România - Provincie, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 168-182)
1938-11-17 / nr. 169
ROMANIA 17 XI 1938 No. 169 15 Radiofonia engleză Conferinţa d-lui ing. Em. Pătraşcu rostită aseară la Radio îmi propun in conferinţa actuală să vă vorbesc ,despre Societatea de Radiodifuziune engleză British Broadcasting Corporation sau B. L. C. cum i se mai zice prescurtat, să vă vorbesc în mod foarte supercifial şi general căci o descriere chiar sumară a uneia din cele mai mari organizaţii mondiale ar depăşi cu mult cadrul celor 10 minute ale conferinţei mele. Această societate a luat fiinţă la 15 Decembrie 1922 sub numele de British Broadcasting Company din negocierile întreprinse de poşta engleză cu 300 de industriaşi radioelectricieni. Pe vremea aceia nu existau decât 3 staţii de emisiune : Londra, Mancester şi Birmingam. Compania a fost fondată cu un capital de 100.000 lire sterline în întregime vărsat de fabricanţii de radio. Veniturile Societăţii constau din plata unei taxe de abonament şi din 50 % din taxele ce se percepeau pe vânzarea receptoarelor. Numărul staţiunilor de emisiune crescu treptat. La 24 Decembrie acelaşi an s’a inaugurat staţia dela Newcastle apoi în 1923 staţia dela Aberdem şi Bournemouth. In 1924 acele din Plymouth, Edinbug, Liverpool cu relee din o serie de oraşe Leeds, Bradford, Hull, Nottingham, Stoke, etc. Tot, în acel an s a inaugurat staţia din Chelmsford. Urmează in 1925 staţiile din Cardif şi Glascow. In acelaşi an puternica staţie din Daventry înlocui staţia de la Chelmsford. Din 1925 deci A. B. C. poseda un embrion al sistemului naţional de radiodifuziune. In această situaţie Soc. British Broadcasting Company s’a hotărât să-şi schimbe caracterul comercial pentru a deveni un serviciu public. B. B. C.-ul se transformă în British Broadcasting Corporation la 1 ianuarie 1927 cu obligaţia de a asigura serviciul radiodifuziunii în Marea Britanie, Nordul Irlandei, Canalul Irlandei şi Insula Man. Statul îşi păstra o supraveghere superioară a încasării licenţelor şi a programelor O. B. C.-ul se bucură de fapt de cea pai mare autonomie. “ Societatea la început se compunea din 3 departamente : Programe, technică şi administraţie; cu timpul alte departamente se crează pentru a face faţă cerinţelor tot mai complexe ale lor. Astfel se creiază treptat. Informaţiile şi publicaţiile, programele vorbite, întreţinerea desvoltarea, aprovizionarea, construcţiile şi in cele din urmă departamentul străinătăţii şi al dominicanelor. Aceste departamente cu toate că foarte multe şi complexe lucrează in strânsă legătură unei© ,cu celelalte nu sunt separate prin zidri chinezeşti şi corespund după propria lor expresie prin legături orizontale adică colegial de la egal la egal şi nu verticale, adică pe cale ierarhică. Actualmente В. В. С.-щ posedă o dublă reţea de programe naţionale şi regionale deservite de numai puţin de 16 posturi principale de emisie cari merg pe lungimi de undă dela1600 m. până la 233 m. Cel mai puternic este postul dela Jupitwitch mergând pe 1500 m. cu o putinţă de 1500. Kw. este fratele poetului nostru dela Bod identic construit, apoi o srie de10 posturi de 50 Kw. şi restul ■ in jurul lui 25 Kw. In afară de aceste posturi principale mai există câteva posturi secundare funcționând pe а с«и$Г "lungime de undă cu câteva din cele de mai sus prin sistemul zis de sinегш^ге. Tin afară de aceste ■ posturi există la Daventry o serie întreagă de 10 posturi de emisie pe unde scurte, acelea pe cari radioamatorii noştrii le aud anunţate sub denumirea de GSH, GSG, GSP, etc., a căror putinţă variază între 15 şi 25 Kw. Toate aceste diverse staţii sunt legate între ele printr’o puternică reţea de cable subterane a cărei lungime depăşeşte 8000 Kw, adică o lungime cam de 5 ori mai mare ca distanţa in linie dreaptă Bucureşti-Paris. Aceste cabre pot transmite fără distorsiune toate frecveneţele muzicale (adică intre 30 şi 10.000 per. sec.) . Toate serviciile centrale ale P. E. C.ului sunt actualmente strânse intr’un imobil măreţ, denumit Casa Radiofoniei, Broadcasting House ’ în Portland Place unde s’au mutat in 1932 din vechiul imobil situat în Savoy НШ. Acest palat remarcabil, de formă eliptică, cuprinde atât studiourile cari ocupă partea centrală a imobilului cât și serviciile administrative cari sunt la periferie. E greu să vă descriu fără fotografii acest impozant palat. Câteva date asupra caracteristicilor sale vă va da o ideie despre proporţiile lui . Clădirea cântăreşte 24.000 tone are 800 de uşi şi porţi vreo 7500 de ferestre. Numai coridoarele au o lungime de aproape 2 km. Greutatea pământului care a fost scos pentru fundaţii este de 43.000 tone. încălzitul ei consumă 2 tone de de mazat zilnic. Are peste 7000 lămpi de iluminat. Ora e indicată de nu mai puţin de 108 pendule. Suprafaţa construită 2000 m. p. Casa are 9 etaje deasupra solului şi 3 în pământ, 22 studiouri printre care cel mare aproximativ de 4500 metri cubi. Acesta se întinde pe spaţiul a trei etaje. In tipul din urmă şi pentru a-şi extinde experimentările asupra studiourilor, materialelor absorbante şi izolatori acustici, B. B. C.-ul a echiziționat un nou şi vast imobil la Maida iVale transformându-l in 5 studiouri construite într’o concepţie cu totul nouă. Cel mare are 260.000 picioare cubice, adică un voluim in care ar putea să intre toate studiourile din Casa Radiofoniei. Să vă vorbesc despre programele lor, iubiţi ascultători e inutil fiindcă le auziţi zilnic şi le apreciaţi calitatea ; ele sunt din cele mai apreciate in Anglia unde numărul auditorilor depăşeşte actualmente 8 milioane. Veniturile acestei societăţi trec de 3 miloane lire anual, adică 3 miliarde de lei din cari o impozantă sumă, şi vreau să vă spun mai bine de 2 sute milioane în lei, sunt alocaţi pentru desvoltarea televiziunei. In acest scop în clădirea de la Alexandra Palace şi-au amenajat excelente studiouri de televiziune mult mai complexe ca acele de cinematograf şi din care se fac actualmente transmisiuni regulate de programe televizate, punând bazele astfel unei nouă industrii, unei noui tehnice dar şi a unei arte complet diferite şi de arta radiofonică şi de arta dramatică. Societatea noastră care Încă mai de mult păstra relaţii amicale cu В. В. С,ul şi-a strâns în ultimul timp şi mai mult legăturile cu această organizaţie unică, iar cu ocazia vizitei Suveranului nostru la Londra şi-a asigurat un larg concurs din partea ei. Şi sperăm că apropierea dintre aceste două societăţi se va realiza din ce in Ce mai mult în viitor Îndeplinind un deziderat vechi al radiofoniei europene care este schimbul de programe între ţări şi aceasta credem spre cât mai marea satisfacţie a dvs. domnilor ascultători. JUMĂTATE VAGON DE ZAHĂR A DĂRUIT SOC. COMERŢUL ZAHĂRULUI, PENTRU COPIII PROVINCIEI DINTRE PRUT ŞI NISTRU Iar d-ln profi C. Stătescu şi Victor Slăvescu, fost ministru, iau sub ocrotirea domniilor lor câte un sat Rând pe rând oamenii de bine din această, ţară, răspund cu multă bunăvoinţă la apelul d-lui dr. N. Marinescu, ministrul Sănătăţii, sub ocrotire satele din care au plecat. La fel răspund şi societăţile conduse de oameni cu grije părintească faţă de copiii oropsiţi ai neamului, cu multa bunăvoinţă. Un exemplu frumos ni-l dă d. inginer N. Costake de la Soc. Română pentru comerţul zahărului, care a pus la dispoziţia copiilor dintre Prut şi Nistru 5000 kgr. hazăr. SCRISOAREA D-LUI PROF. C. STĂTESCU Iar d. profesor C. Stătescu scrie iniţiatorului acestei mari acţiuni: PREA STIMATE DOMNULE GENERAL, La inimosul domniei-voastre apel, daţi-mi voie să răspund şi eu rugăndu-vă să mă socotiţi printre ■fruntaşii de comune, şi anume pentru satul Borleşti comuna Merişani judeţul Argeş. Deşi nu fac un început prin acţiunea mea în acest sat, cuget totuşi că sub imboldul directivele şi organizarea date de domnia voastră, preocuparea de buna stare sanitară a acestui colţ din ţară, va fi cu mult mai ordonată şi mai continuă. Felicitându-vă, vă doresc din inimă izbândă, spre binele nostru al tuturora. Cu deosebite omagii, (ss) Prof. C. Stătescu ■ Iată şi scrisoarea d-lui Victor Slăvescu, fost ministru al finanţelor, care se oferă să ia sub ocrotirea sa copii din comuna Coteşti, judeţul Sărat. Domnule Ministru, Am luat cunoştinţă de apelul atât de călduros, ce aţi adresat tuturor acelora cari doresc să lucreze pemtru ocrotirea copiilor din satele noastre şi vă felicit călduros pentru această iniţiativă, sortită să salveze atâtea vieţi omeneşti ce se pierd neştiute de nimeni, din lipsă totală de îngrijire. Socotindu-mă dator să vă ajut în această fericită iniţiativă, am onoare a vă comunica prin prezenta, că sunt gata să iau asupra mea grija şi răspunderea ocrotirii copiilor din comuna Coteşti, judeţul R. Sărat, după programul şi indicaţiunile ce mi se vor da de către organele competente ale Departamentului Dv. ZAHAR PENTRU COPIII DINTRE PRUT ŞI NISTRU DOMNULE MINISTRU, Ca urmare la adresa Dv. Nr. 20 şi luând cunoştinţă şi de comunicarea făcută de d. inginer N. Costake al nostru, fabricile de zahăr vă oferă următoarele: 1. Suma de lei 50.000 cu care dv. doreaţi să cumpăraţi o cantitate de zahăr pentru alimentarea copiilor din cuprinsul judeţelor între Prut şi Nistru, să rămână mai departe la dispoziţia dv. pentru a o utiliza după cum veţi crede de cuviinţă. 2. O cantitate de pulm. vagon zahăr în mod gratuit, pentru scopul urmărit de dv. iar în cazul când veţi putea obţine de la ministerul de finanţe scutirea de plata taxelor de consumaţie şi a cifrei de afaceri, care sunt de cca. lei 15 pet. kgr. vă pun la dispoziţie un vagon de zahăr în mod gratuit. Aşteptăm răspunsul dv. în legătură cu scutirea de taxele de consumaţie şi cifra de afaceri pentru vagonul de zahăr în chestiune precum şi indicarea tuturor localităţilor din cuprinsul judeţelor între Prut şi Nistru şi a cantităţilor ce doriţi să se repartizeze în fiecare centru, pentru a lua măsuri în vederea distribuirii zahărului. Totodată vă indicăm localităţile unde societatea noastră poate distribui zahărul în Basarabia. Primiţi vă rugăm, domnule ministru, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni. Soc. Anonimă Română pentru Comerţul Zahărului Gesturile acestea merită să fie subliniate, cu atât mai mult cu cât se aşteaptă ca ele să fie şi imitate. саамюми 16 NOEMBRIE Aditivei Mureşanu 16 NOEMBRIE 1816: S’a născut la Bistriţa, în Transilvania, din părinţi ţărani, poetul Andrei Mureşeanu, autorul lui „Deşteaptă-te Române”, imnul care decenii de-a rândul a însufleţit poporul român în lupta de desrobire, şi care a depăşit cadrul ardelenesc — pentru care a fost scris — devenindriteul unităţii naţionale a românilor de pretutindeni. Andrei Mureşeanu a trăit din plin marea epocă de la 1848, fiind pregătit în spiritul acelor evenimente mari, la Blaj, de către cărturarii cari au îndrumat o întreagă generaţie de luptători: Gh. Bărnuţiu şi Timoteiu Cipariu. Cu mult înainte derevoluţia din 1848, “tânărul Andrei Mureşeanu aducea în lupta poporului român din Ardeal o contribuţie din cele mai preţioase: talentul literar şi vibrant, în slujba ideii de descătuşare naţională şi socială. El scrisese poezia „Deşteaptă-te Române” (întâi cu titlul „Răsunet”) încă în primăvara anului 1842, la Braşov, unde era profesor la gimnaziul catolic. Melodia i-a aranjat-o Anton Pan, care în acea vreme se afla şi el la Braşov, profesor de muzică bisericescă. Melodia a prins imediat şi astfel cântecul se răspândi în toate ţinuturile româneşti, aprinzând în suflete dorinţa de libertate naţională şi socială. Andrei Mureşeanu şi-a adunat intr’un volum versurile, intitulămdu-l original: „Din poesiile lui Andrei Mureşeanu”. A mai publicat „Icoana creşterii rele” şi câteva tarduceri. El a desfăşurat o întinsă activitate publicista, în presa ardelenească a timpului: Gazeta de Tansilvania, Foaia pentru minte, inimă şi literatură, Telegraful Român, etc.’ 1 . Pentru câştigarea existenţei, Mureşanu s’a străduit ca învăţător, profesor, translator pe lângă administraţia guvernatorului din Sibiu, de unde însă a fost pus în disponibilitate în 1861, interzicându-i-se să mai publice ceva în foile româneşti. A murit la 24 octombrie 1363, (este înmormântat în cimitirul „Sf. Adormire” din Braşov), regretat de întreg poporul român, care-l preţuia pentru înflăcărarea cu care i-a cântat suferinţa şi năzuinţele. Andrei Mureşeanu a fost pentru poporul român ceea ce a fost pentru francezi Rouget de l’Isle, autorul nemuritoarei „La Marseillaise”. Deopotrivă de inspiraţi, amândoi au creiat, în momente istorice hotărîtoare, chemările la luptă care au antrenat massele şi le-au dus la biruinţă. 16 NOEMBRIE 1885: La Bucureşti apare ziarul „Epoca”, sub direcţia lui Gr. G. Pencescu. Dar iniţiatorul şi sufletul noului cotidian este Nicolae Filipescu. Ziarul se prezintă cu o strălucită echipă redacţională. Articolul-program („Curent către cititori”), este semnat de întreaga redacţie: Alecu A. Balş, C. G. Costa- Foru, A. Chiriac, Nicolae Filipescu, St. Gane, Leon Ghika, Gr. Gonov, I. N. Iancovescu, Ion Kostake Epureanu, Ioan Miclescu, E. Mavrocordat, Const. Olănescu, C. Philipescu Pană M. Pencovici, Nic. Popescu, Gr. G. Pencescu, Barbu Ştefănescu de la Vrancea, Al. I. Ulbeanu, Al. Vlăhuţă, Z. Chiriac, Ion Dimitriu. La „Forţa ziarului” (foiletonul din pag. 2), A. Vlăhuţă începe publicarea unor „Amintiri”. La „Ultima oră“ se dau relaţii asupra războiului sârbo-bulgar, anunţându-se că trupele bulgare, având in frunte pe prinţul Alexandru, au trecut graniţa Serbiei şi dau lupta pentru cucerirea localităţei Pirot. 16 NOEMBRIE 1917: Georges Clemenceau constitue noul guvern francez, în care el deţine şi ministerul de război. 16 NOEMBRIE 1918: In Bucureştii din care au fugit germanii şi aliaţii lor, apar primele uniforme franceze, o misiune, însoţită de col. român Rosetti, trimisă de generalul Berthelot. Un public imens le face o manifestaţie delirantă. — Printr’o scrisoare autografă, împăratul Carol IV renunţă la tronul Ungariei. — Reichstagul german, ales în 1912, şi care a prezidat războiul din care Germania iese zdrobită, este dizolvat. Toate partidele sunt de acord pentru alegerea unei constituante, care va statornici noua aşezare a statului german. ANDREI MUREŞANU SE PUNE ORDINE IN PATRIMONIUL PUBLIC Domnii controlori generali de Stat răsfoesc, filă cu filă, dosarele ce cuprind angajamentele Statului.Se dovedește astfel: cum sau făcut colonizările în Dobrogea, cum s’au încheiat contractele căilor toate române și ale C. A. P. SU|UI e C_ In urma însărcinărilor primite de la I. P. S. S. Patriarhul Miron, preşedintele consiliului de miniştri, activitatea Corpului superior de control, în cursul lunei octombrie, a fost următoarea: D. controlor general de Stat I. Zenovie, a început cercetările privind în general lucrările de colonizare ale Oficiului naţional de colonizare şi în special opera de colonizare înfăptuită în Dobrogea asupra terenurilor ce au aparţinut emigranţilor turci, cum şi modul cum s’a executat dreptul de preemţiune al Statului. D-sa a continuat a urmări modul cum se desfăşoară înaintea instanţelor judecătoreşti afacerile care interesază patrimonul public, în care sunt implicaţi foştii conducători ai diferitelor administraţii judeţene şi comunale, semnalând Preşedinţiei consiliului de miniştri impedimentele ivite. CONTRACTE PENTRU FURNIZAREA CĂRBUNELUI D. controlor general de stat, general de divizie N. Mihăilescu a început cercetarea contractelor pentru furnizarea cărbunelui, încheiate între diferite societăţi din ţară şi căile ferate române, pentru a stabili raportul între preţurile de furnizare şi preţurile mondiale cât şi justificarea eventualului spor de preţ pentru cărbunele românesc. D-nii controlori generali de stat dr. Nicolae N. Leon şi d. dr. Ioan Teodorescu au continuat cercetările la administraţia Casei Pădurilor şi au inspectat atât Direcţia Regională Silvică Bucureşti, cât şi depozitele de lemne de foc: Griviţa, Filaret, Obor, precum şi la Administraţia centrală a acestor depozite. In afară de raportul depus asupra situaţiei depozitelor de lemne de foc C. A. P. S. din Bucureşti, s-a depus un raport general asupra diferitelor sisteme de administrare şi valorificare a pădurilor Statului, aplicate de la 1910 până la 1938, cu arătarea rentabilităţii fiecăruia din sistemele aplicate. D. controlorgeneral de stat Eug. Sturdza a început cercetarea în legătură cu trecuta reîncadrare a personalului C. F. R. GESTIUNEA EFORIEI SPITALELOR CIVILE D. controlor general de stat, ge- neral Gh. Iorgulescu a continuat* controlul gestiunei şi activităţii E- ' foriei Spitalelor Civile pe ultimii trei ani, cercetând direcţiunea silvică domenială a Eforiei (păduri, terenuri petrolifere şi terenuri de mici întinderi). S’au făcut două descinderi pe teren la păduri, la depozitul de lemne al Eforiei de la Spitalul Colentina şi la unele terenuri petrolifere. D. controlor general de stat general Sabin Banciu a continuat controlul gestiunei şi activităţii Eforiei Sf. Spiridon din Iaşi, cercetând modul de administrare şi valorificare a pădurilor, organizarea serviciului silvic al Aşezământului, a Serviciilor financiare şi al contabilităţii, verificarea Casei Centrale, activitatea serviciilor intendenţii Spitalului Central al Eforiei Sf. Spiridon, activitatea serviciului tehnic, a Serviciului administrativ, activitatea şi înzestrarea fermei Popricani, funcţionarea Orfelinatului de la Popricani, funcţionarea clinicilor noui, atelierelor de la Spitalul Central al Epitropiei, funcţionarea şi organizarea Spitalului „Maternitatea” şi a Spitalului „D. Cantacuzino Paşcani” din Iaşi, cum şi funcţionarea şi organizarea Institutului de puericultură din Iaşi. Constatări la faţa locului, cu prilejul unei anchete PEŞTELE: E ora 4.00 dimineaţa. Zorii par să fie încă departe. Pe fundalul cerului întârzie, încă, luna luată în pleaznă de gerurile naltului. Din fundăturile Bucureştilor, curg spre Obor precupeţii olteni, cu zâmbitele goale. De când s’a desfiinţat piaţa de engros din Bulevardul Maria, aprovizionarea acestora,se face la obor. La „Rond”, la această oră, nici ţipenie de om. La fel şi în celelalte pieţe volante. Iar dacă num ai obicinuinţa mersului, trebue să te urci într’o maşină. Pentrucă nici tramvay n’ai lar maşina tocmai bine te costă trei poli până ’n obor. Acolo, mare zarvă la peşte. — Ei! dai mărunţişul ăsta la 10 lei? —Trebue să fiu nebun. Mai bine-l las să se impută. — Iau toată grămada. Hai, spune la cât îl laşi? — 13 lei. Nici o para таг puţin! Şi cumpărătorul iar s’apleacă la grămadă, trece bibanul printre degete, îl cântăreşte din ochi şi iar. — Hai la 12 lei. — Nici mort nu-l dau la preţul ăsta. Dacă-ţi convine! — Hai şi-aşa! Dar să ştii că nu face. — Nu-l lua. — Ba-l iau că mi-l cere. Şi l-a luat omul, care-şi ţâra nevasta de mână. Cu 13 lei kilogramul de biban. Trec mai departe. Ici crap, dincoace crap. Unul ceva mai mic. Altă tocmeală. — Cum îi dai bădie ciortanul ăsta? — 26 pentru dumneata. — Doar n’o fi aur! — Ba, astăzi, chiar că este. — Hai! spune-i pe nume mai degrabă. — 24, ca să nu pierdem vremea. — Nici vorbă mai mult de 20. — Ți-e a glumi, precât văd. — Ba deloc! dar nu face mai mult. „Cine mai ia? Cine mai dă? Hai că mă grăbesc. Şi mai târziu nu mai are tata chef de tocmeală", — strigă ’n gura mare negustorul cu botforii în galoşi şi cu măcia atârnând de mâneca hainei de piele. „Hai la tata la chilipir. Nu mă ocoli neicuţă, că mă-i regreta punicuţă“. Şi la Marian, chilipirul e cam deochiat. — Nea Vasile, cum dai şalăiaşul ăsta? — 55 pentru cine întreabă, 45 pentru cine cumpără. — Dar ăla mai mare? — Nu-i de nasul tău, dar îl dau la 60. — Iei 40 pe ăla, mic? — Nici mort, că mă dă banii afară din casă. — Păi că bine zici! Altfel nu m’ai lăsa să plec. — Păi că nici nu te las. Ia spune care ţi-e vorba? — Nici un sfanţ mai mult de 40. — Atunci nici de mânecă nu te mai trag, văd eu că nu ţi-e gândul a cumpăra. Şi ofertantul a plecat. Şi vorba negustorului, că poate nu-i era gândul a cumpăra. Dar, în acelaş timp, trei olteni mai isteţi se sfătuiesc în taină, mai deoparte. . La Tănase mi l-a lăsat cu 21. — Du-te la Tănase! Ce cauţi la mine? — Că nu te-ai fi supărat de atât. — Nu m’am supărat dar nici bine nu-mi pare. — Hai să ne’nţelegem şi-apoi i-om trage o duşcă. — Pe mine nu mă duci. La 22 ţi-l dau pe Юс. — Dar pă ăl mare cât ceri? — 30. ----. — Asta ca să-ţi urmezi vorba de la început?! _— Par’că eşti turc, măi omule! O să ne prindă nămiaza la tocmeală. — Păi, negustorie nu-i? Şi iar se încrucişează vorbele mai de duh, mai de şicană. Şi-aşa se stabileşte preţul la ciortan la 21 lei kgr, ш la crap la 26 lei. — Du-te tu, mă şi spune-i că-l cumperi la 38 ca să mi-l lase la 40. — Ce mă? Vrei să mă prindă, ăsta cu mâţa’n sac? — Du-te mă, nu fi prost! — Lasă-mă mă, că am şi eu obraz, ce dracu! Şi, la urmă, negustorul cu duh, tot a vândut şalăul mic la 40 şi pe cel mare la 50 lei kgr. Şi totuşi, nu mai departe decât la vreo 15 m. departe de acelaş loc, alt negustor vindea acelaş peşte cu 45 lei kgr., şalăul mic şi 55 lei kgr. cel mare! ALTA TOCMEALA ALTE PRETURI Aşa se desfăşoară lucrurile în toată piaţa de peşte, ici tocmeală dincolo înghesuială, la negustor câştig. Preţul peştelui variază, de la pas la pas, dintr’o clipă în alta. Dacă se întâmplă să fie mai mult peşte de un fel pe piaţă, atunci preţul va fi scăzut, dar dacă nu este decât prea puţin, atunci nu te mai poţi apropia de peşte. Mai ales dacă se întâmplă să se găsească pe piaţă vreun negustor mare! Acela pentru a-şi satisface clientela, este în stare să ofere orice preţ. De aceea, se întâmpla ca şalăul să ajungă adesea la 70—80 lei kgr. Alte preţuri de pe piaţă: Cega 50—80 lei; Caracuda 24—28; linul 34—38; morunul 96—115; somnul 58—65; ştiuca 16—30. Este însă, de constatat un lucru, în ce priveşte piaţa de peşte: intermediarul, angrosistul sau mai bine spus „cecredeţi că face acest domn?roul de producţie în Capitală. El nu bagă nici un ban în marfă. Aceasta i se dă „în comission”. Cu cât o vinde pe un preţ mai mare, cu atât creşte comissionul. Şi-atunci, închipuiţi-vă ce jaf! Mai ales că după ce se vinde peştele destul de scump la „en-gros”, la „en-detail” ajunge cu 30 la sută mai scump. Şi, după cum pe piaţă am văzut că, la două tarabe alăturate, preţul şalăului varia cu 10 lei la kg, tot aşa, în hala de peste drum, la „détail”, am găsit două tarabe, alături, al căror preţ la şalău indica aceiaşi diferenţă. Este un adevăr şi o anomalie. Dar toate acesmisionerul” este acela de care depinde preţul peştelui. Şi ce numai serviciul de aducere a cantităţilor de peşte de la bitea pentru că nu există o ordine în vânzarea acestui aliment. Totul s’ar produce altfel, omul ar putea mânca mai de multe ori peşte dacă ar fi înlăturat negustorul acela jecmănitor: INTERMEDIARUL. Pentru înlăturarea acestuia trebue să se depună stăruinţa curvenită, la locul în drept. NICOLAIE GARAIS Mâine. In piaţa de zart zavat. La chilipir, la Marian ALIMENTUL CEL MAI CAUTAT, DAR ŞI CEL MAI SCUMP TOTUL, DIN CAUZA NEGUSTORULUI EN-GROSIST Peştele atrage, preţurile resping