România - Provincie, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 168-182)

1938-11-17 / nr. 169

ROMANIA 17 XI 1938 No. 169 15 Radiofonia engleză Conferinţa d-lui ing. Em. Pătraşcu rostită aseară la Radio îmi propun in conferinţa actuală să vă vorbesc ,despre Societatea de Radio­difuziune engleză British Broadcasting Corporation sau B. L. C. cum i se mai zice prescurtat, să vă vorbesc în mod foarte supercifial şi general căci o des­criere chiar sumară a uneia din cele mai mari organizaţii mondiale ar depăşi cu mult cadrul celor 10 minute ale con­ferinţei mele. Această societate a luat fiinţă la 15 Decembrie 1922 sub numele de Bri­tish Broadcasting Company din nego­cierile întreprinse de poşta engleză cu 300 de industriaşi radioelectricieni. Pe vremea aceia nu existau decât 3 staţii de emisiune : Londra, Mancester şi Bir­­mingam. Compania a fost fondată cu un ca­pital de 100.000 lire sterline în întregi­me vărsat de fabricanţii de radio. Ve­niturile Societăţii constau din plata u­­nei taxe de abonament şi din 50 % din taxele ce se percepeau pe vânzarea re­ceptoarelor. Numărul staţiunilor de emisiune cres­­cu treptat. La 24 Decembrie acelaşi an s’a inaugurat staţia dela Newcastle a­­poi în 1923 staţia dela Aberdem şi Bournemouth. In 1924 acele din Ply­­mouth, Edinbug, Liverpool cu relee din o serie de­ oraşe Leeds, Bradford, Hull, Nottingham, Stoke, etc. Tot, în acel an s a inaugurat staţia din Chelmsford. Urmează in 1925 staţiile din Cardif şi Glascow. In acelaşi an pu­ternica staţie din Daventry înlocui sta­ţia de la Chelmsford. Din 1925 deci A. B. C. poseda un embrion al sistemului na­ţional de radio­difuziune. In această situaţie Soc. British Broad­casting Company s’a hotărât să-şi schimbe caracterul comercial pentru a deveni un serviciu public. B. B. C.-ul se transformă în British Broadcasting Corporation­ la 1 ianuarie 1927 cu obli­gaţia de a asigura serviciul radiodifu­ziunii în Marea Britanie, Nordul Irlan­dei, Canalul Irlandei şi Insula Man. Sta­tul îşi păstra o supraveghere superioară a încasării licenţelor şi a programelor O. B. C.-ul se bucură de fapt de cea p­ai mare autonomie. “ Societatea la început se compunea din 3 departamente : Programe, technică şi administraţie; cu timpul alte departamente se crează pentru a face faţă cerinţelor tot mai complexe ale lor. Astfel se creiază trep­tat­­. Informaţiile şi publicaţiile, pro­gramele vorbite, întreţinerea desvolta­­rea, aprovizionarea, construcţiile şi in cele din urmă departamentul străină­tăţii­ şi al dominicanelor. Aceste depar­­tamente cu toate că foarte multe şi complexe lucrează in strânsă legătură unei© ,cu celelalte nu sunt separate prin zidri chinezeşti şi corespund după pro­pria lor expresie prin legături orizon­tale adică colegial de la egal la egal şi nu verticale, adică pe cale ierarhică. Actualmente В. В. С.-щ posedă o du­­blă reţea de programe naţionale şi re­gionale deservite de numai puţin de 16 posturi principale de emisie cari merg pe lungimi de undă dela­­1600 m. până la 233 m. Cel mai puternic este postul dela Jupitwitch mergând pe 1500 m. cu o putinţă de 1500. Kw. este fratele poe­tului­ nostru dela Bod identic construit, apoi o srie de­­10 posturi de 50 Kw. şi restul ■ in jurul lui 25 Kw. In afară de aceste posturi principale mai există câ­teva posturi secundare funcționând pe а с«и$Г "lungime­ de undă cu câteva din cele de mai sus prin sistemul zis de sin­­егш^ге. Tin afară de aceste ■ posturi există la Daventry o serie întreagă de 10 posturi de emisie pe unde scurte, acelea pe cari radioamatorii noştrii le aud anun­ţate su­b denumirea de GSH, GSG, GSP, etc., a căror putinţă variază între 15 şi 25 Kw. Toate aceste diverse staţii sunt le­gate între­­ ele printr’o puternică reţea de cable subterane a cărei lungime de­păşeşte 8000 Kw, adică o lungime cam de 5 ori mai mare ca distanţa in linie dreaptă Bucureşti-Paris. Aceste cabre pot transmite fără dis­­torsiune toate frecveneţele muzicale (a­­dică intre 30 şi 10.000 per. sec.) . Toate serviciile centrale ale P. E. C.­­ului sunt actualmente strânse intr’un i­­mobil măreţ, denumit Casa Radiofoniei, Broadcasting House ’ în Portland Place unde s’au mutat in 1932 din vechiul i­mobil situat în Savoy НШ. Acest palat remarcabil, de formă elip­tică, cuprinde atât studiourile cari ocu­pă partea centrală a imobilului cât și serviciile administrative cari sunt la pe­riferie. E greu să vă descriu fără fotografii acest impozant palat. Câteva date asupra caracteristicilor sale vă va da o ideie despre proporţiile lui . Clădirea cântăreşte 24.000 tone are 800 de uşi şi porţi vreo 7500 de ferestre. Numai coridoarele au o lungime de a­­proape 2 km. Greutatea pământului care a fost scos pentru fundaţii este de 43.000 tone. încălzitul ei consumă 2 tone de de mazat zilnic. Are peste 7000 lămpi de iluminat. Ora e indicată de nu mai pu­ţin de 108 pendule. Suprafaţa constru­ită 2000 m. p. Casa are 9 etaje deasupra solului şi 3 în pământ, 22 studiouri prin­tre care cel mare aproximativ de 4500 me­tri cubi. Acesta se întinde pe spaţiul a trei etaje. In t­ipul din urmă şi pentru a-şi extinde experimentările asupra stu­­diourilor, materialelor absorbante şi i­zolatori acustici, B. B. C.-ul a echi­ziționat un nou şi vast imobil la Maida iVale transformându-l in 5 studiouri construite într’o concepţie cu totul nouă. Cel mare are 260.000 picioare cu­bice, adică un voluim in care ar putea să intre toate studiourile din­ Casa Ra­diofoniei. Să vă vorbesc despre programele lor, iubiţi ascultători e inutil fiindcă le au­ziţi zilnic şi le apreciaţi calitatea ; ele sunt din cele mai apreciate in Anglia unde numărul auditorilor depăşeşte ac­tualmente 8 milioane. Veniturile acestei societăţi trec de 3 miloane lire anual, adică 3 miliarde de lei din cari o impozantă sumă, şi vreau să vă spun mai bine de 2 sute mi­lioane în lei, sunt alocaţi pentru desvol­­tarea televiziunei. In acest scop în clădirea de la Alexandra Palace şi-au a­­menajat excelente studiouri de televi­ziune mult mai complexe ca acele de ci­­nematograf şi din care se fac actual­mente transmisiuni regulate de progra­me televizate, punând bazele astfel unei nouă industrii, unei noui tehnice dar şi a unei arte complet diferite şi de arta radiofonică şi de arta dramatică. Societatea noastră care Încă mai de mult păstra relaţii amicale cu В. В. С,­­ul şi-a strâns în ultimul timp şi mai mult legăturile cu această organizaţie unică, iar cu ocazia vizitei Suveranului nostru la Londra şi-a asigurat un larg concurs din partea ei. Şi sperăm că apropierea dintre ace­ste două societăţi se va realiza din ce in Ce mai mult în viitor Îndeplinind un deziderat vechi al radiofoniei europene care este schimbul de programe între ţări şi aceasta credem spre cât mai ma­rea satisfacţie a d­vs. domnilor ascul­tători. JUMĂTATE VAGON DE ZAHĂR A DĂRUIT SOC. COMERŢUL ZAHĂRULUI, PENTRU COPIII PROVINCIEI DINTRE PRUT ŞI NISTRU Iar d-l­n­ profi C. Stătescu şi Victor Slăvescu, fost ministru, iau sub ocrotirea domniilor lor câte un sat Rând pe rând oamenii de bine din această, ţară, răspund cu multă bunăvoinţă la apelul d-lui dr. N. Marinescu, ministrul Sănătăţii, sub ocrotire satele din care au ple­cat.­­ La fel răspund şi societăţile con­duse de oameni cu grije părintească faţă de copiii oropsiţi ai neamului, cu multa bunăvoinţă. Un exemplu frumos ni-l dă d. in­giner N. Costake de la Soc. Română pentru comerţul zahărului, care a pus la dispoziţia copiilor dintre Prut şi Nistru 5000 kgr. hazăr. SCRISOAREA D-LUI PROF. C. STĂTESCU Iar d. profesor C. Stătescu scrie i­­niţiatorului acestei mari acţiuni: PREA STIMATE DOMNULE GENERAL, La inimosul domniei-voastre apel, daţi-mi voie să răspund şi eu ru­­găndu-vă să mă socotiţi printre ■fruntaşii de comune, şi anume pen­tru satul Borleşti comuna Merişani judeţul Argeş. Deşi nu fac un început prin acţi­unea mea în acest sat, cuget totuşi că sub imboldul directivele şi organi­zarea date de domnia voastră, pre­ocuparea de buna stare sanitară a acestui colţ din ţară, va fi cu mult mai ordonată şi mai continuă. Felicitându-vă, vă doresc din ini­mă izbândă, spre binele nostru al tuturora. Cu deosebite omagii, (ss) Prof. C. Stătescu ■ Iată şi scrisoarea d-lui Victor Slă­vescu, fost ministru al finanţelor, care se oferă să ia sub ocrotirea sa copii din comuna Coteşti, judeţul­­ Sărat. Domnule Ministru, Am luat cunoştinţă de apelul atât de călduros, ce aţi adresat tuturor acelora cari doresc să lucreze pem­tru ocrotirea copiilor din satele noa­stre şi vă felicit călduros pentru a­ceastă iniţiativă, sortită să salveze atâtea vieţi omeneşti ce se pierd ne­ştiute de nimeni, din lipsă totală de îngrijire. Socotindu-mă dator să vă ajut în această fericită iniţiativă, am onoa­re a vă comunica prin prezenta, că sunt­ gata să iau asupra mea grija şi răspunderea ocrotirii copiilor din comuna Coteşti, judeţul R. Sărat, după programul şi indicaţiunile ce mi se vor da de către organele com­petente ale Departamentului Dv. ZAHAR PENTRU COPIII DINTRE PRUT ŞI NISTRU DOMNULE MINISTRU, Ca urmare la adresa Dv. Nr. 20 şi luând cunoştinţă şi de comunica­rea făcută de d. inginer N. Costake al nostru, fabricile de zahăr vă o­­feră următoarele: 1. Suma de lei 50.000 cu care dv. doreaţi să cumpăraţi o cantitate de zahăr pentru alimentarea copiilor din cuprinsul judeţelor între Prut şi Nistru, să rămână mai departe la dispoziţia dv. pentru a o utiliza după cum veţi crede de cuviinţă. 2. O cantitate de p­­ulm. vagon za­hăr în mod gratuit, pentru scopul urmărit de dv. iar în cazul când veţi putea obţine de la ministerul de fi­nanţe scutirea de plata taxelor de consumaţie şi a cifrei de afaceri, care sunt de cca. lei 15 pet. kgr. vă pun la dispoziţie un vagon de zahăr în mod gratuit. Aşteptăm răspunsul dv. în legătu­ră cu scutirea de taxele de consu­maţie şi cifra de afaceri pentru va­gonul de zahăr în chestiune precum şi indicarea tuturor localităţilor din cuprinsul judeţelor între Prut şi Ni­stru şi a cantităţilor ce doriţi să se repartizeze în fiecare centru, pentru a lua măsuri în vederea distribuirii zahărului. Totodată vă indicăm localităţile unde societatea noastră poate di­stribui zahărul în Basarabia. Primiţi vă rugăm, domnule mini­stru, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni. Soc. Anonimă Română pentru Comerţul Zahărului Gesturile acestea merită să fie su­­bliniate, cu atât mai mult cu cât se aşteaptă ca ele­ să fie şi imitate. саамюми 16 NOEMBRIE Aditivei M­ureşanu 16 NOEMBRIE 1816: S’a născut la Bistriţa, în­­ Transilvania, din pă­rinţi ţărani, poetul Andrei Mure­­şeanu, autorul lui „Deşteaptă-te Române”, imnul care decenii de-a rândul a­ însufleţit poporul român în lupta de desrobire, şi care a de­păşit cadrul ardelenesc — pentru care a fost scris — devenind­­rit­eul unităţii naţionale a românilor de pretutindeni. Andrei Mureşeanu a trăit din plin marea epocă de la 1848, fiind pre­gătit în spiritul acelor evenimente mari, la Blaj, de către cărturarii cari au îndrumat o întreagă gene­raţie de luptători: Gh. Bărnuţiu şi Timoteiu Cipariu. Cu mult înainte de­­revoluţia din 1848, “tânărul Andrei Mureşeanu a­­ducea în lupta poporului român din Ardeal o contribuţie din cele mai preţioase: talentul literar şi vi­brant, în slujba ideii de descătu­şare naţională şi socială. El scrise­­se poezia „Deşteaptă-te Române” (întâi cu titlul „Răsunet”) încă în primăvara anului 1842, la Braşov, unde era profesor la gimnaziul ca­tolic. Melodia i-a aranjat-o Anton Pan, care în acea vreme se afla şi el la Braşov, pro­fesor­ de muzică biseri­­cescă. Melodia a prins imediat şi astfel cântecul se răspândi în toate ţinuturile româneşti, aprinzând în suflete dorinţa de libertate naţio­nală şi socială. Andrei Mureşeanu şi-a adunat in­tr’un volum versurile, intitulăm­du-l original: „Din poesiile lui An­drei Mureşeanu”. A mai publicat „Icoana creşterii rele” şi câteva tar­duceri. El a desfăşurat o întin­să activitate publicista, în presa ar­delenească a timpului: Gazeta de Tansilvania, Foaia pentru minte, inimă şi literatură, Telegraful Ro­mân, etc.’ 1 . Pentru câştigarea existenţei, Mu­­reşanu s’a străduit ca învăţător, profesor, translator pe lângă admi­nistraţia guvernatorului din Sibiu, de unde însă a fost pus în disponi­bilitate în 1861, interzicându-i-se să mai publice ceva în foile româneşti. A murit la 24 octombrie 1363, (este înmormântat în cimitirul „Sf. Adormire” din Braşov), regretat de întreg poporul român, care-l preţu­ia pentru înflăcărarea cu care i-a cântat suferinţa şi năzuinţele. Andrei Mureşeanu a fost pentru poporul român ceea ce a fost pentru francezi Rouget­ de­ l’Isle, autorul nemuritoarei „La Marseillaise”. Deo­potrivă de inspiraţi, amândoi au creiat, în momente istorice hotă­­rîtoare, chemările la luptă care au antrenat massele şi le-au dus la bi­ruinţă. 16 NOEMBRIE 1885: La Bucureşti apare ziarul „Epoca”, sub direcţia lui Gr. G. Pencescu. Dar iniţiatorul şi sufletul noului cotidian este Ni­­colae Filipescu. Ziarul se prezintă cu o strălucită echipă redacţională. Articolul-program („Curent către cititori”), este semnat de întreaga redacţie: Alecu A. Balş, C. G. Costa- Foru, A. Chiriac, Nicolae Filipescu, St. Gane, Leon Ghika, Gr. Gon­ov, I. N. Iancovescu, Ion Kostake Epu­­reanu, Ioan Miclescu, E. Mavrocor­­dat, Const. Olănescu, C. Philipescu Pană M. Pencovici, Nic. Popescu, Gr. G. Pencescu, Barbu Ştefănescu de la Vrancea, Al. I. Ulbeanu, Al. Vlăhuţă, Z. Chiriac, Ion Dimitriu. La „Forţa ziarului” (foiletonul din pag. 2), A. Vlăhuţă începe publica­rea unor „Amintiri”. La „Ultima o­­ră“ se dau relaţii asupra războiului sârbo-bulgar, anunţându-se că tru­pele bulgare, având in frunte pe prinţul Alexandru, au trecut gra­niţa Serbiei şi dau lupta pentru cucerirea localităţei Pirot. 16 NOEMBRIE 1917: Georges Cle­menceau constitue noul guvern francez, în care el deţine şi minis­terul de război. 16 NOEMBRIE 1918: In Bucureştii din care au fugit germanii şi alia­ţii lor, apar primele uniforme fran­ceze, o misiune, însoţită de col. ro­mân Rosetti, trimisă de generalul Berthelot. Un public imens le face o manifestaţie delirantă. — Printr’o scrisoare­ autografă, împăratul Carol IV renunţă la tro­nul Ungariei. — Reichstagul german, ales în 1912, şi care a prezidat războiul din care Germania iese zdrobită, este dizolvat. Toate partidele sunt de a­­cord pentru alegerea unei consti­tuante, care va statornici noua aşe­zare a statului german. ANDREI MUREŞANU SE PUNE ORDINE IN PATRIMONIUL PUBLIC Domnii controlori generali de Stat răsfoesc, filă cu filă, dosarele ce cuprind angajamentele Statului.­Se dovedește astfel: cum sau făcut colonizările în Dobrogea, cum s’au­ încheiat contractele căilor toate române și ale C. A. P. S­U|UI e­ C_ In urma însărcinărilor primite de la I. P. S. S. Patriarhul Miron, pre­şedintele consiliului de miniştri, activitatea Corpului superior de control, în cursul lunei octombrie, a fost următoarea: D. controlor general de Stat I. Ze­­novie, a început cercetările privind­ în general lucrările de colonizare ale Oficiului naţional de coloniza­re şi în special opera de colonizare înfăptuită în Dobrogea asupra te­renurilor ce au aparţinut emigran­ţilor turci, cum şi modul cum s’a executat dreptul de preemţiune al Statului. D-sa a continuat a urmări modul cum se desfăşoară înaintea instan­ţelor judecătoreşti afacerile care in­­teresază patrimonul public, în care sunt implicaţi foştii conducători ai diferitelor administraţii judeţene şi comunale, semnalând Preşedinţiei consiliului de miniştri impedimen­tele ivite. CONTRACTE PENTRU FURNIZA­REA CĂRBUNELUI D. controlor general de stat, ge­neral de divizie N. Mihăilescu a în­ceput cercetarea contractelor pen­tru furnizarea cărbunelui, încheia­te între diferite societăţi din ţară şi căile ferate române, pentru a sta­bili raportul între preţurile de fur­nizare şi preţurile mondiale cât şi justificarea eventualului spor­ de preţ pentru cărbunele românesc. D-nii controlori generali de stat dr. Nicolae N. Leon şi d. dr. Ioan Teodore­scu au continuat cercetă­rile la administraţia Casei Păduri­lor şi au inspectat atât Direcţia Re­gională Silvică Bucureşti, cât şi de­pozitele de lemne de foc: Griviţa, Filaret, Obor, precum şi la Admi­nistraţia centrală a acestor depo­zite. In afară de raportul depus asu­pra situaţiei depozitelor de lemne de foc C. A. P. S. din Bucureşti, s-a depus un raport general asupra di­feritelor sisteme de administrare şi valorificare a pădurilor Statului, aplicate de la 1910 până la 1938, cu arătarea rentabilităţii fiecăruia din sistemele aplicate. D. controlor­­general de stat Eug. Sturdza a început cercetarea în legătură cu trecuta reîncadrare a personalului C. F. R. GESTIUNEA EFORIEI SPITALE­LOR CIVILE D. controlor general de stat, ge-­­ neral Gh. Iorgulescu a continuat* controlul gestiunei şi activităţii E- ' foriei Spitalelor Civile pe ultimii trei ani, cercetând direcţiunea sil­vică domenială a Eforiei (păduri, terenuri petrolifere şi terenuri de mici întinderi). S’au făcut două des­cinderi pe teren la păduri, la depo­zitul de lemne al Eforiei de la Spi­talul Colentina şi la unele terenuri petrolifere. D. controlor general de stat ge­neral Sabin Banciu a continuat controlul gestiunei şi activităţii E­­foriei Sf. Spiridon din Iaşi, cerce­tând modul de administrare şi valo­rificare a pădurilor, organizarea serviciului silvic al Aşezământului, a Serviciilor financiare şi al conta­bilităţii, verificarea Casei Centrale, activitatea serviciilor intendenţii Spitalului Central al Eforiei Sf. Spi­ridon, activitatea serviciului tehnic, a Serviciului administrativ, activi­tatea şi înzestrarea fermei Popri­­cani, funcţionarea Orfelinatului de la Popricani, funcţionarea clinici­lor noui, atelierelor de la Spitalul Central al Epitropiei, funcţionarea şi organizarea Spitalului „Materni­tatea” şi a Spitalului „D. Cantacu­­zino Paşcani” din Iaşi, cum şi func­ţionarea şi organizarea Institutului de puericultură din Iaşi. Constatări la faţa locului, cu prilejul unei anchete PEŞTELE: E ora 4.00 dimineaţa. Zorii par să fie încă departe. Pe fundalul ceru­lui întârzie, încă, luna luată î­n pleaz­nă de gerurile naltului. Din fundă­turile Bucureştilor, curg spre Obor precupeţii olteni, cu zâmbitele goale. De când s’a desfiinţat piaţa de en­­gros din Bulevardul Maria, aprovi­zionarea acestora,­­se face la obor. La „Rond”, la această oră, nici ţi­penie de om. La fel şi în celelalte pieţe volante. Iar dacă­ nu­m ai obici­­nuinţa mersului, trebue să te urci într’o maşină. Pentrucă nici tram­­vay n’ai­ lar maşina tocmai bine te costă trei poli până ’n obor. Acolo, mare zarvă la peşte. — Ei! dai mărunţişul ăsta la 10 lei? —Trebue să fiu nebun. Mai bine-l las să se impută. — Iau toată grămada. Hai, spune la cât îl laşi? — 13 lei. Nici o para таг puţin! Şi cumpărătorul iar s’apleacă la grămadă, trece bibanul printre de­gete, îl cântăreşte din ochi şi iar. — Hai la 12 lei. — Nici mort nu-l dau la preţul ăsta. Dacă-ţi convine! — Hai şi-aşa! Dar să ştii că nu face. — Nu-l lua. — Ba-l iau că mi-l cere. Şi l-a luat omul, care-şi ţâra ne­vasta de mână. Cu 13 lei kilogramul de biban. Trec mai departe. Ici crap, din­coace crap. Unul ceva mai mic. Altă tocmeală. — Cum îi dai bădie ciortanul ăsta? — 26 pentru dumneata. — Doar n’o fi aur! — Ba, astăzi, chiar că este. — Hai! spune-i pe nume mai de­grabă. — 24, ca să nu pierdem vremea. — Nici vorbă mai mult de 20. — Ți-e a glumi, precât văd. — Ba deloc! dar nu face mai mult. „Cine mai ia? Cine mai dă? Hai că mă grăbesc. Şi mai târziu nu mai are tata chef de tocmeală", — strigă ’n gura mare negustorul cu botforii în galoşi şi cu măcia atârnând de mâneca hainei de piele. „Hai la tata la chilipir. Nu mă o­­coli neicuţă, că mă-i regreta puni­­cuţă“. Şi la Marian, chilipirul e cam deo­­chiat. — Nea Vasile, cum dai şalăiaşul ăsta? — 55 pentru cine întreabă, 45 pen­tru cine cumpără. — Dar ăla mai mare? — Nu-i de nasul tău, dar îl dau la 60. — Iei 40 pe ăla, mic? — Nici mort, că mă dă banii afa­ră din casă. — Păi că bine zici! Altfel nu m’ai lăsa să plec. — Păi că nici nu te las. Ia spune care ţi-e vorba? — Nici un sfanţ mai mult de 40. — Atunci nici de mânecă nu te mai trag, văd eu că nu ţi-e gândul a cumpăra. Şi ofertantul a plecat. Şi vorba negustorului, că poate nu-i era gân­dul a cumpăra. Dar, în acelaş timp, trei olteni mai isteţi se sfătuiesc în taină, mai deoparte. . La Tănase mi l-a lăsat cu 21. — Du-te la Tănase! Ce cauţi la mine? — Că nu te-ai fi supărat de atât. — Nu m’am supărat dar nici bine nu-mi pare. — Hai să ne’nţelegem şi-apoi i-om trage o duşcă. — Pe mine nu mă duci. La 22 ţi-l dau pe Юс. — Dar pă ăl mare cât ceri? — 30. ----­. — Asta ca să-ţi urmezi vorba de la început?! _— Par’că eşti turc, măi omule! O să ne prindă nămiaza la tocmeală. — Păi, negustorie nu-i? Şi iar se încrucişează vorbele mai de duh, mai de şicană. Şi-aşa se sta­bileşte preţul la ciortan la 21 lei kgr, ш la crap la 26 lei. — Du-te tu, mă şi spune-i că-l cumperi la 38 ca să mi-l lase la 40. — Ce mă? Vrei să mă prindă, ăsta cu mâţa’n sac? — Du-te mă, nu fi prost! — Lasă-mă mă, că am şi eu obraz, ce dracu! Şi, la urmă, negustorul cu duh, tot a vândut şalăul mic la 40 şi pe cel mare la 50 lei kgr. Şi totuşi, nu mai departe decât la vreo 15 m. departe de acelaş loc, alt negustor vindea acelaş peşte cu 45 lei kgr., şalăul mic şi 55 lei kgr. cel mare! ALTA TOCMEALA ALTE PRETURI Aşa se desfăşoară lucrurile în toa­tă piaţa de peşte, ici tocmeală din­colo înghesuială, la negustor câştig. Preţul peştelui variază, de la pas la pas, dintr’o clipă în alta. Dacă se întâmplă să fie mai mult peşte de un fel pe piaţă, atunci pre­ţul va fi scăzut, dar dacă nu este decât prea puţin, atunci nu te mai poţi apropia de peşte. Mai ales da­că se întâmplă să se găsească pe piaţă vreun negustor mare! Acela pentru a-şi satisface cliente­la, este în stare să ofere orice preţ. De aceea, se întâmpla ca şalăul să ajungă adesea la 70—80 lei kgr. Alte preţuri de pe piaţă: Cega 50—80 lei; Caracuda 24—28; linul 34—38; morunul 96—115; som­nul 58—65; ştiuca 16—30. Este însă, de constatat un lucru, în ce priveşte piaţa de peşte: intermediarul, angro­sistul sau mai bine spus „ce­­credeţi că face acest domn?­­­roul de producţie în Capitală. El nu bagă nici un ban în marfă. Aceasta i se dă „în co­­mission”. Cu cât o vinde pe un preţ mai mare, cu atât creşte comissionul. Şi-atunci, închipuiţi-vă ce jaf! Mai ales că după ce se vinde peştele destul de scump la „en-gros”, la „en-detail” a­­junge cu 30 la sută mai scump. Şi, după cum pe piaţă am vă­zut că, la două tarabe alătura­te, preţul şalăului varia cu 10 lei la kg, tot aşa, în hala de peste drum, la „détail”, am gă­sit două tarabe, alături, al că­ror preţ la şalău indica ace­iaşi diferenţă. Este un adevăr şi o anomalie. Dar toate aces­­misionerul” este acela de care depinde preţul peştelui. Şi ce numai serviciul de aducere a cantităţilor de peşte de la bi­­tea pentru că nu există o ordi­ne în vânzarea acestui ali­ment. Totul s’ar produce alt­fel, omul ar putea mân­ca mai de multe ori peşte dacă ar fi înlăturat negu­storul acela jecmănitor: INTERMEDIARUL. Pentru înlăturarea ace­stuia trebue să se depună stăruinţa curvenită, la lo­cul în drept. NICOLAIE GARAIS Mâine. In piaţa de zart zavat. La chilipir, la Marian ALIMENTUL CEL MAI CAUTAT, DAR ŞI CEL MAI SCUMP TOTUL, DIN CAUZA­ NEGUSTORULUI EN-GROS­IST Peştele atrage, preţurile resping

Next