România - Capitala, iulie 1939 (Anul 2, nr. 405-420)

1939-07-16 / nr. 405

Contele Ciano ministrul de externe al Italiei, primind pe bordul vasu­lui „Eugenio di Savoia” pe miniştrii spanioli Iordana şi Serrano Suner Lt. Traian Luşcan, câştigătorul mar­elui premiu de jocuri al ziarului „România” între d. prof. H. Boos administratorul ziarului nostru şi d.­­ N. S. Popescu-Rebus, redactorul jocurilor Dreptul de participare a tuturor ţărilor la materiile prime ale lumii Congresul din acest an al Camerei Internaţionale de comerţ din Co­­pengaria, s-a bucurat din partea în­­tregei lumi de o atenţie mult mai mare decât congresele anterioare. Pentru prima oară, au fost tratate ,cu toată sinceritatea, într’un con­gres, în care au fost reprezentate 40 de naţiuni, probleme de economie politică dintre cele mai importante în vremurile noastre. Unii repre­zentanţi au desemnat protecţionis­­mul şi autarhia ca principalele ne­ajunsuri ale situaţiei economice de astăzi. Totuşi trebue să recunoaş­tem că reprezentanţii aşa ziselor sta­te autarhice au reuşit să arate, în mod destul de convingător, că ac­tualele fenomene de criză sunt a­­deseori numai consecinţa unei tran­sformări importante a structurii e­­conomiei mondiale. Conducătorul delegaţiei germane, preşedintele Lindemann, a susţinut că nu ar mai exista o legătură con­­juncturală a economiilor prin me­canismul valutar automat, pentru că în locul acestui mecanism s’a im­pus tendinţa diferitelor economii na­ţionale de a-şi organiza autonom si­tuaţia lor conjuncturală. Era deci firesc ca această schimbare să pri­cinuiască anumite tulburări în tra­ficul de mărfuri practicat pe baza vechilor principii, ceea ce nu însem­nează că trebue să aibă drept urmare o comprimare a comerțului exterior. Aceste tulburări se datoresc, în pri­mul rând, repartizării injuste a bu­nurilor lumii şi modului cum s-a împărţit suprafaţa pământului Unii reprezentanţi au atras atenţia în mod stăruitor asupra primejdiei pentru economia mondială rezul­tând din acumularea aurului în Statele Unite. Ei au constatat că inegala repar­tizare a materiilor prime şi dificul­tatea procurării lor de către ţările sărace în devize ar fi o problemă foarte delicată din punct de vedere politic şi economic, mai ales într’o vreme când traficul de mărfuri a pierdut într’o mare măsură carac­terul său internaţional în favoarea schimbului de mărfuri bilateral. Un mare interes au suscitat des­­voltările reprezentanţilor germani, cari au dovedit că sistemul schim­bului bilateral de mărfuri, nu duce, în nici un caz, la o restrângere a vo­lumului total al exportului mondial. In această privinţă, ei au arătat că volumul exportului din 1937 repre­zintă 122,7 la sută faţă de exportul anului 1913. Tendinţa de a se evita crizele internaţionale prin organiza­rea autonomă a economiei interne, ar duce, după părerea germană, chiar la o puternică înviorare a co­merţului extern, d­acă orientarea către autonomia economică ar fi realizată, adică dacă s’ar atinge ma­ximum de activitate în cadrul po­sibilităţilor date. In cazul acesta, nu mai există nici un motiv de a spri­jini, prin măsuri protecţioniste, eco­nomiile naţionale. Zidurile vamale şi prohibiţiunile la import ar putea, mai departe, să fie înlăturate, iar creşterea importului să rămână în esenţă numai o funcţiune a expor­tului. O revizuire a sistemelor vamale ж­ fi de aceea necesară, iar congre­sul a rămas să studieze problema în adâncul ei. Astfel congresul s’a ocupat nu cu teorii goale, ci dimpotrivă a făcut o serie întreagă de propuneri, cari sunt demne de interesul celor ir­itaţi. In această privinţă, importan­ta şi noutatea problemelor nu trebue să înspăimânte Vechiul sistem de e­­conomie mondială s’a prăbuşit, de­­aceea este de datoria tuturor econo­miştilor de a se apropia fără preju­decăți de nouile probleme, decur­gând din acest fapt. D. consilier regal Vaida Voevod a plecat la Cluj D. consilier regal dr. Alexandru Vaida Voevod, preşedintele Came­rei Deputaţilor, a părăsit Capitala plecând la Cluj. D. Al. Vaida se va instala apoi, pentru câteva zile, la moşia d-sale de la Olpret. ________ D. ministru dr. N. Marine­­scu în Ardeal­ ­, medic general dr. N. Mari­­nescu, ministrul Sănătăţii şi Asis­tenţei Sociale, a plecat aseară în Ardeal pentru a vizita instituţiile spitaliceşti şi pentru a urmări felul cum se desfăşoară ofensiva sani­tară şi în special lucrările de asa­nare a lacurilor malarigene. Inspecţiile d-lui ministru N. Cornăteanu în Basarabia . D. prof. N. Cornăteanu, ministru­l Agriculturii şi Domeniilor, a plecat in inspecţie în Basarabia. D-sa va studia mai ales posibili­tăţile pe care le oferă bălţile de pe malul Nistrului, pentru a face iriga­ţiile necesare desvoltării culturilor de zarzavaturi. Ziua Străjeriei în şcoli Ministerul Educaţiei Naţionale a dat o decizie prin care stabileşte că, odată cu începerea noului an şco­lar, ziua consacrată străjeriei va fi Sâmbăta în loc de joi cum a fost până acum. ________ Ultimul termen pentru re­vizuirea cetâţeniilor Printr-o nouă circulară adresată instanţelor judecătoreşti, ministerul Justiţiei a urgentat rezolvarea do­sarelor privitoare la revizuirea ce­­tăţenilor, amintind că ultimul ter­men acordat pentru aceste lucrări este 1 August.______ Organizarea serviciului re­prezentanţelor firmelor străine La ministerul Economiei Naţio­nale, se studiază organizarea ser­viciul­u­i reprezentanţelor firmelor străine, recent înființat. D. ministru Mihail Şerban va fine o serie de pre­legeri în Ardeal In cadrul conferinţelor de vară, pentru învăţători, organizate, de d. ministru Petre Andrei, d. ministru ■subsecretar de Stat la Agricultură şi Domenii, Mihail Şerban, va conferem­ţia în ziua de 21 Iulie, dimineaţa, la Arad, seara la Oradea şi în ziua de 22 la Sighet. Conferinţele vor avea subiect social-agricol. Cu acest prilej d-sa va inspecta şi câteva centre fo­restiere din Ardeal. întrunirea Consiliului supe­rior al Magistraturii Eri dimineaţă s-a întrunit la­ Mi­nisterul Justiţiei, sub preşedinţia d-lui Victor Iamandi Consiliul su­perior al magistraturii. Consiliul a făcut recomandări pentru completarea locurilor va­cante la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. După masă consiliul s’a întrunit din nou tot sub preşedinţia d-lui Victor Iamandi S’au făcut recoman­dări pentru înaintările la Curţile Casa Şcoalelor a coman­dat 5 milioane exemplare abecedare şi cărţi pen­tru cursul primar Ministerul Educaţiei Naţionale a autorizat Casa Şcoalelor să dea spre executare Imprimeriilor Statului (Monitorul oficial), pentru anul şco­lar 1939/40, abecedarele, cărţile de cetire, aritmeticile şi manualele de geografie necesare şcoalelor de curs primar, din întreaga ţară, în sumă totală de peste 5 milioane exem­plare. Acest bogat material didactic, va fi distribuit inainte de 15 Septem­brie şcoalelor primare. O parte din abecedare vor f distribuite gratuit copiilor de ţărani şi muncitori ne­voiaşi, ministerul Educaţiei Naţio­nale participând, astfel, efectiv la Înzestrarea elevilor şcoalelor rurale ,în primul rând , cu material di­dactic elementar._____ D. Fabricius la d. Bujoiu D. I. Bujoiu ministrul Economiei Naţionale, a primit ori pe d. Fabri­cius, ministrul Germaniei la Bucu­reşti. Plecarea echipelor de pro­pagandă ale premilitarilor Cele două echipe de propagandă alcătuite din studenţi premilitari sub auspiciile subsecretariatului, de Stat al Propagandei, s’au adunat ori în curtea subsecretariatului de unde au pornit cu autobuzele în localităţi­le destinate, tţn :­­----­D. minstru Eugen Titeanu a decla­rat că subsecretariatul Propagan­dei va face noui sacrificii pentru ca asemnea­ activități propagandistice să fie încurajate. HUMORUL ZILEI Ce soluţie vezi pentru remedierea acestei aglomeraţii? Urcarea preţului! Personalul diplomatic al legaţiei noastre la Roma, în frunte cu d. mi­­nistru Al. Duiliu Zamfirescu, fotografiat cu prilejul depunerii unei co­roane pe mormântul Soldatului Necunoscut de către d. locot. colonel Gheorghe Petrescu, noul ataşat militar al României la Roma Doamnelor şi domnişoarelor! Cu cât noi bărbaţii, fugim cu o iu­ţeală vertiginoasă de umbrele tre­cutului, cu cât ne dovedim mai tră­dători, mai uitători de orice, în cât de infimă nuanţă, ne leagă de acest trecut etajat pe vârste de civilizaţii, cu atât mai mult voi femeile vă do­vediţi dimpotrivă mai conservatoa­re. Dar nu numai conservatoare. Nu luaţi în braţe o epocă anume s-o purtaţi imprimată în felul de a trăi de a vă îmbrăca, de a gândi şi simţi, ci vă modelaţi gusturile, su­fletul, întreaga făptură după toate oglinzile vârstelor omenirii. Şi toată această trecere în revistă, a vârstelor modei a căror numără­toare intră într’o ecuaţie algebrică pe lângă numărătoarea de chinder­­garten a vârstelor geologice, se în­tâmplă miraculos de rapid. Bărbatul se culcă în amurg, cu o imagine bi­ne desemnată a iubitei în gând, dar zorii îi pregătesc o inedită apariţie. Femeia a străbătut în douăsprezece ceasuri atmosfera unui secol, şi se înfăţişează cu alt obraz, cu altă mască (păstrând totuşi eternul fe­­menin, care poate fi discutat de la caz la caz). Ori femeia pe care­­ai privit-o ca pe o fiinţă familiară, ca pe cineva făcând parte din tine, din reflexul veacului, leatului şi ambianţei, zile­lor tale, aduce privirilor tale o mas­că străină, şi stranie sau comică, după atributele fizice care-i stau în fire, şi după felul în care această fire a ei se contopeşte mai fericit sau nu, cu masca împrumutată din oglinzile şi garderoba veacurilor din urmă. Astfel, chipul cunoscut eri, făptu­ră care poartă numele cunoscut şi recunoscut şi Înregistrat la Oficiul de stare civilă contemporan, împru­mută printr’o vrăjitorie pe care E­­vul Mediu ar fi soluţionat’o prin vâlvătăile rugului, chipul şi farme­cul vestimentar al cutărei­ făpturi femeeşti păstrată în paginile isto­riei. Astfel privind ceafa femeii într’o dimineaţă de miracol a veacului XX, omul a crezut că are vedenii, că după coafura revărsată în val şi răsucită înlăuntru spre ceafă, are sub privire istorica pieptănătură a Mesalinei. Şi tot astfel pe gama va­riată a pieptănăturilor, a veştmin­telor, numele, chipurile şi trăsături­le sufleteşti, toată literatura galan­tă ce roteşte în jurul femeilor tre­cutului, vin pe plan de actualitate, se amestecă prin decorul epocii, o perverteşte, o anulează, şi-i surpă temeliile pe care îşi durează fără izbândă personalizarea. După o luptă de câţiva ani, 1939, Jemenin a coborît treptele începu­tului de an cu paşi variat încălţaţi. Formele timide ale anilor trecuţi, au izbucnit cu o îndrăzneală avant­­gardistă, într’un iureş de forme (di­forme după noi burghezii). Priviri nenumărate şi indignate au rămas în faţa vitrinelor şi au ur­mărit picioarele frumoaselor, cu o dezolare crescută pe apariţia verti­ginos variată a formelor Apariţia pantofului, definit orto­pedic, fiindcă aminteşte de ghetele cu tălpi cari suplinesc diferenţa dintre un picior normal şi perechea lui mai scurtă, a îngrozit, au jignit ochiul care urmărea eleganţa şi li­nia vibrândă, a unui picior încălţat cu pantoful ce a rămas legat de gloria numelui Ludovicilor. Apoi a apărut pantoful amintind de anticii Cothurni. Este adevărat ca un flagrant dezacord s’a iscat în­tre vestmintele cari întruneau ele­mente din toate punctele cardinale ale modei, şi această modă a cothur­­nilor. Mai toate încălţările femeilor de azi tind să se separe de noţiunea şi prezenţa jocului în alcătuirea pan­tofului. Urmând im astfel de tempo nu va mai rămâne un singur toc, vom uita şi noţiunea, cuvântul ni se va topi din amintire, va dispare din zestrea de cuvinte a graiului o­­menesc. Va rămâne un singur toc. D. Toc redactorul nostru la rubrica „Azi şi Mâine”. Va fi singura obse­sie, bătând din cuvinte, cum băteau în vremi imemoriale, tocurile panto­filor femeeşti pe caldarâm. Ne rămâ­ne numai un toc şi o nostalgie, vi­zuală şi auditivă. Dar pentru că Doamnelor şi Dom­nişoarelor, aţi pornit să reînviaţi trecutul prin formele încălţărilor, de ce să nu vă dăm sugestii, să vă îm­prospătăm memoria şi să vă stimu­lăm fantezia, dacă mai este nevoie? De ce să vă mărginiţi la forma pantofului ortopedic şi la forma cob­urn? Aţi lăsat uitării, forma pantofului chinezesc, sabotul olandez, cipicul mahalagiului, imineul turcesc şi ca fantezie forma pantofului balan­soar, după scaunul în care bunica tricotează sau după forma leagănu­lui de lemn. Ce forme şi ce măşti pe ziua de mâine? Ratiu Boureanu , REPORTAJUL ZILEI PANTOFI ORTOPEDICI S­AU REINTOA­RCEREA LA ANTICHITATE Cacu­­­m excursii mitru îl apucă dorul de ducă, şi, ori­ce i-ai face nu-l mai ţii. Cu căţel, cu purcel, cu oglinzile şi lămpile tî­­riş după el, omul porneşte din bor­deiul lui, către un alt bordeiu, pen­­tru ca de Sf. Gheorghe, s’o ia din nou, din loc. Şi astfel, vizitează loc după loc, cunoaşte stradă cu stra­dă, fiindcă, într’o viaţă întreagă, a cam locuit pe toate. Acelaş „demon care îndeamnă la drum“ — cum spunea Topârceanu în balada chiriaşului — îl face pe românul nostru s’o ia din loc, de o vară, de o iarnă, întâi călătorea singur, sau cu familia. Acum, plimbarea mi-o face în colectivitate. Fiindcă, speculând această, pasiune a cetăţeanului no­stru, s’au găsit alţii care să-i „aran­jeze” plăcerile, şi natural, să­-şi a­­rarueze şi afacerile lor, nu mai puu­ţin plăcut. Aşa s’au născut „ex­cursiile colective" şi atâtea agenţii de voiaj, care-şi fac concurenţă. Natural, pentru a fixa la el, pe a­­cest plimbăreţ român, organizatorul excursiilor, este silit să promită cât mai mult şi să ceară cât mai puţin... Punăndu-şi întreprinderea sub sem­nul operei de educaţie şi a naţiona­lismului, fiecare organizator nu ui­tă să atragă atenţia viitorului cli­ent că „a-ţi cunoaşte ţara înseamnă a o iubi", ca apoi să-i propună şi avantagiile pe care numai la el le poate avea­, mâncare copioasă, con­fort la hotel, autobuze curate, etc. Ei, dar câte nu oferă un organiza­tor! Iată, nu mai departe decât ori, citeam într’un ziar următorul atră­gător program: Programul zilei de 16—Excursie la Constanţa, ora 6.30, plecarea de la Bucureşti. Rapid. Vagon-Bar. Locuri numerotate. Ora 10.15. Sosirea la Constanţa, îmbarcarea spre Mamaia în elegan­te autocare albastre (ca marea!). Ora 10.25. Mamaia. Intrare la Ca­zinou. Cabine rezervate pentru bae. (Ca şi cum excursioniştii ar face baia în cabine!). Ora 12.14. Dejun pe teresele ele­gante. Ţuică, mastică, bors d’oeuvre, pui, peşte, borş de nisetru, etc. Ora 15.30. îmbarcarea pe una din „lebedele albe” ale S. M. R. (Fiecare călător e un fel de Lohengrin). Ora 15.20. Croiseră în largul mă­rii, cu defilarea Rivierii de Sud şi a staţiilor balneare. (Mă rog, cum ar fi defilând oraşele?). 20.15. Splendid apus de soare , pe mare. 21. întoarcere, bătaie cu confetii, etc.... După cum vedeţi, tot să trăeşti, şi să alergi, fiindcă organizatorul este extrem de darnic. El îţi oferă, oră cu oră, ţuică, măsline de Volo, bătae de confetii... Apus de soare.... Dar mă rog, şi dacă soarele nu vrea să apună splendid, în acea zi şi excursionistul îi cere, fiindcă e la program, ce se întâmplă? S’ar putea să ceară banii înapoi, să facă scan­dal, şi să iasă bătae (nu de con­fetti)....­ ­Жос Românul nu este numai poet, este şi un umblăreţl unii ar spune: un peripatetician, dacă umblatul ar constitui un adevăr o filosof­ie în sine. Dar românul nostru nu se miş­că din nevoia de-a gândi, ci din plăcerea de-a se fâţâi, ici, colo, ca să nu stea locului. De sfântul Du-

Next