România Liberă, aprilie 1986 (Anul 44, nr. 12878-12903)

1986-04-01 / nr. 12878

Pagina a 2-a — 1 aprilie 1986 Copiii — tinereţea şi vigoarea naţiunii, o nobilă răspundere faţă de societate, faţă de viitorul patriei //Ei sunt bucuria şi lum­ea Pumăvara, şi aici la Fălticeni, observ, că n-are încotro, vine (!) chemată de brinduşele şi ghioceii care înălbesc poeniie de substînişoară, minată de mugu­rii plezniţi ai sălciilor şi cei cle­ioşi ai zarzărilor şi cireşilor a­­mari, de hîrjoana copiilor cu ghiozdane în spate care tocmai­ ies in buchete multicolore de la şcoală. Mă interesez de familiile cu mulţi copii şi tovarăşa Milica Vranciuc, de la oficiul de stare civilă, îmi spune că sunt peste o mie două sute de mame care beneficiază de decretul 410/1985 : Dănilă Sandu şi Dănilă Re­­ghina din strada 13 Decembrie cu şase copii. Mihai Neculai are vreo şapte copii, Rizea Radu şase copii, Luntraşu Elena, şa­se, Niţă Mihai, zece copii, îm­preună cu reprezentanta „stării civile“ mergem la familia Milă­ Mihai, maistru instructor la li­ceul agroindustrial, soţia, Elena, a fost filatoare zece ani, locu­iesc pe strada Maior Ioan, bl. 8 , sc. C ap. 2. Sunăm la apar­tamentul 2 de la parter și apare o femeie scundă, cu talia suplă şi fața întinsă, ne întreabă din ochi ce dorim, îi spunem şi ne pofteşte cu un gest simplu şi ospitalier în­ casă. Apartament cu patru camere, cu presuri in care predomină albul, mobilat simplu, funcţional, lăsînd loc de respirat aerul bun de Fălticeni. — Probabil că v-au plăcut mult copiii... — Dacă nu-mi plăceau, nu-i făceam. Mi-au plăcut de cind e­­ram copilă şi mă jucam cu pă­puşile, ca toate fetiţele dealtfel, numai că eu am rămas cu aceas­tă bucurie. — Aveţi copii cuminţi ? — Cine a văzut copii cuminţi ? Nu-s prea cuminţi. Nu stau unde-i pui, au viaţă în ei... în cameră apare un băieţel de jumătate de şchioapă cu o­­chii căprui, luminoşi, fuge pe lingă mine, mă întorc şi îi strig : ia să te prind eu acum ! Băieţelul chicoteşte, îmi scapă printre degete ca o zglăvoacă din poezia lui Labiş, sare în pat şi se ascunde după perne. — Cine-i băiatul ăsta ? — Mezinul, cu el se încheie plutonul. — Cum te cheamă ? — Eu ţin cu Steaua... —­­Bine, dar eu te întreb cum te cheamă ? — Şi cu Dinamo ţin că ţine frate-miu Mihai, şi eu ţin cu frate-mi­u ! — Stelian, fii cuminte !, inter­vine mama. Ea toamnă intră şi el la şcoală iar eu o să-mi reiau serviciul. — Nu vă supăraţi că vă in­, treb, ciţi ani aveţi 7 Că nu prea înţeleg cind aţi făcut 10 copii. — Am 11 ! — 11 ? Şi adresindu-mă tova­răşei Milica Vranciuc ii spun : Ca să vedeţi, statistica a rămas in urmă... — M-am căsătorit in 1960 şi de atunci, din 1961, cam anul şi copilul! Am 45 de ani. Cel mai mare are 25 de ani, îl cheamă Eugen, e însurat şi are şi el doi copii. Înainte de 40 de ani „băietul aista m-a fă­cut bunică“. Este muncitor la C.F.L. Mai am un băiat, Con­stantin, la Suceava, muncitor calificat, harnic şi de treabă, are şcoala profesională ,terminată, în cameră intră o fetiţă cu ghiozdanul în spate, spune „să­­rut mîna“ şi rămine lingă uşă surprinsă, fistîcită de prezenţa noastră. Mama o recomandă, o cheamă Ionela şi este în clasa a doua, ii place limba română. O intreb dacă ii place şi mate­matica. Nu-mi răspunde. Stă în colţ, tot lungă, uşă, cu un zîm­­bet larg, roşie la faţă şi mă examinează. Stelian, strigă din pat că nu ştie să socotească. Eleva îl contrazice. — A treia este Florentina, con­tinuă mama, are 20 de ani, este căsătorită, are şi ea un copil, un băieţel. — înseamnă că este o fată frumoasă dacă v-au furat-o aşa de repede băieţii. — Da, are dulceaţa ei, este cuminte, cum se cade şi am în­văţat-o să fie harnică. Restul de copii sunt sub mina mea. Nici cei care au plecat, şi sunt la casa lor n-au plecat de tot, tot la părinţi trag cind au nevoie de ceva. Şi tatăl lor şi eu venim din familii cu mulţi copii. Omul meu e dintr-o familie cu nouă copii. — De unde sînteţi de loc ? — Bărbatul meu este din Va­dul Moldovei şi eu din Bo­­roaia. ’ — Are timp soţul să vă ajute la treburile casei, la copii ? — El este maistru instructor la Liceul agroindustrial, are muncă importantă, tot cu copiii se ocupă şi acolo, îi Învaţă să meşterească diferite lucruri, piese, are răbdare. Acasă la fel. Fiind un om înţelegător şi bun din firea lui, din felul lui de a fi, din părinţi gospodari, pune mina şi mă ajută. Ajută şi copiii la lecţii. Este adevărat, nu ne culcăm cind vrem, nu ne sculăm cind vrem, nici eu, nici soţul meu, ne mai lăsăm pe noi ba de una, ba de alta pentru copii, nu­mai să fie bine. — Nu e prea uşor... — Nu, nu-i uşor, dar balanţa trage tot spre ei, spre copii, că ei sunt veselia şi lumina casei noastre. Fiecare in felul lui, odată cu dragostea de copil pe care ţi-o arată îţi dă şi încrede­rea că n-ai trăit numai pentru tine, să te ghiftuieşti tu, să te lăfăieşti tu în toată casa ta pus­tie, fără jocul şi viaţa care în­floreşte in îmbrăţişarea copiilor, nn grija pentru ei, în chipurile lor care îţi seamănă şi te fac să mai trăieşti încă şi încă o vîrstă. — Nu mi-aţi vorbit decit de cinci copii pină acum. — Corneliu este elev la o şcoală profesională din Cîmpu­­lung, acum face practică în Tul­­cea, Mihaela este în clasa a XI-a la Liceul agro-industrial, învaţă bine, vrea să mear­gă mai departe. O s-o sprijinim cu toţii ca să reuşească. Filaret- Petru... — Filaret, i-aţi pus numele Filaret . — Da, aici la noi este un în­văţător foarte bun pe care îl cheamă Filaret Lupu şi în cins­tea lui, că învaţă carte pe copii, i-am pus numele lui şi băiatu­lui meu. Mi-a şi plăcut numele ăsta de Filaret. Filaret­ Petru este elev, apoi vine Daria şi apoi Mihai, care e în bucătărie, îi este ruşine să intre, e in cla­sa a IV-a. — El ţine cu Dinamo, strigă iar zvîrluga aceea de băieţel cocoţat pe lada de la pat. II strig pe Mihai, ii rog să intre să-l văd la faţă. După insisten­ţele mamei, intră Mihai prelin­­gîndu-se pe lingă perete. II în­treb dacă intr-adevăr ţine cu Dinamo, îmi răspunde că da. Mă interesez de şcoală, de note, vreau să văd cum scrie. îmi arată un caiet de matematică. „Scrie frumos“, îi spun mamei. „Fără greşeli, bravo“. Am urmă­rit faţa femeii cu 11 copii. Era uşor împurpurată de o bucurie reţinută şi semăna atît de mult cu băiatul din faţa mea cu scris frumos şi ordonat de elev bun. — Dar, ştiţi, dacă facem o so­coteală nu mi-aţi vorbit decit de zece copii. Pe care l-aţi uitat ? — Pe nici unul. — Ia să vedem, mă uit pe notiţe : Stelian, Mihai, Ionela, Eugen, cel cu doi copii, Con­stantin, cel de la Suceava, Flo­rentina, dulceaţa de fată, Fila­ret-Petru, Corneliu elev la Cim­­pulung, Mihaela şi Daria, zece. — Şi Dorel ! E în armată — e drept l-am uitat — mai are citeva luni şi vine acasă. La plecare am mulţumit pen­tru delicioasa dulceaţă de cire­şe amare şi am promis copiilor, că atunci cind voi mai trece prin Fălticeni, să-i revăd. Era cald afară, natura se trezea la viaţă şi „ei sunt veselia şi lumi­na casei noastre“, această repli­că mă obseda, sugerîndu-mi, de fapt, şi titlul acestui reportaj. Coman Şova '?i i! nu. Luna care începe se vădeşte a fi una dintre cele mai bogate in premiere de film românesc. Cea dinţii se numeşte „Din prea multă dragoste“ şi este o producţie a Casei de film* Unu, realizată de regizorul Lu­cian Mardare pe un scenariu de Alexandru Brad şi Dumitru Ti­tus Popa (imaginea : Mihai Truică), în acest film de actu­alitate despre dragostea pentru pămint a românului, despre strădania lui de a-l munci şi apăra, apar ca interpreţi Gheorghe Cozorici, Dan Săn­­dulescu, Tamara Creţulescu, Ion Fiscuteanu, Florina Cercel, Diana Lupescu ş.a. Tot un film de actualitate se anunţă şi „Clipe de răgaz“ semnat de regizorul Şerban Creangă, avind ca scenarist pe dramaturgul Tudor Popescu şi ca realizator al imaginii pe Adrian Drăgu­­şin. Interpreţi : Ştefan Iorda­­che, Ecaterina Nazare, Manuela Ciucur, Ştefan Sileanu, Florin Crăciunescu, Octavian Cotescu ş.a. Problemele adolescenţei stau în centrul acţiunii filmu­lui Cristianei Nicolae „Al pa­trulea gard de lungă debarca­der", realizat pe un scenariu de Nicolae Cristache, cu imaginea lui Florin Paraschiv. Alături de Irina Petrescu, Andrei Török, Valentin Uritescu, Cezara Dafi­­n­escu, Valeriu Paraschiv, în distribuţie apar copiii Bogdan Alexandru Manea, Rodica Ho­­robeţ, Bogdan Alexandru Uri­tescu şi Raluca Iordăchescu. Ţinînd seama că in luna aceasta se desfăşoară vacanţa elevilor, cei care se ocupă de programarea filmelor au făcut o selecţie repertorială in care, cu evidenţă, se remarcă pre­ponderenţa peliculelor destinate tinerei generaţii. „Alek îşi caută un tată“, producţie a studiourilor bulgare (scenariul: Kalina ,Kovaceva ; regia : Hris­­to Iotov), are în centrul acţi­unii un puşti de 8 ani care, aşa cum spune şi titlul, încear­că să aducă în familie un nou tată, cel adevărat părăsind-o. Micul Glob, eroul din „O zi fără note“, producţie a studio­urilor­ sovietice, se află doar la vîrsta grădiniţei şi aspiră să devină şcolar fără aminare. De aici, o sumedenie de peripeţii dirijate de regizorul Vladimir Martinov după un scenariu de Oskar Remez. Rumburak, pro­tagonist al popularului serial de televiziune pentru­­ copii „Arabela“, işi continuă aven­turile printre păminteni într-o coproducţie a studiourilor ce­hoslovace şi a studiourilor Westdeutschen Rundfunk Köln realizată de regizorul Václav Vorlicek (scenariul : Milos Macourek). Din minunatele po­­veşti ale celor „1001 de nopţi“, filmul „Şeherezada“ (producţie a studiourilor sovietice) des­prinde isprăvile lui Azamat, cel înzestrat cu un fluier ferme­cat (regia : Tahir Sabirov). Un desen animat de lung metraj completează acest capitol al repertoriului cinematografic. Este vorba de „Saffi" (produc­ţie a studiourilor ungare) rea­lizat după povestirea lui Jokai Mo? „Voievodul ţiganilor şi Saffi“ de regizorul Dargay Attila (care a semnat şi „Ma­­teiaş Gîscanul“). Filmul a fost distins cu Premiul „Placa de aur“ „II giornalino“ pentru dec­sen animat la festivalul inter­naţional de la Giffoni Valle Piana in 1985. Desene animate de scurt-metraj produse de ,Animafilm“ vin in completa­rea repertoriului : „Zona inter­zisă“ (regia : Mircea Toia) este episodul III din serialul „Ulti­ma misiune“, „Portret" (regia şi grafica : Tatiana Apahidea­­nu) imaginează o poveste ide­ală de dragoste, „La datorie" (scenariul, regia şi grafica : Izabela Petraşincu) continuă serialul „Poveste cu păpuşi“, iar „Miracolul muncii" (scena­riul şi regia : Floarea Liceica) este o mică poveste moraliza­toare pe tema anunţată de ti­tlu. Sub titlul „Dragoste şi po­rumbei" vom putea vedea o co­medie produsă de studiourile sovietice, în regia lui Vladimir Menşov, iar sub titlul „Prăpas­tia iubirii", studiourile bulgare ne prezintă o dezbatere nu nu­mai pe tema iubirii, ci şi a idealurilor in viaţă (regia : Mi­ren Nikolov). Pe ecran, vom mai putea vedea şi filmul re­gizorilor Imre Gyöngyöny şi Barna Kolay „înfierea“ (pro­ducţie a studiourilor ungare). Citeva documentare ale stu­dioului „Alexandru Sahia“ vor completa proiecţiile de lung metraj. Este vorba despre „Incursiune in invizibil" (sce­nariul şi regia : Mircea D. Po­pescu) care prezintă activita­tea biologilor români in dome­niul epurării apelor, despre „Singele, puterea vieţii" (sce­nariul şi regia : Florica Ful­­geanu) — un film despre struc­tura sîngelui, despre „Ştiinţă, raţiune" (scenariul şi regia : Olimpia Daicoviciu), ocupîn­­du-se de instrumentele­, şi teh­nica necesare la lărgirea ori­zontului cunoaşterii în dome­niile inaccesibile experienţei directe şi despre „Repopularea apelor" (regia : Paul Mateescu), care prezintă cercetările desfă­şurate de specialiştii de la In­stitutul Român de­ Cercetări Marine — Constanţa în dome­niul activităţii de repopulare a lacurilor. (F.l.) Pe ecrane, în luna aprilie ,Románia Ini NOI CENTRE ALE UNEI INTENSE ACTIVITĂŢI ARTISTICE b­ faţa artistică a ţării se ma­nifestă astăzi intr-un chip ce confirmă deopotrivă esenţiala unitate a concepţiilor filosofice şi diversitatea modalităţilor sti­listice care tălmăcesc crezul es­tetic şi moral al artiştilor din România contemporană. O judi­cioasă politică a organizării ex­poziţiilor de artă a adus, în ul­tima vreme, la Bucureşti tot mai multe opere ale artiştilor din marile centre culturale, ast­fel incit, dincolo de saloanele naţionale, completind adesea semnificativ imaginea conturată în marile manifestări cu carac­ter republican, se relevă sensu­rile mişcării artistice româneşti, în ansamblul ei. Se dovedeşte limpede că dinamismul realită­ţii culturale elimină diferenţe­le majore dintre creaţiile artei noastre, indiferent de locul unde au fost realizate. O binevenită coincidenţă face ca în sălile Capitalei să se fi deschis, aproape simultan, ex­poziţii ilustrînd direcţiile evo­luţiei artistice din citeva oraşe de veche tradiţie, dar în care formele organizate de manifes­tare a activităţii artiştilor s-au înfiinţat recent — Craiova, Pi­teşti, Baia Mare, Piatra Neamţ. Venind din colţuri atit de di­ferite ale României, artiştii pre­zenţi acum pe simezele bucu­­reştene mărturisesc o lăudabilă preocupare de a-şi defini atitu­dinea faţă de realitatea contem­porană. Înţelesurile ce definesc, în viziunea lor, raportul dintre artă şi lumea existenţei uma­ne. Lămurirea acestor aspecte fundamentale e înlesnită, la ex­poziţia piteşteană şi la cea băi­­măreană, de cataloage îngrijite, bine puse la punct, conţinind suficiente date pentru formula­rea unor concluzii ce pot con­duce la înţelegerea mai exactă a sensului unui demers. Din pă­cate nu acesta e cazul expozi­ţiei venite de la Craiova şi nici a celei de la Piatra Neamţ, unde nu se pun la indemnia vizitato­rului elemente necesare stabili­rii unui contur relevant al per­sonalităţilor care işi expun lu­crările şi, fireşte, al creaţiei din filiala reprezentată de ele (în­ ultimul caz, un afiş, nici acesta îndeajuns de lămuritor, a fost tipărit in prea puţine exempla­re pentru a ajunge şi la cei in­teresaţi de semnificaţiile crea­ţiei celor cîţiva expozanţi, a ta­berei de la Brateş, unde — după cum aflăm au fost realizate lu­crările prezentate). La Dalles, expoziţia artişti­lor de la Piteşti şi a celor de la Craiova (cărora li se adaugă, cîţiva de la Tirgu Jiu şi Slatina) se înfăţişează cu o remarcabilă unitate, pusă in valoare şi de o panotare bine gîndită şi cumpă­nită. Dintre craioveni, ne-am reîntîlnit cu unii creatori al căror profil s-a impus demult în cuprinsul unor expoziţii per­sonale sau colective. Intîlnirea cu Eustaţiu Gregorian (mai ales cu naturile sale moartei, cu Suzana Fîntînariu, cu Traian Zorzoliu, Alexandru Jakabhazi, cu Daniela Clepantă, cu Va­sile Buz, cu Robert Kelemen, cu Paul Tudor, cu Gheorghe Pantelie, cu Sergiu Sălişte, cu Mariana Senilă, cu Flena Be­­rindean de pildă, confirmă, de cele mai multe ori,­ concluziile pe care le puteam schiţa la alte intilniri cu arta acestor repre­zentanţi ai unor genuri şi solu­ţii stilistice diverse. Lor li se, adaugă, de această dată citeva, nume ale unor artişti, in gene­ral tineri, ce pot fi reţinuţi în ampla manifestare de aici. O­­biectele de sticlă ale lui Mihai Ţopescu revelează o personali­tate ce ştie să treacă dincolo de schemele decorativului şi să fo­losească transparenţele şi re­flexele materialului pentru a comunica sensuri ale gîndirii­ promiţătoare, din această pers­pectivă sunt şi lucrările lui Vaier Neag care, evident, îşi pune probleme serioase de structură şi de efecte cromatice. O vi­ziune largă, monumentală (nu întotdeauna depăşind convenţia compoziţională) e aceea a lui Adrian Radu, autor al unui amplu basorelief, slăvin­­du-i pe eroii de la Mateiaş. Se intuiesc în picturile Paulei Tu­dor, ale lui Flaviu Isus, sau Va­­sile Rizeanu, ale lui Mihai Ne­­cula, ale lui Viorel Chirica, ale Simonei Lupaşcu, Rodicăi Ol­tean ale lui Mircea Alexi sau Florin Maior, unele semne ale ştiinţei de a crea o atmosferă coloristică, aptă să transmită o stare de spirit. Se cuvin, de ase­menea, remarcate podoabele semnate de Gheorghe Liviu, re­alizate cu un simţ al simplităţii elegante, sculpturile lui Nicolae Georgescu sau Emilian Popescu (acesta cu un portret, al lui Ba­­covia ce poate fi gindit ca un punct de pornire in aprofun­darea expresiei). Dar sintem­ intîmpinati de prea multe lucrări ce nu dezvă­luie îndeajuns un curaj cu ade­vărat fertil, ecourile unor exem­ple din arta clasică sau din cea recentă se aud prea limpede, mai ales in picturi : Ghiaţă (la Marin Colţan), Ion Gheorghiu şi Marin Gherasim (la Sorin Novac), Ion Dumitriu (la C. Ni­­culescu), Dubuffet (la C. Mari­­nescu) sunt doar citeva nume ce vin firesc în minte in fata unor prezente pe simeza Dalles­­ului. E evident, nevoie, de un efort care să ducă la rezultate mai convingătoare, îndreptăţite de calităţile clare ale artiştilor respectivi. E ceea ce se întâmplă şi in unele desene de mari dimen­siuni­ ale tinerilor artişti de la Baia Mare, expunind la Efo­rie. Se preiau, uneori, elemente sintactice de la Alexandru Chi­­ra sau Marin Gherasim, fără să se încerce o suficientă distan­ţare. Cu forţa de a crea ample compoziţii, cu energia desenului lui Atanase, Gnandt, Stroe, Sándor, cu simţul puternic al decorativului dovedit de Ne­­grean, asemenea recursuri con­stante devin inutile, inexpli­cabile. Greu de explicat mi s-au pă­rut, în multe cazuri, şi ezitările stilistice ale mai multor tineri ce expun la Galeriile de Artă ale municipiului Bucureşti. Per­sonalităţi încă insuficient cris­talizate, neizbutind să dea o imagine clară a sensului pe care îl urmăresc, reprezentanţii artei tinere din Piatra .Neamţ sunt de o surprinzătoare timidi­­tate, la vîrsta la care se afirmă elanurile creaţiei, dorinţa fi­rească de autodefinire. S-ar putea reţine grafica Silviei Barbescu, sculptura lui Daniel Creţu, pictura lui Vasile Ulvan sau Dumitru Bejan, ca începu­­turi ale unui drum promiţător. în aceste zile, unul dintre maeştrii generaţiei care s-a im­pus in urmă cu două sau trei decenii, Mihai Horea, expune in sălile vechi ale Dallesului. o pictură de mare rafinament co­­loristic, in care gamele croma­tice sunt reduse cu subtil simţ al sintezei la esenţe, o evoluţie tenace, îndreptată spre reve­larea muzicalităţii, a armoniilor, dau acestei arte o netăgăduită originalitate. Rigoarea compozi­ţiei, sugerînd adesea clasica secţiune de aur, raţionalismul ansamblului se asociază cu un lirism de adîncă forţă expresi­vă, realizind — de la roşul in­cendiar la griul aproape insesi­zabil — o gamă de largi posibi­lităţi de definire a unui recurs consecvent orientat spre reve­larea infinitului colorit al na­turii. Mihai Horea se afirmă din nou ca unul dintre artiştii importanţi ai ţării. Dan Grigorescu Concurs de cintece muncitoreşti, patriotice, revoluţionare şi de interpretare muzică populară In cinstea celei de-a 65-a ani­versări a creării Partidului Co­munist Român, împlinirii a 42 de an­i de la revoluţia de elibe­rare­­ socială şi naţională, anti­fascistă şi antiimperialistă şi a Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Con­siliul Central al U.G.S.R., în colaborare cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compozitorilor şi Radiotelevi­­ziunea Română, organizează, în cadrul etapei de masă a celei de-a VI-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“, concursul de creaţie muzicală, care cuprinde lucrări pentru cor mixt, cor pe voci egale, gru­puri vocale, piese solistice cu acompaniament şi cintece de muzică uşoară, precum şi con­cursul de interpretare muzică populară. La concurs pot participa crea­tori, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, cu lucrări în forme variate, care să cultive sentimentele de dragoste şi de­votament ale tuturor celor ce muncesc faţă de patrie şi partid, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, să evoce în spiritul unui autentic romantism patrio­tic şi revoluţionar tradiţiile e­­roice ale clasei muncitoare, lupta ei pentru dreptate socială şi naţională, pentru indepen­denţa şi suveranitatea patriei, să dea glas idealurilor de pace şi prietenie ale naţiunii noastre socialiste cu toate popoarele lumii. Totodată, creaţiile muzi­cale sunt chemate să contribuie la mobilizarea muncitorilor, in­ginerilor şi tehnicienilor din in­dustrie şi agricultură la reali­zarea exemplară a măreţelor o­­biective ale actualei etape de dezvoltare economico-socială a ţării, de îndeplinire a planului pe anul 1986, la lărgirea orizon­tului lor de cultură. Fiecare compozitor poate par­ticipa cu una sau mai multe lu­crări inedite, nedifuzate ante­rior pe nici o cale şi neprezen­tate în alte concursuri. La concurs se vor acorda premii şi menţiuni ale Consiliului Central al U.G.S.R. şi premii ale Uniu­nii Compozitorilor. Dintre lu­crările prezentate în concurs un număr de 30 vor fi achiziţionate de Consiliul Central al U.G.S.R. Cîntecele destinate formaţiilor corale vor fi prezentate sub formă de partitură, cu sau fără acompaniament de pian, iar piesele de muzică uşoară cu partitură pentru solo voce şi a­­companiament de pian. Partitu­rile cu textele dactilografiate într-un singur exemplar vor purta un motto şi vor fi pre­zentate într-un plic închis pe care va fi scris motto-ul respec­tiv, iar in interior numele şi a­­dresa autorului. Lucrările vor fi trimise pe adresa Ansamblului artistic Rapsodia Română al U­­niunii Generale a Sindicatelor din România, strada Blănari nr. 21, sectorul III, Bucureşti, pină la data de 15 mai 1986 „pentru concursul de cintece muncitoreşti, patriotice şi revo­luţionare“. La concursul de interpretare muzică populară pot participa tineri solişti amatori din toată ţara, cu precădere laureaţi ai Festivalului naţional „Cîntarea României“, care vor interpreta două lucrări : una obligatorie din cele solicitate de organiza­tori şi alta la alegere, înscrie­rile se vor face pină la data de 15 mai 1986 la Ansamblul artis­tic Rapsodia Română, strada Blănari nr. 21, sectorul III , Bucureşti,­­de unde se vor primi şi lucrările obligatorii. Consiliul Central al U.G.S.R. va oferi premii şi menţiuni pentru cei ce ocupă primele 5 locuri la concursul de interpretare mu­zică populară. (Agerpres) cnapyiL m©u al pat^bib­agunilst de ceh ce-l ifauri Echipament hidraulic de Vîlcea Ceea ce m-a determinat să­ vă scriu, eu care sunt muncitor la întreprinderea de echipa­ment hidraulic din Rîmnicu Vilcea, nu este pentru a pre­zenta nişte cifre, ci de a­ vă transmite bucuria şi mindria noastră că in acest oraş înflo­ritor, altădată lipsit de o viaţă industrială, s-a înfiinţat cu ciţiva ani in urmă fabrica la care lucrez, creată prin grija permanentă arătată acestor me­leaguri, de partid, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ctitorul României socialiste moderne de azi. Fabrica noastră s-a născut dintr-o cerinţă expresă a in­dustriei, din nevoia de a asi­gura şirului de microcentrale de pe Olt şi de pe alte cursuri de r­ult, echipamentul trebuitor. Şi iată că­­ întreprinderea din Rîmnicu Vîlcea a reuşit doar în cîţiva ani să producă echi­pamente pe care ar fi trebuit să le importăm. Am reuşit această adevărată performanţă deoarece este o unitate bine utilată, care cunoaşte efectele Primăvara şi-a făcut apariţia. Acum, oamenii de pe întinsul cîmpiei Bărăganului sunt preo­cupaţi de viitoarele recolte, în timp ce imaginea troienelor s-a estompat.­ Dar, trecind prin staţia Slobozia Veche, ca dealt­fel prin toate staţiile C.F.R. din Ialomiţa, nu pot să nu-mi amintesc de zilele cind liniile şi gările erau înzăpezite şi de ea­automatizării şi cibernetizării şi care izbuteşte să producă cele mai fine lucrări de meca­nică. Echipamentul hidraulic de Vîlcea este căutat pină de­parte fiindcă este recomandat de însăşi calitatea produselor noastre. VASILE PATRAŞCU Rîmnicu Vîlcea menii de la calea ferată care luptau cu viscolul. Am fost ci­teva zile printre ei atunci cind şi cuvintele îngheţau parcă pe buze. în acele grele condiţii, şeful staţiei. Mihai Zaharia, fost muncitor, azi absolvent al unui institut de învăţămînt superior, a rămas multe zile neclintit la datorie. Vasile Victor, mane­vrant de vagoane care locuieşte la Brincoveni, a stat mereu printre linii. Nicolae Deliu, şef de staţie pe schimb ca şi maga­zinerul Iordache Botocică, ca Ştefan Radu, cu locuinţa în Muntenii Buzăului nu s-au desprins de la locurile lor. De la pupitrul său de comandă, ca un dirijor, impiegatul de miş­care Nicolae Panait a îndrumat garniturile de tren fără a se lăsa doborit de oboseală. Nu pot fi trecuţi cu vederea nici oameni ca Liviu Budu, C. Hangu, Ion Stroe, Ioana Cis­­maru, doctoriţa Camelia Lun­­gu, care s-a îngrijit de sănă­tatea acestor oameni, asediaţi de zăpezi. Soarele a început să reverse razele fierbinţi peste Bărăgan, iar copacii înfloriţi vor orna­menta primăvâratic staţia Slo­­­­bozia Veche. Dar, oricît de mult se va schimba tot ce este împrejur, nu voi putea uita acea dăruire exemplară a per­sonalului feroviar de aici, a acestor oameni care, nu în­­timplător, s-au situat pe pri­locuitorii oraşului Breaza obişnuiesc a se lăuda, pe bună dreptate, cu o fabrică care spu­ne din titlu ce fel de mimcă se desfăşoară aici. Este vorba de Fabrica de Mecanică de Precizie, unitate care dă pro­duse pentru întreprinderi cu cel mai diferit profil, din toate colţurile ţării. Zilnic, pe poarta fabricii in­tră peste 1 200 de femei, lu­­crind in toate compartimentele şi dovedind din plin apreciate calităţi native, sporite prin pre­gătire, minuţie maximă, exi­genţă care nu îngăduie apro­ximaţiile. într-o asemenea între­prindere femeile sunt prezenţe active, reuşind să asigure pre­tenţioasele produse cerute de in­dustria noastră şi să facă con­tinue progrese in vederea ino­vării, a aplicării tehnicii noi. Muncitoare cum sunt tinerele Georgeta Savu şi Elena Milu sau frezorul Mariana Bulei, lă­cătuşul montator Georgeta Do­­garu şi multe altele s-au re­unut loc in întrecerea socialistă pe Regionala C.F.R. IULIAN TALIANU Slobozia-Ialomiţa marcat prin precizie şi exacti­tate in acest climat de precizie şi exactitate. Femeile aflate in posturi-cheie nu constituie aici o raritate. Se poate s­pune că fenomenul are proporţii de ma­să. Inginera Adriana Barbu, preşedinta asociaţiei ingineri­lor şi tehnicienilor din între­prindere, lucrînd la proiectare, este „sufletul“ acţiunilor de cercetare, reuşind să antreneze femeile la realizarea unui plan cuprinzind 19 teme cu o bună eficienţă economică. La secţia de turnătorie, inginera Magda­lena Savu, ocupind un loc fruntaş la concursul judeţean de creaţie tehnică, este autoa­rea unei teme privind tehnolo­gia obţinerii miezurilor cera­mice folosite în turnarea la piesele metalice. La fel de apreciată pentru spirit novator este şi inginera Mioara Mus­­calu de la laboratorul de ana­lize pentru oţeluri şi fonte. P. IOAN Breaza Din scrisorile primite la redacţie O exemplară dăruire Abnegaţie şi precizie (14­­ , „Lucie.*" , Bd Sch-Teat 18.30 ii 18.30 Sala­­ , DE FILDES : (16 64 60), orc _ CE : Teatrul „C.L ora 17,30 Sala PRINCIPESA ~ Mic (14 70 8 AtICE " ora 19,30 MIC, or ora 18,L Maiestir SUS, o I A... M Creangă l.A PRIM, Sala r îs si El 18, Sola ora 10 si 15 , Teatrul 1­ 0 5 23 77) si TA.­SAI, ora 9,30 si nultica" ; PE SI­RF : Ansamblul „­­13­­.3 pm. ora 18 SONATE : Atene OSCUL MARE Circul de Stat ora 18,30 TEL 20 : Tele­­litatea in­văţămîntu cerințele f.­tivă ale cu menta’­tic (color Telejun. ­o DIN Scola 15 - 17,11 orele 10 Excelsior 13 — 15 - PRUNCL Victoria (16 15 - 17 - 19 , 1 COLIERUL (50 51 40), or 17 - 19 ; F 1 - 13 - 15 - PROFETUL. I Lira (31 71 71) NEA MARIN Sării (31 28 13), VARA SEN' (35 15 17), PRERIA : Pi 14.30 - 16.30 orele 9 — 1 ZORBA (11 86 25 16.30 MU orele 17.15 P (15 D (14­­ - 19 ,­ ­94 FATA (13 49 C M­ (50 35$ 17 - 19 ; LEGEND (15 61 10), PROGRA Doina (16 ZILE DE 15 - 17 - 19 ; ALEXANDR (35 15 17), ora AVENTURI IN (21 50 97), orele gresul (23 94 1) VINATORUL la (20 33 40). 18,30 1 LUPII ALBI 9-11-13 (35 04 66). 17 — 19 ;­­ DOMN PE (27 54 95), ore 17 - 19 ; NOAPTEA IOv­Itorul (10 67 40), HALLO, TAXI I orele 15 — 17 — 1 ClINELE : Fere 15 - 17 - 19 . COBRA SE (71 30 85) orele 1 YANKEN­ : Ml 9 _ 12 - 15 - 1 orele 9 — 12 — 1 PILOT DE (21 31 86), orele - 19. PRO METEO Institutul de logie ne comuni VREMEA : Va moasă cu cer vc dul și vestul târ zenta unele î ploi cu caracter lalte regiuni | Vîntul va sufla cu unele vnten* cu viteze pina la munte pina I dominînd din se TEMPERATURIL va fi cuprinsă lai* cea minimă 0 și 10 grade. LA BUCUREȘT dominant frumo Vîntul va sufla Temperatura n cuprinsă intre cea minimă de 9 grade.

Next