România, septembrie 1938 (Anul 1, nr. 107-121)

1938-09-16 / nr. 107

I MONARHUL EDUCATOR In curând începe un nou an universitar. Acest an nou deschide o epocă nouă în viaţa tineretu­lui nostru. Să nu uităm, că iubirea alegelui în­tâmpină, ca soarele, elita tineretului româ­nesc, oferindu-i-se ca un mare principiu de educaţie. Nimeni, niciun pedagog, niciun sistem de educaţie, nu pot înfăp­tui creşterea morală şi fizică a generaţiilor, mai cu spor şi mai cu voie bună decât Monarhul, care îşi iubeşte ţara şi poporul. Cei mai buni pedagogi în istoria naţiunilor au fost monarhii. Răsună în amintirea mea cu­vintele Regelui Carol, cuvinte ce pare că le aud ieri şi direct în faţă, rostite de Suveranul nostru acum vreo patru ani cu prilejul serbărilor de la Sarmisegetuza: „Venind aici azi şi văzând a­­vântul manifestat de tineretul a­­cesta universitar, alături de opera constructivă, pe care am avut prilejul să o constat zilele trecu­te la echipele studenţeşti de pro­pagandă ale Fundaţiilor Regale. Mi se umple sufletul de bucurie şi de încredere deplină in viitor. Căci rolul studenţimii române este un rol de construcţie, un rol de întărire naţională, întărire care trebue făcută nu prin vor­be, ci prin munca de fiecare cli­pă, din munca conştientă, din munca constructivă”. Din 1930, de când s’a înscău­nat pe tronul de Domnie al Ţării Româneşti, Regele nostru n’a scă­pat niciodată ocazia, ca oride­­câte ori s’a întâlnit cu studenţi­mea română, să-i vorbiască de munca conştientă, de vorba pu­ţină, de treaba constructivă. Şi astfel, sufletul Monarhului ro­mân, în faţa avântului de muncă al tineretului nostru universitar, se umple de bucurie şi de încre­dere pentru viitor. Aceasta este suprema satisfacţie a Regelui, pe care i-o dă tineretul nostru. Şi tocmai bucuria din sufletul Re­gelui dovedeşte, că tineretul muncitor este la înălţimea aştep­tărilor Auguste. Să constatăm şi noi, cu aceiaş bucurie în suflet şi cu aceiaş în­credere în viitor, că Regele no­stru — în deosebire de foarte mulţi regi, cari plutesc, ca fan­tomele, nevăzuţi deasupra na­ţiunii — a devenit educatorul su­veran al generaţiei universitare, şi a devenit cel mai bun educa­tor. Fiindcă — Regele obligă la nobleţe şi la munca constructivă pentru întărirea patriei. Şi Re­gele nu este şi nu poate fi refu­zat în aşteptările Sale de studen­ţimea noastră universitară. In deosebire de raţionaliştii tu­turor timpurilor, cari concep pe Monarh ca „parte contractantă”, iar alţii , ca un simbol şi nimic mai mult, noi afirmăm că Regele este realitatea sintetică a na­ţiunii. Simbolul învăluie o sim­plă abstracţiune, iar Monarhul nu este abstracţiune, nici în existen­ţa sa personală, nici în personi­ficarea Naţiunii. Dintre toate rea­lităţile, Regele este cea mai im­pozantă realitate. In El se contopesc sintetic toa­te puterile naţiei, toate energiile ei de existenţă, de afirmare şi de creaţiune, în El trăeşte pururea ac­tualizat trecutul, prin El prezentul intră în viitor. Tot ce este istoric se închiagă în realitatea Monarhului. Tot ce este prezent, în radiaţia sa idealistă, se înalţă prin fiinţa l­ui. Tot destinul Naţiunii se des­­văluie în domnia Lui. Şi sensul de a exista al Naţiunii se con­sfinţeşte prin impozanţa atotcu­prinzătoare a Monarhului. Toate voinţele se contopesc în voinţa Lui şi se exprimă prin ea. Şi vo­inţa Lui este voinţa Naţiunii. Prin Rege, în care viează harul lui Dumnezeu, poporul stă în contact cu Dumnezeirea. Acesta este monarhul nostru istoric, mo­narhul nostru românesc. Regele este totul şi în acest tot se cuprinde plenitudinea Naţiei în existenţa sa pământească. Şi în limitele acestui tot sintetic, in­divizibil, inalterabil şi veşnic, se contopesc cele două existenţe în­­tr’una singură: a Monarhului şi a Naţiunii. De aceia Regele româ­nilor este rege naţional şi Naţiu­nea română este monarhică din timpul Descălecării până în pre­zent şi pentru viitor. In această a Sa realitate se des­copere Regele—studenţimii româ­ne, monarhiste, conştiente. Dar şi studenţimea română nu este o simplă categorie universi­tară. Studenţimea este o genera­ţie. Studenţimea română este ge­neraţia de elită a neamului no­stru. Ea personifică şi exprimă potenţialul calitativ al naţiei. Ea este realitatea cea mai distinctă a poporului pentru că este eflo­­rescenţa lui. In ea se cuprinde sămânţa neamului, din care ro­deşte viitorul lui. In ea se con­centrează forţele reale, de care dispune întreg neamul. Prin ea se exteriorizează ele dinamic şi eroic. Prin ea trecutul se leagă de prezent în trăirea reală a Na­ţiei. Ea este puntea care leagă şi uneşte — printr’o neîntreruptă continuitate — viaţa, care se duce, cu viaţa care vine. Supri­maţi, ipotetic, studenţimea ca generaţie şi, înseamnă, că aţi su­primat neamul. In ea trăeşte mai viu, mai palpitant inima Na­ţiunii, în ea clocoteşte sufletul poporului, prin ea evoluează creerul Naţiunii. Şi în tinereţea ei — tresaltă întregul dor de existenţă al Poporului. Studenţimea, deci, nu poate fi altfel decât naţională şi, prin naţionalismul ei, se leagă — o singură inimă a tinereţii de ini­ma Regelui, suflet de sufletul Lui, viaţa ei se contopeşte cu viaţa Lui. Este un mister, sau ce este asta? — dar numai aşa ne lămurim iubirea sinceră, entu­ziastă, care există — spre bucu­ria întregului popor român — în­tre studenţimea română şi Regele tuturor românilor. Regele iubeşte studenţimea şi studenţimea iu­beşte pe Rege. Chezăşia viitoru­lui bun, măreţ şi sigur al Pa­triei este de faţă. Şi nu există o mai solidă garanţie decât iubi­rea. Nimic nu umple sufletul stu­­denţimii cu mai mult soare, decât iubirea Regelui. Şi nu este mai mare bucurie pentru Rege, decât să se simtă iubit de generaţia, care perpetuează naţia. Azi trăeşte poporul, care se poate entusiasma. Şi poporul, care se entusiasmează, e tânăr. Prin tinereţea entusiastă a Mo­narhului şi a studenţimii, întreg poporul se ridică în vitalitate şi în dor de viaţă. Căci astăzi po­poarele se refac prin tinereţe, din entusiasmul ei, şi nu prin formule magice, şi nu prin doc­trine izolate. Tinereţea nu este o doctrină şi tineretul românesc nu este o formulă. Tineretul este e­­nergie şi Regele obligă, prin iu­birea care o dă tineretului, ca i­­mensa lui energie să fie pusă, conştient, sincer şi cu entusiasm, în slujba muncii constructive pentru progresul moral şi mate­rial al Naţiunii. In felul acesta se rezolvă — fără multă şi stearpă vorbărie — toate problemele cu­rente ale zilei, pe care nicio po­litică şi nicio formulă magică — afară de iubirea Monarhului — nu le poate rezolvi. ь vzoLvi шипа! иш IlUiSll U iOlUlU/j UJU Mg BVl|­B WC91WV G. M. Ivanov in AA/VWVWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW 16 IX 1938 ROMANIA No. 107 POROLISUM Vechea cetate romană scoasă la lumină de târnăcoape Noi descoperiri arheologice in judeţul Sălaj Despre importantele descoperiri arheologice din cuprinsul judeţului Sălaj, am dat o serie de informa­­ţiuni, acum câteva săptămâni, când abia începuseră săpăturile, menite să scoată la lumină o nouă cetate ro­mană, mărturie sacră a obârşiei poporului românesc, şi a dreptei noastre aşezări, innăuntrul grani­­ţilor consolidate, astăzi deplin. D. profesor C. Daicoviciu de la Universitatea clujană, care a stat timp de două luni aplecat în munca stăruitoare a desgropârilor istorice, supraveghind atent loviturile târ­­nacoapelor, ne-a împărtăşit bucu­ros rezultatul descoperirilor de pâ­nă acum. „Porolisum" vechea aşe­zare romană a eşit la lumină Intr’o convorbire, ce a luat pe ne­simţite caracterul unui adevărat curs de istorie antică, d. profesor Daicoviciu ne spune: „In Sălaj, în hotarul comunei Maigrad, săpăturile au fost determi­nate de importanţa aşezării roma­ne, „Porolisum“ despre care docu­mentele istorice destăinuesc, că a fost cel mai nordic punct întărit al dominaţiei romane în Dacia, şi care a primit cele mai puternice lovituri, din partea barbarilor cari atacau Dacia, rezistând până la sfârşit. In adevăr, Cetatea romană de aici, de o întindere de mai multe hectare, avea o poziţie dintre cele mai noro­coase, aşezată fiind, pe un platou înalt (500 m. deasupra nivelului mă­­rei) şi dominând toate văile ce pă­trund dinspre Vest şi Nord-Vest. Castrul roman a fost construit, încă de pe vremea împăratului Traian la desăvârşirea cuceririi Daciei, pri­mind o puternică garnizoană de sol­daţi şi arcaşi, după cum o dovedesc câteva inscripţii găsite mai de mult, şi aşa numitele diplome mili­tare, pe plăci de bronz, eşite la i­­veală aici, şi aiurea. Oraşul din jurul Cetăţii Cetatea însăşi era apărată de zi­duri secundare­, care închideau văile prăpăstioase, ce duceau până sub poalele cetăţei. După întemeierea Castrului, în ju­rul lui, s’a format un oraş civil, cu clădiri laice şi religioase. Mai mult chiar, încă din primii ani ai exis­tenţii acestei cetăţi, s’a construit a­­colo şi un amfiteatru, pomenit în­­tr’o frumoasă inscripţie din anul 157 înainte de Hristos. Cetatea a rezistat tuturor atacu­rilor, suferind câteodată mari spăr­turi, pe care apărătorii le-au refă­cut în grabă cu materialele ce le cădeau la îndemână. Despre o ase­menea refacere pritorită a zidurilor sparte,­­ între anii 260-270, glăsuesc niște baze-socluri de monumente o­­norare (găsite de d. prof. Daicovi­ciu) băgate în zidul spart al cetăţii, de către apărătorii ei, în momente­le grele. Stabilirea unui adevăr istoric Acest din urmă fapt, — afirmă interlocutorul nostru — dovedeşte cu prisosinţă că până şi cele mai nordice părţi ale Daciei, au fost apă­rate cu îndârjire, până în momentul când, din motive strategice,­­ şi de politică generală a imperiului împă­ratul Aurelian, a ordonat evacuarea, în 271-72. Prin aceasta se spulberă afirmaţia tendenţioasă, a unor isto­rici străini, că Dacia ar fi fost pără­sită, cu mult înainte de Aurelian. Desgroparea sistematică a acestei Cetăţi, va aduce, desigur, încă o mulţime de lămuriri preţioase, cu privire la soarta Daciei, şi a romani­tăţii poporului nostru. Se cunoaşte anume, din docu­mente medievale, existenţa pe acest loc a unei mănăstiri din secolul XII. Locul acesta este în colţul nord-estic al Cetăţii, loc căruia locuitorii de as­tăzi îi spun Bisericuţa. De aici se poate deduce că pe a­­ceste plaiuri, a fost o continuitate de viaţă romană, pe care târnăco­pul atent, al arheologului, ar putea s’o descopere şi s’o fixeze istoriceşte, în lipsa altor documente precise. Săpăturile sunt abia la început Lucrările de săpături, pentru des­groparea acestui bogat isvor de do­cumentare istorică, sunt abia la în­ceput. Proaspetele descoperiri au însă menirea să deştepte cel mai viu interes, în urmărirea lucrărilor viitoare. In anul acesta datorită sprijinului preţios dat de d. colonel Petrescu prefectul judeţului, al d. prof. Gher­­garu comandantul străjerilor şi al d. maior Popescu comandantul vre­­militarilor, după primele săpături executate, s’au făcut descoperiri de incontestabilă importanţă. S’a descoperit astfel o bună parte din drumul roman, pardosit cu les­pezi de piatră ce ducea la porţile ce­tăţii, şi în al doilea rând un tem­plu, din cartierul militar al aşezării, templul zeului ,,Liber". Acest monu­ment construit din piatră a fost ri­dicat pe la mijlocul secolului II-lea d. H., şi refăcut pe vremea împăratului Caracalla, la începutul secolului al III-lea. S-au mai păstrat din el, zidu­rile, unele coloane ce împodobeau faţada şi laturile, împreună cu al­tarul închinat zeului de un militar, cu o frumoasă icoană a divinităţii, în altorelief, din piatră de marmo­ră. Refacerea acestui templu, pt timpul împăratului Caracalla, este în legătură cu vizita împăratului în aceste locuri, de care pomenesc is­­voarele istorice. Ruinele descoperite ale templului, au fost îngrădite și puse sub pază, putând însă fi­ vizitate de orice cer­cetător, iar obiectele mărunte au fost transportate la Zalău, unde vor fi aşezate în muzeul din localitate, menit după cum se vede, să devie un preţios aşezământ cultural, păs­trător al antichităţilor adânc grăi­toare descoperite în Sălajul româ­nesc. C. Humul­eanu Capitelul coloanei căzute Noul dirijabil german şi-a luat sborul BERLIN, 14 (Rador). — Noul di­rijabil german „Graf Zeppelin” L. Z. 30 şi-a luat sborul azi dimineaţă sub conducerea d-rului Eckener, de la Friedrichshafen pentru a face prima sa călătorie de exerciţii pe deasupra lacului Constantza. Pe bordul dirijabilului se află echipagiul, precum şi 74 membri ai Institutului de studii pentru ches­tiunile privitoare la­­ navigaţia ae­riană şi reprezentanţi ai ministeru­lui Aerului. Sborul va dura câteva ore. Diri­jabilul este lung de 245 metri, are un diametru de 41,2 metri, conţine 200.000 metri cubi de gaz, poate transporta 200.000 kgr, acoperişul fiind format dintr-o pânză ce nu se poate sfâşia. Aeronava are patru motoare „Daimler-Benz-Diesel”, fie­care­ având 850 HP. Viteza maximă este de 135 km. pe oră, iar viteza obişnuită 125 km. . Capitalul de viaţă al neamului ORGANIZAREA UNEI AC­ŢIUNI BIOPOLITICE GENERALE F­ondul biologic este cel таг ne­preţuit bun pe care-l are un neam. Marile victorii ale unei ţări au izbucnit întotdeauna din iz­­­voarele lăuntrice ale vitalităţii. Căci orice se poate înfrânge şi sugruma afară de elanurile vieţii, de forţa aceia misterioasă şi masivă care zace în adâncimile fecunde ale fiin­ţei. Viitorul unui popor creşte din sporul de viaţă al prezentului. Dea­­ceia toate naţiunile care au stăpâ­nit lumea, fie prin expansiune im­perialistă, fie prin monumentalita­tea creaţiunilor spirituale, au fost înainte de orice ramurile alese ale unei rase robuste. C­red că s’a insistat prea puţin asupra puterii de viaţă a nea­mului românesc, văzută ca în­săşi garanţia de netăgăduit a desti­nului nostru istoric. Este foarte a­­devărat că suntem un colţ de pă­mânt binecuvântat din belşug cu darurile naturii. Avem un soi pro­ductiv în ale cărui pântece stau as­cunse, ca într’o comoară uriaşă, ne­numărate bogăţii miniere. Dar mai trebuie să ştim — şi să trăim acest sentiment cu întreagă intensitatea cuvenită, că cel puţin tot, atâtea bogăţii rare sunt îngrămădite în noi înşine. După datele statistice, care înfăţişează brut starea de fapt, Ro­mânia ar trebui, conform legilor de înmulţire a populaţiei, să atingă, în trei­zeci de ani doar, un număr dublu de locuitori. Repet: ar trebui, fiindcă aici e punctul central al dis­cuţiei. Iată de ce. D­eşi înzestraţi cu o excepţională prolificitate, noi românii rea­lizăm un surplus anual de populaţie etnică — minim. Lucrul se datoreşte integral dezastruoasei mortalităţi infantile. Cimitirele sa­telor înghit în fiecare lună mii de prunci abia născuţi. MiI de vieţi fra­gede sânt smulse din leagăn de nea­gra împărăţie a gropii. A fost atât de oribilă neglijenţa trecutului re­gim în domeniul activităţii sanitare, încât nu s’a făcut absolut nimic pentru salvarea tristei situaţii. Un imens capital biologic a pierit, graţie indiferenţei guvernamentale. C­ampania sanitară a Ministe­rului Sănătăţii, constituie cel mai făgăduitor început în ve­derea intervenţiei metodice a statu­lui, în grandioasa trudă de salvare a populaţiei rurale din ghiarele mor­talităţii şi ale bolii. Se cere organizarea dârză şi jert­­felnică a unei iniţiative generale, care să străbată latul şi lungul ţă­rii. Acţiunea aceasta are cele mai strălucite şanse de izbândă, deoarece stratul vitalităţii româneşti a rămas nealterat in profunzimile lui. E ne­voie­ doar­ de o purificare la supra­faţă, de îndepărtarea sgurii necru­ţătoare care roade ca un duh negru trupul patriei. P­retutindeni, viaţa neamului ro­mânesc să dea dovadă de ace­iaşi vigoare elementară. Chiar în îndurerata regiune a Munţilor Apuseni, tăria substanţei băştinaşe n’a putut fi încă distrusă nici de sărăcie şi nici de boală. Rapoartele documentate, citite la congresul Astrei, au arătat că fondul biologic al moţilor este cel puţin egal cu acela de7z alte ţi vizitiiT7. Şi cific a avut pri­­lejul să cerceteze aşezările moţeşti , convins printr’o directă experien­ţă, de adevărul acestei constatări. A­vând o bogăţie de viaţă birui­toare peste orice vitregii,, nea­mul românesc îşi proiectează marea ursită într’un viitor de cu­cerire şi de stăpânire indestructibi­lă. Forţele vitale fiind de partea noastră, tot de partea noastră sunt şi victoriile istorice. Certitudinea aceasta — fie pentru toţi românii un avânt mai mult şi o dorinţă mai aprigă de îndreptare. Septimiu Bucur Lit scoel.r. sirrL'nî.ftgare de ofițerii redeschiderea cursisrilor* se face prin­ invocarea puterilor cerului. file­m or tai­ul în corpul ziarului) -■

Next