România Liberă, octombrie 1988 (Anul 46, nr. 13655-13680)

1988-10-01 / nr. 13655

Pagina a 2-a — 1 octombrie 1988 în spiritul sarcinilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu PUTERNICĂ ANGAJARE PATRIOTICĂ PE FRONTUL MUNCII CREATOARE • \v;\ Viteză maximă la culesul tuturor culturilor (Urmare din pag. 1) suplimentărilor făcute. In felul acesta conducerile unităţilor a­­gricole care au solicitat ajutor vor fi obligate să-l utilizeze la capacitate maximă iar dacă acest lucru nu se întîmplă să fie traşi la răspundere , cei vinovaţi ur­­mînd să suporte din propriul bu­zunar cheltuielile ocazionate de deplasarea mecanizatorilor, a maşinilor şi de timpul irosit. Important este ca, în pas cu recoltarea, să i se desfăşoare transportul, deoarece numai aşa tot ce s-a adunat de pe cimp, produsele pentru care s-a de­pus o muncă intensă atit in ac­tuala campanie, cit şi în tot anul agricol, să fie grabnic puse la adăpost. Dacă în multe unităţi agricole şi chiar judeţe cantită­ţile de produse adunate au fost livrate operativ la bazele de re­cepţie sau la întreprinderile de prelucrare a materiei prime res­pective, sînt destule situaţii cînd ceea ce s-a strîns s-a lăsat pe cimp, în grămezi. La această oră, există depozi­tate în condiţii de provizorat importante cantităţi de porumb, sfeclă de zahăr, cartofi, legume şi chiar fructe. In limbajul spe­cialiştilor ne-a fost dat să­ au­zim că aceasta este o depozitare temporară. Au fost cazuri cînd, practic, nu ni s-a putut preciza cit de temporară va fi această situaţie. Spunem aceasta de­oarece pe zi ce trece, stocurile de produse depozitate „tempo­rar“, în loc să scadă, cresc con­tinuu, cu toate consecinţele ce decurg de aici. Nu trebuie să faci cine ştie ce analize profunde şi în multe locuri, ca să-ţi dai seama că o asemenea situaţie de neîngăduit se datoreşte modului defectuos în care se folosesc, în unele u­­nităţi şi chiar judeţe, mijloacele de transport, inclusiv atelajele. Dar dereglările produse în fo­losirea la capacitate maximă a mijloacelor de transport duc a­­desea nu numai la păstrarea ne­corespunzătoare a producţiei a­­dunate, ci şi la încetinirea rit­mului de recoltare, la nerealiza­­rea vitezelor de lucru­ prevăzute. Iată de ce se pune, cu acuita­te, problema ca în fiecare uni­tate agricolă să fie luate măsuri hotărîte pentru a se asigura fo­losirea cu randament maxim a mijloacelor repartizate la trans­portul recoltei, pentru corelarea permanentă a Capacităţilor de strîngere a producţiei cu cea a mijloacelor de transport, astfel ca tot ce se adună intr-o zi, pînă seara să fie pus la adăpost in cele mai bune condiţii. Aşa cum se petrec lucrurile în multe unităţi agricole este ne­cesar, zilnic, ca fiecare mijloc de transport să efectueze cel puţin 4—5 curse, lucru ce este posibil deoarece unităţile agri­cole au fost arondate la cele mai apropiate baze de recepţie iar dacă distanţa a fost prea mare s-au organizat baze volante. To­tul este ca, pretutindeni, să se întărească ordinea şi disciplina în rîndurile conducătorilor auto, să se asigure forţe suficiente la încărcarea şi descărcarea produ­selor, să se organizeze mai bine activitatea de preluare. Toate legumele din cîmp, urgent în pieţe şi silozuri! Apariţia gogonelelor marchează finalul toamnei. Aşa se spune, dar grădinile infirmă o atare supoziţie şi depinde de fiecare gospodar în parte ca, acum,­ cînd nu s-a spus ultimul cuvînt, tot ce se mai află în ferme să fie strîns şi urgent expediat spre consumatori sau silozuri, în pofida previziunilor, a fost, totuşi, o toamnă bună, vremea este şi ea un aliat preţios pen­tru ca încă aproape o lună să se lucreze din plin pentru a strînge tomatele, ardeioasele, vinetele, rădăcinoasele, varza şi restul culturilor, inclusiv cele care urmează a fi însilozate, precum ceapa şi cartofii. Raidul pe care l-am efectuat de cu­­rînd confirmă afirmaţiile de mai sus, precum şi preocupările sporite pentru a încheia acest an cu rezultate cit mai bune in toate unităţile cultivatoare de legume. BUNII GOSPODARI NU-ŞI DEZMINT CALITĂŢILE Judecind după cifre, între­prinderea de producere a legu­melor din urziceni se afla la finalul campaniei, unitatea ţi­­nând să fie „aponata" la un loc fruntaş in elita întreprinderi­lor de acest gen. Dintr-un to­tal planificat de 15 Ulini tone s-au livrat aproape 13 000 tone, dar i­) cimp se mai află însemnate cantităţi de tomate, ardeioase, radacinoase, varză etc. Tovarăşe director Dumitru Popescu ce bilanţ preconizaţi ? — Cred că in cele­­trei săptă­­mini bune de lucru pe care sperăm să le avem la dispoziţie sa urcăm producţia la peste 10 000 tone. Maria, aţi văzut, e­­xista, ne-au venit in sprijin peste­­ utili de luare de munca şi lucrăm zi-lumină, ca vara. Nici de mijloace de transport nu ducem lipsa. Astăzi, de pil­da, sunt 15 maşini care incarca pentru piaţă şi alte şase pentru fabrica de conserve din bucea. Consideram necesar a preciza, totuşi, că beneficiarii nu s-au achitat in totalitate de obliga­ţiile pe care le au faţa de fur­nizori, ceea ce a afectat atit prospeţimea produselor, cit şi operativitatea in aducerea lor în pieţele Capitalei, cum d­e alt­fel am mai consumat şi la în­ceputul verii. Asemenea aspec­te nu trebuie sa se mai repete, mai ales acum cînd, in toate fermele, se poate vedea o mare concentrare de forţe venite in sprijinul legumicultorilor. In ferma nr. 8, condusă de ing. Maria Voicu, alături de maturi acţionează elevi care, cu căldă­­ruşe şi lădiţe, adună încă un rînd de roşii de pe tarlalele ca­re se prezintă încă foarte încăr­cate. Mai departe, la ferma nr. 1, condusă de Nicolae Gorlăci mai sunt de recoltat doar gogo­nelele şi o nouă dultură de castraveciori, aflaţi încă în floa­re. Fireşte, aceştia din urmă nu sere. Şeful de fermă are de ce să fie mulţumit. Anul a fost bun, planul său este deja reali­zat şi acum se înregistrează producţiile suplimentare. Me­rită subliniat că, la această oră, se lucrează la ermetizarea se­relor, că au fost reparate caza­­nele şi de aproape o lună se pregătesc amestecuri de pă­­mînt ce vor primi sămînţa vii­toarelor răsaduri. Activitate intensă şi in restul fermelor. La nr. 7, subunitate de care răspunde ing. Ionel Di­nu, discutăm cu şoferul Marian Badea care aşteaptă ca auto­trenul de 17 tone 24-B-2632 să fie încărcat cu roşii şi ardei. Di­mineaţă a luat lădiţe, a ajuns în fermă în jurul orei 9,30 şi bu­curos s-ar întoarce pînă la prînz cu marfa dacă aceasta ar fi pregătită. Dar nu este. Şi nici nu poate fi, atîta vreme cît fermierul nu are la dispoziţie ambalajele pentru ca atunci cind sosesc mijloacele de tran­sport , să fie operativ încărcate. Din nou, deci, revine în atenţie beneficiarul, adică ILF Militari. Directorul întreprinderii din­ Urziceni ne spune că în urmă cu cîteva zile s-a pus la punct şi această stringentă problemă pentru asigurarea în avans a ne­cesarului de ambalaje, astfel incit tot ceea ce se recoltează să se afle în lădiţe, nicidecum un cîmp, practică deloc gospodă­rească care diminuează substan­ţial (şi artificial) rezultatele muncii de peste an. I.L.F. BERCENI : BINE SPRE FOARTE BINE ! Drumul legumelor spre pieţe şi silozuri are, după cum am mai spus-o în repetate rinduri, şi multe obstacole care în mod normal ar putea fi evitate. Ia­tă o situaţie pe care o înregis­trăm la ILF Berceni, în discu­ţia purtată cu tov. Marin Mi­litar, directorul întreprinderii. Cu toate că se află la mare distanţă de Capitală, furnizorii cei mai disciplinaţi în respecta­rea­­ contractelor şi a graficelor de livrarea sînt cei din Brăila. Ei se" lucrează bine şi cu pod­gorenii din Greaca, de la care am insilozat deja 200 tone de struguri, cu CAP Jilava, care nu livrează o gamă asortată de le­gume, chiar şi ridichi negre pe care astăzi le pregătim pentru însilozare. Din judeţul Giurgiu am luat mulţi pepeni, dar mai puţine legume, ceea ce atestă livrări în salturi.­ Şi mai sunt şi alte aspecte.­­ Din grafice rezultă o serie de restanţe din partea Călăra­şului şi a altor furnizori care se află mai în apropiere, pre­cum cei din Hotarele, Uzunu, AESCL Popeşti-Leordeni... — Faţă de alţi ani întreprin­derea de producere a legume­lor din Lehliu şi-a mai îmbu­nătăţit activitatea, dar încă, se mai află restanţieră cu destul­e produse. în ce ne priveşte am luat toate măsurile ca greşelile comise în alţi ani să nu se mai repete, începînd cu asigurarea ambalajelor, pînă la mijloacele de transport din parcul propriu sau cele închiriate. Restul de ei depinde ! Trebuie să spunem că aşa cum arată acum depozitele acestei întreprinderi nu le-am mai vă­zut in nici un an, semn că în­tregul colectiv acţionează gos­podăreşte şi cu toată răspunde­rea. Ordine şi curăţenie exem­plare — acestea sunt atributele pe care le-am dori consemnate (dar n-am avut prilejul încă s-o facem !) şi în alte unităţi din ţară şi mai ales din Bucu­reşti, adică la ILF Militari. Am trecut pe la depozitul-siloz din Popeşti Leordeni, condus cu multă competenţă şi simţ gos­podăresc de Aurel Bolohan. Aici se insilozează ceapă, există su­­­­ficientă forţă de muncă, depozi­tele sunt pregătite ca la s carta şi întreaga incintă străluceşte de curăţenie. La fel şi în marele siloz din Glina, unde ing. Mir­­cea Tăpîrdea, şeful unităţii, ne prezintă o cu totul altă situaţie decit cea pe care o ştiam anul trecut. Au dispărut grămezile cu cartofi sortate de sute de oameni, a dispărut mizeria şi reţinem drept bună gluma sa că încă n-a pregătit papucii pen­tru cei care vor să viziteze ce­lulele în care se introduc car­tofii spre păstrare. Secretul acestor metamorfoze 7 Mecani­zare plus organizare şi, de ce nu, un conducător hotărît să ri­dice prestigiul unităţii. UN RESTANTIER CARE VREA SĂ-ŞI MENŢINĂ LOCUL CODAŞ Am vorbit de restanţe, deci lucrurile nu stau chiar strălu­cit in ce priveşte asigurarea fondului de marfă necesar mai ales pentru aprovizionarea pie­ţelor Capitalei. Curios lucru, dar cei mai în culpă sunt tocmai vecinii, adică cei mai apropiaţi cultivatori din chiar coasta Bucureştiului. Luînd în calcul numai săptămîna 19—24 septem­brie AESCL Popeşti Leordeni se înregistrează cu o restanţă de aproape 200 tone. Din 151 tone morcov s-au livrat doar 23 tone, din 44 tone tomate au ajuns la beneficiar 39 tone, la vinete li­vrările au fost la jumătate, la dovlecei nici măcar o bucată nu a ajuns. De unde această si­tuaţie pe care am mai avut pri­lejul să o consemnăm şi în va­ră ? Sunt multe de spus în ur­ma vizitelor pe care le-am e­­fectuat în ferme, şi o vom face, din lipsă de spaţiu, doar sin­tetic. De pildă, miercuri 28 sep­tembrie, graficul dintre furnizor şi beneficiar prevedea recolta­rea a numai două sortimente : varză şi morcov, în prima fer­mă la care poposim, însă, se string şi se încarcă roşii. Şofe­rul Luca Drăghici (21-B-3991)­ pretinde că­ nu ştie­­ unde va fi dirijat cu marfa, dar ieri a dus roşiile în piaţă, la magazinele proprii ale asociaţiei. Este de precizat aici că ILF Berceni a avansat bani asociaţiei în schim­bul cărora trebuie să primească marfă. Numai surplusul poate fi valorificat prin magazine proprii. Aşa glăsuieşte legea şi ea trebuie respectată, ceea ce din păcate nu se prea întîmplă. Din ferma nr. 3, condusă de ing. Aurel Băeanu, ieri au plecat gogoşari, vinete, tomate şi var­ză, dar la... cantine, restauran­te, AGROCOOP, numai la cel care aşteaptă marfă, nu. Aşa stînd lucrurile nu ne mai miră de unde sînt restanţele... A ÎNFLORIT... varza •Nu cea de sămînţă, ci aceea destinată consumului. Ni se ex­plică că este un proces biolo­gic şi aproape că am înţelege, dacă n-am fi convinşi că ce e bine pus şi recoltat la timp nu ajunge in stare de degradare ! De­­altfel, din multe tariale nu mai poţi culege nimic din cauza buruienilor care au invadat cimpurile. Sunt roşii, gogonele, chiar şi castraveţi , floare dar e greu de crezut că pe aici va­­ mai trece picior de cultivator. La ferma nr. 5 a AESCL Popeşti- Leordeni inginerul Cr­eţu dispu­ne doar de 10 oameni. Este aici numai de o lună şi trebuie să su­porte consecinţele unui fost şef de fermă care numai de cîmp nu se poate spune că s-a ocu­pat. Dar şi puţinele legume ca­re au crescut aici sunt dirijate spre alţi consumatori şi nu la ILF, conform contractului. în­ţelegem, se aleargă după bani, după valoare, dar corect este să-ţi plăteşti mai întîi datoriile şi apoi să-ţi rotunjeşti încasă­rile. Dar să revenim la varză. In timpul cît am stat în ferme, au intrat multe maşini (unele stăteau de dimineaţă), dar de ieşit n-a ieşit nici una. Ritmul culesului este extrem de slab, cimpurile sunt aproape pustii, ca atare dacă va fi efectuat măcar un transport pe zi înseamnă că tot s-a făcut ceva, dar furnizo­rul va rămîne pe mai departe restant faţă de ILF Berceni, unicul îndreptăţit să preia mar­fa şi, în funcţie de obligaţiile sale contractuale, să o livreze la magazinele ICSLF. Concluzia acestor rinduri se impune de la sine. Există canti­tăţi însemnate de legume în cîmp. Acolo unde este preocu­pare, ele vor ajunge cu sigu­ranţă în cămările toamnei. Unde nu, am văzut doar, acestea vor rămîne printre buruieni sau pur şi simplu vor ajunge­ înapoi sub brazdă. Ceea ce nu trebuie să se întîmple, căci pentru produ­cerea lor s-au cheltuit bani şi multă forţă de muncă ! Emil Munteanu A.E.S.C.L. Popeşti-Leordeni. A înflorit... varza. Ni se spune că este un proces biologic, dar de fapt, recoltată la vreme, acest proces putea fi evitat... O imagine care, din păcate, poate fi multiplicată în mai toate fermele A.E.S.C.L. Popeşti-Leordeni, mulţi dintre „gospodarii“ de aici nefăcînd casă bună cu ordinea şi disciplina. are Combinatul siderurgic Hunedoara Siderurgiştii hunedoreni vor­besc in mod obişnuit despre sute de milioane şi miliarde de lei, deoarece ei realizează can­tităţi imense de produse cău­tate in ţară şi peste hotare. De la o vreme, asemenea cifre sunt folosite şi in domeniul pe care ne-am obişnuit să-l numim „Acţiunea 311“ — recuperare, recondiţionare, refolosire. De fapt, numai in ultimele opt luni, formaţiile din cadrul Com­binatului siderurgic de pe ma­lul Cernei transilvănene, colec­tiv Erou al Muncii Socialiste, au recuperat şi reintrodus in circuitul productiv materiale refolosibile în valoare de 610 milioane lei. Multe dintre aces­te materiale înlocuiesc, sau mai bine zis au înlocuit materii pri­me sau materiale care trebuiau să fie importate. Cu ajutorul tovarășului Valentin Răileanu, șeful serviciului planificare al combinatului, intrăm in pose­sia­ unor amănunte despre re­zultatele fizice ale acţiunii. Cu forţe proprii au fost recupera­te 587 000 tone fier vechi, 6 700 tone fontă, 1 000 tone cupru, 54 tone alamă, 8 530 tone pro­duse refractare, 470 tone ule­iuri minerale şi alte produse La acestea se adaugă importan­te resurse energetice provenite din recuperări. Referitor la ul­tima chestiune este suficient să amintim că cea mai mare parte din blocurile de locuinţe din Hunedoara şi multe locuri de muncă din combinat­ se încăl­zesc cu agent termic pentru ca­re se utilizează mai ales gaze arse de la agregatele, siderur­gice, în centralele proprii se realizează, de asemenea, mari cantităţi de energie electrică, cu resurse proprii. Din anumite motive ne vom opri,­ însă, la recuperarea primei categorii de materiale. Pentru cei care n-au aflat încă, amintim că la Hune­doara a luat fiinţă şi funcţio­nează o uzină pentru recupera­­rea materialelor refolosibile — uzina nr. 8. Se înţelege de la sine că prezenţa unei asemenea uzine nu este întîmplătoare. La marele combinat se imanimi­­lează zilnic mii de tone de fier vechi şi alte materiale recupe­rate. Economistul Danis Apostu ne-a informat că numai, în pe­rioada care a trecut, de la­­ în­ceputul anului, oamenii muncii de la uzina amintită au preluat, au pregătit şi au trimis spre oţelării sau alte sectoare side­rurgice peste 1,5 milioane tone de materiale feroase refolosi­bile din oţel şi fontă. „Activita­tea noastră, — a adăugat tova­răşul. Emil Petruş, directorul uzinei, — are două direcţii prin­cipale. Le amintesc fără să am pretenţia că respect ordinea importanţei lor. Este vorba des­pre readucerea in circuitul pro­ductiv a materialelor refolosi-­ bile din combinat şi despre pre­luarea unor mari cantităţi de materiale recuperate de la terţi. In ambele domenii s-au înre­gistrat realizări, şi s-au făcut progrese dar nu am răspuns e­­xemplar cerinţelor“. Să vedem mai întîi ce s-a făcut şi ce se face cu forţe proprii pe linia recuperării. Datorită mai multor măsuri care au fost luate, mii de oameni din combinat parti­cipă, intr-un fel sau altul,­ la desfăşurarea acţiunii „3 R“. De mai multă vreme, toate uzinele, toate organizaţiile de tineret, co­mitetele sindicatului şi al O.D.U.S. au planuri şi angaja­mente concrete în ceea ce pri­veşte valorificarea materialelor refolosibile. In primele opt luni ale anului, de pe haldele d­e zgură din jurul Hunedoarei au fost recuperate, prin colectare, 46 714 tone de scoarţe şi scursuri din oţel. „Recolta“ aparţine­­ u­­zinei nr. 8. După selecţionare şi­ prelucrare, o parte din materia­lul recuperat a ajuns la oţe­­lării iar zgurile, şi scursurile cu conţinut metalic mai scăzut au mers la uzina nr. 2 şi au fost utilizate pentru producerea fon­tei. în cadrul unor sectoare de la uzina nr. 8 s-au colectat, sortat şi măcinat 1 692 tone că­rămizi, magnezită şi crommag­­nezită. Pe această cale s-au re­alizat cantităţi însemnate de prafuri necesare la ştamparea finelor, înainte prafurile res­pective se importau. Tot în pe­rioada la care ne referim s-au mai recuperat 1 667 tone cără­mizi de şamotă, care au fost trimise la fabricile de produse refractare. O realizare importantă este pr­oducerea vatei minerale din zgură lichidă de furnal. De cîţiva ani, combinatul are o in­stalaţie specială, realizată­­ cu forţe proprii, pentru vată mine­rală. Atunci cînd instalaţia a in­trat în funcţiune s-a calculat că aduce beneficii anuale de peste 8 milioane lei. Anul acesta au fost produse, cu ajutorul ei, 3 681 tone vată minerală din zgură lichidă. Iată deci că şi în domeniul recuperării s-a îm­bunătăţit substanţial dotarea tehnică şi au fost făcute mai multe modernizări. Important este şi faptul că acţiunea 3R capătă un caracter tot mai pro­nunţat de masă. Tînărul Gheor­­ghe Anţhel, secretar, al comi­tetului D.T.C. pe combinat, ne-a spus : într-o duminică din f­iecare lună noi organizăm ac­ţiuni pentru recuperarea fieru­lui vechi din haldele de zgură. Participă tineri de la 3—4 co­mitete UT.C. din combinat care recuperează 120—150 tone de materiale feroase refolosibile. Alte acţiuni se desfăşoară in­secţii şi uzine. în opt luni, ti­nerii au recuperat şi predat a­­proape 1­00 tone de fier vechi iar pînă la 23 August ne-am îndeplinit planul pe tot anul. Valoarea tuturor recuperărilor se ridică­­ peste 1 500 000 lei. Succese mai frumoase in acest domeniu au obţinut tinerii de la uzina 5, mina 7 şi uzina coc­­sochimică“. Am reţinut, însă, precizarea unuia dintre interlocutorii noş­tri, care a spus : „S-au obţinut realizări şi s-au făcut progrese dar nu am răspuns exemplar cerinţelor“. Nu este rău că se recunoaşte un adevăr. Acţiunea de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile trebuie să fie dezvoltată şi intensifica­tă. Secretarul general al parti­dului a precizat de mai multe ori că în unele ramuri ale eco­nomiei naţionale trebuie să se ajungă in situaţia ca materiale­le refolosibile să reprezinte chiar şi 50 la sută din necesarul de materii prime şi materiale. In cazul Combinatului siderur­gic din Hunedoara trebuie să se folosească mai bine posibilităţi­le proprii dar este necesar ca şi alţii să-şi îndeplinească obliga­ţiile. Pe baza sarcinilor stabili­te prin hotăriri şi planuri, side­­rurgiş­tii hunedoreni trebuie să primească mari cantităţi de ma­teriale feroase refolosibile de la terţi — adică de la alte unităţi. Mai sînt însă furnizori care cred că fiind vorba de fier vechi, „merge“ orice şi oricum. Pe lingă faptul că nu se respec­tă planurile de livrări, unii tri­mit la oţelării fier vechi ames­tecat cu alte metale sau corpuri străine care pot să pericliteze vetrele cuptoarelor şi calitatea oţelurilor. In această situaţie sunt necesare cheltuieli şi mun­că suplimentară la combinat. Uzina nr. 8 a recuperat astfel din „fierul vechi“ primit de la terţi 2 852 kg cupru, 4 424 kg bronz, 1340 kg alamă, 6085 kg aluminiu şi 768 kg plumb. In mod firesc, aceste materiale tre­buiau să fie recuperate la fur­nizori. „Noi nu cerem să pri­mim fier vechi pregătit, pentru că avem mijloace să-l pregătim. Dorim doar ca fierul vechi să fie sortat, aşa cum prevăd nor­mele stabilite de forurile supe­rioare“. Precizarea, cu aspect de apel, aparţine tovarăşului Emil Petruş, directorul uzinei nr. 8. Ea este justificată. In ul­timii ani, chiar la Hunedoara au fost organizate cîteva schim­buri de­ experienţă sau consfă­tuiri la care au luat parte re­prezentanţi ai furnizorilor, bene­ficiarilor şi ai ministerului de resort. Cu prilejurile respective s-au discutat obligaţiile care revin părţilor şi au fost luate măsuri. Dar măsurile nu se aplică riguros. Aşa că şi astăzi continuă disputele pentru ace­leaşi probleme : sortarea fieru­lui vechi şi livrarea lui în mod ritmic. Ce-i de făcut ? Benefi­ciarul să-şi sporească exigenţa iar furnizorii să-şi facă datoria. Atunci şi acolo unde nu se pro­cedează aşa, trebuie să intervi­nă mai ferm şi unele compar­timente ale Ministerului Indus­triei Metalurgice­ şi ale Ministe­rului Aprovizionării. Aşa cum rezultă şi din rela­tările noastre, „Acţiunea 3R“, care se desfăşoară la combina­tul hunedorean a ajuns la va­lori de sute de milioane de lei. Totuşi, ea nu este la nivelul ce­rinţelor şi al posibilităţilor. In această situaţie sînt necesare măsuri mai hotărîte atit din partea siderurgiştilor, cît şi a unităţilor denumite terţi, în fond, este vorba despre rezol­varea unei probleme economice foarte importante iar sarcinile şi indicaţiile date de către con­ducerea partidului în acest sens sunt clare. Ele trebuie respec­tate. I. Cojocaru Trimestrul IV (Urm­are din pag. I) - s­tatea, încadrarea­­ întocmai i­io­grafice, în prevederile contract­­uale, să caracterizeze activita­tea tuturor unităților economi­ce, numai astfel putindu-se asigura o fluentă optimă a proceselor de producție, în toate verigile, începînd cu sec­toarele răspunzătoare de baza energetică să fie cea a materi­ilor prime, pînă la unitățile în a căror sarcină, cade transpor­tarea produselor finite la des­tinație. Intrind intr-un nou trimestru, ultimul din acest, an și, desi­gur, cel mai­ important in con­textul eforturilor ce trebuie concentrate spre îndeplinirea exemplară a planului pe între­gul an şi pregătirea temeinică a producţiei anului lunii), se cu­vin trase grabnic toate­­învăţă­mintele din neajunsurile şi­ nem­plinirile care s-au mani­festat pină acum, astfel incit acestea să fie eliminate cu fer­mitate, irevocabil, din practica de zi cu zi. De asemenea, tre­buie puse plenar şi operativ in valoare concretă însemnatele resurse existente în fiecare co­lectiv, pe linia mobilizării adec­vate a tuturor forţelor şi mij­loacelor, spre a se dobindi suc­cese reale, tot mai ample, in direcţia rentabilităţii şi eficien­ţei stipulate de generoasele principii ale mecanismului nos­tru economico-financiar. între priorităţile absolute se înscriu, desigur, acţiunile din sectoarele primare ale economiei, unde se asigură energia electrică şi baza de materii prime. La proble­mele şi cerinţele din energetică nu ne vom referi acum, decit în mică măsură, pentru că, aşa cum cititorii noştri cunosc, chiar în numărul de ieri al ziarului a fost publicat un comentariu cu­prinzător, la obiect, în care se puneau în evidenţă tocmai Căi­le hotărî­toare prin al căror aport cumulat se pot atinge randamente specifice, vitale pentru întreaga noastră econo­mie. Găsim totuşi necesar să subliniem şi de această dată im­portanţa covîrşitoare pe care o are acum, în pragul sezonului rece, racordarea grabnică a noi­lor capacităţi la sistemul ener­­getic n­aţion­al şi efectuarea ope­rativă,­­ la­­par­ametrii ,fie calitate cuveniţi, a­i tuturor Reparaţiilor planificate. Deopotrivă,’ impera­tivele din acest sector“ trebuie să includă eforturi sporite pen­tru livrarea ritmică in termo­centrale a unui cărbune de catitate corespunzătoare, astfel incit instalaţiile energetice să fie explorate raţional, cu randa­mentele maxime proiectate. Eforturi crescute se cer , în­dreptate şi­ spre sectoarele ele investiţii. Iată,­­timpul este mat foarte frumos, creînd condii dintre cele mai prielnice penii executarea unei multitudini ,­ lucrări specifice. Sie pot recupe­ra d mare parte dini restantejfj acumulate' pînă in 'prezent,­ mutai' ■ te dintre noile obiective, de fapt viitoare capacităţi de producţie, avînd şanse reale să intre in gra­ficele planificate. . Este nevoie, insă, de organizarea superioară a întregii activităţi de construc­­ţie-montaj, de o îmbunătăţire radicală a relaţiilor cu furnizo­rii de materiale şi utilaje, de ridicarea ordinii şi disciplinei generale la cotele înalte ce tre­buie să caracterizeze toate co­lectivele muncitoreşti de pe şan­tierele de investiţii. In industrie, desigur, coman­damentele la zi trebuie să aibă în prim-plan realizarea produc­ţiei fizice la toate sortimentele din programul de fabricaţie, conform detaliilor din contracte şi comenzi, pe această bază urmind a se îndeplini însuşi planul de livrări. Chiar şi restan­ţele dintr-o unitate sau alta pot fi recuperate integral in cele trei luni care ne despart de in­­cheierea anului, cu condiţia spo­ririi răspunderii şi eforturilor tuturor celor implicaţi, care să conducă rapid la o creştere adecvată a productivităţii mun­cii şi la încărcarea corespunză­toare a tuturor capacităţilor dis­ponibile. A nu se uita, fireşte, asigurarea calităţii produselor, a competitivităţii lor crescânde, factor hotăritor in configuraţia exigenţelor din sfera relaţiilor economice cu partenerii din ţară şi de peste hotare. In acest context, producţiei de export trebuie să i se acorde o atenţie maximă, atit prin prisma volu­mului contractat, în întreaga sortimentaţie prevăzută, cît şi referitor la respectarea riguroa­să a termenelor de livrare sta­bilite. Aceste­ strădanii,­­ ca , și altele, care, prin forţa lucrurilor caracterizează activitatea econo­mică de zi cu zi, se cuvin încu­nunate, în mai mare măsură, de rezultate concrete pe linia diminuării accentuate a consu­murilor energetice și materiale prevăzute de normative, punin­­du-se mai bine în valoare în­săşi experienţa fruntaşilor do­­bî­idită pe aceste coordonate, implicit d­in direcţia recuperării şi cilatorificării corespunzătoare a Serialelor, pieselor de schimb altor numeroase resurse ilizabile. O­r, cum bine ştim, trimestrul Reprezintă de fapt şi o punte trecere spre un nou an, spre ,a­­doua etapă, superioară, a activi­taţii de factură economi­că,­a înaltelor eficienţe prevă­­de Congresul al XIII-lea Conferinţa Naţională ale­­ titului. Aşadar, tot acum, trebuie pregătită minuţios pro­ducţia anului viitor, astfel in­cit, chiar din prima zi, aceasta să se deruleze optim, încheierea tuturor contractelor cu benefi­ciarii, văzind acoperirea integra­lă a planurilor şi a capacităţilor de producţie, perfectarea în de­taliu a contractelor cu furnizorii de materii prime şi materiale, finalizarea neintirziată, de către organele superioare de planifi­care, a cifrelor de plan şi a co­telor de repartiţie din sfera tehnico-materială, organizarea şi perfecţionarea la niveluri de virf a muncii, în fiecare do­meniu, sector şi compartiment de activitate, rezolvarea tu­turor problemelor în suspensie (pînă la datele fixate pentru adunările generale ale oameni­lor muncii din octombrie — noiembrie), lansarea producţiei pe ianuarie-februarie 1989 în sectoarele primare — iată o parte din cerinţele cu caracter de urgenţă, a căror înfăptuire trebuie să asigure bunul mers al producţiei încă din primele zile ale anului ce vine, într-o con­tinuitate exemplară, de reală eficienţă economică, pe măsura amplelor posibilităţi de care dispunem în întreaga economie naţională. "Románia liberó" Remarcabile fapte de muncă Noi succese consemnează in aceste zile colectivul de oameni ai muncii din cadrul întreprin­derii „Electrocentrale“ din Brăi­la. Ca urmare a bunei organizări a producţiei şi a muncii, a redu­cerii duratei de reparaţii plani­ficate şi a utilizării judicioase a timpului de lucru, energeti­­cienii brăileni au produs, în pe­rioada care a trecut din acest an, suplimentar prevederilor pla­nului, o cantitate de peste 525 000 MWh energie electrică. Conco­mitent, ei au economisit circa 2 600 MWh energie electrică şi 1 400 tone combustibil convenţio­nal din consumurile proprii. Oamenii muncii de la între­prinderea „Laminorul“ din Bră­ila raportează noi succese în realizarea sarcinilor de produc­ţie. Astfel, numai în cursul lu­nii septembrie ei au realizat şi pus la dispoziţia economiei na­ţionale peste 21 000 tone lami­nate, 5 200 tone oţel beton, 220 tone lanţuri comerciale, 2 350 to­ne oţel calibrat, circa 500 tone cuie şi numeroase alte produse. Concomitent, au fost expediate la export circa 1 700 tone lami­nate. Minerii de la microcarierele Seciuri-Buget şi Seciuri-Vest­­, bazinul Rovinari, folosind cu e­­ficienţă utilajele şi instalaţiile din dotare au extras şi furnizat termocentralelor, peste prevede­ri, in primele trei trimestre, o cantitate de lignit cu care poate fi produsă aproape un sfert de miliard kWh energie electrică. Numai în septembrie, de exem­plu, colectivul microcarierei Se­ciuri-Vest 1 a depăşit producţia fizică de cărbune energetic cu 20 000 tone lignit, iar cel de la microcariera Seciuri-Buget —cu mai bine de 10 000 tone. Colectivul întreprinderii fo­restiere de exploatare şi trans­port din Piteşti, care a raportat îndeplinirea în devans a sarci­nilor de plan pe primele trei trimestre la indicatorii de bază, au obţinut, în perioada menţio­nată, o producţie-marfă supli­mentară, evaluată la aproape 35 milioane lei şi materializată în importante cantităţi de plăci a­­glomerate din lemn, cherestea, parchete, buşteni pentru indus­trializare, piese de mobilier. Totodată, forestierii argeşeni au depăşit prevederile de plan la zi, revenite la export, cu peste 6 milioane lei. (Agerpres)

Next