România - Capitala, iulie 1939 (Anul 2, nr. 405-420)
1939-07-22 / nr. 411
г MAI MULTA BUNĂVOINŢĂ Pe marginea fantezistelor născociri răspân dite de agenţia telegrafica maghiară , demult, chiar în acest loc, încercam a lămuri raporturile noastre cu toate minorităţile din România, raporturi întemeiate mai ales pe amara experienţă a trecutului şi pe firea adânc omenoasă a unui popor care n’a fost mistuit nici de nălucirile imperialiste, nici de fanatismul răsboaielor religioase, nici de nimicitorul neastâmpăr al revanşelor. Puneam în primul rând accentul pe această structură sufletească, paşnică şi neexclusivistă, fiindcă asemenea chezăşii temperamentale preţuiesc mai mult decât orice tratat, orice pact, orice nestatornic interes poetic şi diplomatic, orice constrângere exterioară. Un pact subscris şi ferecat cu zece peceţi, poate fi măsluit în aplicare, cu aparenţa celui mai pios respect al clauzelor. Un interes politic şi diplomatic, poate fi covârşit mâine de alt interes politic şi diplomatic, mai urgent ori mai hotărîtor măcar pentru un ciclu de ani. O constrângere poate fi treptat îmblânzită şi transformată adesea într’o complicitate, cum prenumeră istoria îndestule exemple. Dar firea unui popor, atitudinea sa în faţa vieţii, reacţiile sale, rânduielile de convieţuire — acestea nu se schimbă nici delà an la an, nici delà deceniu la deceniu, nici delà veac la veac. Acestea sunt garanţii mai presus de paratele care întăresc un pergament. Şi acestea au dictat raporturile noastre cu minorităţile, dincolo de principiile statornicite în tratatele de pace, dincolo de diferite memorii şi rapoarte care-şi făceau vad la Societatea Naţiunilor, dincolo de jalnica literatură revizionistă, care ne înfăţişa şi ne mai înfăţişează după chipul şi asemănarea unui trib de canibali pripăşiţi pe cele două versante ale Carpaţilor. Astfel de năsdrăvănii nu le-am luat niciodată prea în serios. Nu le-am pus la inimă. An lăsat timpul, marele nostru aliat, să desmintă toate născocirile, nu prin discursuri focoase opuse discursurilor focoase, nu prin articole indignate opuse articolelor făţarnic indignate, nu prin fotografii ce se pot opune fotografiilor trucate. Am lăsat timpul să acumuleze EL materialul statistic, într’un domeniu unde cifrele nu mintm numărul ţăranilor maghiari împroprietăriţi şi în suprafeţele ce au intrat în stăpânire de veci în mâinile acestor ţărani maghiari, pe când despre ţăranii unguri din Ungaria liberă nu se putea afirma nici pe departe un asemenea lucru, în numărul şcolilor confesionale ori de altă categorie unde limba maternă a elevilor n’a fost prigonită așa cum au cunoscut prigoană copiii români sub regimul mărinimosului Tisza, în numărul bisericilor unde slujba dinaintea altarului n’a fost turburată de nici un amestec al Statului — decât doar pentru a asigura tocmai libertatea cultului, în numărul slujbaşilor şi pensionarilor de Stat de origină maghiară, al liber profesioniştilor de origină maghiară, al neguţătorilor şi industriaşilor de origină maghiară, al întreprinderilor cu capital maghiar, al gazetelor şi publicaţiilor periodice de limba maghiară, al cărţilor de limbă maghiară, care, toţi şi toate s’au bucurat de acelaş regim, cu aceleaşi drepturi şi garanţii, fireşte şi cu aceleaşi îndatorinţe, pe tot cuprinsul românesc. I Pot fi tăgăduite acestea? În oricine a fost liber să poftească şi să le cerceteze, sa le vadă cu ochii, să le iscodească până în cele mai depărtate şi neumblate unghere de ţară. N’aveam nimic de ascuns. Şi nici nu avem. . . O mare— şi acum— putem adaoga: o mare şi exagerată libertate de spirit, ne-a îndemnat să nu aplicăm minorităţilor din România noastră şi în special minorităţii maghiare, regimul pe care l-au îndurat românii băştinaşi de la administraţia maghiară, atunci când de la Pesta purcedea o neîndurată luptă de exterminare. Ne-a îndemnat la această libertate de spirit însăşi firea noastră, dar şi experienţa trecutului din epoca nu prea îndepărtată, când rolurile fiind inversate, pe socoteală proprie am cunoscut că asuprirea nu poate distruge nimic şi mai ales sufletul, că orice prigoană căleşte rezistenţa, ci şi mâinile morţile, din morminte răscolesc ţărâna pentru că cere dreptate, când dreptatea a fost călcată. Aceasta o ştiam noi, prin noi. Prin regimul pe care Ungaria de eri, l-a aplicat românilor de eri, parcă înadins pentru a le păstra o conştiinţă naţională neadormită. Ce nesăbuită strâmbătate de judecată, ne-ar fi mânat oare să repetăm fatala experienţă a Ungariei de ori, când ştiut este că aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte, în destinul Statelor, ca şi în recile legi ale fizicei? De douăzeci de ani politica noastră faţă de minorităţi, faţă de minoritatea maghiară în deosebi, s’a rezemat pe aceste temeiuri care precum se vede, prea bine se puteau dispensa de clauzele tratatelor, de pacte semnate şi contrasemnate, de ratificarea diferiţilor inspectori şi experţi de la Societatea Naţiunilor, de pledoariile unor cauze pierdute care s’au dus pe apa lacului Leman. Reprezintanţii minorităţii maghiare din România stau mărturie. Şi de vor fi avut cândva a se plânge de vreo stare a noastră turburătoare pentru raporturile dintre români şi ungurii din România, dintre ungurii din România şi vremelnicii conducători ai guvernelor, această pricină de turburare a fost curmată în luna Fevruarie anul trecut. E adevărat, că sub regimul partidelor politice, o supralicitaţie de ambele părţi şi cu substrat electoral de ambele părţi, răsturnă datele problemelor de convieţuire, menţinea o atmosferă de instabilitate, silea reprezintanţii legali ai minorităţii maghiare să oscileze între un partid şi altul, între un guvern şi altul, fiindcă oamenii răspunderilor se schimbau prea des şi mai des chiar decât oamenii, se schimbau ideile şi credinţele şi programele acestor oameni. Dar odată cu noua întocmire a ţării, când Chezăşiile sunt cruţate de oportunismul electoral şi când Suveranul, de atâtea ori, apăsat şi clar, a precizat politica noastra faţă de minorităţi, cine, de aci, dinăuntrul ţării ar merge cu lipsa de bună-credinţă până la a subscrie un singur cuvânt din basmele răspândite de agenţia telegrafică maghiară? Şi cine oare s’ar încumeta a pretinde că o asemenea politică de asmuţări a Festei, e menită să slujească în vreun fel minoritatea maghiară din România? Este nevoie să facem o comparaţie între stările pe care le îndură românii din Ungaria şi cele de care ц se bucură maghiarii din Româţiia? Să numărăm şcolile româneşti închise, dascălii lăsaţi pe drumuri, a preoţii cărora li s’a interzis uşa al- D tarelor? Este nevoie să dăm publicităţii scrisorile ţăranilor maghiari din România care deplâng soarta fraţilor de sânge, unguri din Ungaria, lipsiţi de dreptul lor la pământul lor în ţara lor? Este nevoie să împânzim lumea cu declaraţiile de loialitate ale reprezintanţilor maghiari din România, care spun cu totul altceva decât profesioniştii revizionismului de la Pesta ?Noi credem că n’a fost nevoie şi că nu este nevoie de nimic din toate acestea. Ca dovadă că ziarele româneşti s’au grăbit să publice aidoma, cuvânt cu cuvânt, toate balivernele născocite de agenţia telegrafică maghiară, toate fanteziile posturilor de radiodifuziune, pentru ca asemenea plăsmuiri să se anuleze prin ele înseşi, ucise de propriul lor absurd şi ridicol. Căci nu este o moarte mai fără ridicare din morţi, decât sinuciderea prin absurd şi ridicol. Am dori numai atât: agenţia telegrafică maghiară să dea publicităţii în „Ungaria liberă” pentru lectorii din „Ungaria liberă” statistica ţăranilor maghiari împroprietăriţi în România cu suprafeţele respective; numărul şcolilor maghiare din România cu suprafeţele respective; numărul şcolilor maghiare din România; numărul pensionarilor şi funcţionarilor maghiari din România; numărul publicaţiilor maghiare care apar în România. Atât! Lăsând cititorii unguri din „Ungaria liberă” să mediteze, căci despre cele ce gândesc maghiarii din România, nu ne îndoim. Nu ne putem îndoi, ca de lumina zilei. CEZAR PETRESCU GUVERNUL ENGLEZ MENȚINE STRÂNS CONTACT CU guvernul francez LONDRA, 20 (Rador). — In cercurile diplomatice se declara joi dimineață că guvernul britanic continuă să studieze raportul ce a primit din partea d-lui Seeds cu privire la ultima sa întrevedere cu d. Molotov. Deasemeni se afirmă că guvernul englez menţine un strâns contact cu guvernul francez. Se adaugă că în curând vor fi trimise noui instrucţiuni d-lui Seed3, mai înainte ca acesta să aibă o nouă întrevedere cu d. Molotov. AU RAMAS DOAR CHESTIILE DE DETALII PARIS, 20 (Rompress). — Cercurile diplomatice franceze anunţă că în cursul zilei de joi Quai d’Orsay a fost tot timpul în legătură telefonică cu Foreign Office pentru a pune la punct instrucţiunile ce trebuesc trimise ambasadorilor celor două ţări la Moscova, referitor la punerea concluziilor pactului anglofranco-sovietic. Aceleaşi cercuri cred a şti că o nouă întrevedere a celor doi ambasadori va fi fixată Vineri sau Sâmbătă. In ciuda svonurilor defetiste răspândite de o anumită presă interesată, concluziile finale ale pactului sunt pe cale de a fi puse, rămânând doar să fie aranjate ultimele detalii. PESTE 500.000 MUNCITORI AMERICANI AU DECLARAT GREVA NEW-YORK, 20. (Rador). — Peste 500.000 de muncitori de la „Workers Alliance” au declarat grevă, în semn de protest contra aplicării nouei legi prevăzând licenţierea tuturor lucrătorilor cari au muncit mai mult de 18 luni la „Works Progress Administration”. La New York sunt în grevă de azi dimineaţă 40.000 de muncitori. Poliţia a luat măsuri pentru prevenirea incidentelor. i NU S’A CERUT SISTAREA TRIMITERII DE SCRISORI KINGHALL IN GERMANIA LONDRA, 20 (Rador). — D. Kinghall a desminţit svonul după care, la cererea ambasadorului englez la Berlin, guvernul britanic i-ar fi cerut să înceteze a mai trimite scrisori în Germania. „Aviaţia romana va şti să învingă SAU SĂ MOARĂ” ...a spus d. generalauli Teodorescu ml -drcf vijJ A 41 î si t 4 a 4 c ГГЮГ t *'*' U. JL r w r r V F Marinei în discursu rostitori cu prilejul serbării patronului aviaţiei. Reportajul complect paginiie 5 şi 7* POMENIREA REGELUI FERDINAND I LA CURTEA DE ARGEŞ CAVALERII ORDINULUI MIHAI VITEAZUL" AU FĂCUT DE GARDĂ LA CRIPTELE REGALE CURTEA DE ARGEŞ, 20 (Prin telefon). — Implinindu-se 12 ani de la moartea Marelui Rege Ferdinand I, cavalerii ordinului „Mihai Viteazul” au sosit în pelerinaj la Curtea de Argeş, unde, in cursul nopţii şi zilei de eri, au făcut de gardă la mormintele Regelui Ferdinand I, Carol I, Reginei Elisabeta şi Reginei Maria. După săvârşirea serviciului religios de la ora 2:15 — oră la care Marele Rege Ferdinand I şi-a dat obştescul sfârşit — astăzi la orele 12 cavalerii ordinului „Mihai Viteazul” împreună cu reprezentanţii autorităţilor locale au luat parte la slujba parastasului oficiată de către arhimandritul Grigore Uriţescu, înconjurat de un sobor de preoţi. Răspunsurile au fost date de către corul preoţilor de la catedrală, iar compania I-a de vânători a dat onorurile. Cavalerii ordinului „Mihai Viteazul” şi asistenţa au depus apoi numeroase coroane de flori pe mormintele regale. SERVICIU DIVIN LA VIENA VIENA, 20 (Rador). — Cu ocazia aniversării morţii Regelui Ferdinand şi Reginei Maria s’a oficiat la capela română din Viena o slujbă religioasă la care au asistat d. Pencovici, consulul general al României, întreg personalul consulatului general și numeroși membri ai coloniei române. I U KILE Stricţîoasa Ц Bea» 60. Pasagiu) Victo Administraţia: Pas Imobiliara) Scara Direcţiunea 1 65735 Secretariatul general: 55738 . Ш Redacţia şi secretariatul! 557.78 Secretariatul de provinciei 657.77 Administratorul: 4.20.624 Administraţia şi abonamente: 65751 Serviciul publicităţii: 4.89.05 ABONAMENT® -ОП an 750 I Şase luni 380 Trei luni 200 Pentru instituţiuni 1000 ANGLIA SERBAREA PATRONULUI AVIAŢIEI ROMÂNE* TRIMITE nouă instrucţiuni la MOSCOVA M. S. Regele Carol II cu d. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului, la sărbătorirea patronului aviaţiei române VATICANUL MEDIATOR AL PATIEI INTERNATIONALE? yaki», 20 (Kompress). — Min Bonnet a primit în cursul după am ris, Monseniorul Valerio Valeri. Vizita făcută d-lui Bonnet a st fîtice. Se spune că Monseniorul Va gă ministrul de Externe francez să fui în politica de „mediatiune” a si Se crede că reprezentanţii Vatiene vor proceda de o manieră si mite de la Vaticanistrul de Externe francez d. Georges iezii de Joi pe nunţiul papal la Paârnit comentarii vii în cercurile poleric Valeri ar fi intervenit pe lânaccepte o colaborare a Vaticanutuaţiei internaţionale, îcanului din celelalte capitale eufomilară conform instrucţiunilor prin FOSTUL AVASADOR AL RUSIEI IN BULGARIA A FOST PUS IN AFARĂ DE LEGE DIPLOMATUL SOVIETIC ESTE ÎNVINUIT CĂ A TRECUT IN TABĂRA DUȘMANILOR SI CĂ A REFUZAT SĂ SE INAPOEZE IN U. R. S. S. MOSCOVA, 20 (Rador). — Agenţia Tass transmite: In ziua de 17 Iulie, Curtea Supremă a examinat chestiunea lui Raskolnikov, fost ambasador al Uniunii Sovietelor în Bulgaria şi a stabilit că el a dezertat de la postul său, că a trecut în tabăra duşmanilor poporului şi că a refuzat săse înapoieze în U.R.S.S. Conform articolelor 319 şi 320 din codul de procedură penală şi a legii din 21 Noembrie 1929, Curtea Supremă a pus pe Raskolnirov îrt afară de lege. ACORDUL ANGLO-POLONEZ PE CALE DE A FI SEMNAT ANGLIA ACORDĂ POLONIEI UN ÎMPRUMUT DE 8.000.000 LIRE STERLINE PENTRU ÎNARMARE FRANŢA ACORDĂ DEASEMENEA 600.000.000 FRANCI PENTRU MATERIALE DE RĂZBOI LONDRA, 20 (Rador). — Redactorul diplomatic al agenţiei Reuter Pilă că negocierile anglo-poloneze au făcut azi un atât de considerabil progres încât semnarea acordului poate fi aşteptată într'un scurt timp. Operaţia cuprinde: 1) un împrumut de 8.000.000 lire sterline, care vor fi destinate reînarmării şi cumpărării de material brut şi 2) un împrumut de 5.000.000 lire sterline, pe care guvernul polonez va fi liber să-l cheltuească în alte ţări. Acest ultim împrumut va fi supus .-Ies nu vor constitui obstacole în calea utilizării lui. In legătură cu această operaţie, guvernul francez va autoriza acordarea unui împrumut de 600.000.000 de franci francezi către Polonia, pentru cumpărarea de material de război. í !