România - Capitala, august 1939 (Anul 2, nr. 421-435)
1939-08-01 / nr. 421
IX CADRILATER DESGROPAREA AU ÎNCEPUT ERI VECIEI CETĂŢI CONSTANŢA, 30. — Ooaspeţii invitaţi să participe la inaugurarea săpăturilor cetăţii romane Abritus, situată la jumătatea drumului dintre Dunăre şi Mare au început să sosească încă de la ora 6 dimineaţă, viaţa Independenţei din centrulOraşului de unde s'a format caravana de automobile, care a părăsit localitatea la orele 7 îndreptându-se spre cetatea înfiptă ca un simbol in inima Cadrilaterului. La bifurcarea autostrăzii Constanţa-Mangalia, începe stepa dobrogeană fără hotare. Deo parte şi de alta a drumului, lanurile verzi de porumb foşnesc la adierea brizei marine, care se resimte pe o distanţă de câţiva kilometri. Verdele se îmbină cu aurul snopilor de grâu cari se usucă la arşiţa soarelui nemilos. Din când în când peisajul monoton este întrerupt de apariţia unui tumulos în care îşi doarme somnul de veci cine ştie ce căpetenie barbară, care a răscolit în copitele calului colbul dobrogean. De la Toprotsar înainte, localitate în care a avut loc crâncene lupte cu năvălitorii de la sud în decursul marelui răsboi, pământul începe să fie mai frământat iar linia lui mai neregulată. Ici colo apare câte un pâlc de verdeaţă mai rar decât o pază în deşertul Saharei. Dela Independenţa (Bairam) după ce automobilele se luptă cu panta care urcă în serpentină mai este puţin şi ajung la Cămilarul, aşezate de macedoneni, cari s’au întors la vechile vetre de acum 2000 ani de când împăratul Aurelian şi-a retras legiunile din Dacia Pontică. La intrarea în comună, tinerii săteni salută, venirea oaspeţilor. Deasemeni superbe arcuri de triumf urează „bun venit". In dreapta pe un pliaitou de 5 m., care domină toată regiunea și împrejurimile, apare înaintea ochilor cetatea Abritei. Cele 32 turnuri sunt marcate prin movile de pământ. Datorită d-lui rezident regal Nicolae Ottescu, care este după Pârvan cel mai aprig răscolitor al trecutului nostru, noul comori de artă și piese aheologice varii vor ocaziona studii şi cercetări a generaţii întregi de savanţi, vor fi date la iveală. Fiecare noui pietre şi marmure, scoase la iveală de cazmalele tinerilor premilitari, cari sunt descoperitorii floarei străbune, vor fi tot atâtea mărturii pentru paternitatea pe care nu ne-o poate constesta nimeni aci, în ţinutul cuprins dintre Dunăre şi Mare. Dobrogea este pentru multă vreme o comoară de __asupra originei noastre de mii de ani pe acest pământ ospitalier, care a primit în sânul lui leşurile atâtor barbari. Opera întreprinsă de d. rezident regal N. Ottescu este o operă profund naţională şi care merită să fie subliniată aşa cum trebue. Săpăturile de la Abrittus vor constitui o dovadă mult a romanităţii regiunilor dobrogene Vechea aşezare română Abrittus, unde prin solemnitatea organizată de către Subsecretariatul de Stat al propagandei, au început săpăturile, este situată la o depărtare de trei zile, după spusa unui istoric antic, de cetatea Durostorului. De relevat faptul că această cetate a fost cercetată de marele Pârvan, înainte de război, care avea de gând să facă aci săpături serioase. Primăvara trecută, cetatea a fost vizitată de către d. rezident regal Nicolae Ottescu, care a rămas profund impresionat de ruinele cetăţ Pi Atunci, d-sa a promis că va da sprijinul său pentru scoaterea la iveală a acestui hrisov de o importantă capitală pentru dovedirea romanităţii acestei părţi de ţară. Promisiunea se realizează mai repede decât ne aşteptam. Din cercetările făcut de Arheologii noştri cât şi de cei străini, se crede că cetatea Abrittus este aşezată pe zidurile unei cetăţi mai vechi, întemeiată de împăratul Traian, care purta numele de Macriniana, după numele unei fiice a lui. Cetatea fiind dărâmată după retragerea legiunilor romane, a fost ridicată din nou mai târziu de împăraţii care au urmat. Cetatea Abrittus care se află pe drumul dintre Marcianopolis şi Tropeum Trajani (Adam Clissi), pare să fi fost întemeiată de împăratul Traian după cum ar rezulta din monedele descoperite până acum. Cercetările începute anul acesta de savanții noștri arheologi, — sub conducerea d-lui prof. Lambrino — au dus la descoperirea unui fragment de vas, având imprimat pe el un bust, al unui tipar de lut reprezentând pe Maica Domnului cu copilul Isus în braţe, şi a unei monede de aur cu efigia împăratului Anastasius. Aceste descoperiri, justifică presupunerea că săpăturile vor duce la rezultate importante din punct de vedere arheologic şi istoric şi vor construţi o dovadă mai mult, a romanităţii acestor regiune dubronene. Străvechea cetate romană are o întindere de peste 30 hectare ziduri tari, 32 de tunuri şi trei valuri de apărare înfăţişându-se astăzi cu un platou, care domină împrejurimile, comunele, Cămilarul şi Aptaat. Subsecretariatul de Stat al Propagandei, prin d. ministru Eugen Titeanu, a pregătit un cadru impunător festivităţilor de astăzi din Sudul Dobrogei, care sunt menite să aibă un răsunător ecou pretutindeni. ASISTENTA D-nii N. Gornăţeanu, ministrul Agriculturii şi Domeniilor; Nicolae Ottescu, rezident regal al ţinutului Marea; Traian Ionaşcu, rezident regal al ţinutului Prut; P. S. Galaction Silistreanu, arhiereu de scaun al Eparhiei Constanţa; N. Răduleiscu,Dobrogea, secretar general al ţinutului Marea; Radu Roşculeţ, deputat, membru în consiliul superior al F. R. N.; contraamiral Victor Schmidt, comandantul forţelor maritime ale litoralului; general Teodor Nicolau, primarul municipiului Constanţa; general Florin Georgescu, comandanul brigăzii XI-a artilerie; general Ichiwab, comandantul brigăzii de nr. Bazargic; pref. jud. Constanţa; colonel V. Gorski, prefectul Judeţului Caliacra; colonel Eugen Dumitrescu, prefectul judeţului Durostor; prof. univ. Lambrino; Emil Grigorescu, director de cabinet al d-lui rezident Ottescu; I. Dumitrescu, preşedintele Curţii, administrative a ţinutului Marea. La solemnitatea inaugurării săpăturilor cetăţii Abrittus au mai luat parte şi reprezentanţii presei străine şi române din Capitală. Mai erau de faţă detaşamente de tineri străjeri şi străjere din Bazargic şi din taberile instalate la Mamaia, cum şi numeroase unităţi premilitare. Martori la începerea săpăturilor menite să scoată la iveală o falnică cetate a trecutului nostru strămoşesc în Dobrogea au ţinut să fie un număr impresionant de săteni. Fetele îmbrăcate în frumoase costume naţionale, iar tinerii călări, au întâmpinat la marginea comunei învecinate, Cămilaru pe reprezentanţii guvernului şi autorităţilor. SERVICIUL RELIGIOS DOAMNELOR şi DOMNILOR, Ţinutul cuprins între Dunăre şi Mare, întins în spre Sud, cu vechea denumire de Scitia Minor, locuit de Sciţi, locuit mai târziu de Geţi, adică de Daci, cari împreună cu Romanii stau la obârşia poporului nostru cucerit de Traian, stând sub dominaţiunea romană mai bine de cinci secole, trecând sub dominaţiunea imperiului de răsărit, in urmă sub Mircea, sub Turci, şi în sfârşit sub stăpânirea românească de azi, de mâine şi de totdeauna. Ţinutul acesta este tot atât de bogat în antichităţi de circa 30 hectare, cu 32 ta Franţei. S’au început săpături şi se continuă — până azi într’un ritm mai lent, de azi înainte într’un ritm mai viu — la Tropeum Traiani, la Capidava, la Ulmetum, la Histria, la Calatis, etc., începem astăzi săpăturile la această mare cetate romană Abritus, situată în pământul românesc al Cadrilaterului, a acestei cetăţi de circa 30 hectare, cu 32 turnuri, în care a murit, ucis de Goţi, împăratul roman Decius. Şi la Tropeum Traiani, şi la Tomis, şi la Histria şi la Capidava, şi la Calatis, săpăturile au scos la iveală adevărate comori arheologice- Arheologia, ca şi istoria generală datorează multe din capitolele ei investigaţiunilor făcute în această provincie romană. Aceste investigaţiuni nu sunt insă decât la începutul lor. Am impresiunea că vom avea de acum înainte mult mai multe de făcut decât s’a făcut până acum. In acest binecuvântat Ținut când sapi mai adânc temelia unei case pe locurile așezărilor de astăzi — cari mai toate sunt suprapuse celor de eri, — găsești întotdeauna câte ceva din epoca imperială romană. Le găseşti şi în câmp, şi pe malul apelor, le găseşti pretutindeni. Au trecut barbarii pe acest colţ deoră latină, au mai La orele 9 jumătate, în prezenţa oaspeţilor s’a oficiat un serviciu religios de un sobor de preoţi, pentru începerea lucrărilor. După terminarea serviciului reli- CUVÂNTAREA D-LUI V. GORSKI, PREFECTUL JUDEŢULUI CONSTANŢA Pentru noi ziua de astăzi este o sărbătoare, pentru că astăzi se inaugurează lucrările de scoatere la iveală a marii cetăţi de altădată, Abritus. Prin lucrările ce se vor face aci, se desgroapă străveghea aşezare a străbunilor noştri, cari era sortită să facă legătura între Dunăre şi Mare, acum 2000 ani. Multe din piesele de o necontestată valoare arheologică pe care vremea le-a lăsat la suprafaţă, au fost împrăştiate. Din piatra zidurilor înconjurătoare ale cetăţii s’au construit numeroase case în comunele învecinate, iar plăcile de marmoră au fost transformate în pietre funerare şi sunt de găsit prin cimitirele oraşelor înconjurătoare. Lucrările ce se vor face aci, vor constitui o dovadă în plus că aci au trăit străbunii noştri romani şi că noi suntem moştenitorii acestor pământuri. In numele populaţiei judeţului Caliacra, d. prefect Gorski, mulţumeşte d-nilor: ministru, Cornăţeanu, rezident Ottescu şi celorlalţi capi ai autorităţilor, cari au ţinut să onoreze -Ztui CU oti ULolliiul ic-U' iviuauiui, Lcui cXLI J.1110.Loa unuii gios a luat cuvântul d. col. Gorski cu prezenţa lor măreaţa solemnitate, 5 1. Vin. 1939 ROMANI* No. Ж SĂPĂTURILE PENTRU ROMANE ABRITTUS Pământul românesc ascunde sufletul roman, care a renăscut pe aceste meleaguri sufletul acela aprig, constructiv, mândru şi organizator, pe care noi urmaşii lui il integrăm în conştiinţa latinităţii noastre vigilente, hotărîte şi neînduplecate faţă de toţi câţi râvnesc hotarele noastre prefectul jud. Caliacra care a următoarea cuvântare: Cuvântarea excelenţei sale d. Nicolae Ottessen, rezident regal al ţinutului Mare a ţinut lăsat pustiirea în urma lor, n’au putut lua însă cu ei marmora Şi temelia aşezărilor romane. Inaugurăm astăzi domnilor, aci săpături noui. Nimeni nu poate şti ce ascunde glia, ce ne va aduce ziua de mâine, care vor fi comorile arheologice caii se vor găsi. Ştim însă un lucru. Ştim că acest pământ ascunde sufletul roman, sufletul roman care a renăscut pe aceste meleaguri, sufletul acela aprig, constructiv, mândru şi organizator pe care noi urmaşii lui îl integrăm în conştiinţa latinităţii noastre vigilente, hotărite şi neînduplecate faţă de toţi câi râvnesc hotarele noastre. Trecând din lumea străbunilor în lumea urmaşilor voi încheia aceste câteva cuvinte cu o observaţiune de ordin general, o observaţiune care poate e aplicată la tot ce se intreprinde acum în cadrul generos al hotarelor noastre. Săpăturile acestea puteau fi mai de mult începute, dar nu s-au început. Dacă, poate, iniţiativa nu a lipsit, au lipsit însă mijloacele. Electoratul absorbea totul. Săpăturile acestea cari încep astăzi sunt prin urmare şi o mărturie a trecutului, dar şi o mărturie a prezentului. Ele mărturisesc că un suflu nou de viaţă primenită, activă şi realizatoare a fost dăruit ţării de Maiestatea Sa Regele Carol II odată cu reforma constituţională, cu noua lege administrativă şi celelalte cari au urmat. Trăiască Majestatea Sa Regele Carol al II-Iea. Excelenţă, Domnilor, Ne găsim adunaţi în acest colţ de ţară românească pentru a sărbători începerea săpăturilor arheologice de Cetatea Abritus. Orice săpături arheologice au o importanţă deosebită din punct de vedere ştiinţific, fiindcă ele ne dau prilejul să cunoaştem viaţa popoarelor care au trăit pe un anume teritoriu. Insă în împrejurarea de faţă preocuparea ştiinţifică merge alături cu un adânc sentiment de pietate. Ruinele pe care ne pregătim să le scoatem la lumină aparţin unei cetăţi clădite de Romani, strămoşii noştri, care şi-au întins stăpânirea lor trainică pe pământul locuit de Geţi, celălalt popor care stă la temeliile neamului nostru. Intreprinzând această operă facem să reînvie едоса Де strălucire де саге а trăit-o acest pământ românesc în timpul celor şapte secole de stăpânire romană. Intr’adevăr, în această epocă tot ţinutul de ambele maluri ale Dunării a suferit o schimbare adâncă. Poporul Daco-Geţilor care locuia în aceste părţi, sub înrâurirea romană, şi-a pierdut limba, adoptând-o pe cea latină, şi, de la viaţa rurală şi încă preistorică pe care o trăia, a trecut la noul fel de viaţă pe care îl aduceau Romanii, răspânditorii unei civilizaţii superioare. Aceasta s’a putut înfăptui prin aducerea de colonişti romani, de trupe şi de funcţionari romani şi prin întemeerea de noi aşezări, cetăţi şi oraşe romane în care băştinaşii învăţau noul fel de viaţă. De unde până atunci Dobrogea nu avea decât câteva oraşe greceşti civiliziate де. ££&slă» iar ia щДа ţării numai sate rare care au lăsat slabe urme de viaţă sărăcăcioasă, sub stăpânirea romană Dobrogea s’a acoperit de nenumărate oraşe încinse cu ziduri puternice şi împodobite cu clădiri şi monumente frumoase şi durabile. Nici pentru vremea de dinainte nici pentru cea de după această epocă fericită Dobrogea nu a putut da la lumină monumente atât de numeroase şi de frumoase, mărturii a unei epoci de prosperitate, de civilizaţie şi de strălucire. Intre aceste importante urme se află şi întinsa cetate Abritus. Aşezat pe drumul creiat de Traian care mergea către miază-noapte de la Marcianopolis la Tropaeum Traiani (Adamclisi), oraşe întemeiate de marele împărat, trebue să fie şi el, după monetele găsite, o fundaţie a cuceritorului Daciei. Ţinând seamă de întinderea ei, de zidurile puternice care o înconjurau şi de faptul că împăratul Traianus Decius, care a căzut în bătălia pe care a dat-o împotriva Goţilor, aici a venit să le aţină calea şi să asigure apărarea provinciei, înţelegem că Abritus a fost un punct însemnat de războiu al stăpânirii romane în această regiune. Monumentele care au şi început să apară ne arată importanţa cetăţii până târziu în vremea creştină şi începuturile epocii bizantine. Ele ne arată în acelaşi timp ce însemnate informaţiuni istorice ne vor aduce săpăturile pentru cunoaşterea trecutului poporului nostru. Aceste cercetări pot începe mulţumită sprijinului generos pe care Excelenţa Sa, d. rezident regal Ottescu a binevoit să-l acorde sforţărilor arheologilor noştri. Intr’adevăr dn sa înţelegând importanţa cercetărilor noastre pentru cultura românească a jertfit o sumă de 1 milion şi jumătate cercetărilor arheologice din ţinutul Mării. Din această sumă 500.000 lei merg să întreţină şantierele care se află de mai multă vreme în lucru, iar 1 milion a fost destinat de Excelenţa Sa, pe bună dreptate, pentru explorarea acestei mari aşezări romane. E drept însă că faţă de numărul şi importanţa vestigiilor romane ale Dobrogei, ar trebui sacrificii materiale încă mult mai mari şi o pildă in această privinţă ne dau alţi urmaşi ai Romei antice, italienii, care nu şovăesc în faţa nici unei jertfe când este vorba de reînvierea trecutului păstrat de pământul strămoşesc. Trebue să recunosc însă cu adâncă mulţumire că pentru prima dată acum în noua atmosferă creiată Statului nostru de Majestatea Sa Regele autoritatea românilor prin iniţiativa Excelenţei Sale face un sacrificiu masiv, vrednic de însemnătatea ţelului urmărit. De aceia în această împrejurare solemnă aduc d-lui rezident regal în numele arheologiei româneşti mulţumirile cele mai vii pentru posibilitatea pe care ne-o dă să servim ştiinţa şi neamul românesc. D. general Teodor Nicolau, primarul municipiului Constanţa, evidenţiază strădăniile d-lui rezident regal N. Ottescu pentru a scoate la suprafaţă cetăţile romane din Dobrogea, cari ascund comori istorice. A urmat apoi vizitarea punctelor de săpătură începute, d. prof. Scarlat Lambrino dând explicaţiuni in româneşte şi franţuzeşte asupra primelor rezultate obţinute. D-sa a dat apoi întâlnire celor de fală pentru luna octombrie, după prima campanie de lucru. S’a oferit apoi o gustare, după care cei prezenţi au părăsit şantierul, înapoindu-se la Bucureşti, la Constanţa şi in satele din împrejurimi. Reprezentanţii presei străine şi române la solemnitatea de la Abritus, au plecat cu acelaş avion special cu care sosiseră dimineaţa de la Bucureşti, la Constanţa. Acolo, la restaurantul Casinoului Mamaia, Subsecretariatul de Stat al Propagandei, a oferit ziariştilor o masă la care au participat d-nii René Choppin de Janvry, ataşatul de presă al Ambasadei Franceze, Paul de Fülöp, ataştatul de presă al Legaţiei Ungare, Archibald Gibsom, Preşedintele Asociaţiei Corespondenţilor Presei Străine din România, şi corespondent al ziarului „Times”, d-na şi d. Dr. Ernest Schule, corespondentul Agenţiei D.N.R. la Moscova, în călătorie de studii la România, d. M. H. Lovell, corespondentul agenţiei „Reuter”, P. Mizungat, corespondentul agenţiei „P. A. T.”, Nabokoff, corespondentul ziarului „Daily Mail”, M. Obber corespondentul ziarului „Wiener Neueste Nachrichten”, Luigi Armelami, corespondentul ziarului „Giornale d’Italia”, Liviu P. Nasta, corespondentul ziarului „Politika”, etc., precum şi ziariştii români: D. I. Duca, Al. Gregorian, D. Zaharescu, Frasin Munteanu-Râmnic, din partea Societăţii Românie de Radio-difuziune, etc., etc. Din partea Subsecretariatului de Stat al Propagandei au luat parte la această masă d-nii Victor Alboteanu, Directorulropagandei, Gh. Hârsu, Paul Zănescu, Drăgulinescu, d-ra Urianu, Mircea, etc. După această masă colegială, ziariştii străini şi români s’au înapoiat , щ agite asfea \ * * Cuvântarea d-lui prof. Scarlat Lambrino IX prof. HSiv, Scarlat Lambrino dâfld explicaţii asfetfifiiei Urmele unei construcţii romand D. rezident regal Otescu