România literară, aprilie-iunie 1983 (Anul 16, nr. 14-26)

1983-04-07 / nr. 14

SZEDERJESI ANDRÁS Vint de primăvara Scrierea şi vorbirea elevilor .FAPTUL că o revistă de presti­­giul „României literare“ acor­dă un spaţiu atît de larg prezentării unor consul­taţii şi opinii cu privire la predarea limbii şi li­teraturii române în şcoală dovedeşte locul impor­tant pe care îl ocupă această problemă în concep­ţia conducerii revistei şi a unor scriitori de pres­tigiu. Ne sunt de un real folos la clasă analizele unor opere de bază ale literaturii române făcute de pro­fesorii Constantin Popovici şi Ştefan Năstăsescu, iar opiniile profesorilor George Şovu şi Nicolae Vulpe, inspectori de limba şi literatura română la Inspectoratul şcolar al municipiului Bucureşti, in­titulate „Elevii şi limba română“, care includ, de­sigur, o experienţă mult mai bogată decât a unui cadru didactic care predă într-o singură şcoală, au constituit adevărate obiective de lucru pentru mulţi profesori de specialitate în munca lor ane­voioasă de formare a unei gîndiri, scrieri şi ex­primări corecte tuturor elevilor cărora le predau. Fiindcă ni se pare de o mare importanţă ideea strădaniei colective pentru formarea unui om mo­dern, instruit şi educat, care să stăpînească temei­nic tainele tehnicii contemporane, dar care să aibă, in acelaşi timp, şi principalele deprinderi ale unui tînăr cultivat, care includ, fireşte, ca primă condi­ţie şi stăpînirea corectă, bogată şi nuanţată a limbii materne. Problema în discuţie devine cu atît mai importantă cu cît, în actuala etapă, există tendinţa unei şablonizări a exprimării, a limitării vorbirii la anumite expresii uzuale, stereotipe şi, de ce să n-o spunem, uneori vulgare. în şcoli se vorbeşte adesea despre frontul comun împotriva greşelilor tipice, din scrierea şi vorbirea elevilor, deziderat ideal, acceptat unanim în mod teoretic, dar foarte rar pus în practică. Ce înţelegem prin acest front comun ? Anume, aceea că, începînd de la grădiniţă, continuînd cu învăţătorii şi profesorii de toate specialităţile, chiar cu maiştrii şi inginerii care se ocupă de practica productivă, să veghem, în primul rînd, asupra ex­primării noastre, ca model de urmat pentru elevi, şi, în al doilea rînd, asupra felului cum aceştia vorbesc şi scriu. E de cea mai mare­ importanţă cerinţa să se vorbească elevat, nuanţat şi plăcut, să fie folosiţi termeni culţi, noi, să se manifeste preocuparea pentru popularizarea unor opere lite­rare, pentru întrebuinţarea ca model a unor texte de aleasă sensibilitate şi distinsă exprimare litera­ră. Nu toţi putem vorbi ca M. Eminescu, L. Blaga, T. Arghezi, N. Stănescu, nu toţi, construim fraze ca M. Sadoveanu, N. Bălcescu, A. Russo, M. Preda sau C. Ţoiu. Dar a explica de ce un vers sau o frază a acestora e frumoasă ne e mai la îndemînă. Modelele de exprimare au un rol covîrşitor în for­marea vorbirii copiilor la vîrstă fragedă. De ace­eaşi importanţă ni se pare a fi educarea încă de la această vîrstă a dragostei pentru literatură. Ori­­cît de priceput ar fi un dascăl, oricît de multă stăruinţă ar depune el, nu va reuşi să realizeze atît cît fac aceşti apostoli ai limbii şi literaturii române — care sînt scriitorii. Un mare scriitor e o personalitate distinctă, o enciclopedie literară, care a inclus in cultura şi experienţa sa o bogată lec­tură, aproape tot ce a fost mai valoros de la înce­puturi şi pînă la el, e — în acelaşi timp — un creator, fiindcă acesta include un cumul de expe­rienţă de o viaţă, lectura şi truda lui, filtrate într-un mod personal şi redate creator. Ţ“\E LA această înţelegere consi­­^-''derăm că trebuie să pornească acel front comun împotriva greşelilor tipice din scrierea şi exprimarea elevilor. Practic, încă de la intrarea în şcoală, directorul, profesorii de română, trebuie să vegheze ca tot ceea ce înseamnă agitaţie vizuală, lozincă, panou, articol la gazeta de perete să fie corect scris, să fie ales dintre textele repre­zentative, să aibă o ţinută grafică potrivită, să respecte regulile de punctuaţie. Dialogurile dintre profesori, convorbirile cadre­lor didactice cu elevii să fie întotdeauna suprave­gheate cu atenţie, atit în şcoală, cît şi în celelalte împrejurări. Nu avem un fel de a ne exprima la catedră şi altul în excursie, nu suntem­ profesori numai la şcoală şi un cetăţean oarecare pe stradă, sîntem Dascălul în oricare împrejurare, de cînd am păşit pentru prima dată într-o sală de clasă, pînă la adînci bătrîneţe. Trebuie să arătăm că la orice obiect şi oricînd se poate forma o exprimare şi scriere corectă. Multă vreme ne-am delectat cu o culegere literară „Lecturi geografice“, apărută la Editura „Albatros“ şi ne-am întrebat cîţi dintre profesorii de specialitate folosesc aceste texte în predarea geografiei patriei. Nu mai vorbim de vo­lumele de călătorii şi de cărţile care apar în Edi­tura de sport şi turism. La fizică, la chimie, la biologie, sunt numeroase cărţi de ştiinţă populariza­tă, sunt numeroase vieţi romanţate ale marilor sa­vanţi români şi străini, ale unor temerari, inventa­tori, muzicieni, pictori etc., volume în acelaşi timp instructive şi educative. Chiar la matematică, la fizică, la chimie, în enunţarea unor probleme tre­buie să fim atenţi la forma îngrijită a exprimării. Nu mai vorbim de orele de gramatică unde există tendinţa să se aleagă exemple de minimă rezis­tenţă în detrimentul celor clasice, din autori cu­noscuţi sau studiate de elevi la clase. Nu numai profesorii de română, ci toţi oamenii şcolii trebuie să se încadreze în acest front comun împotriva greşelilor tipice. Am întîlnit într-o şcoală din apropierea Capitalei o frumoasă tradiţie : trimestrial, se organiza aici, prin strădania unei profesoare inimoase, cîte o în­­tîlnire cu 2—3 scriitori dintre cei mai reprezenta­tivi. Evenimentul în sine e de o mare forţă educa­tivă, dar pe noi ne-a impresionat, în aceeaşi mă­sură, felul cum e pregătită această întîlnire şi ceea ce urmează după ea. E vorba, adică, de un album, de fapt de mai multe, fiindcă, de-a lungul anilor, acestea s-au completat şi le-au urmat altele. Scrii­torii care au vizitat şcoala au scris acolo impresii de la întîlnire, elevii au copiat poezii, texte în proză şi date critice, au lipit fotografii şi alte ima­gini de la întîlnirea respectivă sau din viaţa auto­rului îndrăgit, alături de care cei mai pricepuţi pionieri au ilustrat textele amintite. E o carte de literatură unică prin frumuseţea şi ineditul ei. In altă parte, în cabinetul de limba şi literatura română, am găsit un dulap mare, pe frontispiciul căruia scria cu litere aurite : „Fiecare elev dăru­ieşte o carte“. Deşi biblioteca şcolii respective avea peste opt mii de volume, profesorul de română considera că ele nu sunt suficiente în comparaţie cu dragostea de literatură a elevilor săi. Dar in­tenţia lui avea un substrat mult mai adînc, anume acela că, prin donaţia elevilor, îşi procura în nu­măr suficient toate cărţile de literatură necesare la clasă, măcar cîte un exemplar pentru fiecare elev, adică acel minimum de bibliografie obligatorie, pe care le folosea cu eficienţă atunci cînd preda un autor studiat la clasă. Un alt profesor de liceu i-a obişnuit pe elevii săi să decupeze din „România literară“ şi din „Lucea­fărul“ articolele critice despre operele studiate, precum şi fotografii sub genericul : „O istorie în imagini a literaturii române contemporane“, alcă­tuind nişte colecţii de o mare importanţă pentru predarea literaturii române şi obişnuindu-i totodată pe elevi să citească în mod curent şi atent aceste reviste şi alte­­publicaţii culturale din ţară. Există şi obiceiul de a colecţiona citate celebre, texte literare tematice, fragmente cu conţinut edu­cativ pentru orele de dirigenţie şi altele. Sunt colective profesorale care dezbat periodic problemele exprimării corecte a elevilor. Nu cre­dem că acestea ar fi excepţii. Nu bănuim că nu ar exista în mintea fiecărui educator ideea frontului comun împotriva greşelilor tipice din scrierea şi vorbirea elevilor. Dar de aici şi pînă la a genera unirea tuturor intelectualilor ţării pentru cultiva­rea şi folosirea unei limbi literare cît mai corecte e încă un spaţiu larg de străbătut. Prof. Ion C. Ştefan Prof. Domniţa Ştefan - ---------------------------------------------------------------------- Pentru naţionalităţile conlocuitoare din România Acces neîngrădit la ştiinţă şi învăţâmint ■ In ţara noastră, din cele 29 244 unităţi şcolare existente, 3 517 funcţionează în limba de predare a naţionalităţilor conlocuitoare, în care sunt cuprinşi aproape 350 000 de elevi. ■ ÎN LIMBA DE PREDARE MAGHIARĂ func­ţionează în anul şcolar 1982—1983 ; în învăţă­­mîntul preşcolar — 1 074 unităţi şi secţii, cu 56 510 copii şi 2 167 cadre didactice ; în învă­­ţămîntul primar şi gimnazial - 1 307 unităţi şi secţii, cu 183 154 elevi şi 9 572 cadre didacti­ce ; în învăţămîntul liceal — 373 unităţi şi sec­ţii, cu 47 620 elevi şi 1 637 cadre didactice ; în învăţămîntul profesional — 5 unităţi şi secţii, cu 556 elevi. ■ IN LIMBA DE PREDARE GERMANA func­ţionează : în învăţămîntul preşcolar - 279 uni­tăţi şi secţii, cu 12 543 copii şi 431 cadre di­dactice ; în învăţămîntul primar şi gimnazial — 324 unităţi şi secţii, cu 30 454 elevi şi 1 567 cadre didactice ; în învăţămîntul liceal — 65 unităţi şi secţii, cu 6 444 elevi şi 199 cadre didactice. ■ Studenţii proveniţi din rîndul naţionalită­ţilor conlocuitoare se ridică la 12 733 din tota­lul de 173 941 cîţi se pregătesc astăzi în Ro­­mânia. Dintre aceştia, 8 900 studenţi sunt de naţionalitate maghiară, iar 2 095 sunt de naţi­onalitate germană. ■ în anul şcolar 1981-1982 s-au editat 838 titluri de manuale şcolare, din care 188 în lim­bile naţionalităţilor conlocuitoare. Largi posibilităţi de cultură şi educaţie ■ In limbile naţionalităţilor conlocuitoare apar 53 DE PUBLICAŢII, cu un tiraj total anu­al de 133 426 538 exemplare. Pentru cititorii de limbă maghiară apare un număr de 33 publi­caţii, într-un tiraj anual total de aproape 85 milioane exemplare, iar pentru cei de limbă germană —­7 publicaţii, într-un tiraj anual to­tal de peste 19 milioane exemplare. D­in ţara noastră funcţionează 14 TEATRE ŞI SECŢII DE TEATRU în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, care susţin anual 3 272 specta­cole, vizionate de PESTE 1 000 000 SPECTA­­TORI. Dintre acestea, în limba maghiară func­ţionează 10 teatre, care în anul 1982 au pre­zentat aproape 2 500 spectacole, vizionate de 954 607 spectatori, iar în limba germană func­ţionează 3 teatre, care anul trecut au prezentat 471 spectacole, vizionate de 125 440 specta­tori. ■ Anual, în România se editează 293 de ti­tluri de cărţi, cu un tiraj de 2 263 000 exemplare în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. ■ Numărul orelor-program realizate anul trecut în limba maghiară, la emisiunile de ra­dio şi televiziune, a fost de 2 528, iar în limba germană — de 781. ■ La ultima ediţie a Festivalului naţional „Cîntarea României" au participat 9 157 for­maţii artistice ale naţionalităţilor conlocuitoa­re, cuprinzînd 232 686 membri. __________| ■ Vrem o literatură care să exprime mai ac­tiv viaţa şi munca poporului nostru, a construc­torilor socialismului, indiferent în ce limbă se scrie aceasta. Ea trebuie să exprime munca unită a constructorilor socialismului din Ro­mânia, a poporului nostru muncitor, unit sub conducerea Partidului Comunist Român pentru a asigura mersul ferm înainte al României spre o civilizaţie tot mai avansată. De o ase­menea literatură, de o asemenea artă avem nevoie — şi trebuie să acţionăm cu toată fer­mitatea în direcţia aceasta. NICOLAE CEAUŞESCU (Din Cuvîntarea la Şedinţa comună a consiliilor oamenilor muncii de naţio­nalitate maghiară şi germană) România literară 3

Next