România Liberă, iulie 1989 (Anul 47, nr. 13887-13912)

1989-07-01 / nr. 13887

Pagina a 2-a7 iulie 1989 ­ îta cadrul politicii Partidului Comunist Român de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate in ţara noastră, un obiectiv de importanţă majoră 11 constituie ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produselor in concordanţă cu cele mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico­­ştiinţifice, valorificarea supe­­rioară a materiilor prime, mate­rialelor, combustibililor şi ener­giei, a tuturor resurselor ţării, creşterea competitivităţii pro­duselor româneşti. In acest scop se impune per­fecţionarea, intr-o concepţia unitară, a activităţii de asigura­re şi control al calităţii produ­selor şi serviciilor şi stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice ce trebuia luate de către produ­cător şi beneficiar pe toate fa­zele de realizare a acestora, pentru respectarea Întocmai a condiţiilor privind calitatea. Pentru creşterea contribuţiei şi întărirea răspunderii consili­ilor oamenilor muncii din între­prinderi, centrale, institute de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, mi­nisterelor, celorlalte organe cen­trale şi locale, a întregului per­sonal muncitor, in asigurarea calităţii, produselor şi serviciilor şi pentru crearea cadrului juri­dic corespunzător acestei acti­vităţi. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. — Asigurarea calităţii produselor şi serviciilor consti­tuie obligaţia fundamentală a muncitorilor, maiştrilor, tehni­cienilor, inginerilor, cercetători­lor şi proiectanţilor, a tuturor oamenilor muncii, in calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producători şi beneficiari ai bunurilor materia­le, care răspund nemijlocit la realizarea parametrilor tehnico­­calitativi ai Întregii producții, astfel incit nici un produs să nu fie livrat, din Întreprindere, dacă nu întruneşte condițiile de calitate. Art. 2. — Conducerile Între­prinderilor, centralelor, ministe­relor şi celorlalte organe cen­trale sunt obligate să asigure condiţiile tehnico-materiale ne­cesare realizării calităţii pro­duselor in conformitate cu pre­vederile Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi ale programelor de perfecţio­narea organizării şi moderniza­rea proceselor de producţie. Conducerile institutelor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare au obligaţia să elaboreze soluţii constructive şi tehnologice, por­nind de la cele mai bune reali­zări pe plan mondial, care să conducă la obţinerea de produ­se cu un Înalt nivel tehnic şi calitativ. Art. 3. — Ridicarea nivelului calitativ al produselor se reali­zează pe baza celor mai noi cu­ceriri ale revoluţiei tehnico-şti­­inţifice, in condiţiile încadrării stricte in normele de consum de materii prime, materiale, com­bustibili, energie şi reducerii continue a acestora, Înlocuirii materiilor prime şi materiale­lor deficitare, recuperării celor refolosibile, reducerii costurilor de producţie, creşterii perma­nente a rentabilităţii fiecărui produs şi a productivităţii mun­cii. Oamenii muncii au dreptul şi obligaţia să facă propuneri pen­tru reducerea normelor de con­sum, creşterea productivităţii muncii, modernizarea procese­lor tehnologice, tipizarea piese­lor, subansamblelor şi produse­lor­Art. 4. — Parametrii de cali­tate ai produselor se prevăd in standarde, caiete de sarcini, aprobate de organele prevăzu­te de lege, precum si in con­tracte, in conformitate cu con­diţiile de bază ale calităţii sta­bilite pe produse şi grupe de produse. Documentele tehnice norma­tive, prevăzute la alineatul pre­cedent, privind parametrii de calitate, precum şi contractele sunt obligatorii pentru toate uni­tăţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de pro­iectare, întreprinderi, centrale, ministere, celelalte organe cen­trale şi locale. Art. 5. — Se interzic dero­gările de la documentaţia con­structivă şi tehnologică omolo­gată, precum şi de la prevede­rile standardelor şi caietelor de sarcini. CAPITOLUL II Asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 6. — In vederea creării tuturor condiţiilor pentru exe­cutarea de produse cu mnalt ni­vel tehnic şi calitativ, activita­tea de asigurare şi control al calităţii se organizează pe toate fazele de realizare a produse­lor : — cercetarea, proiectarea şi elaborarea tehnologiilor ; — testarea, pregătirea fabrica­ţiei şi omologarea produselor şi tehnologiilor ; — contractarea şi aprovizio­narea tehnico-materială ; — execuţia produselor şi con­trolul fabricaţiei ; — ambalarea, manipularea, depozitarea şi transportul pro­duselor ; — recepţia la livrare, punerea in funcţiune, utilizarea, între­ţinerea, urmărirea în exploatare şi fiabilitatea produselor. In acest scop, întreprinderile şi centralele sunt obligate­­să ela­boreze programe de măsuri teh­nice şi organizatorice pentru asigurarea şi controlul calităţii produselor, precum şi planuri de examinări tehnice şi de in­specţii, pe baza normelor-cadru, întocmite de ministere, pe ra­muri şi subramuri de producţie şi aprobate de Consiliul de co­ordonare a activităţii pe ramuri, cu avizul Inspectoratului Gene­ral de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor. Art. 7. — Pentru garantarea creării condiţiilor de asigurare a unei calităţi şi fiabilităţi co­respunzătoare, fabricaţia in uni­tăţi a produselor de importanţă deosebită şi care sunt destinate să funcţioneze în condiţii severe de exploatare şi siguranţă, este supusă regimului de autorizare. CAPITOLUL III Obligaţiile şi răspunderile producătorilor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 8. — întreprinderile, cen­tralele, ministerele şi celelalte organe centrale au obligaţia să asigure nivelul tehnic şi calita­tiv al produselor corespunzător prevederilor din Planul naţional unic de dezvoltare econom­ico­­socială şi din programele de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de pro­ducţie, în toate fazele de rea­lizare a produselor, incepind cu cercetarea şi proiectarea şi pînă la urmărirea in exploatare a acestora. Art. 9. — Institutele de cerce­tare ştiinţifică, inginerie tehno­logică şi de proiectare, precum şi compartimentele de proiec­tare din unităţi, răspund de ca­litatea soluţiilor tehnice privind proiectarea şi pregătirea de fa­bricaţie a produselor adoptate in documentaţiile pe care le-au elaborat, de asigurarea asisten­ţei tehnice la unităţile producă­toare şi beneficiare pe parcursul execuţiei, montajului, punerii în funcţiune sau utilizării produse­lor. Cercetătorii, proiectanţii, teh­nologii şi ceilalţi specialişti care participă la elaborarea şi avi­zarea documentaţiilor tehnice ale produselor răspund de reali­zarea in producţie şi exploatare a parametrilor tehnico-econo­­mici, de calitate şi fiabilitate proiecta­ţi. Art. 10. — întreprinderile ş i centralele au obligaţia să orga­nizeze şi să execute întreaga producţie pentru intern şi ex­port, prevăzută in plan, la ni­velul caracteristicilor şi perfor­manţelor tehnice şi calitative din documentele tehnice norma­tive şi contracte şi iau măsuri pentru : a) elaborarea şi aplicarea pro­gramelor de măsuri tehnice şi organizatorice pentru asigurarea şi controlul calităţii, a planuri­lor de examinări tehnice şi de inspecţii şi a programelor de Îmbunătăţire continuă a nivelu­lui tehnic şi calitativ al produ­selor, în condiţiile reducerii con­sumurilor de materii prime, combustibili şi energie ; b) asigurarea funcţionării şi Întreţinerii maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor la parametrii pre­■ăzuţi, dotarea cu standuri de ■obe şi aparate de măsură şi tirol ; ) introducerea in fabricaţia de serie a produselor noi sau modernizate numai după omo­logarea acestora şi a pregătirii de fabricaţie ; d) introducerea in procesul de fabricație a materiilor prime, materialelor, subansamblelor sau a altor produse realizate prin cooperare, numai pe bază de re­cepție, interzicînd folosirea ce­lor care nu corespund prevede­rilor din documentațiile tehnice; e) efectuarea, înainte de li­vrarea produselor, a tuturor probelor de verificare a parame­trilor tehnnico-funcţionali, pre­văzute în documentaţii şi con­tracte ; f) organizarea compartimente­lor proprii de control tehnic al calităţii şi asigurarea funcţio­nării acestora, pe activităţi, în toate fazele de realizare a pro­duselor ; g) sistarea fabricaţiei de pro­duse in cazul în care se constată abateri de la tehnologiile de execuţie ; h) urmărirea sistematică a modului de comportare in ex­ploatare a produselor şi stabi­lirea măsurilor pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora ; i) organizarea perfecţionării pregătirii profesionale a perso­nalului de execuţie şi de con­trol al calităţii, instruirea şi ve­rificarea periodică a cunoştin­ţelor acestuia ; j) asigurarea respectării stric­te a preţurilor de producţie şi de livrare, in­­strînsă corelare cu calitatea produselor realizate, urmărind prin compartimentele fin­anciar-con­tăblie optimizarea gestiunii calităţii, încadrarea în­ normele de consum şi normati­vele financiare,­in costurile de producţie planificate. Art. 11. — Produsele pentru intern şi export se livrează nu­mai însoţite de certificate de ca­litate, de garanţie, buletine de analiză sau alte documente de certificare a calităţii, emise de unităţile producătoare şi de ba­zele de aprovizionare tehnico­­materială. Maşinile, utilajele, instalaţii­le, aparatele şi alte bunuri de folosinţă îndelungată vor fi li­vrate din întreprinderi însoţite şi de cartea tehnică a produsului. Art. 12. — Muncitorii răspund nemijlocit de calitatea produse­lor şi au obligaţia să întreţină şi să exploateze maşinile, utila­jele şi instalaţiile cu care lu­crează la nivelul de precizie şi randamentul prevăzut, să exe­cute operaţiile conform docu­mentaţiei tehnice, să verifice, continuu, prin autocontrol, ope­raţiile şi produsele realizate, să prezinte maistrului toate piesele şi produsele în vederea confir­mării corectitudinii execuţiei, să fie exigenţi şi să sesizeze ime­diat conducătorului locului de muncă orice deficienţă privind calitatea, apărută in procesul de fabrică tip Art. 13.' — Maiştrii şi ceilalţi conducători ai formaţiilor de lu­cru răspund de asigurarea ca­lităţii produselor sau lucrărilor executate in cadrul formaţiilor de lucru şi sunt obligaţi să ia măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a procesului de producţie, respectarea riguroasă a disciplinei tehnologice de că­tre muncitori, să controleze per­manent calitatea operaţiilor, lu­crărilor şi produselor realizate, în scopul prevenirii oricăror abateri de la documentaţii, să interzică trecerea de la o fază la alta a reperelor necorespun­zătoare calitativ. Art. 14. — Şefii de secţii şi a­­teliere răspund de calitatea pro­duselor fabricate şi au obligaţia să asigure fiecărei formaţii de lucru din subordine, condiţiile tehnico-materiale necesare des­făşurării procesului de produc­ţie potrivit tehnologiei de fabri­caţie, să acorde asistenţă tehni­că de specialitate, să ia măsu­rile necesare pentru prevenirea cauzelor care pot genera produ­se necorespunzătoare calitativ. Art 13. — Personalul din compartimentul de control teh­nic al calităţii are obligaţia să efectueze un control riguros, in toate fazele de realizare a pro­duselor, să verifice reglajul şi precizia mijloacelor de produc­ţie şi să nu admită execuţia şi livrarea produselor cu deficien­ţe de calitate. Şeful compartimentului de control tehnic al calităţii răs­punde de organizarea şi exe­cutarea controlului tehnic al calităţii pe întreg fluxul de fa­bricaţie, promovarea metodelor moderne de control, ridicarea calificării profesionale a con­trolorilor de calitate, oprirea li­vrării produselor care nu co­respund calitativ. Art. 16. — Directorii şi cei­lalţi conducători ai unităţilor economice răspund de îndepli­nirea sarcinilor de plan ce re­vin unităţii in domeniul calită­ţii, de asigurarea tuturor con­diţiilor materiale, tehnice şi organizatorice necesare pentru realizarea producţiei în strictă conformitate cu documentaţia tehnică, de executarea exigentă a controlului tehnic al calităţii în procesul de fabricaţie şi au obligaţia de a livra numai pro­duse corespunzătoare calitativ. Art. 17. — Comisiile pentru calitatea producţiei şi eficienţă economică din întreprinderi au obligaţia să controleze şi să a­­nalizeze permanent calitatea producţiei, modul în care contro­­lul calităţii produselor se efec­tuează de muncitorii care le e­­xecută, de maiştrii şi ceilalţi conducători ai procesului de producţie şi să propună măsuri pentru perfecţionarea tehnolo­giilor şi activităţii de asigurare şi control al calităţii. Art. 18. — Consiliile oamenilor muncii din întreprinderi şi cen­trale sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor tehnico-materiale de realizare a produselor la nivelul calitativ prevăzut in documentaţiile teh­nice normative şi în contracte, precum şi pentru organizarea şi efectuarea controlului calităţii pe toate fazele de producţie, de către muncitori, maiştri, ceilalţi conducători ai locurilor de mun­că şi compartimentele tehnice de control al calităţii. Art. 19. — Adunările generale ale oamenilor muncii din între­prinderi şi centrale sunt obligate să ia măsuri pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, asimilarea de pro­duse şi tehnologii noi, promo­varea tehnicii noi in toate sec­toarele de activitate­­i ..valorifi­carea in producţie a rezultate­lor cercetării ştiinţifice. Art. 20. — Ministerele econo­mice şi celelalte organe centrala răspund de nivelul tehnic şi calitativ al produselor, realizate de unităţile subordonate pentru intern şi export, în conformita­te cu prevederile Planului na­ţional unic de dezvoltare econo­­mico-socială, programelor de perfecţionare a organizării şi mo­dernizarea proceselor de pro­ducţie şi programelor speciale pe produse şi grupe de produse, precum şi a documentaţiilor, in care scop sunt obligate să ia măsuri pentru : a) elaborarea, intr-o concepţie unitară, a normelor-cadru de asigurare şi control al calităţii pe ramuri şi subramuri de pro­ducţie ; b) asigurarea şi urmărirea în­deplinirii planului şi programe­lor privind ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor de către întreprinderi şi cen­trale ; c) asigurarea dotării unităţilor cu mijloace de producţie, stan­duri de probă, aparatură de măsură şi control ; d) organizarea activităţii de control tehnic al calităţii, la ni­velul ministerului, şi unităţilor subordonate ; e) elaborarea studiilor pentru asimilarea produselor noi, pre­cum şi pentru modernizarea şi ridicarea nivelului tehnic şi ca­litativ al produselor ; f) organizarea cooperării in­tre unităţile producătoare in condiţii care să asigure realiza­rea produselor la nivelul calita­tiv prevăzut în documentaţii ; g) elaborarea şi realizarea programelor de şcolarizare a forţei de muncă şi de perfec­ţionare continuă a pregătirii profesionale a întregului perso­nal muncitor ; h) organizarea urmăririi com­portării in exploatare a produ­selor şi luarea măsurilor de îm­bunătăţire a calităţii acestora ; i) sistarea fabricaţiei produse­lor in cazul in care acestea nu întrunesc parametrii tehnico­­economici prevăzuţi in docu­mentaţiile aprobate conform legii. Art. 21. — Consiliile de con­ducere ale ministerelor şi ce­lorlalte organe centrale au obli­gaţia să analizeze sistematic modul in care se asigură cali­tatea produselor şi se înfăptu­iesc sarcinile în acest domeniu prevăzute in Planul naţional unic de dezvoltare economico­­socială şi programele de per­fecţionare a organizării şi mo­dernizarea proceselor de pro­ducţie, stabilind măsuri tehnice şi organizatorice pentru ridica­rea continuă a nivelului tehnic şi calitativ al tuturor produse­lor.Art. 22. — Consiliile tehnico­­economice din întreprinderi, centrale şi ministere sunt obli­gate să asigure adoptarea solu­ţiilor tehnice care să conducă la înnoirea şi modernizarea pro­duselor şi să avizeze numai a­­cele documentaţii de execuţie care asigură realizarea produse­lor cu caracteristici funcţionale, tehnico-economice şi calitative superioare. Art. 23. — Consiliile de co­ordonare a activităţii pe ramuri răspund de înfăptuirea prevede­rilor din Planul naţional unic de dezvoltare economico-socia­­lă, programelor de perfecţiona­re a organizării şi modernizarea proceselor de producţie şi pro­gramelor speciale privind ridi­carea nivelului tehnic şi calita­tiv al produselor , stabilesc mă­suri ca ministerele, centralele şi întreprinderile să asigure nive­lul calitativ prevăzut în docu­mentaţii, pentru produsele ce se realizează prin cooperare. Art. 24 — Organizaţiile de masă şi obşteşti sunt obligate să ia măsuri pentru mobilizarea şi stimularea Iniţiativei creatoare a întregului personal muncitor, pentru folosirea cu eficienţă a materiilor prime şi materiale­lor, exploatarea corectă şi cu un înalt randament a maşinilor şi utilajelor, realizarea produselor in condiţiile de calitate prevă­zute in documentaţii. CAPITOLUL IV Obligaţiile şi răspunderile beneficiarilor privind asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 25 — Unităţile beneficia­re sunt obligate să controleze, in condiţiile prevăzute de lege şi contracte, pe parcursul execu­tării produselor sau lucrărilor, modul în care unităţile furni­zoare îndeplinesc clauzele con­venite cu privire la calitate, să semnaleze eventualele deficienţe şi să participe la stabilirea mă­surilor necesare pentru reme­dierea lor. Art. 26. — Unităţile benefici­are efectuează recepţia produ­selor la furnizor potrivit preve­derilor legale şi contractelor şi preiau numai acele produse care corespund clauzelor privind ca­­litatea. Art. 27. — Unităţile beneficia­re sunt obligate să urmărească sistematic modul de comportare in exploatare a produselor a­­chiziţionate, să analizeze rezul­tatele obţinute şi să stabilească împreună cu furnizorii măsuri tehnice pentru îmbunătăţirea calităţii. Art. 28. — Preluarea mărfuri­lor destinate exportului se face pe bază de recepţie, efectuată de întreprinderile de comerţ ex­terior prin reprezentanţi proprii sau pe bază contractuală prin unităţi specializate. CAPITOLUL V Atribuţiile organelor centrale şi locale în asigurarea şi controlul calităţii produselor Art. 29. — Comitetul de Stat al Planificării, Împreună cu or­ganele teritoriale de planificare fundamentează şi elaborează planul de ridicare a nivelului tehnic şi calitativ al produselor in conformitate cu prevederile din programele de perfecţio­nare a organizării şi moderniza­rea proceselor de producţie şi asigură toate condiţiile pentru buna desfăşurare a fabricaţiei produselor şi urmărirea siste­matică a execuţiei acestora la nivel tehnic şi calitativ cores­punzător sarcinilor de plan, stabilite pe ministere, centrale, întreprinderi şi în profil terito­rial. Art. 80 — Comitetul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie răspunde la realizarea obiecti­velor de cercetare ştiinţifică şi introducerea tehnicii noi care asigură ridicarea permanentă a nivelului tehnic şi calitativ al produselor, promovarea şi ge­neralizarea tehnologiilor avan­sate. Art. 31. — Ministerul Aprovi­zionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondu­rilor Fixe și organele sale teri­toriale răspund de asigurarea aprovizionării tehnico-materiale în conformitate cu prevederile planului și a normelor de con­sum, de exploatarea, întreținerea și repararea corespunzătoare a fondurilor fixe care condiţio­nează asigurarea calităţii produ­selor precum şi de dotarea cu standuri de probă. Art. 32. — Ministerul Finan­ţelor, băncile, Comitetul de Stat pentru Preţuri şi organele lor teritoriale răspund de perfecţio­narea sistemului de gestiune a calităţii, asigură ca realizarea şi finanţarea tuturor produselor prevăzute in Planul naţional unic de dezvoltare economico­­socială şi in programele de ri­dicare a nivelului tehnic şi ca­litativ al acestora să se facă cu încadrarea in consumurile materiale şi financiare normate şi în costurile de producţie pla­nificate ; urmăresc respectarea strictă a preţurilor de producţie şi livrare, înlăturarea completă a produselor nerentabile şi a cheltuielilor suplimentare oca­zionate de remedierea produse­lor necorespunzătoare calitativ, şi nu creditează produsele cu abateri calitative față de preve­derile din contracte. Art. 33. — Ministerul Comer­ţului Exterior şi Cooperării E­­conomica Internaţionale şi În­treprinderile de comerţ exterior răspund de îndeplinirea clau­zelor contractuale privind cali­tatea, controlînd, la întreprin­deri modul cum se realizează mărfurile contractate la export, de preluarea produselor destina­te exportului sau celor din im­port pe bază de recepție pro­prie, precum și de Întărirea controlului în punctele de fron­tieră. Art. 34. — Consiliile populare, judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, răspund de Înfăp­tuirea prevederilor Planului na­ţional unic de dezvoltare eco­­nomico-socială şi a programe­lor de perfecţionarea organizării şi modernizarea proceselor de producţie in profil teritorial, de asigurarea tuturor condiţiilor pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor de că­tre toate unităţile care îşi des­făşoară activitatea pa teritoriul lor administrativ. Art. 35. — Consiliul de Mi­niştri răspunde de înfăptuirea, în întreaga economie, a politicii partidului şi statului privind ri­dicarea calităţii şi nivelului teh­nic al producţiei, in care scop ia măsuri ca ministerele, cele­lalte organe centrale şi locale, centralele şi Întreprinderile să realizeze prevederile din Planul naţional unic de dezvoltare eco­­nomico-socială şi din programe­le de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de producţie, privind asigurarea calităţii. CAPITOLUL VI Atribuţiile şi răspunderile Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor Art. 36. — Inspectoratul Gene­ral de Stat pentru Controlul Ca­lităţii Produselor, coordonează si răspunde de efectuarea unui control riguros al calităţii pro­duselor in toate fazele de reali­zare a produselor, in care scop exercită următoarele atribuţii principale : a) asigură, împreună cu mi­nisterele și celelalte organe cen­trale şi locale, organizarea şi executarea controlului calităţii produselor, elaborarea progra­melor pentru îmbunătăţirea ca­lităţii, stabilirea indicatorilor de calitate ce se includ în planuri­le cincinale şi anuale ; b) controlează activitatea de asigurare şi control al calităţii produselor în întreprinderi, cen­trale şi ministere, urmărind respectarea pe fazele de produc­­ţie a condiţiilor tehnice de cali­tate din standarde, caiete de sarcini şi contracte, interzicind livrarea produselor care nu co­respund calitativ; autoriză laboratoarele şi personalul de control tehnic al calităţii şi ini­ţiază acţiuni pentru perfecţio­narea pregătirii profesionale • fiCoStula * c) participă la activităţile da omologare a produselor şi avi­zează sau respinge propunerile de omologare, stabilind măsurile ce se impun în cazul in care nu se asigură calitatea ; d) îndrumă , şi controlează e­­laborarea tehnologiilor de con­trol al calităţii produselor, pro­movează utilizarea metodelor moderne de control; e) controlează, in condiţiile prevăzute de lege, activitatea de asigurare a calităţii mărfu­rilor din import ; f) controlează aplicarea şi respectarea reglementărilor le­gale in domeniul metrologiei privind dotarea proceselor de producţie cu mijloace de măsu­rare, exploatarea şi întreţinerea acestora astfel incit să se asi­gure nivelurile de precizie pre­văzute in documentaţiile teh­nice. Art. 37. — Inspectoratul Ge­neral de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor dispune, cu incunoştiinţarea prealabilă a organelor centrale sau locale de resort, oprirea fabricaţiei, în cazurile in care se constată de­ficienţe in procesul de producţie şi in controlul tehnic al calităţii. CAPITOLUL VII Atribuţiile Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale Art. 88. — Consiliul Central de Control Muncitoresc al Acti­vităţii Economice şi Sociale controlează aplicarea de către ministere, celelalte organe cen­trale şi locale, centrale şi uni­tăţi economice, a măsurilor sta­bilite de conducerea de partid şi de stat, privind modernizarea structurii producţiei şi ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor. Art. 39. — Consiliul Central de Control Muncitoresc al Ac­tivităţii Economice şi Sociale şi Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Pro­duselor răspund de organizarea şi efectuarea unui control rigu­ros al mărfurilor de­­export, atît în procesul de fabricaţie cit şi la expedierea acestora, conform prevederilor contractuale. Art. 40. — Condiţiile de bază ale calităţii produselor şi servi­ciilor, condiţiile de autorizare a fabricaţiei produselor de impor­tanţă deosebită, răspunderea u­­nităţilor producătoare pentru viciile privind calitatea, condi­ţiile de stabilire a răspunderii materiale, precum şi faptele care constituie contravenţii şi modul de sancţionare a acesto­ra, alte norme privind activita­tea de asigurare şi control al ca­lităţii se stabilesc prin regula­ment aprobat prin decret al Consiliului de Stat . Art 41. — Dispoziţiile prezen­tei legi se aplică In mod cores­punzător prestaţiilor de servicii precum şi organizaţiilor coope­ratiste şi celorlalte organizaţii obşteşti. Art. 42. — încălcarea dispozi­ţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţio­nală sau penală a celor vinovaţi Art 43. — Aplicarea sancţiu­nilor contravenţionale pentru Încălcarea normelor privind a­­sigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor nu ex­clude aplicarea sancţiunilor dis­ciplinare potrivit Codului Mun­cii şi altor dispoziţii legale. Art. 44. — Prezenta lege In­tră In vigoare după 90 de zile de la publicarea ei in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pe aceeași dată se abrogă Le­gea calităţii produselor şi ser­viciilor nr. 7/1977, publicată in Buletinul Oficial nr. 63 din 0 iulie 1977. LEGEA privind asigurarea și controlul calității produselor și serviciilor „România liberă•* LEGEA privind gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apelor Păstrarea curată a apelor ţă­rii, gospodărirea judicioasă, fo­losirea raţională şi asigurarea calităţii apei, condiţie esenţială a vieţii, bun vital al întregului popor, constituie obligaţia tu­turor unităţilor socialiste, de stat şi obşteşti, organelor cen­trale şi locale, tuturor cetăţeni­lor. In scopul utilizării judicioase a tuturor resurselor de apă, eli­minării pierderilor şi a risipei, a poluării apei, exploatării şi valorificării acesteia cu respec­tarea strictă a normelor stabili­te, întăririi disciplinei şi răs­punderilor ce revin unităţilor socialiste şi cetăţenilor în do­meniul folosirii şi gospodăririi apelor, asigurării protecţiei şi calităţii acestora, Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. — Calitatea şi purita­tea apei — condiţie esenţială a vieţii — folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă re­prezintă o cerinţă de interes na­ţional. Păstrarea curată a apei, gos­podărirea şi protecţia acesteia, conservarea şi protejarea resur­selor de apă constituie obliga­ţia tuturor unităţilor socialiste, organelor de stat şi cetăţeni­lor în scopul satisfacerii nece­sităţilor economiei naţionale şi populaţiei, Înlăturării oricăror forme de risipă şi consum nera­ţional, evitării epuizării şi po­luării apei. Art. 2. — Folosirea apei este permisă numai cu respectarea normelor de consum şi în con­diţiile asigurării calităţii şi pro­tecţiei acesteia împotriva facto­rilor poluanţi de orice fel, în vederea păstrării echilibrului e­­cologic, menţinerii şi ameliorării factorilor naturali, apărării să­nătăţii ca şi a celorlalte condiţii de viaţă şi muncă ale cetăţeni­lor.Art. 3. — Exploatarea şi valo­rificarea eficientă a apei in ca­drul proceselor tehnologice şi a celorlalte activităţi economice trebuie să conducă la creşterea continuă a gradului de utiliza­re şi refolosire a resurselor de apă, micşorarea costurilor de tratare şi epurare, in condiţiile păstrării calităţii apei, reduce­rea consumului de apă pe unita­tea de produs, evitarea oricărei forme de risipă sau consum ne­­raţional. Art. 4. — Unităţile socialiste, de stat şi cooperatiste, precum şi cetăţenii sunt obligaţi să apli­ce măsurile stabilite pentru fo­losirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii, apei, luînd măsuri în scopul utilizării judi­­cioase a acesteia la fiecare loc de muncă, respectiv gospodărie, respectarea strictă a disciplinei tehnologice în activităţile de producţie care impurt folosirea apei, prevenirea risipei sau poluării de orice fel. încălcarea acestor obligaţii atrage, potrivit legii, răspun­derea persoanelor vinovate. Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare jude­ţene şi al municipiului Bucu­reşti răspund pentru organiza­rea activităţii de gospodărire şi protecţie a apelor în unită­ţile subordonate, controlul aces­tei activităţi şi tragerea la răs­pundere a persoanelor vinovate. Art. 56. — Consiliul Naţional al Apelor răspunde de aplica­rea unitară, pe întreg terito­riul ţării, a măsurilor privind folosirea şi protecţia apelor, ex­ploatarea lucrărilor de gos­podărire a apelor şi a celor ce au legătură cu apele, precum şi a instalaţiilor de alimenta­re cu apă potabilă, organizarea, urmărirea şi controlul acestor activităţi în unităţile adminis­­trativ-teritoriale şi la toate uni­tăţile socialiste. In judeţe şi pe bazine hidro­grafice obligaţia aducerii la în­deplinire a măsurilor privind fo­losirea şi protecţia apelor re­vine oficiilor de gospodărire a apelor şi direcţiilor apelor. Art. 6. — în funcţie de nece­sităţile de dezvoltare economico­­socială a ţării, in concordantă cu prevederile Planului naţional unic şi ale Programului naţional de amenajare in perspectivă a bazinelor hidrografice, se vor realiza lacuri de acumulare cu folosinţă complexă, prize şi al­te surse de apă, care să asigure satisfacerea cerinţelor de apă în toate unităţile administrativ­­teritoriale. CAPITOLUL II Obligaţii şi răspunderi Art. 7. —« Centralele, între­prinderile, celelalte unităţi so­cialiste au obligaţia de a asi­gura folosirea eficientă şi ra­ţională a apei, protecţia acesteia împotriva poluării, în care scop răspund de : a) încadrarea strictă în nor­mele de consum pe unitate de produs şi reducerea continuă a acestor norme ; b) urmărirea sistematică in toate fazele de producţie a con­sumului de apă, reducerea pier­derilor, mărirea gradului de re­­circulare a apei, înlocuirea teh­nologiilor de producţia mari consumatoare de apă ; c) epurarea, la nivelul para­metrilor de calitate stabiliţi, a apelor uzate, refolosirea apelor convenţional curate, rezultate din epurare, din procesele teh­nologice de răcire, spălare şi altele ; d) transportul, manipularea sau depozitarea produselor ori reziduurilor in condiţii care să nu ducă la poluarea apelor ; e) prevenirea poluărilor­­ ac­cidentale, protecţia calităţii apelor subterane şi a izvoarelor prin evitarea pătrunderii sub­stanţelor poluante ; , f) înlăturarea risipei la toate locurile de muncă, repararea tu­turor instalaţiilor interioare pină la robinet şi Întocmirea unor programe stricte de fo­losire a apei. Art. 8. — Folosirea apei de către unităţile socialiste se face in condiţiile şi cu autorizaţia prevăzută da lege. Autorizaţia se eliberează pe baza constatării tehnice a stării corespunzătoare a instalaţiilor in care urmează a fi folosită apa şi a celor de evacuare a apelor uzate. Autorizaţia se eliberează pe timp limitat, iar prelungirea sa se poate face de către organul emitent numai după o nouă constatare potrivit alin. 2. Art. 9. — Neîndeplinirea con­dițiilor prevăzute în autorizație atrage suspendarea sau anula­rea acesteia. Măsurile stabilite de organul de control pentru asigurarea condiţiilor prevăzute în autori­zaţie sunt obligatorii. Neîndeplinirea acestor măsuri atrage răspunderea persoanelor vinovate precum şi, în funcţie de gravitatea abaterilor, insti­tuirea de către organul de gospodărire a apelor competent a unui regim de supraveghere specială. Pe toată durata regi­mului de supraveghere specială utilizarea și epurarea apei se fac sub controlul direct al per­sonalului anume desemnat de organul de gospodărire a ape­lor. Toate cheltuielile suplimen­tare ale organului de gospodă­rire a apelor, legate de aplica­rea regimului de supraveghere, se suportă de către unitatea in cauză. Art. 10. — Centralele, Între­prinderile, unităţile cooperatiste şi celelalte unităţi socialiste răspund de buna funcţionare a staţiilor şi instalaţiilor de epu­rare a apelor uzate, astfel incit in aval apa să poată fi preluată de toţi consumatorii, fără chel­tuieli suplimentare de tratare. Execuţia si punerea în funcţi­une a staţiilor şi instalaţiilor de epurare se fac in mod obligato­riu odată cu capacităţile de pro­ducţie sau a ansamblurilor de locuinţe iar extinderea sau, după caz, modernizarea aces­tora, concomitent cu modifica­rea proceselor tehnologice, ur­­mărindu-se, totodată, înlocuirea tehnologiilor umede de evacuare cu cele de evacuare uscată. Art. 11. — Unitățile socialiste răspund pentru pagubele pro­vocate altor unităţi sau persoa­nelor fizice datorită poluării apelor, suportînd şi toate chel­tuielile impuse de tratarea ape­lor pe care le-au poluat. In condiţiile legii, Consiliul Naţional al Apelor poate dispu­ne oprirea funcţionării unităţii sau instalaţiei care provoacă po­luarea. Persoanele încadrate in mun­că vinovate de încălcarea preve­derilor referitoare la asigurarea calității apei răspund civil sau material, după caz, atît pentru pagubele prevăzute la alin. 1, cit și pentru cele rezultînd din pierderile de substanțe utile da­torită neepurării corespunzătoa­re a apelor evacuate şi se sanc­ţionează potrivit legii. Art. 12 — Se interzic evacua­rea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafață, subterana sau marine, de ape reziduale, deşeuri sau produse de orice fel, care pot schimba caracteristici­le apei, evacuarea apelor uzate sau epurate în apele stătătoare, depozitarea, pe malurile sau in albiile cursurilor de apă sau ale lacurilor de gunoaie ori de­şeuri industriale de orice fel, folosirea de Îngrăşăminte chi­mice sau pesticide la distanţe mai mici de 300 m faţă de ma­lurile cursurilor de apă şi lacu­rilor. De asemenea, se interzic ex­ploatarea nisipului, pietrişului, pietrei de rîu şi altor materiale din albii sau malurile cursurilor de apă fără­ autorizaţie sau con­trar prevederilor acesteia, păşu­­natul animalelor şi efectuarea de arături, săpături, gropi sau şanţuri pe diguri, baraje, alte construcţii hidrotehnice, maluri, albii şi în zonele de protecţie ale acestora, precum şi circula­ţia auto şi hipo pe diguri, ba­raje sau alte lucrări hidroteh­nice dacă nu au fost amenajate in acest scop. Topirea inului, cinepli, teiu­lui sau a altor plante textile in cursurile de apă, canale, lacuri, bălţi sau iazuri se poate face numai cu acordul organului de gospodărire a apei şi cu respec­tarea strictă a condiţiilor stabi­lite de acesta. Arh 13. — Pentru protejarea şi folosirea izvoarelor, organele de gospodărire a apelor, orga­nele locale ale administraţiei de stat, toate unităţile socialiste şi cetăţenii au obligaţia să exe­cute lucrările de amenajare, cu­răţire, întreţinere şi decolma­­tare, precum şi a celor necesa­re în vederea protecţiei împotri­va poluării. Art. 14. — Pentru protecţia resurselor de apă, păstrarea, îm­bunătăţirea şi asigurarea cali­tăţii acesteia, toţi cetăţenii sunt, in principal, obligaţi : a) să folosească în mod judi­cios apa in gospodărie, să asigu­re efectuarea de reparaţii şi în­treţinere a instalaţiilor de ali­mentare cu apă ; b) să nu arunce in albiile cursurilor de apă, in cuvetele lacurilor şi pe malurile acestora gunoaie menajere, substanţe sau deşeuri de orice fel ; c) să nu spele vehicule, auto­vehicule sau obiecte conţinînd substanţe toxice în cursurile de apă şi lacuri ori pe malurile acestora ; d) să nu arunce in instalaţiile sanitare sau in reţelele de ca­nalizare resturile de substanţe petroliere sau alta substanţe toxice ; e) să participe, in condiţiile legii, la toate acţiunile de igie­nizare a cursurilor de apă, lacu­rilor­ şi de protecţia a calităţii acestora; f) să ia o atitudine fermă Îm­potriva celor ce risipesc apa atit in locuințe cit si la locul da muncă. Art. 15. — Unităţile care au in administrare sau exploatează lucrări hidrotehnice sint obliga­te să utilizeze prizele, barajele și lacurile de acumulare con­form graficelor dispecer, pe ba­za programelor lunare de ex­ploatare, să asigure debitele ne­cesare folosinţelor industriei, a­­griculturii şi populaţiei, corelat cu producerea energiei şi să res­pecte, in perioadele de secetă sau inundaţii, măsurile operati­ve dispuse de organele de gos­podărire a apelor. Programul de exploatare a lacurilor de acumulare se apro­bă lunar prin decret al Consi­liului de Stat. Art. 16. — Lacuri de acumu­lare și alte surse de apă vor fi proiectate şi amenajate in ve­derea îndeplinirii unor funcţii multiple, cum sunt alimentări cu apă, irigaţii, produce­rea de energie electrică, na­vigaţie şi dezvoltarea faunei piscicole, in strînsă concordantă cu cerinţele de apă, fundamen­tate, ale industriei, agriculturii şi populaţiei. Art. 17. — Executarea de lu­crări ori plantaţii pe cursurile apelor sau avînd legătură cu a­­pele, modificarea sau extinde­rea unor astfel de lucrări şi plantaţii ori amplasarea orică­ror construcţii în albiile majore ale cursurilor de apă se pot face in condiţiile legii numai cu a­­cordul organului de gospodări­re a apelor si cu respectarea în­tocmai a condiţiilor stabilite prin acest acord. Art. 18. — Unitățile care ex­ploatează sau au în administra­re construcții hidrotehnice sau plantații de protecție a apelor sunt obligate să asigure intreti­­­nerea și, după caz, repararea acestora. Deteriorarea, sub orice formă a acestor construcții sau planta­ții atrage răspunderea unităţii şi persoanelor vinovate. Art. 19. — Navele fluviale sau maritime, sub orice pavilion, sunt obligate să ia măsurile ne­cesare pentru păstrarea purităţii apelor teritoriale, evitarea po­luării prin scurgeri accidentale sau intenţionate a hidrocarburi­lor, altor substanţe chimice ori toxice, precum şi prin aruncarea oricăror deşeuri de natură să modifice calitatea apei. In scopul prevenirii, depistării şi înlătură­rii poluărilor produse de nave, precum şi pentru constatarea şi sancţionarea eventualelor aba­teri sau neglijenţe, controlul na­velor fluviale sau maritime se face de Inspectoratul Naviga­ţiei Civile şi căpităniile portua­re, cu participarea obligatorie a delegatului organului teritorial de gospodărire a apelor. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor are obligaţia de a realiza, în porturile mari­time şi fluviale, dane speciali­zate pentru preluarea de la na­ve a apelor uzate încărcate cu hidrocarburi iar, împreună cu Ministerul Industriei Chimice şi Petrochimice, de a stabili modul de recuperare a substanţelor u­­tile din acestea. Art. 20 — Încălcarea norme­lor privind gospodărirea şi fo­losirea raţională a apei, protec­ţia şi asigurarea calităţii aces­teia, crearea de noi surse de apă, atrage răspunderea disci­plinară, materială, civilă, con­travenţională sau penală, după caz, a persoanei vinovate. Art. 21 — Normele specifice privind gospodărirea, protecți­ei calitatea apelor, precum și or­ganizarea acestor activități, s stabilesc prin regulament apro­bat prin decret al Consiliului de Stat. Consiliul de Miniștri va supu­ne spre aprobare acest regula­ment în termen de 30 de zile da la publicarea prezentei legi. Art. 22. — Prezenta lege intră in vigoare la 30 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pe data intrării în vigoare a prevederilor prezentei le ori­ce dispoziții contrare aceeora se abrogă. .

Next