România Liberă, iunie 1988 (Anul 46, nr. 13551-13576)

1988-06-01 / nr. 13551

Pagina a 2-a — 1 iunie 1988 PLANUL, ÎNDEPLINIT RITMIC, LA TOŢI INDICATORII! Calitatea muncii - trăsătură definitorie a unui colectiv fruntaş Activitatea Antreprizei de montaj şi reparaţii cazane ter­mice Nord-Hunedoara ne apa­re, la prima vedere, ca una obişnuită. Lucrul acesta se de­duce din însuşi conţinutul de­numirii unităţii economice, în sens larg, s-ar traduce că acestui colectiv îi revine mi­siunea de a monta şi repara, cazane termice de mărimi di­ferite in întreprinderi şi com­binate, adică în unităţi a că­ror producţie este de neconce­put fără aburul tehnologic asi­gurat de utilajele amintite. Cu alte cuvinte, asemenea cazane au o funcţie practică­ utilitară, funcţie faţă de care unele bu­­nuri materiale se situează in­tr-o poziţie secundară, subor­donată. în consecinţă, munca oamenilor de la Antrepriză Nord-Hunedoara — una dintre cele cinci antreprize ale I.A.M.R.C.T. Bucureşti — este direct implicată in realizarea obiectivelor stabilite pentru acest an deosebit de impor­tant pentru întregul cincinal. Cu atît mai mult cu cit co­lectivului ii revine, in virtutea capacităţilor sale, şi calitatea de a fi participant direct la so­luţionarea unor probleme , pe linie de reparaţii in unele cen­trale termoelectrice, deci in­tr-un domeniu prioritar al eco­nomiei naţionale. De aceea, considerăm că munca persona- I lului muncitor şi tehnic al an- I treprizei este una de mare an­­j­gajare şi enormă diversitate,­­ în care obligatorii sunt atribu- I tele de organizare, disciplină şi înalt profesionalism — din care, de altfel, derivă respon­sabilitatea. Aceste susţineri au în vedere volumul de lucrări,­­ complexitatea obiectivelor de I construit, colaborarea cu dife- I riţi furnizori de utilaje, inclu­­­­siv cu proiectanţii, precum şi I necesitatea unui contact per­manent cu brigăzile antreprizei angajate, la această dată, cu lu­crări în nouă judeţe. Nu dorim să supralicităm activitatea­­ montorilor şi reparatorilor hu­­j­nedoreni, intenţia noastră fiind doar aceea de a-i detecta ele­mentele de valoare şi generali- I zare ce se fac simţite în tot I ceea ce se întreprinde în ve- I derea respectării graficelor de execuţie specifice anumitor I investiţii.­­ Cele spuse arată că A.M.R.C.T. I Nord-Hunedoara — unitate dis- I tinsă cu „Ordinul Muncii“, cla­­­­­a a II-a şi clasa a II-a, in­­ 1983 şi, respectiv, în­­1984 — se prezintă cu o Experienţă bună pe linie de reparaţii şi montaj,­­foarte multe lucrări, fiind terminate înainte de data­­menţionată în contract. Sub­stanţa acestei afirmaţii este puternic ilustrată de realizarea şi depăşirea principalilor indi­catori de plan aferenţi perioa­dei trecute din acest an. Este vorba de depăşirea planului la construcţii-montaj cu 4,5 milioane lei, la prestări în con­strucţii cu 8,2 milioane lei, producţie industrială cu 2,6 milioane lei şi obţinerea unui spor la productivitatea mun­cii, la primii doi indicatori, de 24 la sută. Aspectul care ne interesează se referă la modul in care s-a acţionat pentru atingerea acestui nivel, care,­ să recu­noaştem, încearcă să ne con­vingă de existenţa unui anu­mit climat propice muncii de calitate. în fond, rezultatele bune apar numai acolo unde este prezent un program de, lucru capabil să răspundă adec­vat cerinţelor impuse de co­mandamentele actuale şi in perspectivă. Este un adevăr la care am ajuns şi după cele discutate la Antrepriza­­Nord- Hunedoara cu ciţiva membri ai C.O.M., după ce în prealabil îi văzusem la lucru pe membrii brigăzii Sibiu-Alba în timpul finalizării unei părţi a investi­ţiei , de la Zlatna. „O condiţie primordială a ■ reuşitei — arăta ing. Costel Alic, directorul unităţii — este exigenţa mani­festată faţă de calitatea mun­cii. Am considerat că aceasta este o cerinţă ce trebuie să se manifeste pe toate şantie­rele, indiferent de volumul sau natura operaţiilor la care sun­tem­ angajaţi. Pe de altă parte, in activitatea noastră ne ba­zăm pe o urmărire atentă a viersului fiecărei lucrări, in aşa fel incit să prevenim apa­riţia unor neajunsuri ce ar pu­tea îngreuna activitatea de montaj şi reparaţii. Am putea spune că acest stil de muncă ne apropie de beneficiari, la ringul lor fiind nevoiţi să im­pulsioneze acţiunile de solu­ţionare a unor ,probleme de aprovizionare cu utilaje şi echi­pamente. Atunci cind situaţia o cere, nu ezităm să ne inte­resăm noi de soarta unor ast­fel de utilaje, prin aceasta contribuind la realizarea in­tr-un timp mai scurt a inves­tiţiei. Considerăm acţiunile de pînă acum ca fiind numai un­­punct de plecare spre rezultate mai­­bune, in­ continuare trec. .­rmind, să acordăm o mai mare atenţie activităţii de organizare şi modernizare a producţiei, aşa cum­ ne-a cerut, de altfel, tova­răşul Nicolae Ceauşescu in Expunerea ale cărei concepte, orientări şi indicaţii se află acum, în dezbaterea întregului partid, a tuturor oamenilor muncii“. Intr-adevăr, de existenţa unor aspecte ale muncii aces­tui colectiv ne-am putut con­vinge chiar în ziua documentă- ’ rii noastre la Hunedoara, in seara acelei zile puţind fi mar­tori la un scurt comandament privind situaţia de pe fiecare şantier, organizat in ideea so­luţionării operative a unor mici probleme apărute în cadrul ac­ţiunilor de montaj şi reparaţii, informările făcute de către­ cei de faţă, dar şi prin telefon de către unii şefi de brigadă sau maiştri­­aflaţi in perimetrul unor şantiere din ţară, prezen­tau în cuprins stadiile fizice de execuţie, necesitatea „corectă­rii“ ritmului de lucru — evi­dent, acolo unde era nevoie —, concentrarea de forţe la un obiect sau altul, in aşa fel incit să existe garanţia obţinerii de fronturi de lucru pentru acti­vitatea de izolaţii. Aşa s-a ac­ţionat şi la execuţia montaju­lui unui electrofiltru al ma­şinii de cojit „’Norton“ de la oţelăria nr. 2 din cadrul C.S. Hunedoara, in timpul activită­ţii de prestări la turbocommni­­sorul „K250“, de la staţia de aer-gaz sau la blocul de sepa­rare oxigen din cadrul aceluiaşi combinat. La exemplele aminti­te se pot adăuga cele menţio­nate de economistul Ion Păs­­călău, şef de serviciu, res­pectiv finalizarea in perioadă ce a trecut din acest­­an a re­paraţiei capitale a cazanului recuperator de 44,4 tone abur pe oră de la C.S. „Victoria" Călan şi lucrările­ de prestări in construcţii de la turbo" suflantă. Am putea nota, fără teama de a greşi, că A.M.R.C.T. Nord- Hunedoara asigură prin brigă­zile Hunedoara şi Călan exe­cuţia majorităţii, '. .lucrărilor energetice necesare' ,'pe aceste plat­forme siderurgice. Si fiind­că ne-am aflat in această loca­litate, am considerat că „nu ar fi aipsit dec inter.es jrasă „ne-am interesa mai îndeaproape de­­munca membrilor brigăzii Hu­nedoara, care­, aşa câto „subli­niam, acţionează air.âSt.jtfS plat­forma industrială. Ne^am inte­­,regat nu tjţjgjuft urnjătoare, ci, imediat, adieă în seara­ respec­tivă. La întrebarea. ..Unde lu­crează oamenii dumneavoastră din schimbul II, în acest mo­ment?“. ing. Horaţiu Oprea, adjunctul şefului de brigadă, ne-a răspuns: „Sunt prezenţi la blocul de separare de la fa­brica de oxigen.“ Şi a adăugat: „Realizarea obiectivului impli­că producţia de oţeluri de pe­ platforma­­combinatului“. Am dorit să ne convingem, de­­plasindu-ne la faţa locului. Era trecut de 9 seara cinci, la fa­brica de oxigen, am putut lua contact cu atmosfera de lucru existentă in acel moment la blocul de separare. Se efec­tuau operaţiile de izolaţie cu vată minerală după ce, m­aime, se executaseră reparaţii la in­stalaţia aferentă. Din raportul dat de subinginerul Dan Tibe-­ riu, coordonatorul activităţii din acel­­moment, a reieşit că in cel mult două zile de la data documentării noastre izolaţia va fi terminată. Cele văzute şi discutate atît la sediul antre­prizei, cit şi la locul amintit anterior, ne-au convins că în sinul acestui colectiv sunt­ pre­zente atitudini cu o doză ri­dicată de responsabilitate şi un­­comportament de ţinută faţă de respectarea termenelor fi­xate de comun acord cu bene­ficiarii. De fapt, asemenea, caracte­ristici sunt valabile și pentru munca desfășurată de colecti­vul brigăzii nr. 5 Sibiu-Alba. La sediul acesteia, din Sibiu, am putut vedea un atelier de producție industrială reali­zat cu forțe proprii, în care se construiesc recuperatoare de­­căldură, piese de schimb şi sub­­ansamble pentru vaporizatoare necesare la reparaţiile unor uti­laje de la I. Ch. „Carbosin“ Copşa Mică — prin aceasta degrevindu-se întreprinderea ,,Vulcan“ de execuţia unor ast­fel de produse. Inginerul Hie Grădinar, şeful de brigadă, arăta că, de curând, au fost terminate lucrările de montaj la preîncălzitoarele de aer pen­tru cazanele tin ..CR9“ la între­prinderile ..Emailul roşu“ — Mediaş. ..Textila“-Cisnădie si întreprinderea de stofe din Sighişoara (cu utilaje construite in atelierul de producţie indus­trială) şi că sunt în curs de efectuare lucrările de la Copşa Mică (cazanul, precum şi repa­raţia turbinei energetice), exis­­tînd condiţii ca să fie respec­tate termenele planificate. De­păşirea planului­­la construicţii­­montmi pe primul trimestru cu 6 milioane lei oferă certitudi­nea realizării in totalitate a sarcinilor viitoare aferente co­rectivului acestei brigăzi. Dir, cele spuse pînă acum rezultă, credem, seriozitatea oa­menilor muncii de la A.M.R.C.T. lifofit-Hunerioara, în activitatea ce o întreprind pe linie de montaj si reparaţii cazane ter­mice..,, Dimensiunea volumului de lucrări la care este angajat colectivul, dar mai ales reali­zările de pină acum, in bună măsură­ datorate aplicării 5-o practică a unor tehnologii de mare productivitate şi mobili­tăţii echipelor in timpul exe­cuţiei unoi­ operaţii, vin să nu dovedească răspunderea cu care acţionează în efectuarea tutu­ror lucrărilor ce îi revin ori sectoare prioritare ale econo­miei naţionale. Eliade Bălan I . Constantă preocupare pentru îndeplini­rea integrală a tuturor indicatorilor de plan ■ Exigenţă sporită faţă de munca de calitate ■ O urmărire atentă a lucrărilor specifice fiecărei investiţii . Tehnologiile moderne de mare productivitate conduc la reducerea ter­menului de execuţie. Progresul (Urmare din pag. li producţiei agricole şi moderni­zarea tehnicilor de producţie s-a produs modificarea struc­turii profesionale, diversifica­rea infrastructurii sociale, creşterea nivelului de instruc­ţie şi­ civilizaţiei in mediul ru­ral- Ampla mobilizare de for­ţe pentru ridicarea calificării profesionale, realizată conco­mitent print­r-un susţinut pro­gram de învăţâmînt agrozoo­tehnic de masă în cadrul uni­tăţilor agricole şi prin dezvol­tarea reţelei de­­ invăţămint superior şi liceal agricol ca şi a celei de cercetare ştiinţifi­că, a deschis perspective noi muncii in agricultură. Statutul profesional al muncitorului a­­gricol a căpătat valenţe noi, determinate de apropierea ni­velului de tehnică şi producti­vitate din agricultură cu­ cel din industrie. Făurirea agriculturii socia­liste a contribuit, aşadar, la omogenizarea socială prin mo­dificarea progresivă a mediu­lui agricol, a tipurilor de acti­vităţi, a structurilor de pro­ducţie, integrarea cu industria şi alte activităţi conexe, schim­barea modelelor de organizare, mai buna utilizare a tehnicii şi a resurselor umane, crearea condiţiilor unei mai mari fle­xibilităţi tehnice şi tehnolo­gice în raport cu problemele noi apărute şi cerinţele econo­miei naţionale. In continuare, aşa cum subli­niază în Expunere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la scara în­tregii societăţi Procesul de apropiere şi omogenizare a claselor şi categoriilor sociale va avea loc pe baza celor mai noi cuceriri, ale ştiinţei, teh­nicii şi culturii, a conlucrării tot mai strinse in procesul de producţie, de ridicare a între­gii societăţi pe noi culmi de progres şi civilizaţie“. Noii muncitori agricoli vor fi, ca şi un industrie absol­venţi ai învăţăm­ân­tului liceal de 16 şi 12 ani, cu­­nivel ridi­cat de cultură generală şi cu­noştinţe de biologie, chimie şi mecanică agricolă, de mare în­tindere, ceea ce va permite va­lorificarea cu şi mai mare randament a­­ resurselor mate­riale şi a capacităţii de mun­că şi creaţie in agricultură, in­clusiv a policalificării. O altă latură calitativă ce marchează evoluţia agriculturii româneşti este participarea, print­r-un efort general, a în­tregii­­ economii la moderniza­rea şi ridicarea tehnicităţii a­­cestei ramuri. Se poate spune continuu al că progresul ştiinţific şi teh­nologic al agriculturii s-a ac­centuat odată cu aşezarea a­­cesteia intr-un raport optim cu industria, etapă la care s-a trecut pe baza tezei elaborată de secretarul general al parti­dului, potrivit căreia strategia, dezvoltării intensive a agri­culturii trebuie să o situeze ca a doua ramură de bază a economiei, in cadrul amplului proces de desfăşurare a noii revoluţii agrare. Odată cu ela­borarea conceptului obiectivelor şi direcţiilor de acţiune­ a celei de a doua revoluţii agrare, to­varăşul Nicolae Ceauşescu­ a trasat sarcina trecerii la o nouă calitate in­ agricultură. Secreta­rul general al partidului a de­finit noua revoluţie agrară ca un­­proces complex, tehnic, or­ganizatoric şi social de mai lun­gă durată in cadrul căruia, pe baza dezvoltării­ intensive a producţiei, să sporească con­tribuţia acestei ramuri la dez­voltarea generală a ţării. Caracterul nou al actualei revoluţii agrare, determinat de baza politico-socială şi tehni­­co-materială creată pentru dezvoltarea agriculturii, a im­pus ca obiectiv prioritar reali­zarea unor producţii inalte, sigure şi stabile, care să satis­facă intr-o măsură din ce în ce mai mare cerinţele actuale şi de perspectivă ale economiei noastre naţionale. Pe această linie a fost adoptat un complex de programe, vizind dezvolta­rea în ritm mai accelerat, teh­­­nică şi tehnologică, a tuturor sectoarelor agriculturii, îmbu­nătăţirea în continuare a structurilor de producţie, orga­nizatorice şi a relaţiilor de producţie, perfecţionarea auto­­conducerii muncitoreşti, auto­­aprovizionării şi autogestiunii economice la nivelul unităţilor şi un profil teritorial, aplicarea fermă a noului mecanism eco­­nomico-financiar, dezvoltarea intr-un ritm superior a pro­ducţiei agricole. Congresul al XIII-lea al partidului şi Conferinţa Naţio­nală au stabilit ritmuri dina­mice pentru agricultură. Ei merită subliniat faptul, că ni­velul producţiilor medii stabi­lite pentru anul 1990 a fost deja realizat in multe unităţi agricole socialiste, iar in ce pri­veşte producţia totală, in 1987, ţara noastră a realizat produc­ţia record de 31,7 milioane tone de cereale, in­­ultimii 20 ani producţiile totale de cereale, plante , uleioase şi sfeclă de zahăr şi fructe au crescut de peste 2,5 ori, cea de legume de peste 3­ ori, iar agriculturii efectivele de animale şi in mod corespunzător producţiile au crescut la bovine şi ovine de peste 1,4 ori, iar la porcine şi păsări de circa 3,3 ori. Transferul de tehnologii a­­vansate în agricultură a avut loc in condiţii de eficienţă sporită, principalele mijloace tehnice (maşinismul, chimiza­rea, irigaţiile, sistemele indus­triale şi biotehnologiile) fiind utilizate cu economicitate­a ma­ximă în condiţiile marii pro­prietăţi socialiste, în cadrul acestui proces un rol hotăritor îl are­­ ştiinţa, unul din factorii primordiali ai progresului social.. In agri­cultură ea contribuie în cel mai înalt grad la soluţionarea problemelor complexe legate de‘ creşterea potenţialului , pro­ductiv al pămintului, a poten­ţialului biologic al plantelor şi animalelor, de generalizare a unui înalt nivel tehnic­ şi teh­nologic in marea producţie a­­gricolă. Un exemplu este cit se poate de edificator : s-a deter­minat matematic că influenţa cumulată a­­ potenţialului bio­logic (soiuri şi hibrizi de plan­te, rase, linii şi hibrizi de ani­male create de cercetarea a­­gricolă) şi tehnologic (nivelul mediu al alocărilor de factori din perioada 1971—1985), asu­pra producţiilor agricole me­dii, pe ţară în perioada 1971— 1990, este de 73 la sută la griu, 96 la sută la porumb, 83 la sută la floarea soarelui, 84 la sută la lapte de vacă, 94 la sută la olină şi 99 la sută la producţia de ouă. Transferul operativ în pro­ducţie al acumulărilor tehni­­co-ştiinţifice trebuie să se rea­lizeze incepind cu implicarea mai activă a institutelor de cercetare la elaborarea planu­rilor, promovarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehno­logice in noile proiecte şi stu­dii pentru investiţii, pornin­­du-se de la studiile de organi­zare a teritoriului, planificarea şi realizarea structurii optime a culturilor şi a unor asola­­mente eficiente stabilite pe baza lucrărilor de zonare agri­colă, elaborării şi aplicării unor tehnologii diferenţiate care să utilizeze , cu randamente supe­rioare resursele de care dis­punem. Înfăptuirea la un înalt nivel de calitate şi eficienţă a programului de modernizare are in vedere orientarea siste­melor tehnologice pe baza re­zultatelor de virf obţinute in ştiinţa agricolă şi a experien­ţei înaintate a unităţilor dis­tinse cu­ înaltul titlu de Erou al Noii Revoluţii Agrare- Noi succese ale constructorilor liniei ferate Simeria — Petroşani Constructorii şi monto­­rii care lucrează la du­blarea şi electrificarea li­niei ferate Simeria — Pe­troşani înscriu noi succese in întrecerea socialistă. Zilele acestea, ei au dat in folosinţă două noi tronsoane de cale ferată dublă electrificată, in lun­gime de 20 km, care se adaugă altor porţiuni puse în funcţiune in cursul actualului cincinal. Realizarea în avans a o­­biectivelor menţionate permite sporirea vitezei de circulaţie a trenurilor cu aproape 50 la sută, re­ducerea consumului de carburanţi şi asigurarea unor legături optime cu celelalte magistrale fero­viare ale ţării. (Agerpres). (Urmare din pagi­n) nu, ne debarasăm lesne de ve­chile înclinaţii şi practici ale celor ce consideră că anul este, în fond, o perioadă destul de lungă, care le oferă nenumă­rate ocazii de aplicare a măsu­rilor din planurile şi progra­mele întreprinderii. De aici şi „împingerea“, către mai tîrziu, a demersurilor concrete. De aici, din această concepţie care nu a inclus, în sine, adevărul că esenţa progresului, factorul hotăritor este timpul, rezultă şi rămânerile în urmă, foarte serioase, in aplicarea măsuri­lor de modernizare a produc­ţiei, asupra cărora ne atrage stârnitor atenţia secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Expune­rea care formează, de o lună încoace, obiectul unei vaste dezbateri în întregul nostru partid şi popor. Iată, in şedinţa sa din 20 mai, Comitetul Politic Execu­tiv a dezbătut, intre alte pro­bleme care interesează întreaga ţară, modul in care s-a acţio­nat, în primul trimestru al a­­cestui an, pentru reducerea cheltuielilor materiale şi tota­le ale producţiei, precum­­si nivelul realizării, in acelaşi prim trimestru al anului,­­ a principalilor indicatori tehnico­­economici aprobaţi la capacită­ţile de producţie puse in func­ţiune. Concluziile ? Da, în u­­nele ramuri industriale s-au obţinut substanţiale economii faţă de consumurile normate, dar pe ansamblul economiei consumurile au fost mai mari faţă de prevederile planului ; da, s-a acţionat cu mai multă hotărâre pentru atingerea ra­pidă a parametrilor de produc­ţie şi eficienţă la noile capa­cităţi puse în funcţiune, dar, cu toate acestea la o serie de capacităţi nu s-au obţinut pa­rametrii proiectaţi, fapt ce a determinat nerealizarea produc­ţiei planificate şi depăşirea cos­turilor, faţă de nivelele prevă­zute în documentaţii. Organele de conducere co­lectivă din întreprinderi, cen­trale industriale şi ministere au tras, desigur, învăţămintele cuvenite. întrebarea este: cum vor sta lucrurile după acest iunie, la finele primului se­mestru ? Reamintim, s-a indi­cat constituirea unor colective de specialişti din ministere, centrale, institute de cercetare şi întreprinderi care să contri­buie nemijlocit la pregătirea condiţiilor necesare îndeplinirii tuturor indicatorilor tehnico­­economici, la obiectivele şi capacităţile noi puse în func­ţiune. Iar în privinţa încadrării riguroase in normele de con­sum aprobate şi în reducerea lor continuă, lucrurile sunt la fel de evidente pentru toată lumea : în afara acestei prac­tici, nu se poate vorbi de o creştere reală, palpabilă, a ren­tabilităţii. Este prima datorie a colectivelor de muncă din economie, a organelor lor de autoconducere. în fine, informaţiile ce ne sosesc pe diferite căi ne deter­mină să supunem atenţiei con­siliilor oamenilor muncii, con­ducătorilor din economie, cen­tralelor industriale, titulare de plan, şi în primul rind apropia­telor adunări generale ale oa­menilor muncii o problemă în care este direct interesată în­treaga societate. Ne referim la eficienţa puternică, repetat do­vedită, a întrecerii socialiste, a marii competiţii muncitoreşti După cinci luni, multe colecti­ve de întreprinderi anunţă în­deplinirea angajamentelor de producţie şi de eficienţă asu­mate în întrecerea pe întregul an. E bine, e foarte­­ bine, sunt motive de laudă şi depli­nă consideraţie. Dar analiza fenomenului pozitiv obligă la reflecţii. Unităţile economice care şi-au îndeplinit cu mult înainte de sfirşitul anului eco­nomic angajamentele asumate în întrecere sunt tocmai acele întreprinderi în care măsurile din programul de modernizare a­ producţiei au fost ferm apli­cate, dîndu-se prioritate celor care asigurau din concept, din riguroase calcule tehnico-econo­­mice, o pronunţată eficienţă in creşterea volumului producţiei fizice, a exportului, a produc­tivităţii muncii, a reducerii costurilor , pentru că, se ştie, programul de modernizare a producţiei, pe care ii imple­mentăm azi in întreaga noastră economie, patronează, la modul cel mai concret, t­oate căile de creştere a rentabilităţii pro­ducţiei materiale, în această etapă de dezvoltare intensivă a economiei româneşti, înseamnă că şi angajamen­tele în întrecere, asumate la început de an, în­­prima rundă a­ adunărilor generale, pot­ fi depăşite prin continua moder­nizare a fluxurilor de fabrica­ţie, prin organizarea superioa­ră a muncii. Prin urmare este de aşteptat ca apropiatele a­­dunări generale­­ sau, de vte nu, consiliile oamenilor mun­cii, pentru a nu pierde nimic din preţiosul timp — să aducă angajamentelor corectivele ne­cesare. Pentru că întrecerea, ca să fie autentică şi eficien­tă, are în mod obligatoriu ne­voie de obiective mobilizatoa­re, care să solicite din plin pe toţi participanţii la această profund patriotică şi necesa­ră competiţie muncitorească. Sarcinile e, îndeplinite exemplar! „Románia libera“ ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ întreţinerea culturilor în ritm accelerat la un înalt nivel calitativ Evoluţia vremii obligă, pe lingă finalizarea pregătirilor pentru seceriş — moment nu prea depărtat — la continuarea cu toate forţele a lucrărilor de întreţinere a culturilor. Accen­tuăm această necesitate dat fi­ind faptul că temperaturile ri­dicate, la care se adaugă preci­pitaţiile, favorizează foarte mult dezvoltarea nu doar a­ cul­turilor ci şi a buruienilor. Nu este greu de observat­, acolo unde mijloacele mecanice sau forţele manuale nu au interve­nit pentru eliminarea buruieni­lor, culturile nici nu se văd. Ne referim, în special, la po­rumb întrucît prima praşilă nu s-a terminat pe toată, suprafa­ţa cultivată. Nu s-a trecut cu sapa pe 479 mii hectare semă­nate cu porumb, cele mai mari­­suprafeţe fiind localizate în­­judeţele Arad, Iaşi, Botoşani, Vaslui, Tulcea, Neamţ. Aceasta in timp ce intr-o serie de zone s-a început chiar şi cea de a doua prasilă mecanică si ma­nuală. Deci, concluzia ce se impune este intensificarea în cel ijn­ scurt timp a ocarilelor. Mai ales acum cind nu s-a trecut încă la seceriş, ceea ce înseamnă că forţele pot fi o­­rientate cu precădere la ase­Comuna Peciu Nou, din ju­deţul Timiş este vestită nu numai pentru producţiile ei ce­realiere şi legumicole ci şi pen­tru cele animaliere. Unităţile agricole din localitate, o intre­­prindere­ agriicolă de stat şi trei cooperative agricole, la Peciu Nou, Diniaş şi Sînmar­­tinu Sirbesc, care fac parte din cadrul aceluiaşi consiliu li­vrează zilnic aproximativ 20 000 litri lapte de vacă. Pasiunea localnicilor pentru animale este mai veche, am putea spune tradiţională, mai noi fiind doar titlurile de fruntaşi în materie de producţie, între­prinderea agricolă de stat, bunăoară, a ocupat in anul precedent un prestigios loc al doilea pe ţară în întrecerea socialistă desfăşurată între unităţile cu acest profil în con­diţiile in care unitatea dispune de peste 5 000 de bovine, din care 1 500 matcă, iar producţi­ile medii au depăşit 4 600 litri pe fiecare vacă furajată. Nu este un succes de neglijat, fără îndoială, iar inimosul director al unităţii, dr. Lucian Drăgan, este convins că ultimul cuvînt în materie de lapte la Peciu Nou nu s-a spus încă. Cu atît mai mult cu cit în acest an şi-a propus să urce ştacheta producţiilor la cel puţin 5 000 litri. L­a fel de ambiţioase sunt însă şi unităţile C.A.P. de pe raza comunei, hotărîte şi ele să obţină producţii asemănătoare, ba chiar să stabilească noi re­corduri. „De ce nu ? — este părerea inginerei Ana Mure­­şan, preşedinta C.A.P. -Peciu Nou — cind anul trecut noi am realizat o producţie medie de 5 017 litri la fiecare din cele 210 vaci furajate. Pină la această oră, pe­­ fiecare animal am depăşit deja 1 400 litri, iar menea lucrări.­ Şi trebuie să se procedeze aşa in vederea realizării unor recolte mari. Să nu uităm că s-au depus efor­turi serioase pentru a se insă­­mînţa la timp şi bine. La acest fapt se adaugă şi condiţiile extrem de favorabile de pină acum oferite de natură. Ca ur­mare nivelul producţiilor de­pinde numai de respectarea in continuare a verigilor de teh­nologie, una dintre acestea fi­ind executarea praşilelor la timp şi de cite ori este ne­voie. Cit priveşte lucrările de în­treţinere la sfecla de zahăr şi floarea soarelui, realizările sunt ceva mai bune. Prima praşilă producţiile medii zilnice sunt de 13,3 litri şi cresc in continuare. Este adevărat că efectivele au sporit pe parcurs ajungind la aproape 900 capete din care 365 sunt matcă. Avem însă ani­male valoroase, o bază mate­rială bine pusă la punct şi mai ales oameni care iubesc animalele“. Pe unul dintre aceştia l-am şi cunoscut ime­diat după aceea, inginera Ana Răăuţiu, şefa fermei zooteh­nice, care a reuşit să consoli­deze an de an prestigiul aces­tui sector. Zootehnia realizea­ză în­­­prezent aproximativ 40 la sută din totalul veniturilor C.A.P., iar beneficiul va fi anul acesta cel puţin dublu faţă de anul trecut. ..Princi­palul argument­­al producţiilor animaliere ridicate este, după părerea mea, tocmai baza fu­rajeră care nu poate fi negli­jată nici un moment­­ ni se destăinuie. Ca atare, în aceas­tă primăvară, am declanşat o mecanică şi o manuală s-a în­cheiat, acum lucrindu-se la cea de a doua praşilă. Datorită mo­dului exemplar în care s-a ac­ţionat în acest sens, în judeţul Buzău s-a finalizat şi a doua trecere prin cultura de floarea soarelui, lanurile puţind să se dezvolte acum nestînjenit. Şi alte judeţe sunt aproape de fi­nal : Călăraşi, Brăila, Ialomi­ţa, Giurgiu, Dolj, Sectorul agri­col Ilfov etc. în schimb, în mai multe zone, mari cultiva­­toare, cea de a doua praşilă la floarea soarelui este abia la în­ceput : Galaţi, Bihor, Botoşani, Tulcea etc. In cazul sfeclei de zahăr este o situaţie asemănă­toare cu cea de la floarea saa­adevărată „bătălie“ de strîn­­gere a furajelor, astfel ca să putem asigura cel puţin 2 000 tone fin şi semifîn, 4 000 tone suculente, 6 000 tone masă ver­de. Acţiunea de recoltare şi de depozitare a acestor furaje se află in plină desfăşurare. Deo­camdată am efectuat prima coasă la lucerna şi trifoi. Zi­lele acestea începem recoltatul rapiţei, apoi al borceagului de primăvară. Suprafaţa destinată bazei furajere măsoară 196 de hectare, iar cea a păşunilor alte­ 153 de hectare. De fapt, in adăposturi n-au rămas la ora actuală decit viţeii şi vacile gestante, restul animalelor fi­ind pe păşuni in cadrul a două tabere aflate în apropierea Ti­mişului la 4 kilometri de co­mună. Acum, furaje se găsesc peste tot şi este păcat să ne zgircim la furajatul animale­lor sau să nu adunăm canti­tăţile necesare pentru perioada de iarnă a­relui. Multe judeţe sunt avan­sate (în Timiş şi Sectorul agri­col Ilfov s-a terminat a doua praşilă manuală), altele. in schimb, nici măcar nu au în­ceput-o. Sfecla a fost semănată printre primele în primăvară, deci nu poate fi vorba că nu au crescut şi buruienile, chiar dacă s-a făcut o primă praşilă. Este nevoie de mai multă ope­rativitate în înlăturarea buru­ienilor din culturi pentru ca plantele singure să beneficieze de apa şi elementele fertilizan­te ale solului. Practica a dove­dit că 60—70 tone de sfeclă la hectar se pot realiza, dar cu condiţia ca şi praşilele să se execute mereu. Intr-adevăr, două cositori mecanice, alte două mașini de tocat erau in plină activitate. La rindul lor cooperatorii Con­stantin Modoran, Tudor Sandu, Dumitru Matei, în total zece la număr, transportau neîn­târziat cu căruţele lucerna şi trifoiul. „Am hotărit să trans­portăm furajele doar cu căru­ţele proprii — ţine să preci­zeze inginerul şef al unităţii, Septimiu Crişan, prezent la faţa locului. Pe de o parte, fa­cem economie de carburanţi, pe de alta transportul se des­făşoară mai operativ şi fără nici un fel de pierderi. Oame­nii sunt bucuroşi că fiecare câştigă lunar aproximativ 4 000 de lei, iar unitatea este şi ea un Ciştig. Din cele 800 tone semifîn, cit ne-am propus să obţinem la prima coasă pentru siloz am realizat pînă acum mai bine de 600 tone.­Urmă­toarele două coase la lucer­­niere, vor fi întrebuinţate doar sub formă de fin.“ O optică asemănătoare am întîlnit şi la cooperativele în­vecinate Diniaş şi Sînmartinu, Şirbesc, unde producţiile nu sunt cu nimic mai prejos, tot ca urmare a furajării cores­punzătoare a animalelor. Aici sunt cosite inclusiv porţiunile de iarbă de pe marginea dru­murilor şi a canalelor potrivit aceleiaşi optici gospodăreşti. Ca şi la ferma nr. 9 a I.A.S., de altfel, unde tehnicianul Eu­gen Bonchiş ne demonstrează odată mai mult, că acum este momentul optim să fie adu­nate de pe cimp furajele nece­sare. Mai ales cind trebuie sâ furajezi zilnic peste 2 000 de animale, ci te numără ferma, şi ţi-ai propus producţii medii de peste 5 000 litri lapte la fiecare vacă. Ca atare aici coasa întîi a şi fost terminată pe toate cele 150 hectare şi se transportau ultimele cantităţi de lucerna. La­­ încărcat şi descărcat participau peste 70 de oameni, organizaţi pe echi­pe, care au sosit în cimp­ încă din zorii zilei. Şoferii Cristian Franz, Ion Boidoc, Petrişor Olaru au efectuat fiecare cite 4—5 transporturi într-o zi cu trailere de cite 4 tone. In par­tea cealaltă transportul se e­­fectua cu tractoare care trac­tau cîte trei remorci fiecare. Şi, totuşi, Vasile Chifon, cu trailerul său, se întoarce cum a venit pentru că, intre timp, plecaseră incărcătorii. Din re­morcile ultimului tractor care a părăsit cîmpul au picat pe şosea cîteva brate bune de lu­­cernă iar tractoristul nici mă­car nu observase in graba lui spre comună. Este un contrast flagrant intre această atitudine şi cei care coseau şi adunau fiecare fir de iarbă cu greble­le chiar pe marginea aceleiaşi şosele. Fiecare kilogram de fu­raje trebuie bine gospodărite încă de pe acum, din perioada primei coase, cintărind în ba­lanţa viitoarelor producţii de lapte. Ion Medoia ||| ■ Pentru ca plantele să beneficieze în totalitate de apa şi elementele fertilizante din sol se impune ca praşilele să se execute de cite ori este nevoie , în timp ce multe judeţe au trecut la praşila a doua la porumb, altele, mari cultivatoare, nu au terminat-o nici pe prima . La floarea soarelui, judeţul Buzău a finalizat cea de a doua praşilă manuală, iar la sfecla de zahăr, judeţul Timiş şi Sec­torul agricol Ilfov ■ Acum, pînă la începerea secerişului, este posibil ca toate forţele să fie concentrate la efectuarea lucrărilor de întreţinere. Asigurarea furajelor, „secretul“ celor 20000 litri de lapte realizaţi zilnic într-o comună - TIMIŞ.

Next