România - Capitala, august 1939 (Anul 2, nr. 421-435)

1939-08-01 / nr. 421

IX CADRILATER DESGROPAREA AU ÎNCEPUT ERI VECIEI CETĂŢI CONSTANŢA, 30. — Ooaspeţii in­­vitaţi să participe la inaugurarea să­păturilor cetăţii romane Abritus, si­tuată la jumătatea drumului dintre Dunăre şi Mare au început să so­sească încă de la ora 6 dimineaţă, vi­a­ţa Independenţei din centrul­­Oraşului de unde s'a format carava­na de automobile, care a părăsit lo­calitatea la orele 7 îndreptându-se spre cetatea înfiptă ca un simbol in inima Cadrilaterului. La bifurcarea autostrăzii Constanţa-Mangalia, în­cepe stepa dobrogeană fără hotare. Deo parte şi de alta a drumului, lanurile verzi de porumb foşnesc la adierea brizei marine, care se re­simte pe o distanţă de câţiva kilo­metri. Verdele se îmbină cu aurul snopi­lor de grâu cari se usucă la arşiţa soarelui nemilos. Din când în când peisajul monoton este întrerupt de apariţia unui tumulos în care îşi doarme somnul de veci cine ştie ce căpetenie barbară, care a răscolit în copitele calului colbul dobro­gean. De la Toprotsar înainte, locali­tate în care a avut loc crâncene lup­te cu năvălitorii de la sud în decur­sul marelui răsboi, pământul începe să fie mai frământat iar linia lui mai neregulată. Ici colo apare câte un pâlc de verdeaţă mai rar decât o pază în deşertul Saharei. Dela Independenţa (Bairam) du­pă ce automobilele se luptă cu panta care urcă în serpentină mai este puţin şi ajung la Cămilarul, a­­şezate de macedoneni, cari s’au în­tors la vechile vetre de acum 2000 ani de când împăratul Aurelian şi-a re­tras legiunile din Dacia Pontică.­­ La intrarea în comună, tinerii să­teni salută, venirea oaspeţilor. Deasemeni superbe arcuri de tri­umf urează „bun venit". In dreapta pe un pliaitou de 5 m., care domină toată regiunea și împrejurimile, a­­pare înaintea ochilor cetatea Abritei. Cele 32 turnuri sunt marcate prin movile de pământ. Datorită d-lui rezident regal Ni­­colae Ottescu, care este după Pâr­­van cel mai aprig răscolitor al tre­cutului nostru, noul comori de artă și piese aheologice varii vor ocazio­na studii şi cercetări a generaţii în­tregi de savanţi, vor fi date la ivea­lă. Fiecare noui pietre şi marmure, scoase la iveală de cazmalele tineri­lor premilitari, cari sunt descoperi­torii floarei străbune, vor fi tot atâ­tea mărturii pentru paternitatea pe care nu ne-o poate constesta nimeni aci, în ţinutul cuprins dintre Dunăre şi Mare. Dobrogea este pentru multă vre­me o comoară de __­asupra originei noastre de mii de ani pe acest pământ ospitalier, care a pri­mit în sânul lui leşurile atâtor bar­bari. Opera întreprinsă de d. rezident regal N. Ottescu este o operă pro­fund naţională şi care merită să fie subliniată aşa cum trebue. Săpăturile de la Abrittus vor constitui o dovadă mult a romanităţii regiunilor dobrogene Vechea aşezare română Abrittus, unde prin solemnitatea organizată de către Subsecretariatul de Stat al propagandei, au început săpăturile, este situată la o depărtare de trei zile, după spusa unui istoric antic, de cetatea Durostorului. De relevat faptul că această ce­tate a fost cercetată de marele Pâr­­van, înainte de război, care avea de gând să facă aci săpături serioa­se. Primăvara trecută, cetatea a fost vizitată de către d. rezident regal Nicolae Ottescu, care a rămas pro­fund impresionat de ruinele cetăţ Pi Atunci, d-sa a promis că va da sprijinul său pentru scoaterea la iveală a acestui hrisov de o impor­tantă capitală pentru dovedirea ro­manităţii acestei părţi de ţară. Promisiunea se realizează mai re­pede decât ne aşteptam. Din cercetările făcut de Arheo­logii noştri cât şi de cei străini, se crede că cetatea Abrittus este aşe­zată pe zidurile unei cetăţi mai ve­chi, întemeiată de împăratul Tra­­ian, care purta numele de Macri­­niana, după numele unei fiice a lui. Cetatea fiind dărâmată după re­tragerea legiunilor romane, a fost ridicată din nou mai târziu de îm­păraţii care au urmat. Cetatea Abrittus care se află pe drumul dintre Marcianopolis şi Tro­­peum Tra­jani (Adam Clissi), pare să fi fost întemeiată de împăratul Traian după cum ar rezulta din monedele descoperite până acum. Cercetările începute anul acesta de savanții noștri arheologi, — sub conducerea d-lui prof. Lambrino — au dus la descoperirea unui frag­ment de vas, având imprimat pe el un bust, al unui tipar de lut repre­zentând pe Maica Domnului cu co­pilul Isus în braţe, şi a unei mone­de de aur cu efigia împăratului A­­nastasius. Aceste descoperiri, justifică presu­punerea că săpăturile vor duce la rezultate importante din punct de vedere arheologic şi istoric şi vor construţi o dovadă mai mult, a ro­manităţii acestor regiune dubronene. Străvechea cetate romană are o întindere de peste 30 hectare ziduri tari, 32 de tunuri şi trei valuri de apărare înfăţişându-se astăzi cu un platou, care domină împrejurimile, comunele, Cămilarul şi Aptaat. Subsecretariatul de Stat al Propa­gandei, prin d. ministru Eugen Ti­­teanu, a pregătit un cadru impună­tor festivităţilor de astăzi din Sudul Dobrogei, care sunt menite să aibă un răsunător ecou pretutindeni. ASISTENTA D-nii N. Gornăţeanu, ministrul A­­griculturii şi Domeniilor; Nicolae Ottescu, rezident regal al ţinutului Marea; Traian Ionaşcu, rezident re­gal al ţinutului Prut; P. S. Galaction Silistreanu, arhiereu de scaun al E­­parhiei Constanţa; N. Răduleis­cu,Do­brogea, secretar general al ţinutului Marea; Radu Roşculeţ, deputat, mem­bru în consiliul superior al F. R. N.; contra­amiral Victor Schmidt, co­mandantul forţelor maritime ale li­toralului; general Teodor Nicolau, primarul municipiului Constanţa; ge­neral Florin Georgescu, comandan­­ul brigăzii XI-a artilerie; general Ichiwab, comandantul brigăzii de nr. Bazargic; pref. jud. Constanţa; colonel V. Gorski, prefectul Judeţu­lui Caliacra; colonel Eugen Dumitre­­scu, prefectul judeţului Durostor; prof. univ. Lambrino; Emil Grigore­­scu, director de cabinet al d-lui re­zident Ottescu; I. Dumitrescu, preşe­dintele Curţii, administrative a ţinu­tului Marea. La solemnitatea inaugurării săpă­turilor cetăţii Abrittus au mai luat parte şi reprezentanţii presei străine şi române din Capitală. Mai erau de faţă detaşamente de tineri străjeri şi străjere din Bazar­gic şi din taberile instalate la Ma­maia, cum şi numeroase unităţi pre­­militare. Martori la începerea săpăturilor menite să scoată la iveală o falnică cetate a trecutului nostru strămoşesc în Dobrogea au ţinut să fie un nu­măr impresionant de săteni. Fetele îmbrăcate în frumoase cos­tume naţionale, iar tinerii călări, au întâmpinat la marginea comunei în­vecinate, Cămilaru pe reprezentanţii guvernului şi autorităţilor. SERVICIUL RELIGIOS DOAMNELOR şi DOMNILOR, Ţinutul cuprins între Dunăre şi Mare, întins în spre Sud, cu vechea denumire de Scitia Minor, locuit de Sciţi, locuit mai târziu de Geţi, adi­că de Daci, cari împreună cu Roma­nii stau la obârşia poporului nostru cucerit de Traian, stând sub domi­­naţiunea romană mai bine de cinci secole, trecând sub dominaţiunea imperiului de răsărit, in urmă sub Mircea, sub Turci, şi în sfârşit sub stăpânirea românească de azi, de mâine şi de totdeauna. Ţinutul ace­sta este tot atât de bogat în antichi­tăţi de circa 30 hectare, cu 32 ta­ Franţei. S’au început săpături şi se continuă — până azi într’un ritm mai lent, de azi înainte într’un ritm mai viu — la Tropeum Traiani, la Capidava, la Ulmetum, la Histria, la Calatis, etc., începem astăzi săpătu­rile la această mare cetate romană Abritus, situată în pământul româ­nesc al Cadrilaterului, a acestei ce­tăţi de circa 30 hectare, cu 32 tur­nuri, în care a murit, ucis de Goţi, împăratul roman Decius. Şi la Tropeum Traiani, şi la To­mis, şi la Histria şi la Capidava, şi la Calatis, săpăturile au scos la i­­veală adevărate comori arheologice- Arheologia, ca şi istoria generală da­torează multe din capitolele ei in­­vestigaţiunilor făcute în această pro­vincie romană. Aceste investigaţiuni nu sunt insă decât la începutul lor. Am impresiunea că vom avea de a­­cum înainte mult mai multe de făcut decât s’a făcut până acum. In acest binecuvântat Ținut când sapi mai a­­dânc temelia unei case pe locurile a­­șezărilor de astăzi — cari mai toate sunt suprapuse celor de eri, — gă­sești întotdeauna câte ceva din epo­ca imperială romană. Le găseşti şi în câmp, şi pe malul apelor, le gă­seşti pretutindeni. Au trecut barba­rii pe acest colţ de­­oră latină, au mai La orele 9 jumătate, în prezenţa oaspeţilor s’a oficiat un serviciu re­ligios de un sobor de preoţi, pentru începerea lucrărilor. După terminarea serviciului reli- CUVÂNTAREA D-LUI V. GORSKI, PREFECTUL JUDEŢULUI CONSTANŢA Pentru noi ziua de astăzi este o sărbătoare, pentru că astăzi se inau­gurează lucrările de scoatere la ivea­lă a marii cetăţi de altădată, Abritus. Prin lucrările ce se vor face aci, se desgroapă străveghea aşezare a stră­bunilor noştri, cari era sortită să facă legătura între Dunăre şi Mare, acum 2000 ani. Multe din piesele de o ne­contestată valoare arheologică pe ca­re vremea le-a lăsat la suprafaţă, au fost împrăştiate. Din piatra zidurilor înconjurătoare ale cetăţii s’au con­struit numeroase case în comunele învecinate, iar plăcile de marmoră au fost transformate în pietre fune­rare şi sunt de găsit prin cimitirele oraşelor înconjurătoare. Lucrările ce se vor face aci, vor constitui o dovadă în plus că aci au trăit străbunii noştri romani şi că noi suntem moştenitorii acestor pă­mânturi. In numele populaţiei judeţului Ca­liacra, d. prefect Gorski, mulţumeşte d-nilor: ministru, Cornăţeanu, rezi­dent Ottescu şi celorlalţi capi ai au­torităţilor, cari au ţinut să onoreze -Ztui CU oti ULolliiul ic-U' iviuauiui, Lcui cXLI J.1110.L­oa unui­­i gios a luat cuvântul d. col. Gorski cu prezenţa lor măreaţa solemnitate, 5 1. Vin. 1939 ROMANI* No. Ж SĂPĂTURILE PENTRU ROMANE ABRITTUS Pământul românesc ascunde sufletul roman, care a renăscut pe aceste meleaguri sufletul acela aprig, constructiv, mândru şi organizator, pe care noi urmaşii lui il integrăm în conştiinţa latinităţii noastre vigilente, hotărîte şi neînduplecate faţă de toţi câţi râvnesc hotarele noastre prefectul jud. Caliacra care a următoarea cuvântare: Cuvântarea excelenţei sale d. Nicolae Ottessen, rezident regal al ţinutului Mare a ţinut lăsat pustiirea în urma lor, n’au pu­tut lua însă cu ei marmora Şi teme­lia aşezărilor romane. Inaugurăm astăzi domnilor, aci săpături noui. Nimeni nu poate şti ce ascunde glia, ce ne va aduce ziua de mâine, care vor fi comorile arheo­logice caii se vor găsi. Ştim însă un lucru. Ştim că acest pământ as­cunde sufletul roman, sufletul ro­man care a renăscut pe aceste me­leaguri, sufletul acela aprig, con­structiv, mândru şi organizator pe care noi urmaşii lui îl integrăm în conştiinţa latinităţii noastre vigilen­te, hotărite şi neînduplecate faţă de toţi câ­i râvnesc hotarele noastre. Trecând din lumea străbunilor în lumea urmaşilor voi încheia aceste câteva cuvinte cu o observaţiune de ordin general, o observaţiune care poate e aplicată la tot ce se intre­prinde acum în cadrul generos al hotarelor noastre. Săpăturile acestea puteau fi mai de mult începute, dar nu s-au început. Dacă, poate, iniţia­tiva nu a lipsit, au lipsit însă mij­­loacele. Electoratul absorbea totul. Săpăturile acestea cari încep astăzi sunt prin urmare şi o mărturie a tre­cutului, dar şi o mărturie a prezen­tului. Ele mărturisesc că un suflu nou de viaţă primenită, activă şi real­izatoare a fost dăruit ţării de Maie­statea Sa Regele Carol II odată cu reforma constituţională, cu noua le­ge administrativă şi celelalte cari au urmat. Trăiască Majestatea Sa Regele Carol al II-Iea. Excelenţă, Domnilor, Ne găsim adunaţi în acest colţ de ţară românească pentru a sărbători începerea săpăturilor arheologice de Cetatea Abritus. Orice săpături ar­heologice au o importanţă deosebită din punct de vedere ştiinţific, fiind­că ele ne dau prilejul să cunoaştem viaţa popoarelor care au trăit pe un anume teritoriu. Insă în împrejura­rea de faţă preocuparea ştiinţifică merge alături cu un adânc senti­ment de pietate. Ruinele pe care ne pregătim să le scoatem la lumină a­­parţin unei cetăţi clădite de Romani, strămoşii noştri, care şi-au întins stă­pânirea lor trainică pe pământul lo­cuit de Geţi, celălalt popor care stă la temeliile neamului nostru. Intre­­prinzând această operă facem să re­învie едоса Де strălucire де саге а trăit-o acest pământ românesc în timpul celor şapte secole de stăpâ­nire romană. Intr’adevăr, în această epocă tot ţi­nutul de ambele maluri ale Dunării a suferit o schimbare adâncă. Poporul Daco-Geţilor care locuia în aceste părţi, sub înrâurirea romană, şi-a pierdut limba, adoptând-o pe cea la­tină, şi, de la viaţa rurală şi încă pre­istorică pe care o trăia, a trecut la noul fel de viaţă pe care îl aduceau Romanii, răspânditorii unei civiliza­ţii superioare. Aceasta s’a putut în­făptui prin aducerea de colonişti ro­mani, de trupe şi de funcţionari ro­mani şi prin întemeerea de noi a­­şezări, cetăţi şi oraşe romane în­ care băştinaşii învăţau noul fel de viaţă. De unde până atunci Dobrogea nu avea decât câteva oraşe greceşti ci­­viliziate де. ££&slă» iar ia щДа­ ţării numai sate rare care au lăsat slabe urme de viaţă sărăcăcioasă, sub stă­pânirea romană Dobrogea s’a acope­rit de nenumărate oraşe încinse cu ziduri puternice şi împodobite cu clădiri şi monumente frumoase şi durabile. Nici pentru vremea de dinainte nici pentru cea de după a­­ceastă epocă fericită Dobrogea nu a putut da la lumină monumente atât de numeroase şi de frumoase, măr­turii a unei epoci de prosperitate, de civilizaţie şi de strălucire. Intre aceste importante urme se a­­flă şi întinsa cetate Abritus. Aşezat pe drumul creiat de Traian care mergea către miază-noapte de la Mar­cianopolis la Tropaeum Traiani (A­­damclisi), oraşe întemeiate de ma­rele împărat, trebue să fie şi el, după monetele găsite, o fundaţie a cuceri­torului Daciei. Ţinând seamă de în­tinderea ei, de zidurile puternice care o înconjurau şi de faptul că îm­păratul Traianus Decius, care a că­zut în bătălia pe care a dat-o împo­triva Goţilor, aici a venit să le aţină calea şi să asigure apărarea provin­ciei, înţelegem că Abritus a fost un punct însemnat de războiu al stăpâ­nirii romane în această regiune. Mo­numentele care au şi început să a­­pară ne arată importanţa cetăţii pâ­nă târziu în vremea creştină şi înce­puturile epocii bizantine. Ele ne ara­tă în acelaşi timp ce însemnate in­­formaţiuni istorice ne vor aduce să­păturile pentru cunoaşterea trecutu­lui poporului nostru. Aceste cercetări pot începe mulţu­mită sprijinului generos pe care Ex­celenţa Sa, d. rezident regal Ottescu a binevoit să-l acorde sforţărilor ar­heologilor noştri. Intr’adevăr dn sa în­ţelegând importanţa cercetărilor noa­stre pentru cultura românească a jertfit o sumă de 1 milion şi jumă­tate cercetărilor arheologice din ţi­nutul Mării. Din această sumă 500.00­0 lei merg să întreţină şantie­rele care se află de mai multă vre­me în lucru, iar 1 milion a fost des­tinat de Excelenţa Sa, pe bună drep­tate, pentru explorarea acestei mari aşezări romane. E drept însă că faţă de numărul şi importanţa vestigiilor romane ale Dobrogei, ar trebui sacri­ficii materiale încă mult mai mari şi o pildă in această privinţă ne dau alţi urmaşi ai Romei antice, italienii, care nu şovăesc în faţa nici unei­ jertfe când este vorba de reînvierea trecutului păstrat de pământul stră­moşesc. Trebue să recunosc însă cu adâncă mulţumire că pentru prima dată acum în noua atmosferă creiată Statului nostru de Majestatea Sa Re­gele autoritatea românilor prin ini­ţiativa Excelenţei Sale face un sa­crificiu masiv, vrednic de însemnă­tatea ţelului urmărit. De aceia în a­­ceastă împrejurare solemnă aduc d-lui rezident regal în numele ar­­­heologiei româneşti mulţumirile cele mai vii pentru posibilitatea pe care ne-o dă să servim ştiinţa şi nea­mul românesc. D. general Teodor Nicolau, prima­rul municipiului Constanţa, eviden­ţiază strădăniile d-lui rezident re­gal N. Ottescu pentru a scoate la suprafaţă cetăţile romane din Do­brogea, cari ascund comori istorice. A urmat apoi vizitarea punctelor de săpătură începute, d. prof. Scar­lat Lambrino dând explicaţiuni in româneşte şi franţuzeşte asupra pri­melor rezultate obţinute. D-sa a dat apoi întâlnire celor de fală pentru luna octombrie, după prima campa­nie de lucru. S’a oferit apoi o gustare, după care cei prezenţi au părăsit şantie­rul, înapoindu-se la Bucureşti, la Constanţa şi in satele din împre­jurimi. Reprezentanţii presei străine şi române la solemnitatea de la Abri­tus, au plecat cu acelaş avion spe­cial cu care sosiseră dimineaţa de la Bucureşti, la Constanţa. Acolo, la restaurantul Casinoului Mamaia, Subsecretariatul de Stat al Propagandei, a oferit ziariştilor o masă la care au participat d-nii Re­né Choppin de Janvry, ataşatul de presă al Ambasadei Franceze, Paul de Fülöp, ataştatul d­e p­res­ă al Le­gaţiei Ungare, Archibald Gibsom, Preşedintele Asociaţiei Corespon­denţilor Presei Străine din Româ­nia, şi corespondent al ziarului „Ti­mes”, d-na şi d. Dr. Ernest Schule, corespondentul Agenţiei D.N.R. la Moscova, în călătorie de studii la România, d. M. H. Lovell, corespon­dentul agenţiei „Reuter”, P. Mizun­­gat, corespondentul agenţiei „P. A. T.”, Nabokoff, corespondentul zia­rului „Daily Mail”, M. Obber cores­pondentul ziarului „Wiener Neueste Nachrichten”, Luigi Armelami, co­respondentul ziarului „Giornale d’I­­talia”, Liviu P. Nasta, coresponden­tul ziarului „Politika”, etc., pre­cum şi ziariştii români: D. I. Duca, Al. Gregorian, D. Zaharescu, Frasin Munteanu-Râmnic, din partea So­cietăţii Românie de Radio-difuziune, etc., etc. Din partea Subsecretariatului de Stat al Propagandei au luat parte la această masă d-nii Victor Albotea­­nu, Directorul­ropagandei, Gh. Hâr­­su, Paul Zănescu, Drăgulinescu, d-ra Urianu, Mircea, etc. După această masă colegială, zia­riştii străini şi români s’au înapoiat , щ agite asfea \ * * Cuvântarea d-lui prof. Scarlat Lambrino IX prof. HSiv, Scarlat Lambrino dâfld explicaţii asfetfifiiei Urmele unei construcţii romand D. rezident regal Otescu

Next