România Liberă, aprilie 1986 (Anul 44, nr. 12878-12903)
1986-04-01 / nr. 12878
Pagina a 2-a — 1 aprilie 1986 Copiii — tinereţea şi vigoarea naţiunii, o nobilă răspundere faţă de societate, faţă de viitorul patriei //Ei sunt bucuria şi lumea Pumăvara, şi aici la Fălticeni, observ, că n-are încotro, vine (!) chemată de brinduşele şi ghioceii care înălbesc poeniie de substînişoară, minată de mugurii plezniţi ai sălciilor şi cei cleioşi ai zarzărilor şi cireşilor amari, de hîrjoana copiilor cu ghiozdane în spate care tocmai ies in buchete multicolore de la şcoală. Mă interesez de familiile cu mulţi copii şi tovarăşa Milica Vranciuc, de la oficiul de stare civilă, îmi spune că sunt peste o mie două sute de mame care beneficiază de decretul 410/1985 : Dănilă Sandu şi Dănilă Reghina din strada 13 Decembrie cu şase copii. Mihai Neculai are vreo şapte copii, Rizea Radu şase copii, Luntraşu Elena, şase, Niţă Mihai, zece copii, împreună cu reprezentanta „stării civile“ mergem la familia Milă Mihai, maistru instructor la liceul agroindustrial, soţia, Elena, a fost filatoare zece ani, locuiesc pe strada Maior Ioan, bl. 8 , sc. C ap. 2. Sunăm la apartamentul 2 de la parter și apare o femeie scundă, cu talia suplă şi fața întinsă, ne întreabă din ochi ce dorim, îi spunem şi ne pofteşte cu un gest simplu şi ospitalier în casă. Apartament cu patru camere, cu presuri in care predomină albul, mobilat simplu, funcţional, lăsînd loc de respirat aerul bun de Fălticeni. — Probabil că v-au plăcut mult copiii... — Dacă nu-mi plăceau, nu-i făceam. Mi-au plăcut de cind eram copilă şi mă jucam cu păpuşile, ca toate fetiţele dealtfel, numai că eu am rămas cu această bucurie. — Aveţi copii cuminţi ? — Cine a văzut copii cuminţi ? Nu-s prea cuminţi. Nu stau unde-i pui, au viaţă în ei... în cameră apare un băieţel de jumătate de şchioapă cu ochii căprui, luminoşi, fuge pe lingă mine, mă întorc şi îi strig : ia să te prind eu acum ! Băieţelul chicoteşte, îmi scapă printre degete ca o zglăvoacă din poezia lui Labiş, sare în pat şi se ascunde după perne. — Cine-i băiatul ăsta ? — Mezinul, cu el se încheie plutonul. — Cum te cheamă ? — Eu ţin cu Steaua... —Bine, dar eu te întreb cum te cheamă ? — Şi cu Dinamo ţin că ţine frate-miu Mihai, şi eu ţin cu frate-miu ! — Stelian, fii cuminte !, intervine mama. Ea toamnă intră şi el la şcoală iar eu o să-mi reiau serviciul. — Nu vă supăraţi că vă in, treb, ciţi ani aveţi 7 Că nu prea înţeleg cind aţi făcut 10 copii. — Am 11 ! — 11 ? Şi adresindu-mă tovarăşei Milica Vranciuc ii spun : Ca să vedeţi, statistica a rămas in urmă... — M-am căsătorit in 1960 şi de atunci, din 1961, cam anul şi copilul! Am 45 de ani. Cel mai mare are 25 de ani, îl cheamă Eugen, e însurat şi are şi el doi copii. Înainte de 40 de ani „băietul aista m-a făcut bunică“. Este muncitor la C.F.L. Mai am un băiat, Constantin, la Suceava, muncitor calificat, harnic şi de treabă, are şcoala profesională ,terminată, în cameră intră o fetiţă cu ghiozdanul în spate, spune „sărut mîna“ şi rămine lingă uşă surprinsă, fistîcită de prezenţa noastră. Mama o recomandă, o cheamă Ionela şi este în clasa a doua, ii place limba română. O intreb dacă ii place şi matematica. Nu-mi răspunde. Stă în colţ, tot lungă, uşă, cu un zîmbet larg, roşie la faţă şi mă examinează. Stelian, strigă din pat că nu ştie să socotească. Eleva îl contrazice. — A treia este Florentina, continuă mama, are 20 de ani, este căsătorită, are şi ea un copil, un băieţel. — înseamnă că este o fată frumoasă dacă v-au furat-o aşa de repede băieţii. — Da, are dulceaţa ei, este cuminte, cum se cade şi am învăţat-o să fie harnică. Restul de copii sunt sub mina mea. Nici cei care au plecat, şi sunt la casa lor n-au plecat de tot, tot la părinţi trag cind au nevoie de ceva. Şi tatăl lor şi eu venim din familii cu mulţi copii. Omul meu e dintr-o familie cu nouă copii. — De unde sînteţi de loc ? — Bărbatul meu este din Vadul Moldovei şi eu din Boroaia. ’ — Are timp soţul să vă ajute la treburile casei, la copii ? — El este maistru instructor la Liceul agroindustrial, are muncă importantă, tot cu copiii se ocupă şi acolo, îi Învaţă să meşterească diferite lucruri, piese, are răbdare. Acasă la fel. Fiind un om înţelegător şi bun din firea lui, din felul lui de a fi, din părinţi gospodari, pune mina şi mă ajută. Ajută şi copiii la lecţii. Este adevărat, nu ne culcăm cind vrem, nu ne sculăm cind vrem, nici eu, nici soţul meu, ne mai lăsăm pe noi ba de una, ba de alta pentru copii, numai să fie bine. — Nu e prea uşor... — Nu, nu-i uşor, dar balanţa trage tot spre ei, spre copii, că ei sunt veselia şi lumina casei noastre. Fiecare in felul lui, odată cu dragostea de copil pe care ţi-o arată îţi dă şi încrederea că n-ai trăit numai pentru tine, să te ghiftuieşti tu, să te lăfăieşti tu în toată casa ta pustie, fără jocul şi viaţa care înfloreşte in îmbrăţişarea copiilor, nn grija pentru ei, în chipurile lor care îţi seamănă şi te fac să mai trăieşti încă şi încă o vîrstă. — Nu mi-aţi vorbit decit de cinci copii pină acum. — Corneliu este elev la o şcoală profesională din Cîmpulung, acum face practică în Tulcea, Mihaela este în clasa a XI-a la Liceul agro-industrial, învaţă bine, vrea să meargă mai departe. O s-o sprijinim cu toţii ca să reuşească. Filaret- Petru... — Filaret, i-aţi pus numele Filaret . — Da, aici la noi este un învăţător foarte bun pe care îl cheamă Filaret Lupu şi în cinstea lui, că învaţă carte pe copii, i-am pus numele lui şi băiatului meu. Mi-a şi plăcut numele ăsta de Filaret. Filaret Petru este elev, apoi vine Daria şi apoi Mihai, care e în bucătărie, îi este ruşine să intre, e in clasa a IV-a. — El ţine cu Dinamo, strigă iar zvîrluga aceea de băieţel cocoţat pe lada de la pat. II strig pe Mihai, ii rog să intre să-l văd la faţă. După insistenţele mamei, intră Mihai prelingîndu-se pe lingă perete. II întreb dacă intr-adevăr ţine cu Dinamo, îmi răspunde că da. Mă interesez de şcoală, de note, vreau să văd cum scrie. îmi arată un caiet de matematică. „Scrie frumos“, îi spun mamei. „Fără greşeli, bravo“. Am urmărit faţa femeii cu 11 copii. Era uşor împurpurată de o bucurie reţinută şi semăna atît de mult cu băiatul din faţa mea cu scris frumos şi ordonat de elev bun. — Dar, ştiţi, dacă facem o socoteală nu mi-aţi vorbit decit de zece copii. Pe care l-aţi uitat ? — Pe nici unul. — Ia să vedem, mă uit pe notiţe : Stelian, Mihai, Ionela, Eugen, cel cu doi copii, Constantin, cel de la Suceava, Florentina, dulceaţa de fată, Filaret-Petru, Corneliu elev la Cimpulung, Mihaela şi Daria, zece. — Şi Dorel ! E în armată — e drept l-am uitat — mai are citeva luni şi vine acasă. La plecare am mulţumit pentru delicioasa dulceaţă de cireşe amare şi am promis copiilor, că atunci cind voi mai trece prin Fălticeni, să-i revăd. Era cald afară, natura se trezea la viaţă şi „ei sunt veselia şi lumina casei noastre“, această replică mă obseda, sugerîndu-mi, de fapt, şi titlul acestui reportaj. Coman Şova '?i i! nu. Luna care începe se vădeşte a fi una dintre cele mai bogate in premiere de film românesc. Cea dinţii se numeşte „Din prea multă dragoste“ şi este o producţie a Casei de film* Unu, realizată de regizorul Lucian Mardare pe un scenariu de Alexandru Brad şi Dumitru Titus Popa (imaginea : Mihai Truică), în acest film de actualitate despre dragostea pentru pămint a românului, despre strădania lui de a-l munci şi apăra, apar ca interpreţi Gheorghe Cozorici, Dan Săndulescu, Tamara Creţulescu, Ion Fiscuteanu, Florina Cercel, Diana Lupescu ş.a. Tot un film de actualitate se anunţă şi „Clipe de răgaz“ semnat de regizorul Şerban Creangă, avind ca scenarist pe dramaturgul Tudor Popescu şi ca realizator al imaginii pe Adrian Drăguşin. Interpreţi : Ştefan Iordache, Ecaterina Nazare, Manuela Ciucur, Ştefan Sileanu, Florin Crăciunescu, Octavian Cotescu ş.a. Problemele adolescenţei stau în centrul acţiunii filmului Cristianei Nicolae „Al patrulea gard de lungă debarcader", realizat pe un scenariu de Nicolae Cristache, cu imaginea lui Florin Paraschiv. Alături de Irina Petrescu, Andrei Török, Valentin Uritescu, Cezara Dafinescu, Valeriu Paraschiv, în distribuţie apar copiii Bogdan Alexandru Manea, Rodica Horobeţ, Bogdan Alexandru Uritescu şi Raluca Iordăchescu. Ţinînd seama că in luna aceasta se desfăşoară vacanţa elevilor, cei care se ocupă de programarea filmelor au făcut o selecţie repertorială in care, cu evidenţă, se remarcă preponderenţa peliculelor destinate tinerei generaţii. „Alek îşi caută un tată“, producţie a studiourilor bulgare (scenariul: Kalina ,Kovaceva ; regia : Hristo Iotov), are în centrul acţiunii un puşti de 8 ani care, aşa cum spune şi titlul, încearcă să aducă în familie un nou tată, cel adevărat părăsind-o. Micul Glob, eroul din „O zi fără note“, producţie a studiourilor sovietice, se află doar la vîrsta grădiniţei şi aspiră să devină şcolar fără aminare. De aici, o sumedenie de peripeţii dirijate de regizorul Vladimir Martinov după un scenariu de Oskar Remez. Rumburak, protagonist al popularului serial de televiziune pentru copii „Arabela“, işi continuă aventurile printre păminteni într-o coproducţie a studiourilor cehoslovace şi a studiourilor Westdeutschen Rundfunk Köln realizată de regizorul Václav Vorlicek (scenariul : Milos Macourek). Din minunatele poveşti ale celor „1001 de nopţi“, filmul „Şeherezada“ (producţie a studiourilor sovietice) desprinde isprăvile lui Azamat, cel înzestrat cu un fluier fermecat (regia : Tahir Sabirov). Un desen animat de lung metraj completează acest capitol al repertoriului cinematografic. Este vorba de „Saffi" (producţie a studiourilor ungare) realizat după povestirea lui Jokai Mo? „Voievodul ţiganilor şi Saffi“ de regizorul Dargay Attila (care a semnat şi „Mateiaş Gîscanul“). Filmul a fost distins cu Premiul „Placa de aur“ „II giornalino“ pentru decsen animat la festivalul internaţional de la Giffoni Valle Piana in 1985. Desene animate de scurt-metraj produse de ,Animafilm“ vin in completarea repertoriului : „Zona interzisă“ (regia : Mircea Toia) este episodul III din serialul „Ultima misiune“, „Portret" (regia şi grafica : Tatiana Apahideanu) imaginează o poveste ideală de dragoste, „La datorie" (scenariul, regia şi grafica : Izabela Petraşincu) continuă serialul „Poveste cu păpuşi“, iar „Miracolul muncii" (scenariul şi regia : Floarea Liceica) este o mică poveste moralizatoare pe tema anunţată de titlu. Sub titlul „Dragoste şi porumbei" vom putea vedea o comedie produsă de studiourile sovietice, în regia lui Vladimir Menşov, iar sub titlul „Prăpastia iubirii", studiourile bulgare ne prezintă o dezbatere nu numai pe tema iubirii, ci şi a idealurilor in viaţă (regia : Miren Nikolov). Pe ecran, vom mai putea vedea şi filmul regizorilor Imre Gyöngyöny şi Barna Kolay „înfierea“ (producţie a studiourilor ungare). Citeva documentare ale studioului „Alexandru Sahia“ vor completa proiecţiile de lung metraj. Este vorba despre „Incursiune in invizibil" (scenariul şi regia : Mircea D. Popescu) care prezintă activitatea biologilor români in domeniul epurării apelor, despre „Singele, puterea vieţii" (scenariul şi regia : Florica Fulgeanu) — un film despre structura sîngelui, despre „Ştiinţă, raţiune" (scenariul şi regia : Olimpia Daicoviciu), ocupîndu-se de instrumentele, şi tehnica necesare la lărgirea orizontului cunoaşterii în domeniile inaccesibile experienţei directe şi despre „Repopularea apelor" (regia : Paul Mateescu), care prezintă cercetările desfăşurate de specialiştii de la Institutul Român de Cercetări Marine — Constanţa în domeniul activităţii de repopulare a lacurilor. (F.l.) Pe ecrane, în luna aprilie ,Románia Ini NOI CENTRE ALE UNEI INTENSE ACTIVITĂŢI ARTISTICE b faţa artistică a ţării se manifestă astăzi intr-un chip ce confirmă deopotrivă esenţiala unitate a concepţiilor filosofice şi diversitatea modalităţilor stilistice care tălmăcesc crezul estetic şi moral al artiştilor din România contemporană. O judicioasă politică a organizării expoziţiilor de artă a adus, în ultima vreme, la Bucureşti tot mai multe opere ale artiştilor din marile centre culturale, astfel incit, dincolo de saloanele naţionale, completind adesea semnificativ imaginea conturată în marile manifestări cu caracter republican, se relevă sensurile mişcării artistice româneşti, în ansamblul ei. Se dovedeşte limpede că dinamismul realităţii culturale elimină diferenţele majore dintre creaţiile artei noastre, indiferent de locul unde au fost realizate. O binevenită coincidenţă face ca în sălile Capitalei să se fi deschis, aproape simultan, expoziţii ilustrînd direcţiile evoluţiei artistice din citeva oraşe de veche tradiţie, dar în care formele organizate de manifestare a activităţii artiştilor s-au înfiinţat recent — Craiova, Piteşti, Baia Mare, Piatra Neamţ. Venind din colţuri atit de diferite ale României, artiştii prezenţi acum pe simezele bucureştene mărturisesc o lăudabilă preocupare de a-şi defini atitudinea faţă de realitatea contemporană. Înţelesurile ce definesc, în viziunea lor, raportul dintre artă şi lumea existenţei umane. Lămurirea acestor aspecte fundamentale e înlesnită, la expoziţia piteşteană şi la cea băimăreană, de cataloage îngrijite, bine puse la punct, conţinind suficiente date pentru formularea unor concluzii ce pot conduce la înţelegerea mai exactă a sensului unui demers. Din păcate nu acesta e cazul expoziţiei venite de la Craiova şi nici a celei de la Piatra Neamţ, unde nu se pun la indemnia vizitatorului elemente necesare stabilirii unui contur relevant al personalităţilor care işi expun lucrările şi, fireşte, al creaţiei din filiala reprezentată de ele (în ultimul caz, un afiş, nici acesta îndeajuns de lămuritor, a fost tipărit in prea puţine exemplare pentru a ajunge şi la cei interesaţi de semnificaţiile creaţiei celor cîţiva expozanţi, a taberei de la Brateş, unde — după cum aflăm au fost realizate lucrările prezentate). La Dalles, expoziţia artiştilor de la Piteşti şi a celor de la Craiova (cărora li se adaugă, cîţiva de la Tirgu Jiu şi Slatina) se înfăţişează cu o remarcabilă unitate, pusă in valoare şi de o panotare bine gîndită şi cumpănită. Dintre craioveni, ne-am reîntîlnit cu unii creatori al căror profil s-a impus demult în cuprinsul unor expoziţii personale sau colective. Intîlnirea cu Eustaţiu Gregorian (mai ales cu naturile sale moartei, cu Suzana Fîntînariu, cu Traian Zorzoliu, Alexandru Jakabhazi, cu Daniela Clepantă, cu Vasile Buz, cu Robert Kelemen, cu Paul Tudor, cu Gheorghe Pantelie, cu Sergiu Sălişte, cu Mariana Senilă, cu Flena Berindean de pildă, confirmă, de cele mai multe ori, concluziile pe care le puteam schiţa la alte intilniri cu arta acestor reprezentanţi ai unor genuri şi soluţii stilistice diverse. Lor li se, adaugă, de această dată citeva, nume ale unor artişti, in general tineri, ce pot fi reţinuţi în ampla manifestare de aici. Obiectele de sticlă ale lui Mihai Ţopescu revelează o personalitate ce ştie să treacă dincolo de schemele decorativului şi să folosească transparenţele şi reflexele materialului pentru a comunica sensuri ale gîndirii promiţătoare, din această perspectivă sunt şi lucrările lui Vaier Neag care, evident, îşi pune probleme serioase de structură şi de efecte cromatice. O viziune largă, monumentală (nu întotdeauna depăşind convenţia compoziţională) e aceea a lui Adrian Radu, autor al unui amplu basorelief, slăvindu-i pe eroii de la Mateiaş. Se intuiesc în picturile Paulei Tudor, ale lui Flaviu Isus, sau Vasile Rizeanu, ale lui Mihai Necula, ale lui Viorel Chirica, ale Simonei Lupaşcu, Rodicăi Oltean ale lui Mircea Alexi sau Florin Maior, unele semne ale ştiinţei de a crea o atmosferă coloristică, aptă să transmită o stare de spirit. Se cuvin, de asemenea, remarcate podoabele semnate de Gheorghe Liviu, realizate cu un simţ al simplităţii elegante, sculpturile lui Nicolae Georgescu sau Emilian Popescu (acesta cu un portret, al lui Bacovia ce poate fi gindit ca un punct de pornire in aprofundarea expresiei). Dar sintem intîmpinati de prea multe lucrări ce nu dezvăluie îndeajuns un curaj cu adevărat fertil, ecourile unor exemple din arta clasică sau din cea recentă se aud prea limpede, mai ales in picturi : Ghiaţă (la Marin Colţan), Ion Gheorghiu şi Marin Gherasim (la Sorin Novac), Ion Dumitriu (la C. Niculescu), Dubuffet (la C. Marinescu) sunt doar citeva nume ce vin firesc în minte in fata unor prezente pe simeza Dallesului. E evident, nevoie, de un efort care să ducă la rezultate mai convingătoare, îndreptăţite de calităţile clare ale artiştilor respectivi. E ceea ce se întâmplă şi in unele desene de mari dimensiuni ale tinerilor artişti de la Baia Mare, expunind la Eforie. Se preiau, uneori, elemente sintactice de la Alexandru Chira sau Marin Gherasim, fără să se încerce o suficientă distanţare. Cu forţa de a crea ample compoziţii, cu energia desenului lui Atanase, Gnandt, Stroe, Sándor, cu simţul puternic al decorativului dovedit de Negrean, asemenea recursuri constante devin inutile, inexplicabile. Greu de explicat mi s-au părut, în multe cazuri, şi ezitările stilistice ale mai multor tineri ce expun la Galeriile de Artă ale municipiului Bucureşti. Personalităţi încă insuficient cristalizate, neizbutind să dea o imagine clară a sensului pe care îl urmăresc, reprezentanţii artei tinere din Piatra .Neamţ sunt de o surprinzătoare timiditate, la vîrsta la care se afirmă elanurile creaţiei, dorinţa firească de autodefinire. S-ar putea reţine grafica Silviei Barbescu, sculptura lui Daniel Creţu, pictura lui Vasile Ulvan sau Dumitru Bejan, ca începuturi ale unui drum promiţător. în aceste zile, unul dintre maeştrii generaţiei care s-a impus in urmă cu două sau trei decenii, Mihai Horea, expune in sălile vechi ale Dallesului. o pictură de mare rafinament coloristic, in care gamele cromatice sunt reduse cu subtil simţ al sintezei la esenţe, o evoluţie tenace, îndreptată spre revelarea muzicalităţii, a armoniilor, dau acestei arte o netăgăduită originalitate. Rigoarea compoziţiei, sugerînd adesea clasica secţiune de aur, raţionalismul ansamblului se asociază cu un lirism de adîncă forţă expresivă, realizind — de la roşul incendiar la griul aproape insesizabil — o gamă de largi posibilităţi de definire a unui recurs consecvent orientat spre revelarea infinitului colorit al naturii. Mihai Horea se afirmă din nou ca unul dintre artiştii importanţi ai ţării. Dan Grigorescu Concurs de cintece muncitoreşti, patriotice, revoluţionare şi de interpretare muzică populară In cinstea celei de-a 65-a aniversări a creării Partidului Comunist Român, împlinirii a 42 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă şi a Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Consiliul Central al U.G.S.R., în colaborare cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compozitorilor şi Radioteleviziunea Română, organizează, în cadrul etapei de masă a celei de-a VI-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“, concursul de creaţie muzicală, care cuprinde lucrări pentru cor mixt, cor pe voci egale, grupuri vocale, piese solistice cu acompaniament şi cintece de muzică uşoară, precum şi concursul de interpretare muzică populară. La concurs pot participa creatori, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, cu lucrări în forme variate, care să cultive sentimentele de dragoste şi devotament ale tuturor celor ce muncesc faţă de patrie şi partid, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, să evoce în spiritul unui autentic romantism patriotic şi revoluţionar tradiţiile eroice ale clasei muncitoare, lupta ei pentru dreptate socială şi naţională, pentru independenţa şi suveranitatea patriei, să dea glas idealurilor de pace şi prietenie ale naţiunii noastre socialiste cu toate popoarele lumii. Totodată, creaţiile muzicale sunt chemate să contribuie la mobilizarea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din industrie şi agricultură la realizarea exemplară a măreţelor obiective ale actualei etape de dezvoltare economico-socială a ţării, de îndeplinire a planului pe anul 1986, la lărgirea orizontului lor de cultură. Fiecare compozitor poate participa cu una sau mai multe lucrări inedite, nedifuzate anterior pe nici o cale şi neprezentate în alte concursuri. La concurs se vor acorda premii şi menţiuni ale Consiliului Central al U.G.S.R. şi premii ale Uniunii Compozitorilor. Dintre lucrările prezentate în concurs un număr de 30 vor fi achiziţionate de Consiliul Central al U.G.S.R. Cîntecele destinate formaţiilor corale vor fi prezentate sub formă de partitură, cu sau fără acompaniament de pian, iar piesele de muzică uşoară cu partitură pentru solo voce şi acompaniament de pian. Partiturile cu textele dactilografiate într-un singur exemplar vor purta un motto şi vor fi prezentate într-un plic închis pe care va fi scris motto-ul respectiv, iar in interior numele şi adresa autorului. Lucrările vor fi trimise pe adresa Ansamblului artistic Rapsodia Română al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, strada Blănari nr. 21, sectorul III, Bucureşti, pină la data de 15 mai 1986 „pentru concursul de cintece muncitoreşti, patriotice şi revoluţionare“. La concursul de interpretare muzică populară pot participa tineri solişti amatori din toată ţara, cu precădere laureaţi ai Festivalului naţional „Cîntarea României“, care vor interpreta două lucrări : una obligatorie din cele solicitate de organizatori şi alta la alegere, înscrierile se vor face pină la data de 15 mai 1986 la Ansamblul artistic Rapsodia Română, strada Blănari nr. 21, sectorul III , Bucureşti,de unde se vor primi şi lucrările obligatorii. Consiliul Central al U.G.S.R. va oferi premii şi menţiuni pentru cei ce ocupă primele 5 locuri la concursul de interpretare muzică populară. (Agerpres) cnapyiL m©u al pat^bibagunilst de ceh ce-l ifauri Echipament hidraulic de Vîlcea Ceea ce m-a determinat să vă scriu, eu care sunt muncitor la întreprinderea de echipament hidraulic din Rîmnicu Vilcea, nu este pentru a prezenta nişte cifre, ci de a vă transmite bucuria şi mindria noastră că in acest oraş înfloritor, altădată lipsit de o viaţă industrială, s-a înfiinţat cu ciţiva ani in urmă fabrica la care lucrez, creată prin grija permanentă arătată acestor meleaguri, de partid, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ctitorul României socialiste moderne de azi. Fabrica noastră s-a născut dintr-o cerinţă expresă a industriei, din nevoia de a asigura şirului de microcentrale de pe Olt şi de pe alte cursuri de rult, echipamentul trebuitor. Şi iată că întreprinderea din Rîmnicu Vîlcea a reuşit doar în cîţiva ani să producă echipamente pe care ar fi trebuit să le importăm. Am reuşit această adevărată performanţă deoarece este o unitate bine utilată, care cunoaşte efectele Primăvara şi-a făcut apariţia. Acum, oamenii de pe întinsul cîmpiei Bărăganului sunt preocupaţi de viitoarele recolte, în timp ce imaginea troienelor s-a estompat. Dar, trecind prin staţia Slobozia Veche, ca dealtfel prin toate staţiile C.F.R. din Ialomiţa, nu pot să nu-mi amintesc de zilele cind liniile şi gările erau înzăpezite şi de eaautomatizării şi cibernetizării şi care izbuteşte să producă cele mai fine lucrări de mecanică. Echipamentul hidraulic de Vîlcea este căutat pină departe fiindcă este recomandat de însăşi calitatea produselor noastre. VASILE PATRAŞCU Rîmnicu Vîlcea menii de la calea ferată care luptau cu viscolul. Am fost citeva zile printre ei atunci cind şi cuvintele îngheţau parcă pe buze. în acele grele condiţii, şeful staţiei. Mihai Zaharia, fost muncitor, azi absolvent al unui institut de învăţămînt superior, a rămas multe zile neclintit la datorie. Vasile Victor, manevrant de vagoane care locuieşte la Brincoveni, a stat mereu printre linii. Nicolae Deliu, şef de staţie pe schimb ca şi magazinerul Iordache Botocică, ca Ştefan Radu, cu locuinţa în Muntenii Buzăului nu s-au desprins de la locurile lor. De la pupitrul său de comandă, ca un dirijor, impiegatul de mişcare Nicolae Panait a îndrumat garniturile de tren fără a se lăsa doborit de oboseală. Nu pot fi trecuţi cu vederea nici oameni ca Liviu Budu, C. Hangu, Ion Stroe, Ioana Cismaru, doctoriţa Camelia Lungu, care s-a îngrijit de sănătatea acestor oameni, asediaţi de zăpezi. Soarele a început să reverse razele fierbinţi peste Bărăgan, iar copacii înfloriţi vor ornamenta primăvâratic staţia Slobozia Veche. Dar, oricît de mult se va schimba tot ce este împrejur, nu voi putea uita acea dăruire exemplară a personalului feroviar de aici, a acestor oameni care, nu întimplător, s-au situat pe prilocuitorii oraşului Breaza obişnuiesc a se lăuda, pe bună dreptate, cu o fabrică care spune din titlu ce fel de mimcă se desfăşoară aici. Este vorba de Fabrica de Mecanică de Precizie, unitate care dă produse pentru întreprinderi cu cel mai diferit profil, din toate colţurile ţării. Zilnic, pe poarta fabricii intră peste 1 200 de femei, lucrind in toate compartimentele şi dovedind din plin apreciate calităţi native, sporite prin pregătire, minuţie maximă, exigenţă care nu îngăduie aproximaţiile. într-o asemenea întreprindere femeile sunt prezenţe active, reuşind să asigure pretenţioasele produse cerute de industria noastră şi să facă continue progrese in vederea inovării, a aplicării tehnicii noi. Muncitoare cum sunt tinerele Georgeta Savu şi Elena Milu sau frezorul Mariana Bulei, lăcătuşul montator Georgeta Dogaru şi multe altele s-au reunut loc in întrecerea socialistă pe Regionala C.F.R. IULIAN TALIANU Slobozia-Ialomiţa marcat prin precizie şi exactitate in acest climat de precizie şi exactitate. Femeile aflate in posturi-cheie nu constituie aici o raritate. Se poate spune că fenomenul are proporţii de masă. Inginera Adriana Barbu, preşedinta asociaţiei inginerilor şi tehnicienilor din întreprindere, lucrînd la proiectare, este „sufletul“ acţiunilor de cercetare, reuşind să antreneze femeile la realizarea unui plan cuprinzind 19 teme cu o bună eficienţă economică. La secţia de turnătorie, inginera Magdalena Savu, ocupind un loc fruntaş la concursul judeţean de creaţie tehnică, este autoarea unei teme privind tehnologia obţinerii miezurilor ceramice folosite în turnarea la piesele metalice. La fel de apreciată pentru spirit novator este şi inginera Mioara Muscalu de la laboratorul de analize pentru oţeluri şi fonte. P. IOAN Breaza Din scrisorile primite la redacţie O exemplară dăruire Abnegaţie şi precizie (14 , „Lucie.*" , Bd Sch-Teat 18.30 ii 18.30 Sala , DE FILDES : (16 64 60), orc _ CE : Teatrul „C.L ora 17,30 Sala PRINCIPESA ~ Mic (14 70 8 AtICE " ora 19,30 MIC, or ora 18,L Maiestir SUS, o I A... M Creangă l.A PRIM, Sala r îs si El 18, Sola ora 10 si 15 , Teatrul 1 0 5 23 77) si TA.SAI, ora 9,30 si nultica" ; PE SIRF : Ansamblul „13.3 pm. ora 18 SONATE : Atene OSCUL MARE Circul de Stat ora 18,30 TEL 20 : Telelitatea invăţămîntu cerințele f.tivă ale cu menta’tic (color Telejun. o DIN Scola 15 - 17,11 orele 10 Excelsior 13 — 15 - PRUNCL Victoria (16 15 - 17 - 19 , 1 COLIERUL (50 51 40), or 17 - 19 ; F 1 - 13 - 15 - PROFETUL. I Lira (31 71 71) NEA MARIN Sării (31 28 13), VARA SEN' (35 15 17), PRERIA : Pi 14.30 - 16.30 orele 9 — 1 ZORBA (11 86 25 16.30 MU orele 17.15 P (15 D (14 - 19 , 94 FATA (13 49 C M (50 35$ 17 - 19 ; LEGEND (15 61 10), PROGRA Doina (16 ZILE DE 15 - 17 - 19 ; ALEXANDR (35 15 17), ora AVENTURI IN (21 50 97), orele gresul (23 94 1) VINATORUL la (20 33 40). 18,30 1 LUPII ALBI 9-11-13 (35 04 66). 17 — 19 ; DOMN PE (27 54 95), ore 17 - 19 ; NOAPTEA IOvItorul (10 67 40), HALLO, TAXI I orele 15 — 17 — 1 ClINELE : Fere 15 - 17 - 19 . COBRA SE (71 30 85) orele 1 YANKEN : Ml 9 _ 12 - 15 - 1 orele 9 — 12 — 1 PILOT DE (21 31 86), orele - 19. PRO METEO Institutul de logie ne comuni VREMEA : Va moasă cu cer vc dul și vestul târ zenta unele î ploi cu caracter lalte regiuni | Vîntul va sufla cu unele vnten* cu viteze pina la munte pina I dominînd din se TEMPERATURIL va fi cuprinsă lai* cea minimă 0 și 10 grade. LA BUCUREȘT dominant frumo Vîntul va sufla Temperatura n cuprinsă intre cea minimă de 9 grade.