România Liberă, septembrie 1989 (Anul 47, nr. 13939-13964)

1989-09-01 / nr. 13939

Pagina a 2-a — 7 septembrie 1989 FAPTE Şl REALIZĂRI IZVORITE PROPUNERILE Şl INIŢIATIVELE CETĂŢENEŞTI Intr-o mică gospodărie, orice idee menită să-i sporească confortul şi funcţionalitatea, să-i pună mai bine în valoare latura estetică, ambianţa plăcută şi personalitatea este bine venită şi îmbrăţişată de membrii familiei ; şi, chiar dacă şansele de realizare nu sînt imediate, toţi se străduiesc şi coalizează ca să o vadă pusă în aplicare. Faptul devine cu atît mai valabil cînd ideea priveşte marea gospodărie a unui cartier şi viaţa întregii colectivităţi de oameni — care dispun de surplus de forţe, posibilităţi şi mijloace — iar viaţa cotidiană o dovedeşte prin noian de exemple şi situaţii, fiecare din acestea adăugind, de la o zi la alta, o nuanţă de mai bine, mai frumos, mai modern. Oamenii s-au obişnuit să gîndească în folosul tuturor, să-şi susţină ideea şi să muncească, fără drămuire de timp sau efort, pentru înfăptuirea ei. Este ceea ce numim în termen lapidar şi consacrat „iniţiative cetăţeneşti“ şi care cuprinde, de fapt şi in fapt, o imensă claviatură problematică — pe cit de largă, complexă şi diversă, pe atît de concret palpabilă şi unanim profitabilă. Acestui concis generic — „iniţiative cetăţeneşti“ — i se datorează şi in sectorul 1 — ca dealtfel în toate celelalte ale Capitalei — foarte numeroasele schimbări, mai mari sau mai mici, dar care, in ansamblul lor, se reflectă cu rezultate benefice în viaţa oamenilor şi a microuniversului lor, în înfăţişarea locurilor in care trăiesc. Să amintim de adevărata metamorfoză urbanistică a uneia din cele mai constant aglomerate zone bucureştene — cea a Pieţei Gării de Nord — a cărei tramă stradală a fost structural modernizată cu zonele verzi aferente şi a cărei fluenţă a circulaţiei a fost radical îmbunătăţită , cu impunătorul edificiu al Institutului Politehnic reîntinerit în toate amănuntele ornamentelor iniţiale ; cu faţadele vechilor clădiri ale Regionalei C.F.R. Bucureşti şi Policlinicii C.F.R. complet refăcute , cu plusul de confort şi ciştig de timp pe care il aduce metroul — acum fiind dată in folosinţă magistrala a III-a Gara de Nord — Piaţa Victoriei — Calea Dorobanţilor şi fiind începute lucrările pregătitoare pentru tronsonul Gara de Nord — Platforma industrială Bucureştii Noi. Sub simplul cuvînt „modernizări“ sunt cuprinse şi lucrările executate intr-un timp record pe două mari şi importante artere bucureştene — bd. Ana Ipătescu şi Calea Victoriei, începînd din bd. Gh. Gheorghiu Dej şi pină in monumentala piaţă, care prinde contur de concepţie unică în peisajul arhitec- tural al metropolei noastre socialiste. Şi, tot la modernizări se înscriu şi înnoirile estetice şi utilitare ale pieţelor Floreasca, Aviaţiei. 7 Noiembrie, Mureş, 16 Februarie. — la unele luind naştere mari unităţi de producţie, ca fabrica de mincare din Piaţa Aviaţiei, la altele efectuîndu-se redistribuiri şi reamplasări comerciale, dictate de servirea mai bună a intereselor cetăţeneşti şi realizate la propunerea locuitorilor din respectivele zone. Şi, venind tot în întîmpinarea intereselor lor şi prinzînd viaţă propunerile cetăţeneşti, s-a schimbat aspectul cartierului Aviaţiei prin amenajări şi creări de zone verzi care dau un plus de frumuseţe şi sănătate, s-au modernizat liniile de tramvai de pe bd. Bucureştii Noi şi şoseaua Chitila, s-au reamenajat în primăvara aceasta cele 112 terenuri de joacă pentru copii asigurindu-se buna funcţionare a aparatelor şi utilajelor pentru agrementul celor mici, s-au refăcut faţadele a zeci şi zeci de imobile iar la nivelul fiecărei circumscripţii electorale au fost întreprinse acţiuni de reparare şi zugrăvire pentru asigurarea unui aspect urbanistic corespunzător, au fost modernizate 28 de magazine, igienizate alte 237 şi 237 supuse lucrărilor curente de bună întreţinere, au fost executate re afaceri rutiere pe şoseaua Chitilei, str. I. Ionescu de la Brad, bd. Mîciurin, str. Dobrogeanu Gherea, str. Almaş, Calea Griviţei, bd. 1 Mai, Piaţa Amzei, bd. Bucureştii Noi, şoseaua Străuleşti, Calea Plevnei. Ar fi greu şi ar cere oricum mult timp de căutat prin hîrtii, ca să poţi şti exact cine şi cînd a făcut o propunere sau alta din adunările cetăţeneşti pe circumscripţiile electorale, în intîlnirile cu deputaţii, în cadrul „Tribunei Democraţiei“ sau al şedinţelor C.D.U.S. — formele democraţiei muncitoreşti revoluţionare cuprinzind o multitudine de posibilităţi de afirmare şi exercitare a drepturilor cetăţeneşti la conducerea treburilor obşteşti. Dar, mai important decit de stabilit cui aparţine paternitatea unei idei este faptul că ea s-a realizat şi că în înfăptuirea ei sunt cuprinse sute şi sute de nume ale oamenilor care s-au regăsit în ea, au muncit pentru ea şi astăzi se bucură de roadele ei. Din nevoia de frumos a ochiului şi dragostea sufletului, din dorinţa de a dărui mediului cu mai mult aur verde şi cadrului de viaţă un plus de sănătate, din munca mînilor care n-au astimpăr nici în orele libere — sau tocmai pentru că orele libere sunt propice pentru asta ! — s-a născut fiecare fir de floare, fiecare pom, fiecare zonă verde dinsector. Ştiţi ce înseamnă in totalitatea lor ? înseamnă 149 700 mp de noi spaţii verzi apărute în această primăvară pe str. Ştirbei Vodă, Liliacului, in pieţele Floreasca şi Băneasa, pe Calea Griviţei pe str. Şcoalei, in zona Gării de Nord. înseamnă 3 798 612 fire de flori plantate pe bd. Aviatorilor, Calea Floreasca, şoseaua Bucureşti — Ploieşti, bd. Aerogării etc. înseamnă plantarea a 45 000 de arbuşti, 5 000 de plante de umbră, 10 000 de trandafiri, 2 670 arbori foioşi, 438 arbori de aliniament, 241 arbori răşinoşi, 1 000 de liane, înseamnă 861 171 mp de spaţii verzi reamenajate pe bd. Aviatorilor, Şoseaua Kiseleff, Calea Dorobanţilor, bd. Mârăşti, bd. Poligrafiei şi numeroase altele. Dar, mai presus de orice, înseamnă mai multă frumuseţe şi sănătate pentru fiecare şi pentru noi toţi. Şi intr-adevăr, acest domeniu este poate unul dintre foarte puţinele in care paternitatea ideii n-o mai revendică nimeni, nici măcar din îndreptăţită vanitate, ci toţi se bucură, cu egală plăcere, de binefacerile ei. In fond, acesta este şi scopul pe care şi l-au însuşit milioane de cetăţeni şi,in virtutea lui, înţeleg să investească şi timp şi muncă, străduindu-se să fie mereu printre cei mai buni dintre cei buni. Aşa cum sunt de pildă, deputaţii Ion Mateescu (circa 30) şi Adrian Ţolea (circa 54), preşedinţii comitetelor de cetăţeni Constantin Ciuneanu (circa 6), Veronica Şandru (circa 23), Familian Sabin (circa 66), Mircea Moldovan (circa 20) şi numeroşi alţii, care s-au distins atît prin antrenarea oamenilor la lucrările de bună gospodărire, cit şi la acţiunile de recuperare a materialelor refolosibile necesare economiei naţionale. — Fireşte, sunt încă multe lucruri perfectibile în satisfacerea cerinţelor şi propunerilor cetăţeneşti, în însăşi relaţia dintre cetăţean şi consiliul popular — ne spune tovarăşa ELENA SPICEAC, vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular al sectorului I si preşedintă a O.D.U.S. — important este să ştim să o facem! Oamenii au căpătat tot mai multă încredere întemeiată pe seriozitatea de acţiune şi tot acesta trebuie să fie argumentul esenţial in continuare. Cu atît mai mult, cu cit, organele locale ale puterii şi administraţiei de stat vor avea un rol tot mai important — aşa cum prevăd Tezele si Proiectul- Directivă pentru Congresul al XIV-lea al P.C.R. şi cum a subliniat in repetate rinduri secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ele trebuie să-şi întărească permanent legăturile cu masele, să asigure participarea activă a acestora la întreaga activitate economico-socială. Transpurându-se in viaţă principiul fundamental al partidului nostru de făurire a socialismului cu poporul şi pentru popor, va căpăta o amploare tot mai mare dialogul cu oamenii muncii, participarea maselor, la conducerea vieţii economico-sociale,se va intensifica activitatea tuturor organizaţiilor şi organismelor democratice înmănuncheate în cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, care exprimă în mod dialectic unitatea în diversitate a întregii noastre societăţi socialiste. Şi exprimă, in fapt, năzuinţa de viaţă şi progres a tuturora. Pro Rădulescu Din experienţa Consiliului popular al sectorului 1 al Capitalei ■p2***3 :.?"v A MUNCI PENTRU ŢARĂ A IUBI TARA A iubi patria înseamnă unica şi suprema şansă de a fi , ca existenţă şi rost, ca împlinire şi destin. Nu întîmplâtor, din vechime, rod al unei ample şi profunde experienţe istorice, alăturăm, în cel mai fericit chip, două idei, două noţiuni, două cuvinte fundamentale : patrie şi mamă. Ne leagă de fiinţa patriei o filiaţie sacră — şi nu putem avea două patrii, aşa cum nu putem avea două mame. Şi dacă totuşi se poate întîmpla nefericirea de a fi orfan de părinţi, nu poţi fi orfan de patrie — oricit ar roti spre tine cîntări sirene amăgitoare de aiurea. Pentru că, niciodată, nu-ţi vei ostoi setea lind apă din pumni străini. Cel ce se rupe de trunchiul nemuritor al patriei-mamă, prin gest dezumanizat, rămîne cel mai nefericit dezmoştenit. Despre astfel de inşi, Eminescu scria : „Dezmoşteniţi sunt acei ce nu mai cred în nimic, dezmoşteniţi sunt acei cetăţeni ai universului întreg, care, neavînd patrie, îşi aleg pe cea mai ieftină din lume : universul , cei care neavînd popor, îşi aleg pe cel mai lesne de avut : omenirea toată“. Românul, adevăratul român, n-a fost niciodată aşa. El işi iubeşte pină la adoraţie patriamamă, pentru care trăieşte, munceşte, luptă şi se jertfeşte, atunci cînd ceva din fiinţa ei se află în primejdie. Urcăm noi, din vechime spre astăzi, îmbărbătîndu-ne, menţinind echilibrul puternic al verticalei, sunetul reverberant al bovinelor, al Podului înalt şi Călugărenilor, scrîşnetul pe os al roţii lui Horea, proclamaţia lui Tudor, vocea clocotitoare a lui Bălcescu, fluierul sfişietor al lui Avram Iancu, strigătul victoriei la Plevna, glasul hotărit al ostaşului rostind „Pe aici nu se trece !“, sirenele luptelor muncitoreşti, tunetul Înnoitor al lui August 1944. Cu o astfel de istorie, patria — remarcăm odată cu Delavrancea — „nu e pămîntul pe care trăim din întîmplare, ci e pămîntul plămădit cu sîngele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri“. Făcind o acoladă peste timp — şi ridicînd totul la puterea înaltei sale clarviziuni, secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, sublinia, in Cuvîntarea la Plenara C.C. al P.C.R. din 27—28 iunie, anul acesta : „întreaga istorie a patriei noastre este rezultatul luptelor grele, cu arma in mină, împotriva dominaţiei străine, pentru progres, libertate şi independenţă, duse de masele populare, de întregul popor, adevăratul făuritor al naţiunii noastre, al progresului economicosocial“. Astăzi, în condiţiile socialismului victorios, dragostea de ţară, patriotismul, se pătrunde de noi şi bogate sensuri, prinde Însuşiri noi — pe măsura timpului istoric pe care-l făurim, a timpului politic la care ne raportăm. A fi azi patriot— subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu — „a-ţi iubi ţara înseamnă a face totul pentru a spori avuţia naţională, proprietatea socialistă, a nu precupeţi nimic pentru înfăptuirea politicii partidului comunist, ce corespunde pe deplin intereselor vitale ale întregii naţiuni". Patria-mamă, patria socialistă de azi, patria comunistă de mîine. Puntea aceasta între ieri şi mîine se construieşte astăzi — zi de zi, ceas de ceas, pătimaş şi tenace. Prin cea mai expresivă, mai elocventă şi mai trainică dovadă a dragostei de patrie — fapta. Pentru prima dată în istorie, socialismul a conferit muncii adevărata ei faţă şi demnitate, in sensul că ea reprezintă factorul principal de manifestare şi afirmare a personalităţii umane, îmbogăţind creator o teză de bază a concepţiei noastre despre lume şi viaţă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu situează, in întreaga sa operă, la loc de cinste, ideea că munca reprezintă spaţiul fundamental de formare şi educare a omului nou, de manifestare concretă a convingerilor sale moral-politice înaintate. Am străbătut şi în acest an jubiliar — anul celei de-a 45-a aniversări a Actului de la 23 August 1944, anul Congresului al XIV-lea al partidului — ţara de la un capăt la altul. Mi-am bucurat privirea cu tulburătorii trandafiri din oraşul dobrogean Negru Vodă — şi mi-am lăsat sufletul să se odihnească în preajma fintînilor şindrilite, cum numai în Voroneţul Bucovinei se pot afla. Am meditat la trecerea timpului in Cetatea de Scaun de la Curtea de Argeş — şi mi-am îngropat mîinile in cel mai curat griu românesc la Satu Mare. Dar nu trebuie să se înţeleagă că despre poezie şi meditaţie este vorba în drumurile mele prin ţară. Pentru că, iată, nu departe de Curtea de Argeş bat necontenit turbinele hidrocentralelor de pe Argeş, scuturînd apele rîului de lumină. Nu departe de Voroneţ se înalţă turnurile industriale ale Botoşanilor şi Sucevei moderne. Nu departe de Satu Mare este supusă, fertil unui proces de nouă civilizaţie socialistă, străvechea Ţară a Oaşului. Şi, în sfirşit — dar nu ultimul capăt posibil de drum — nu departe de sudicul Negru Vodă, respiră, pentru veşnicie, Canalul Dunăre — Marea Neagră. Drumurile reporterului prin ţară sunt prilej de cunoaştere a unor prefaceri semnificative, de intîlnire cu oameni în haine de lucru, frumoşi şi anonimi — în gestul lor diurn de făuritori de ţară. Greu de optat fie şi numai asupra cîtorva dintre ei — şi a-i cuprinde în cel mai potrivit cuvînt care să le exprime fierbintea lor dragoste de ţară. Şi, totuşi, se cuvine un popas. Şi în acest succint popas, gîndul meu se îndreaptă către mineri, cei care sprijină adesea pe umerii lor cerul din adincurile pămîntului, îl revăd astfel pe minerul-şef de brigadă Constantin Popa, de la Lupeni, ale cărui fapte, aduse la lumina zilei şi a conştiinţei naţionale, au fost răsplătite cu înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste. Cu modestie, cu sfială chiar, dar cu mare putere de convingere, îmi mărturiseam vorbind despre spiritul de răspundere, ca trăsătură a patriotismului socialist, revoluţionar : „Ştiţi cit valorează un complex mecanizat cu care lucrez eu şi ortacii mei ? Sute de mii de lei ! Pentru a lucra , cu el şi a-l folosi cu eficienţă îţi trebuie, pe lingă competenţă profesională, o profundă conştiinţă muncitorească, revoluţionară. Conştiinţa noastră izvorăşte tocmai din adîncul respect pe care-l purtăm, deopotrivă, muncii şi patriei muncii libere, demne, societăţii noastre socialiste“. Tot acolo, în Valea Jiului, la Petrila, am cunoscut un alt harnic miner, Ştefan Albu. An de an, el şi brigada lui dau peste plan zeci de mii de tone de cărbune, care vorbesc, fără prea multă muzică, de puterea de angajare, de conştiinţă muncitorească, revoluţionară , de modul în care — alături de numeroşi alţi mineri trudind pentru independenţa energetică a ţării — înţeleg să-şi manifeste dragostea faţă de patrie. In cimpie, în pămîntul înnobilat cu sudoare şi ştiinţă, bat pasul noii revoluţii agrare ţăranii României de azi. Uinul din ei, Ilie Luţu din Scorniceşti, deşi Erou al Muncii Socialiste, subliniază, cu aceeaşi modestie întîlnită şi la miner, că nu „unul“ contează, oricît de valoros, ci „noi toţi, obştea, din moment ce astăzi, prin munca noastră, a tuturor, răsplătită cu cele mai inalte distincţii, suntem cu toţii eroi“. Ca o dovadă de puternic patriotism sună telegrama adresată de aceşti ţărani-eroi tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cu prilejul încheierii recoltării griului : „Cu cele mai profunde sentimente de dragoste fierbinte, de stimă şi nepreţuit respect, cooperatorii, mecanizatorii şi specialiştii din Scorniceşti vă raportează, mult iubite şi stimate tovarăşe secretar general, că au încheiat recoltatul griului de consum, pe întreaga suprafaţă planificată, obţinînd o producţie medie de 12 683 kg la hectar“. Alături de muncitorul miner şi ţăranul cooperator, gîndul meu aşează — spre a completa o triadă specific românească — un intelectual. Un dascăl. Profesorul de limba şi literatura română Ionel Nicolescu din Slatina, care mărturisea reporterului că a sluji patria înseamnă, pentru dascăl, a sădi în Sufletul copiilor, generaţie de generaţie, fiorul sfint al dragostei de ţară, aşa cum trebuie înţeleasă şi dovedită ea astăzi, în acest spirit, dascălilor, tuturor celor care au răspunderi în activitatea de educaţie, le sunt rar şi îndemn, datorie de onoare, cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Plenara din iunie a Comitetului Central al partidului .: „Trebuie să educăm întregul popor, şi în primul rînd tineretul, în spiritul patriotismului revoluţionar, al înaltelor idealuri de dreptate socială şi naţională, al principiilor socialiste şi comuniste !“, în mod firesc, în mod necesar dobîndesc dimensiuni programatice orientările şi indicaţiile cuprinse in cuvintările şi expunerile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în Programul-Directivă şi Tezele pentru Congresul al XIV- lea. Fiecare din aceste momente de referinţă ale climatului de muncă şi creaţie, însufleţind întregul nostru popor, pun în evidenţă spiritul de responsabilitate şi exigenţă cu care ne analizăm rezultatele de pină acum, cu care elaborăm marile deschideri de cuprinzătoare perspectivă ce vizează nu numai finalul acestui cincinal şi mileniu, dar chiar şi un deceniu din mileniul trei. Cutezanţa şi clarviziunea cu care partidul nostru — din.. iniţiativa şi cu decisiva contribuţie a secretarului său general — a elaborat şi promovat cu consecvenţă aceste autentice şi angajante strategii revoluţionare işi au temeiut tormai'orf'i'Brrederea, în inepuizabila:- 'creatoare a ţării şi.a oamennBESSt. „iMi-af ijîgS8BC38Bfîi£hei aceste rinduri — pentru "că ne aflăm în anul unor evenimente deosebite în viaţa poporului şi a partidului, dar şi în anul centenar al Poetului naţional — cu rememorarea cîtorva versuri din cunoscuta poezie eminesciană „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“ : „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ? / Braţele nervoase, arma de tărie / La trecutu-ţi mare, mare viitor !“ Viitor pe care noi, fiecare în parte şi toţi laolaltă — căci aşa cum cerul se odihneşte într-o picătură de rouă, tot aşa patria se oglindeşte în fiecare dintre noi — îl apropiem, zi de zi, ceas de ceas, prin faptele noastre de muncă şi credinţă. Ion Andreiţă «I sâ ne ocrotească, mediul înconjurător trebuie ocrotit Cu siguranţă, cine a trecut prin Ţara de Sus a rămas cu inima la codrii mîndri şi răcoroşi. De altfel, întinderile pădurilor sucevene sint şi cele mai mari din ţară — 450 000 de hectare — judeţul fiind ocupat cu acest aur verde in peste 52 la sută din suprafaţă. De aceea se şi situează pe primul loc în ţară, suprafeţele împădurite cuprinzind cam tot atitea cite există in trei judeţe obişnuite. O altă prioritate : aici sint şi cele mai întinse păduri de răşinoase din România (79 la sută din suprafaţa totală). Se poate spune că judeţul Suceava este patria molidului (21 la sută din întreaga suprafaţă a ţării). Nu întîmplător s-a şi înfiinţat la Cîmpulung Moldovenesc, acum 40 de ani, Staţiunea de cercetare pentru cultura molidului. Ne-am aflat în acest perimetru geografic la puţine zile după desfăşurarea unui simpozion naţional privind pădurile de molid, organizat de Ministerul Silviculturii, Institutul de cercetări şi amenajări silvice, Inspectoratul silvic al judeţului Suceava, staţiunea menţionată, la care au luat parte silvicultori din zece judeţe, printre care Maramureş, Harghita, Mureş, Satu Mare, Neamţ etc. Citeva cuvinte despre realizările curente ale silvicultorilor suceveni. Inspectorul şef al Inspectoratului silvic judeţean, inginerul Vasile Panteliuc, specialist cu o bogată experienţă în domeniu, ne relatează intre altele : „După primul semestru, bilanţul arată astfel : producţie silvică — 112 la sută, export — 128 la sută, investiţii — 154 la sută, beneficii — 100,8 la sută. Cu depăşiri ne înregistrăm şi la împăduriri, culturi în pepiniere, tăieri de îngrijire a pădurilor tinere. Fac precizarea că pădurile noastre au cele mai mari creşteri pe hectar şi pe an. De pildă, media pe ţară este de 5,4 metri cubi masă lemnoasă pe hectar şi pe an, iar la noi este de 7,6 metri cubi. în acest an, am făcut 2 000 de hectare de împăduriri integrale, plus 50 de hectare în terenuri degradate, situate în afara fondului forestier. Am pus la dispoziţia actualilor deţinători de mici suprafeţe de terenuri degradate — consilii populare, unităţi agricole şi alţii — material săditor suficient, am acordat şi acordăm permanent documentaţii şi asistenţă tehnică. Sub acţiunea Legii nr. 2 din 1987, în ocoalele silvice Broşteni, Crucea, Pojoriţa, Suceava şi Rişca nu executăm decit tăieri de îngrijire a pădurilor tinere, igienizăm, accidental, facem lucrări de conservare pe suprafeţele cu arborete exploatabile pentru a preveni declasarea masei lemnoase“. Am amintit de regenerările naturale... „Menţionez că s-au executat împăduriri in mai toate cele 25 de ocoale din structura inspectoratului. Insă, conform noii legi, binevenite, cu prevederi foarte înţelepte, mergem pe linia de a descoperi cit mai puţin solul, promovînd regenerările naturale. Prin urmare, împăduririle artificiale vor scădea. Ministerul Silviculturii a elaborat normative clare în toate direcţiile, privind îngrijirea şi conducerea arboretelor, aplicarea tratamentelor, valorificarea masei lemnoase, amenajarea pădurilor, reconstrucţia ecologică a pădurilor, compoziţia fondului forestier etc. Important este să le aplicăm cu consecvenţă şi discernămînt, să avem grijă de acest vital plămin al Terrei, de această inestimabilă bogăţie. Ce ne puteţi spune despre sănătatea pădurilor sucevene, despre factorii ecologici ? „S-a sesizat şi pe cuprinsul judeţului Suceava, în anumite zone, fenomenul de uscare a bradului. In ultimii doitrei ani, acest fenomen parcă s-a mai oprit. S-au făcut studii, cercetări, s-au stabilit şi cauze, care ţin de puritatea atmosferei. Se ştie că frunzele de foioase se regenerează in fiecare primăvară, or, răşinoasele reţin substanţele nocive de la un an la altul şi atunci se degenerează. Eforturile de stăvilire a acestui fenomen trebuie să fie — obligatoriu— colective, adică la nivel european“. Care este perspectiva pădurilor sucevene ? „Ne străduim să menţinem actuala suprafaţă. De altminteri, toate scoaterile le facem numai prin compensarea în alte terenuri. Avem încă arborete rărite, cele mai numeroase fiind determinate de doboriturile de vint. Molidul, cu rădăcini superficiale, orizontal ramificate, este foarte afectat. Cercetările efectuate de Staţiunea de la Cimpulung Moldovenesc, experienţa noastră, ne oferă citeva soluţii. Trebuie să stăvilim curenţii tot prin împăduriri şi amenajări silvice specifice. Se cunoaşte, de pildă, că o pădure reduce viteza vintului cu aproape 60 la sută. Cit priveşte importanţa pădurilor, sunt multe de spus“. Aţi putea să enumeraţi succint citeva din binefacerile „aurului verde“ ? „Aş începe cu cel mai important efect. Un hectar de pădure emană circa 9 tone de oxigen în 24 de ore. Pădurea este principalul — parcă, şi cuvintul principal este prea puţin cuprinzător din punct de vedere semantic — factor de menţinere * a echilibrului ecologic. După funcţiile lor multiple, pădurile sunt de grupa I — de protecţie a aerului, solului, apei etc., de grupa a II-a — de producţie şi protecţie. Potrivit noii legi, în anii 1988—1989, am revizuit amenajamentele silvice în 17 ocoale, ceea ce nu s-a făcut în istoria silviculturii. Şi acţiunea o vom încheia in anul viitor. De regulă, asemenea revizii se fac din zece în zece ani. Ne străduim ca suprafeţele pădurilor din grupa I să crească de la 16 la 34 la sută“. Nominalizaţi câteva ocoale silvice cu realizări meritorii, constante de-a lungul anilor. „Sunt mereu în prima linie ocoalele silvice Marginea, Putna, Vama, Solea, Falcău, Fălticeni. Mălini, coordonate de inginerii Aurel Burciu, Dorin Buranciuc, Gheorghe Nichiforel, Doru Orheianu, Gheorghe Negură şi alţii. Avem în judeţ oameni care continuă meseria de silvicultor din familiile lor, ceea ce constituie după părerea mea un atu în plus în cunoaşterea profesiei“.Aflăm că şi în familiile inginerilor Vasile Panteliuc şi Gheorghe Pîslaru — inspector şef şi, respectiv, inspector şef adjunct — există astfel de solide tradiţii, păstrate de la bunici şi străbunici. Dar ce om al Bucovinei nu vibrează la frumuseţea pădurilor dintre munţi şi orscine ?). Profesie care presupune nu numai o bună specializare, ci şi o neistovită dragoste pentru pădure, pentru tot ceea ce adăposteşte universul ei. Vasile Iancu DNOLTAREA SI PROTEJAREA PĂDURILOR DIN TARA DE SEMNIFICAŢII Ritmurile înalte ale dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, avintul competitiv impus de exigenţele mondiale determină ca volumul cunoştinţelor necesare producţiei, aflată in plin proces de perfecţionare şi modernizare, să crească de la an la an. Prin urmare, tinerilor studioşi de astăzi, oamenilor muncii de mîine, li se cere să aibă capacitatea şi antrenamentul necesare reînnoirii continue a cunoştinţelor, permanentei racordări la cuceririle ştiinţei. De aici şi sarcina expresă a învăţământului de a cultiva de timpuriu la elevi şi studenţi pasiunea performanţei, a permanentei lor perfecţionări pentru menţinerea competenţei, prin dezvoltarea capacităţilor de învăţare, de stimulare a gîndirii şi îndrăznelii creatoare, a dorinţei de producere, promovare şi sprijinire a noului. Climatul de muncă şi dăruire in care inteligenţa, puterea de concentrare si talentul încununează efortul de cunoaştere aprofundată a materiei studiate constituie baza succeselor de prestigiu ale elevilor noştri la Olimpiadele internationale, întrecerea in amfiteatrele ştiinţei, efortul nobil de intelegere şi cooperare intre toti tinerii lumii legitimează marele adevăr că principala forţă a poporului înseamnă si trebuie să însemne forţa constructivă a cunoaşterii, forţa generatoare de umanism şi civilizaţie a învăţămîntului, ştiinţei şi culturii. Crescuţi şi educaţi în anii de adinei prefaceri revoluţionare de după Congresul al IX-lea al partidului, ani in care li s-au creat condiţii mereu mai bune de afirmare, prin dezvoltarea fără precedent a Întregii vieţi economicosociale şi culturale a ţării, punîndu-li-se la dispoziţie noi şcoli şi facultăţi, ateliere şi laboratoare, săli şi terenuri de sport, tinerii ţării pot deveni, au posibilitatea să devină, adevăraţii oameni ai unui viitor luminos, harnici şi, cutezători, cinstiţi şi demni, formaţi la şcoala vieţii active, rodnice, gata oricind de a răspunde prin fapte înaltelor exigenţe ale contemporaneităţii. Tradiţia Olimpiadelor internaţionale reprezintă o formă de întrecere tinerească în domeniul disciplinelor fundamentale (matematică, fizică, chimie) in care cei mai buni elevi, valori ale sistemului de învăţămint din ţările participante, se măsoară în capacităţi creatoare, originalitate, putere de sinteză şi pătrundere a obiectului de concurs. Sunt bine cunoscute succesele tinerilor noştri din anul trecut şi de anul acesta — în R.F. Germania la cea de a 30-a ediţie întreceri din amfiteatrele ştiinţei a Olimpiadei de matematică, de pildă, România s-a clasat pe locul al II-lea între 50 de naţiuni participante , situîndu-se de fiecare dată în primele rinduri ale întrecerii la toate disciplinele de concurs. Reuşitele elevilor sunt în aceeaşi măsură şi reuşitele profesorilor care îi pregătesc, ale părinţilor, care le oferă cadrul optim şi îndemnul lăuntric de a se realiza, dar, mai ales, ale şcolii noastre de matematică, fizică, chimie, ale învăţămintului in general care, situîndu-se la înălţimea cerinţelor dezvoltării economiei, ştiinţei, tehnicii, culturii, oferă posibilitatea formării cadrelor în şcoli de pe întreg cuprinsul ţării, pretutindeni unde, cu iubire de învăţătură şi dorinţă de afirmare, tinerii îşi dedică obiectelor îndrăgite timpul formării lor. Însuşirea disciplinelor fundamentale este puternic stimulată şi de concursurile şcolare naţionale la care participă peste un milion şi jumătate de elevi, cadru emulativ pentru încurajarea celor mai buni ce manifestă deprinderi practice, aptitudini şi preocupări deosebite faţă de una sau alta din materiile principale de învăţământ sau faţă de meseria aleasă. Se asigură astfel pregătirea şi formarea multilaterală a tinerilor pentru viaţă, pentru o activitate utilă societăţii, capabili să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii rolul şi îndatoririle ce le revin în diversele domenii de activitate. Accesul larg — prin aplicarea conceptului novator al integrării învăţămintului , cu cercetarea şi producţia — la cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, la cele mai moderne tehnologii ale marilor întreprinderi unde işi efectuează practica, prezenţa tinerilor în laboratoare şi bibliotecile de specialitate, munca formativă in ateliere şi secţii uzinale demonstrează concepţia ştiinţific fundamentată a învăţămîntului nostru. In aceste condiţii şcoala este chemată nu numai să transmită cunoştinţe ci să formeze şi caractere, să contureze personalitatea tinerilor, să le descopere vocaţiile, talentele şi să le cultive. Şi în această ordine de idei să amintim activităţile patriotice,, acţiuni menite să cultive spiritul economic, gospodăresc unde tinerii învaţă să respecte munca părinţilor lor, să preţuiască şi să păstreze bunurile şcolii, avutul obştesc, să ştie că nimic nu se face fără efort susţinut, să respecte şi să ocrotească natura, să aibă atitudine civilizată în comportări şi deprinderi, îndrumaţi îndeaproape de şcoală şi familie, de organizaţia revoluţionară a tineretului, efortul moderator trebuie să aibă ca rezultat împlinirea armonioasă a unei personalităţi cu înalte atribute morale pe măsura idealurilor societăţii noastre de viaţă şi civilizaţie. Această latură întregeşte imaginea calităţii invăţămîntului nostru modern care este atestată ca atare şi de prestigioasele distincţii internaţionale ale reprezentanţilor săi. Coman Şova ,România liberă.