaţie favorabilă“. Din acest punct de vedere, se poate spune că sub raportul in­venţiilor tehnice şi al reflexiei ştiinţifice care le face posibile, civilizaţia occidentală s-a arătat mai cumulativă decît altele, realizînd un salt de proporţii pe care omenirea l-a înregistrat doar de două ori in existenţa sa, primul fiind ip neolitic, cu 10 OOO de ani in urmă. Totuşi, Lévi-Strauss este foarte precaut in a afirma că actuala revoluţie tehnică va schimba, intr-adevăr, soarta umanităţii, întrucît ea cu­prinde, deocamdată, doar „o ju­mătate de miime din viaţa ome­nirii“ şi se pronunţă total îm­potriva declarării unor societăţi ca fiind cumulative în timp ce altele ar fi staţionare pe planul culturii. „Nici o perioadă, nici o cultură nu este absolut staţiona­ră“, „orice istorie e cumulativă, cu diferenţe de grade“, spune el. Foarte interesante sunt gîndu­­rile lui Lévi­ Strauss despre ma­rile posibilităţi pe care le des­chide, oricînd, colaborarea din­tre culturi. Dealtfel, el nici nu crede la posibilitatea existenţei unor culturi total solitare. Ace­lea n-ar fi decît nişte culturi moarte, căci, ca şi jucătorul care ar juca singur, n-ar putea ob­ţine decit serii mici şi niciodată serii cumulative Pledoaria sa implicită este pentru coaliţiile dintre culturi, cu condiţia res­pectării, desigur, a criteriului filtrării prin prisma proprii a tot ceea ce se realizează In alte părţi. „Civilizaţia, subliniază Lévi-Strauss, implică o coexis­tenţă de culturi care prezintă intre ele maximum de diversi­­tate şi constă tocmai in aceas­tă coexistenţă. Civilizaţia mon­dială nu poate fi altceva decit o coaliţie de cultură la scara mondială, fiecare dintre ele păs­­trtndu-şi originalitatea“. Volumul „Rasismul In faţa ştiinţei" îşi dovedeşte, astfel, fie şi numai prin ceea ce am putut cuprinde in articolele pe care i le-am consacrat* valoarea de excepţie In suita apariţiilor edi­toriale din acest an. Desigur, firesc era ea, vorbind despre el, să ne referim şi la concepţia ro­mânească la acest domeniu, con­cepţie care — aşa cum afirmam şi in însemnările pe marginea volumului „Sfidarea mondială" — se* aşează nu numai cu brio, dar şi cu autentice pretenţii de prioritate şi clarviziune in rin­dul celor mai bune valori ale filozofiei, politicii şi practicii atitudinale existente azi la lu­me. Apariţia insă a unui studiu interesant („Conceptul de ete­nie“), semnat de un autor din țara noastră, ne va da prilejul s-o facem. Eugen Florescu ÎNSEMNĂRI­ ­i . EDITURA EMlNjlsCU Cezar Petrescu — Oraş pa­triarhal (col. Biblioteca Emi­­nescu) 448 p. Lei 15. M. Creţu — Constructori ai romanului 304 p. Lei 14.50. EDITURA ACADEMIEI • • • — Cibernetica aplicaţii la economie (coordonator acad. prof. Mane« Mănescu) 366 p. Lei 22. Al. Graur — Dicţionar al gre­şelilor de limbă. 77 p. Lei S.50. • • • — Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. 690 p. Lei 105. • • • — Fontes historiae daco­române (Izvoarele Istoriei României). Vol IV. Scriitori şi acte bizantine secolele IV—XV. 580 p. Lei 43. A. Carabulea, I. Gh. Cara­bogdan Modele de bilanţuri energetice reale şi optime. 325 p. Lei 39. * * * — Prezentul şi viitorul e­­nergiei solare (seria Probleme globale ale omenirii) Coordona­tor : Adrian V. Gheorghe. Coor­donatorul seriei : Mircea Ma­­liţa 268 p. Lei 24. EDITURA MINERVA N. Milescu — Aritmologhia. Etica, 408 p. Lei 22. • • • — Materia, spaţiul, tim­pul la Istoria filozofiei, vol. I, II, (Col. BPT), 882 p. Lei 16. EDITURA DACIA * • * — Teme hegeliene. 328 p. Lei 20. EDITURA SCRISUL ROMANESC 1. Dinulescu — Călătorii de re­cunoaştere. 38 p. Lei 8,25. G. Magheru — Cîntece la mar­ginea nopţii. 200 p. Lei 14,50. Al. Şchiopoiu — Dealuri pie­­montane ale Coşuştei. 175 p. Lei 16,50. I. Liaman —­ Aproape, 02 p. Lei 8,50. EDITURA SPORT-TURISM V. Tuf­escu — Oameni de Car­­paţi. 208 p. Lai 0,28 Gh. Lăzărescu — Mic dicţio­nar italian-român. 340 p. Lei 11,50. D.H. Laference — Marea şi Sardinia — locuri etrusce. 382 p. Lei 29. CĂRȚI ÎN LIBRĂRII UNA PE ZI de MATTY O Atîta verdeață și să n-ai cui da un cartonaş galben !.. Gemeni în maşina Salvării Stafia de salvare din Sibiu a fost solicitată, intr-o noapte, pentru transportul la spital al unei femei din satul Stenea, care urma să nască. Echipajul, alcă­tuit din şoferul Iile Mateiaşi şi asistentul medical Ioan Cosma, au luat in primire, cu toată gri­ja femeia şi s-au reîntors in vi­teză spre Sibiu. Pe drum, însă, in zona satului Ruşi, au fost ne­voiţi să oprească , naşterea de­venise iminentă. Asistentul şi şoferul au moşit femeia ajutin­­d-o să aducă pe lume doi ge­meni, băieţi frumoşi ţi sănătoşi, pe care mama, Ana Munteanu, i-a dorit la fel ca pe cele două fete de acasă. (L. VIRGIL) Lipsă de prevedere La toate întreprinderile co­­văsnene au fost alocate fonduri pentru amenajarea unor Insta­laţii de semnalizare şi inter­venţie operativă in caz de in­cendiu. Din păcate însă, unele conduceri de unităţi nu dau im­portanţa cuvenită acestor pro­bleme, zicindu-şi probabil: „N-o să se intimple tocmai la noi!“. Şi astfel instalaţia automată de semnalizare şi stingere, pre­cum şi gospodăria de apă de la I.M.A.S.A. — Sf. Gheorghe nu sint incă puse in funcţiune, la fel instalaţia de semnalizare de la Întreprinderea de aparataj ţi motoare electrice nu funcţio­nează din cauza unor relee de­fecte ţi enumerarea ar putea continua. Este adevărat că pînă acum n-a fost nevoie să intre in acţiune asemenea instalaţii. Dar dacă era ? CD. BUJDOIU­. Pictorul naiv Pentru băcăuanul Nicolae Ursu, azi pensionar, pictura este nu numai o mare pasiune a vie­ţii ci şi un mod de a dialoga, desigur nu prin cuvinte, ci prin culoare, cu natura care-l încon­joară, cu semenii săi. Pictează de aproape două decenii, răs­timp în care a deschis cinci ex­poziţii personale şi a participat la 18 expoziţii colective. Teme­le sale predilecte — trecutul glorios al patriei, viaţa nouă a poporului, neasemuitele frumu­seţi ale Ţării de Sus, datinile şi obiceiurile populare Laureat la ultima ediţie a Festivalului na­ţional „Cîntarea României“, Ni­colae Ursu a fost distins recent şi cu Marele Premiu al Salonu­lui de artă naivă de­ la Botoşani. Incepind din toamnă, 15 dintre lucrările sale vor fi reunite în­­tr-o expoziţie permanentă pe care pictorul naiv şi-a propus s-o deschidă la muzeul din Ră­­dăşeni-Suceava, satul unde a vă­zut lumina zilei. (CONSTANTIN AZOIŢII). Paznicul cu năravul alcoolului Ferma din Petreu a coopera­tivei agricole Abrămut din ju­deţul Bihor avea 102 oi. Avea şi un paznic pe nume Ioan Borşa. Numai că paznicul acesta avea năravul alcoolului. Aşa incit fie că venea beat la post, fie că nu venea deloc — tot din pricina beţiei —, paznicul ca şi cum nu era. Şi iată că într-o seară s-a pornit de undeva un fum gros şi oile au murit toate asfi­xiate. Nu este vorba numai de paguba bănească ei şi de pierderea unei mari surse de lină, brînzeturi şi carne pe care cooperativa agricolă n-o mai are acum din pricina paznicului. Sigur, el a­ fost pedepsit de in­stanţă cum se cuvine dar ar trebui să nu mai fie alegerea oamenilor de pază socotită doar o simplă formalitate. (VIRGIL LAZAR). Un muzeu neobişnuit La Roşia Montană, îu Ţara Moţilor, există o galerie de mină din vremea românilor. Datorită unor oameni pasionaţi pentru istoria mineritului şi pentru cu­riozităţi minereşti, ea a devenit un fel de muzeu subteran. Acolo se pot vedea abataje săpate cu unelte rudimentare specifice e­­pocii, urme de armături din lemn pentru susţineri etc. In ciuda secolelor care au trecut de cind a fost săpată, galeria păs­trează multe dovezi despre mi­neritul pe care-l practicau stră­moşi noştri. (I. COJOCARU). Îndeletnicire frumoasă Apicultura este o îndeletni­cire cu vechi tradiţii în judeţul Brăila. Numărul celor ce­ o practică trece de 1100. Cei mai pasionaţi apicultori se găsesc in municipiul Brăila (435), în comuna Movila Miresei (40), Şu­teşti (33) etc. La cele aproape 20 000 familii de albina pe care le deţin aceştia se mai adaugă alte peste 2 800 familii pe care le cresc o serie de unităţi agricole. Păcat insă că această îndelet­nicire atât de frumoasă şi de... dulce nu este practicată pe sca­ră mai largă de toate unităţile agricole din judeţ. Ba, mai mult, unele dintre cooperativele agri­cole de producţie, cum ar fi cele din Mircea Vodă, Griviţa Roşie, Însurăţei sunt pe cale de a-şi des­fiinţa prisăccăriă, ceea■ ce ar fi regretabil. (VIOREL CHIURTU) O FAPTĂ PE ZI LOCUL INTIMPLARII­­ o şosea din apropierea Craiovei. ÎMPREJURĂRI : un accident de circulaţie. Pensionarul Gabriel Popes­cu din Bucureşti. Împreună cu so­ţia, o soră şi o cumnată călă­toreau cu autoturismul spre Ro­­vinari. Era la amiază. La 10 km de Craiova, In dreptul gării Pie­­leşti, au fost accidentaţi de un autoturism, al cărui şofer pier­duse controlul volanului. Mai mulţi automobilişti au oprit imediat, i-au scos pe accidentaţi din cele două maşini şi l-au transportat cu autoturismele lor la spitalul din Craiova. Nici unul dintre şoferii care s-au întors din drum pentru a da ajutor ce­lor accidentaţi nici măcar nu şi-a pus problema că banchetele autoturismelor lor se vor păta de sînge. Important era să ajungă cit mai repede la spital. Exprimîndu-şi recunoştinţa faţă de cei ce l-au ajutat, Gabriel Popes­cu ne spune că nici mă­car n-a avut răgazul să-i Întrebe cum se numesc, de unde sunt atit de repede s-a petrecut transportarea lor la spital. Tot cu acel prilej, plutonierul major Nicolae Teodor, de la serviciul circulaţie al judeţului Dolj, deşi nu era in orele de servici şi tre­cea intîmplător pe acolo, s-a oprit, a stabilit exact cauzele accidentului, apoi s-a ocupat de degajarea șoselei de maşinile avariate. Petre Mihai Băcanu (Urmare din pag. 1) sabia şi singele, el se băteau pentru liniştea dinlăuntru, atit de necesară vieţii şi propăşirii acesteia in toată frumuseţea ei. Avînd pace la hotare, înseamnă că şi vecinilor li se impunea a­­ceasta cu necesitate şi iată de­­monstrîndu-se vocaţia pentru o viaţă de armonie şi prietenie a poporului român cu celelalte po­poare. Ostaşi viţeji şi drepţi, da, am fost întotdeauna, trăsătură esenţială a stirpei noastre, dar numai pentru a ne apăra inde­pendenţa şi dreptatea noastră. Niciodată n-am jinduit ce-a fost al altora, niciodată n-am năvă­lit cu foc şi prăpăd dincolo de fruntarii. Vitejia ostaşului nos­tru a fost şi a rămas aceea a cinstei şi a demnităţii româ­neşti. O vizită la Muzeul Militar Apă vie Central este, după cum te vede, revitalizantă, avind darul de a te face să reflectezi asupra a ceea ce suntem­ şi vom­ fi, asu­pra drumului aspru şi greu şi jertfitor prin istorie al popoare­lor care pun mai presus de orice libertatea şi neatirnarea, apărin­­du-şi destinul, implinindu-şi-l. Străbătind sălile acestui înălţă­tor edificiu de istorie şi cultură gindeam că, de fapt, întreg în­tinsul patriei, in hotarele-i fi­reşti, este un uriaş muzeu sub cerul liber, cuprinzînd in lumina sa Sarmizegetusa şi Podul Înalt, Posada şi Călugărenii, Mărăşeş­­tii şi Cărei, toate multiplicin­­du-se la nesfirşire, cuprinzind văile şi cîmpiile şi apele şi mun­ţii, peste tot in somn veghetor stind ei, ştiuţii şi neştiuţii eroi ai pămintului românesc, Unind pe oasele lor tăria şi înflorirea timpului de faţă. Chintesenţă luminoasă şi a­­dinc emoţionantă, şi prin aces­tea total edificatoare, acest mu­zeu, ca atitea alte aşezăminte de spiritualitate naţională, consti­tuie rodul muncii creatoare, de rară dăruire a unui considerabil număr de arheologi şi cercetă­tori, istorici şi filologi, cadre mi­litare şi civile de aleasă pregă­tire şi cultură, nume ce ar tre­bui înscrise intr-o carte de o­­noare a instituţiei, ori săpate pe un zid al acesteia. Pentru că şi de rîvna lor se poate şi trebuie să se vorbească cu consideraţia şi cinstirea adusă ctitorilor de fapte înălţătoare. Fără-ndoială, muzeele »Ini­ţi vor rămîne sanctuare ale naţiei, locul unde matricea de neam iţi dezvăluie tainele, unde înseta­ţii de adevăr pot bea din puterea de apă vie a Istoriei, a devenirii noastre. O întreprindere etalon (Urmare din pag. 1) sculăria, apar utilaje moderne, iau fiinţă cantina restaurant cu 1 500 de locuri şi liceul electro­tehnic, căminul de nefamilişti, şi uite-aşa, după 32 de ani, cut ar fi să ajungă un om în plină maturitate, colinzi o uzină de dimensiuni impresionante, în care muncesc şi trăiesc, se bucu­ră şi se zbuciumă peste şapte mii de oameni, însuşirea celor mai mulţi fiind stabilitatea la locul de muncă, legătura solidă, cu acest adevărat orăşel, aşezat la inima Capitalei. Pentru mulţi dintre ei, trecu­tul­­şi istoricul întreprinderii par ceva foarte îndepărtat, ceva greu de crezut, ca o întimplare uitată din copilărie. Dacă după un sfert de secol de eforturi co­lectivul de oameni ai muncii era capabil să realizeze, într-o sin­gură zi, întreaga producţie a a­­nului 1950, de ce sunt in stare, astăzi, oameni ca şefii de ate­lier Ioan Vişan, Gheorghe Cio­­rei, Eugen Iliescu, maiştri mon­­tatori Tudor Anghel, Vasile Popa, Petre Cristea sau mun­citorii lăcătuşi-montori Gheor­ghe Vasile, Florea Iordache, A­­nişoara Baicu ori Alexandru Rusu . Practic, sublinia inginerul Ion Alexe, nu există unitate in­dustrială în România care să nu folosească produsele noastre. A­­daptarea la revoluţia tehnico­­ştiinţifică a însemnat pentru noi continua reducere a gabari­telor, înlocuirea metalului cu materiale plastice, creşterea performanţelor şi a valorii teh­nice ale întregului aparataj e­­lectric industrial de joasă ten­siune şi curenţi pînă la 4 000 de impori. Reducem continuu im­porturile. La­ export, pe semes­­­­trul tatii, am realizat 120 la sută faţă de plan. Ne aşteaptă onorarea unor comenzi pentru flota navală şi maritimă, reali­zarea altor aparate speciale pen­tru climat tropical, pentru avia­ţie, pentru prima centrală ter­monucleară din ţara noastră. Ar fi nedrept însă să nu menţio­naţi că „Electroaparatajul“ a re­prezentat nucleul pentru dez­voltarea altor unităţi de profil, la Titu, Botoşani, Buzău sau Rm. Sărat. Pe maistru­ loan Florea, de la secţia strungărie, numai in­­tîmplător l-am găsit la comitetul de partid, al cărui secretar este. — îmi cereţi o situaţie deose­bită, o intîmplare, care să spună ceva despre colectiv. Am să vă spun despre un om cu mîini de aur — muncitorul Iosif Kaizer, şef de echipă la atelierul de au­­toutilaje. Că a propus el însuşi şi a introdus in fabricaţie un şir de utilaje de mare randa­ment poate că face parte din a­­tribuţiile sale. Că le dă de lu­cru adesea proiectanţilor, de­­terminîndu-i să execute paralel pe planşetă repere şi piese pe care le inventează el, poate că şi asta ţine de atribuţiile unui muncitor de înaltă calificare. Faptul insă că a calificat gene­raţii întregi de oameni, învăţin­­du-i­.să muncească la fel cum ar face-oi pentru­­ei personal, ceva, racol, acasăv. să 'fiu greşească, să nu facă treabă de mînt­uială, asta cred că Înseamnă şi altceva . În­seamnă, cred, simţul acela triplu de, produ­cător, proprietar şi be­neficiar d­espre care atit de fru­mos şi convingător vorbea, la recenta plenară lărgită a Comi­tetului Central al Partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Pe oameni ca acest muncitor şi ca mulţi alţi comunişti ne bizuim noi in rezolvarea problemelor zilnice de producţie. Asta e rea­litatea. In iulie 1982, In plin soare, modernele şi impunătoarele con­strucţii ale Întreprinderii arată, acolo, la locul lor, parcă de cind sintem, de cînd lumea noastră... Premierele cinematografice ale sâptămînii • Teheran '43, coproducţie U.R.S.S., Elveţia, Franţa. Scena­riul : A. Alov, V. Naumov, M. Şatrov. Imaginea : G. Garva­­rentz. Regia : Aleksandr Alov, Vladimir Naumov. Cu : Alain Delon, Nat­aşa Belohvostikova, Curd Jurgens, Igor Kostolevski, Claude Jade, Georges Geret. Distins cu Marele Premiu la Festivalul de la Moscova 1981, filmul reconstituie pregătirea şi eşuarea operaţiei „marele salt" care s-a desfăşurat in timpul ce­lui de-al doilea război mondial. • Neliniştea, producţie a stu­dioului De la-Berlin. Scenariul : Helga Scubert. Regia : Lothar Wanneke. Imaginea: Thomas Flenert. Muzica : Cesar Franck (Preludiile şi fuga in si minor). Cu : Chiristine Schorn, Hermann Beyer, Christoph Eneel, Sine Fiedler. O zi din viaţa unei fe­mei, aflată la vîrsta bilanţurilor. • Provocarea dragonului. Pro­ducţie a studiourilor americane. Scenariul: Lionel E. Siegel. Re­gia : Don McDougall. Imaginea : Vince Martinelli. Muzica : Dana Kaproff. Cu : Nicholas Ham­mond, Robert F. Simon, Chip Fields, Ellen Bry, Rosalind Chao. A treia serie din aventurile „Omului-paianjen*. • Mireasa cu vălul negru. Producţie a studiourilor din Tur­cia. Scenariul : Vedat Turkul­. Regia : Sureyya Duru. Imagi­nea : AN­ Ugur. Cu : Aytac Ar­man, Semra Ozdamar, Hakan Balamir. Tragicul destin al unei tinere care nu-şi poate Împlini dragostea. 99România libera“ Festivalul folcloric interjudeţean „Cîntecele Oltului“ In perioada 30 iulie —­3­1 au­gust, municipiul Rimnicu Vîlcea, staţiunile balneoclimaterice Go­vora, Călimăneşti, Olăneşti şi comuna vilceană Bujoreni au găzduit cea de-a 14-a ediţie a Festivalului folcloric interjude­ţean „Cîntecele Oltului“, organi­zat sub egida Festivalului naţio­nal „Cîntarea României“. Actuala ediţie a acestei ma­nifestări a reunit ansambluri de cîntece şi dansuri populare, so­lişti vocali şi instrumentişti, et­nografi, folclorişti, muzicologi, instructori artistici din judeţele străbătute de apele legendarului Olt — Harghita, Covasna, Bra­şov, Sibiu, Vilcea, Olt şi Te­leorman. In afara spectacolelor propriu­­zise, prezentate pe scenele din staţiunile amintite, programul festivalului a mai cuprins, la Rimnicu Vilcea, o suită de ac­ţiuni ştiinţifice şi cultural-edu­cative, avînd drept generic co­mun „Oltul în conştiinţa româ­nească“. „Agoniseala“ In timp ce consătenii lor se a­­flau la lucru pe ogoare, Nagy Dezső şi Dobra András s-au fu­rişat prin gura de aerisire in magazia cooperativei agricole Dalnic (Covasna), de unde au sustras zece saci de orzoaica, valorind peste şase mii lei. Aşa au înţeles ei să-ţi agonisească roadele timpului fără muncă, furind din hambarul tuturor. Numai că metoda n-a ţinut, şi, fiind descoperiţi, s-au ales cu o agoniseală de doi ani închi­soare. (B. DUMITRU). Miniferma cabanei la amonte de comuna Mihai Viteazu, judeţul Cluj, ridicată într-o pădure din defileul Arie­­ţului, se află, pe malul sting, Cabana Buru, o construcţie mo­dernă cu camere confortabile şi saloane elegante pentru servi­rea mesei. Ei bine, aici, din ini­ţiativa responsabilului cabanei Ioan Moldovan, a luat fiinţă, în vederea bunei serviri şi a unor meniuri cit mai variate, o mini­­fermă care însumează, deocam­dată, oi, porci, găini, porumbei etc. Din miniferma proprie, aici s-au pregătit şi servit prin restaurant peste 200 kg. came de porc, 60 de găini şi 6 miei. Pen­tru cei ce poposesc aici sunt pre­gătiţi şi 25 batali. O experienţă ce poate fi extinsă. (V.L.). Rubrică realizată de Pia Radulescu Luni 7 august 1982 banta itan hi an t,n |l asm I« era *0,41 TEATRE PAMINT DE PACE $1 IUBIRE (spec­tacol de tunet si lumina) ora 21­­ Teatrul Mic (14 7081) la Rotonda scri­itorilor din Cismigiu ; EX | Teatrul evreiesc de stat (20 39 70) ora 18,30­­ STELA, STELELE $1 BOEMA­N ora 19,30: Teatrul „C. Tanase" la Grădina Boema (16 61 63) . LA IZVOR DE DOR ȘI CINTEC Ansamblul Rapsodia Ro­mâna ora 18:30 (13 1300). TELEVIZIUNE Programul 1 15: Emisiunea In limba maghiarfti 17,50: 1001 de seri; 20: Telejurnali 20,25 : Orizont tehnico-ştiinţific ; 20,45: Ficele doctorului; 21,30: Ca­dran mondial; 21,50: Telejurnal­ 22: Melodii populare. Programul 9 13: Cenacluri ale tineretului? 13,S01 Muzica de cameră; 16: La început de săptămlna; 20: Telejurnal; 20,25: Theo Adam şi invitaţii săi; 21,10: Moştenire pentru viitor ; 21,50 : Tele­jurnal; 22: Dialog muzical. CINEMATOGRAFE ULTIMUL CARTUŞ­­ Cultural (83 50 13) orei. 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20.15. PACALA: Dod­a (50 35 94) oral* # - 12 - 16 - 19. ALO, ATERIZEAZĂ STRĂBUNICĂ ! Drumul Sării (312813) orele 16 - 18 - 20. NEA MARIN MILIARDAR­I Co­mp» (27 54 95) oral» 9,30 - 11.» - 13.» -15.30 - 17.» - 19,30. TRANDAFIRUL GALBEN 1 Ferentari (80 49 85) orele 15.» - 17.» - 19.» . Viitorul (11 43 03) orala 15.» - 17,30 - 19.» UN ECHIPAJ PENTRU SINGAPORE ■ Munca (21 50 97) orala 15 - 17,15 — 19.» TEHERAN *4) I Solo Mirt a Pala­tului orala 14 — 17 — 20 . Scala (11 03 72) orala 9,15 - 12,30 - 16 - 19,15. PROVOCAREA DRAGONULUI I București (15 61 54) orala 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 I Favortt (45 31 70) orale 9 - 11,15 -­­13.» -15,45 - 18 - 20,15 ! Patria (­11 86 25) orele 9 - 11,15 - 13.» - 15,45 - 18 - 20,15. MEPHISTO (ambala aeril) | Studio (59 53 15) orala 10 - 13 - 16 - 19. WEEK END LA ZUYDCOOTE­­ Ca­pitol (16 29 17) orala 8.» - 10,45 - 13 - 15.» - 18 - 20,13 1 Grindino Ca­­pitol era 21. NELINIȘTEA : Central (14 12 24) orele 9 - 11,15 - 13.» - 15,45 - 18 - 2a AGONIE Șl EXTAZ t Luceafărul .(15 87 67) orele 9-11.» - 14 - 16,30. .-19. .î-SERPICOi Timpuri Noi (15 61 10) o­­rele 9 - 0,30. HAIDUCII i Union (13 49 04) orele 9.» - 11.» - 13,pp — 15,45 - 18 - 20. CONTRABANDIȘTII DIN SANTA LU­CIA : Festiva! (18 63-84). orele 8.» -10.30 - 12.» - M.lo ’S 16,» - 18,» - 20.» ! Gloria (47 46 75) orele 9 -11.15 - 13,» - 15,45 - 18 - 20 . Me­lodia (12 06 88) orele 9- 11,15 - 13,» - 16,45 - 18 - 20,15. APAȘII ; Florira (20 33 40) orele 15.» - 17,» - 19.» ; Timpuri Noi orele 14 - 16,» - 19,15. GĂINUȘĂ DE AUR­­ Aria (21 31 86) orele 9 - 11,« - 1340 - 15,45 - 18 - 20. MIREASA DIN VALUL NEGRU : Vic­toria (16 28 79) orele 9,» - 11,» -13, » -16-18-20. ACTIUNEA „COBRA* I Bure?« (»43 58) orele 16,» - 18,15 - 20. VASILI Şl VASILISA i Cotroeenl (49 48 48) orele 15,30 - 17,45 - 20. DOT Sl CANGURUL I Doina (16 35 38) orala 9,15 - 11 - 12,43 -14. ». INOCENTUL I Doino orele 16,15 - 19. MADONA PAGINA i tlro (31 71 T1> orele 15.» — 13 - 20 . Grădina Ora ora 21. SECRETUL JURNALULUI INTIM s Pa­cea (60 »85) orele 15.» - 17.» - 19.» INTÎMPLARE PE MUNTELE TIEN YUN SAN i Progresul (23 94 10) orala 16 - 19. O FATA FERICITA r Aurora (33 166) orele 9 - 11,15 - 13,» - 15,43 - 18 - 20 ; Modern (23 71 81) orele 9 — 11,15 - 13,30 - 13,45 - 18 - »,15 Grddino Modern oro 21, SPHINX­­ Excelsior (63 49 45) orele 9 - 11,15 - 13,» - 15,45 - 18 - »,13 . Ferovior (50 51 40) orele 9 - 11,13 - 13,» - 15,45 - 18 - »,13 ; Flamura (85 77 12) orele 9 - 11 - 13,15 - 15,- 17.45 - 20 ; Grădina Bure?« (» 43 58) ora 21. TORAI TORAI TORAI: Florea­sea (33 29 71) orele 9 - 11,» - 1« -16.45 - 19, ». BUNUL MEU VECIN SAM­­ Olu­­lesti (17 53 46) orele 9,» - 12,M­­ 16 - 19; Tomis (21 48 46) orele 9 - 12 , 16 - 19; Grădina Tomis ora ».45. TREI OAMENI PERICULOȘI: Grivița (17 08 58) orele­ 9 - 11,15 - 13,M -15,45 - 18­­ ». FRONTIERA: Mioriţa (14 2714) o­­rele 9 - 11,15 - 13,M - 15,45 - 18 20. Grădina Gloria ora 21. CINCI PENTRU INFERN : Popular (3515 17) orele 15 - 17,15 - 19,». ROBERTO CARLOS CU 300 KM PE ORA: Grădina Arta ora 20,45. PILOT DE FORMULA 11 Grădina Festival ora 21. VISUL DE ARGINT AL ALERGĂTO­RULUI: Grădina Luceafărul ora 21. CAMPIOANA MEA: Parc Hotel ora 21. IN ARŞIŢA NOPţii ! Arenele roma­ne, ora 21,15. PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu, Ecatorîmi Ion Bordei, transmite : VREMEA va fi în general Instabil® cu cerul schimbător. Vor coded avers® locale de ploaie şi se vor semna şi descărcări electrice îndeosebi în ju­mătatea de est a ţarii. Aici cantită­ţile de apă pot depăşi 20 de litri pe metrul patrat în 24 de ore. Tem­peraturile maxime vor fi cuprinse In­tre 20 şi 28 de grade, iar minimei® de la noapte Intre 6 şi 16 uşor nori ridicate pe litoral. LA BUCUREŞTI vremea va fi uș or Instabila cu cerul schimbător favo­rabil aversei de ploaie. Maxima zi?®! ‘va f! de 2^-26 grade, iar minima 4* la noapte Intre 15-16 grad®.

Next