România literară, iulie-septembrie 2003 (Anul 36, nr. 26-38)
2003-09-17 / nr. 37
Ziua 02 Luna 10 Anul 2001 [ștampilă:] Primăria Municipiului București Cabinet secretar Nr. 2442/6 Anul 2001 Luna 10 Ziua 03 Către Consiliul General al Primăriei Capitalei 31 Vă rugăm să aprobaţi mutarea statuii Ion Luca Caragiale de pe actualul amplasament din strada Maria Rosetti (unde a fost amplasată în anul 1995 cu caracter provizoriu până la găsirea unui alt amplasament) în spaţiul din faţa Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”. Dorim ca această amplasare să se realizeze până la data de 15 octombrie 2001, statuia lui Ion Luca Caragiale urmând să fie vernisată cu prilejul deschiderii Festivalului de Teatru „Ion Luca Caragiale” şi a împlinirii a 150 de ani de la naşterea scriitorului. Sperăm că demersul nostru va găsi ecou în rezolvarea acestei probleme. Cu deosebită stimă, (ss) Dinu Săram Directorul General al Teatrului Naţional Bucureşti 4. Municipiul Bucureşti Primăria Sectorului 2 D. U. G. T. Nr. 30760 şi 30734/28.06. 2002 [ştampilă:] Consiliul General al Municipiului Bucureşti Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic Nr. 789 Anul 2002 Luna 07 Ziua 09 Către Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic Piaţa Alexandru Lahovari nr. 7, sector 1 Urmare adreselor dvs. nr. 30760 şi 30734/2002, referitoare la demolarea monumentului „I.L. Caragiale” din str. C.A. Rosetti nr. 4, sector 2, vă comunicăm că Primăria Sectorului 2 nu a eliberat autorizaţie de desfiinţare a statuii. Profităm de această ocazie, pentru buna desfăşurare a activităţii noastre şi a cunoaşterii monumentelor istorice şi de arhitectură, să vă adresăm rugămintea de a ne pune la dispoziţie lista acestora. Cu mulţumiri, Primar, (ss) Neculai Onţanu Director, Arh. (ss) Bogdan Pârvanu 5. Primăria Municipiului Bucureşti Direcţia Generală de Inspecţie şi Control General Vizat Director General, (ss) Gheorghe Dobre Notă de informare privind mutarea statuii lui I.L. Caragiale din strada Maria Rosetti în fata Teatrului National La controlul efectuat în data de 18. 06. 2002, ora 1510 în parcul Maria Rosetti, s-a constatat lipsa statuii lui I.L. Caragiale. Pe fostul amplasament, la data efectuării controlului era doar soclul statuii, având dimensiuni în plan de aproximativ lm x lm, cu înălțimea de aproximativ 1, placat cu plăci de granit. Statuia a fost reamplasată pe spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional Bucureşti, pe un alt soclu din beton armat, cu dimensiunile de aproximativ 1,80 m x 1,80 m, înălţimea de aproximativ 0,30 m. Lucrătorii ADP Sector 2 efectuau reamenajarea părţii superioare a soclului din parcul Maria Rosetti, transformîndu-l în jardinieră cu flori. Şeful punctului de lucru ADP Sector 2, domnul Cioabă, ne-a declarat că acţiunea de demontare, transport şi reamplasare a statuii este coordonată de Teatrul Naţional Bucureşti (domnul Inginer Şef Ciolac). La ora 1545 pe soclul construit pe spaţiul verde aflat în faţa Teatrului Naţional Bucureşti, statuia era deja montată, lucrarea fiind finalizată. O echipă formată din 5 angajaţi ai Teatrului Naţional Bucureşti îndepărta deşeurile rezultate în urma turnării soclului. Din cele relatate de un angajat al Teatrului Naţional Bucureşti, domnul Inginer Şef Ciolac supraveghea executarea lucrărilor. „ In momentul în care am încercat să avem o discuţie cu dânsul, acesta nu şi-a declinat identitatea şi a plecat de la punctul de lucru. Menţionăm că la solicitarea reprezentanţilor Primăriei Municipiului Bucureşti nu au fost prezentate documentele care au stat la baza efectuării acestei lucrări. Inspector specialitate, ing. (ss) Drăghiţa Ardeleanu Inspector specialitate, ing. (ss) Doni Cojocaru A. S N NUMĂRUL 35 de pe anul curent al “României literare”, la rubrica Scrisori către editorialist, deţinută de însuşi directorl revistei, criticul N. Manolescu, profesorul D. Stânescu, stabilit în Belgia, lucrând la o universitate din Bruxelles, face unele observaţii asupra articolului publicat în nr. 28 al “R. L.” despre Alexandru Ivasiuc, semnat de Alex. Ștefânescu, articol de altfel lăudat, căruia însă i se aduc unele completări... în primul rând, o notă bună, dacă mai era nevoie, directorului “României literare” pentru obiectivitatea sa, stânjenită, probabil, având în vedere simpatia deosebită ce i-o purta pe vremuri autorului strălucit al Racului, ca şi al celorlalte romane, ideatice, într-o proză autohtonă atrasă mai mult de pitoresc. Totuşi, distinsul profesor român din Belgia, domnul D. Sta nin replică nescu, prieten din studenţie cu Ivasiuc, dă, în nr. 35 din 2 septembrie a.c. al revistei o lovitură grea memoriei scriitorului, pe care cititorii nu se ştie cum o vor suporta... Despre unii prozatori sau poeţi, chiar dintre cei mari, cititorul ştie că ei pâcătuiau ori pot păcătui de excese bahice. Să fii însă un beţivan, n-ar fi atât de grav... Lucru privit chiar cu un fel de înţelegere ori simpatie. Dar publicul, care nu admite să fie exclusă morala din viaţă ca şi din literatură, reacţionează cu asprime la fapte reprobabile. Cum ar fi, de pildă, într-un regim totalitar, să fii închis din motive politice, iar apoi, eliberat, să devii numaidecât slujbaş la ambasada inamică america- o anexă nu, sau director în cinematografie, redactor-şef etc., după cum scrie domnul Stânescu, aducând de la Bruxelles aceste acuze - deşi admiră inteligenţa extraordinară a învinuitului, fost coleg de studii. Pentru un fantast, recunoscut, în continuă ebuliţie, ca Ivasiuc, mare producător de idei, poţi fi oarecum înţelegător... Că el se dădea nepot al contelui maghiar de Tisza, treacă meargă. Mitomania nu s-a născut la Bucureşti. Bine direcţionată, ea poate da totdeauna opere notabile. Şi, la urma urmei, dacă ai devenit pe chestia asta mare scriitor, contele respectiv, în groapa sa ilustră, sunt sigur ca surâde încântat faţă de o asemenea performanţă, indiferent că... Pe scurt, pentru un artist, nu contează realitatea; contează ce faci din ea ori cu ea. Dacă un mare prozator, un mare poet a fost un mincinos şi un escroc la viaţa lui, un hoţ şi un nelegiuit ca Franşois Villon sau un vânzător de sclavi şi altele ca Rimbaud, perversul, să-i dăm afară, cu geniul lor cu tot, să-i scoatem din literatură?... Dacă autorul englez cutare a fost agent dublu în epoca lui, informator şi faţă de unii şi faţă de alţii, sâ-i trântim în nas poarta de acces în republica năstruşnică a literelor? Bineînţeles, faptele fiind de mult consumate, istoricul închide aici un ochi... Oameni suntem.... Şi, în definitiv, progresul uman, precum şi marea cultura universala nu se pot înfăptui numai cu virtuoşi mărunţi şi cu bigoţi. Două scene cu Ivasiuc îmi vin acum în minte... Una cum, într-o zi, mi-a spus din senin că nu mi-ar fi stricat să fi făcut şi eu închisoare, ceea ce m-a pus pe gânduri... A doua, când a apărut o carte de-a mea şi când, după succesul avut, Ivasiuc s-a apropiat de mine şi mi-a zis, cuvânt cu cuvânt: Costi, de câte ori vorbeam cu tine, mi-era parcă ruşine; dar acum, după ce ţi-a apărut Galeria, putem să ne considerăm egali! Şi m-a bâtut pe umăr. Un fantast în veşnica ebuliţie. Nu o spun ca sâ-i dau apă la moara intransigentului domn din Bruxelles. De aşa ceva ia act istoria literară... Povestindu-i scena, pe vremuri, ca unui bun amic, Gabi Dimisianu ridicase uluit din sprâncene. Singurul martor al acestei întâmplări bizare. Constantin Țoiu nr. 37 / 17 - 23 septembrie 2003 --------------------------------România literară 21 * Încredinţînd tiparului textele de mai sus, consider că valoarea lor documentară îşi asociază una de ordin literar, prin elocvenţa cu care vorbesc despre destinul lui Caragiale în posteritate. Ceea ce uimeşte, seduce şi încîntă este darul unic al scriitorului de a şterge graniţa dintre ficţiune şi realitate, inspirînd iniţiative, patronând înfăptuiri şi îmbogăţindu-şi propria operâ cu noi pagini cuceritoare. Că viaţa imită literatura se ştie de multă vreme, că o poate imita atît de strict râmîne totuşi un miracol. întregul set de documente se va afla în curînd sub ochii publicului în expoziţia permanentă a Muzeului Teatrului Naţional din Bucureşti, prin decizia oportună şi lăudabilă a directorului său general. Mulţumesc pentru posibilitatea ce mi s-a oferit de a consulta dosarul în premieră. Ştefan Cazimir ” Lacună în text. (Şt. C.) 21 De fapt, la jumătatea secolului. (Șt. C.) Denumirea exactă: Consiliul General al Municipiului București. (Șt. C.) V' V6 V*: Y’ 'tSr !*//./. Âr'X «n O* n 7 «ct i.eycijssa roi?. [«* COT-O-*! ]:j 9t .7£ C2 O-W O I»FAT»JVn*r^t'l REGISTRATURA. T£A7 RULUI NAȚIONAL LI..CARAGIALE Mi iw»s..JH8___.________ .....ArAiiLtâL. -tf- Kk C'AB.'Nr i .sStRETAR CONSILIUI GENERAL AL PRIMĂRIEI CAPITALEI Vă miftAii SA aprobaţi mutarea statuii Ion Luca Caragial de pe actualul amplasament din strada Maria Rosetti (unde a fost amplasată In anu! 19dă cu caracter provizoriu până la găsirea unui alt amplasament) In spaţiul din faţa Teatrului Naţional *I.L. Caragiale*. Dorim ca această amplasare să se realizase până la data de 15 octombrie 2001, statuia lui Ion Luca Caragiale urmând să fie vernisată cu prilejul deschiderii Festivalului de Teatru "Ion Luca Caragiale" şi a împlinirii a 150 mitm ani de la naşterea soiitorului. Sperăm ca demersul nostru va găsi ecou în rezolvarea acestei probleme. Cu deosebită stimă, DINU SA1 Directorul General al Teatrului Naţional Bucureşti