România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 496-510)

1939-10-16 / nr. 496

­. fi D. N. Cornăţeanu, ministrul Domeniilor şi Agriculturii făcând decla­raţii reprezentanţilor presei. (Darea de seamă amănunţită în corpul ziarului) Distribuirea mâncării soldaţilor francezi din regiunea frontului 16. X. 1939 ROMÁNIA D. prim ministru D. Агде­­toianu a avut o confe­­rinţa cu d-nii controlori generali de Stat D. C. Argetoianu, preşedintele Consiliului de miniştri, a convocat ne d-nii controlori generali de Stat, cu cari a avut o conferinţă. D. prim ministru a dat Instruc­ţiuni pentru ca funcţiunile lor să poată avea toată eficacitatea. Convocarea membrilor Consiliului superior na­ţional al F. R. N-ului Membrii Consiliului su­­per­ior caţion­al al Fr­ontu­­lui Renaşterii Naţionale, siint convocaţi pentru Luni 16 Octombrie, ora 3.30 d. a. la Ateneul Ro­mân. Audienţe la d. ministru Grigore Gafencu D. Grigore Gafencu, ministrul A­­facerilor Străine, a primit în au­dienţă Vineri 13 Octombrie, la mi­nister, pe nt. IX. Contele Roger Radzinski, ambasadorul Poloniei, Sir Reginald Hoare, ministrul Ma­rii Britanii, dr. W. Fabricius, mini­strul G­ermaniei și Pellegrino Ghigi, ministrul Italiei. a Ai &iir/udlUixa PISICILE BUGETARE Pentru a înlătura orice echivoc, vă spun dinainte că nu este vorba de femei, pe care unii le confundă cu pisicile, ci chiar despre pisici, pe care Anatole France le confunda până într’atât cu femeile încât îşi trecea vremea cu ele, spovedindu-se lor şi mângâindu-le. Pisicile despre care vreau să că vorbesc nu sunt ca acelea cântate de Baudelaire langu­roase şi lascive, dar nici ca somna­­leurele noastre autohtone, care se ţin în echilibru de baletiste pe streaşbiele caselor şi contravin cinic ordonanţelor municipale referitoare la sgomotul din timpul nopţii, pisi­cile despre care vreau să vă întreţin, nu sunt nici nişte simple întreţinute a vreunei doamne bătrână şi ursuză, care suferă de spin şi le dă lor, să mănânce splină. Pisicile mele (vorba vine, fiindcă veţi vedea imediat că nu su­nt ale mele) pisicile mele zic, sunt active, călite în luptă, dornice să-şi câştige singure ficatul şi bo­jocul de care au nevoe ca să tră­iască ba chiar şi funduliţa roz de la gât, singura lor cochetărie. Pisicile mele sunt nişte simple pisici, har­nice, a căror menire în viaţă este să prindă şoareci, aşa cum le-a lăsat lor moştenire din moşi-strămoşi , ce iese din pisică şoareci mănâncă. Şi — mâncare-ar tata de Pisici! — ţi-e mai mare dragul să priveşti la ele, la pasiunea pe care o pun să distrugă, să extermine infama rasă şoricească. Pentru pasiunea Şi con­ştiinciozitatea aceasta, ofeiul poştal central din Paris, a şi ţinut să le recompenseze, înscriindu-le pe sta­tul de plată şi numindu-le „funcţio­nare bugetare”. In fond nici nu se putea astfel, fiindcă ar fi fost un non­sens să le numească „diurniste”, câtă vreme ele îşi îndeplinesc slujba numai noaptea, adică atunci când funcţionarii preacă din birouri şi şoarecii intră în locul lor... paznicele acestea de noapte, nu puteau fi de­cât funcţionare bugetare, şi era de­sigur un drept al lor, fiindcă e ne­drept ca numai funcţionarii şi şo­bolanii (adversarii lor ireductibili) să se înfrupte din bugetul statului... Se pare că acestea au şi fost consi­derentele care au făcut pe membrii consiliului de administraţie P.T.T. din Paris să înscrie pisicile institu­ţiei pe statul de plată al funcţona­­relor. In fond, între femeea func­ţionară şi pisica funcţionară este vreo deosebire? Nu sunt amândouă, feline, cochete, gata de hârjoneală şi o­leacă perfide? Şi amândouă în­ţeleg să doarmă ziua la serviciu. Iar, dacă există vreo deosebire, atunci aceasta nu poate fi decât în favoa­rea pisicii. Fiindcă în timp ce fe­meea funcţionară este indiscretă, trage cu urechea n­e curoasă şi um­blă cu mâinile prin toate hârtiile de pe birouri, pisica funcţională, dimpotrivă, stă de veghe ca nimeni, nici măcar şoarecii să nu se apropie de dosare, să le răvăşească, să le ronţăie, în sfârşit, să-şi bage coada prin ele. Şi unde mai vai că, mai înţelepte decât femeile, pisicile nu caută să-şi bage coada unde, nu le fierbe oala. Vreţi o dovadă? Veţi auzi de multe ori despre o femee, a cărei menire e să prindă bărbaţii că a prins în capcană şi un şoarece, dar niciodată nu veţi auzi de o pi­sică, a cărei menire e să prindă şoa­reci, că ar fi prins în cursă... un bărbat! Toc Convocarea Sf. Sinod Sf. Sinod a fost convocat în se­siune de toamnă pentru Miercuri 18 Octomrbie la ora 10 a.. m. Se va oficia un serviciu divin în catedrală, după care membrii Sf. Sinod se vor întruni în sala de re­cepţie din palatul patriarhal, sub preşidenţia I. p. S. S. Patriarhului Nicodim. Cu o zi înainte de deschiderea sesiunii, adică. Marţi, se va ţine o şedinţă a Sinodului permanent. Recunoaşteri de bresle Prin decret regal s’a mai acordat personalitate juridică următoarelor bresle: Breasla muncitorilor ospătari din ţinutul Bucegi, cu sediul la Bucu­reşti. Breasla patronilor meseriaşi din întreprinderile chimice, din ţinutul Mureş, cu sediul la Sibiu. Uniunea breslelor de muncitori din industria textile şi îmbrăcămin­te din România, cu sediul la Bucu­reşti. Breasla muncitorilor din indus­tria alimentară din ţinutul Suceava, cu sediul la Cernăuţi. Breasla patronilor meseriaşi cofe­tari şi a profesiunilor conexe, din ţinutul Dunărea de Jos, cu sediul la Galați. No. 496 Rezultatele examenului de bacalaureat teoretic din sesiunea de toamnă La ministerul Educaţiei Naţionale au sosit toate rezultatele examenu­lui de bacalaureat teoretic din se­siunea Septembrie a. c. S-au prezentat în toată ţara 3521 de candidaţi şi au fost declaraţi bacalaureaţi 2108, adică 63,73%. Procentul celor reuşiţi este aproa­pe egal cu cel din sesiunea iunie (63,70%) şi mult superior faţă de cel din sesiunea de toamnă a anu­lui trecut (45,40%). D. R. Sárrét la ministerul Economiei Naționale D. I. Marian, secretar general la ministerul Economiei Naționale, a primit ori pe d. R. Sárrét, consilierul economic al Franței, la București. Ședința Consiliului superior economic Consiliul superior economic s-a în­trunit Vineri d. am. sub preșe­dinția d-lui C. Angelescu, fost mi­nistru. Australia aprobă declara­ţiile d-lui Roosevelt Ш­­­ MELBOURNE, 13. (Rador).­­ D. Menzie, primul ministru austra­lian, a declarat că aprobă nn totul cuvântarea d-lui Chamberlain, care a fost de altfel elaborată în strâns contact cu dominionurile. „Melbourne Herald”, comentând declaraţiile d-lui Chamberlain, scrie că ele au fost „concrete şi convin­gătoare”. UN INVALID IŞI OFERĂ SERVICIILE SALE TĂRII IN CAZ DE GREA CUMPĂNĂ Ministerul Aerului şi Marinei, prin Garnizoana Mediaş, a fost sesizat de cererea d-lui Vasile Vasiu, locuind în acel oraş, ca­re, deşi invalid de un picior, re­format şi in vârstă de peste 50 de ani, сего totuşi a fi mobilizat, ca unul care poate conduce automobile, motociclete, trac­toare şi poate deci înlocui, în momente de grea cumpănă, un om sănătos ce poate fi mai cu folos întrebuinţat in alte parte. Ministerul a hotărât să rezol­ve in mod favorabil această ini­moasă dorinţă, înălţător exem­plu de patriotism şi adânc vor­bitoare pildă de înţelegere a da­torilor de cetăţean şi bun ro­mân, aprobând ca să fie mobili­zat la caz de război şi reparti­­zându-l la Şcoala Technică a Aeronauticei. Oficiu poştal englez aglomerat de corespondenţă pentru front Lacul Ladoga la frontiera dintre Finlanda şi U. R. S. S. REPORTAJUL ZILEI­­ MAGIA ORAŞULUI NOU Problema urbanistică este pe plan de permanentă actualitate pentru Capitala noastră. Ea a luat avânt în anii din urmă, însă primele ja­loane ale schimbării la faţă a Ca­pitalei, au fost puse îndată după războiu. Vechile etrăsi întortochiate. r, cu cea mai anarhică dispoziţie posibilă, şi altele ca alinierea imperfectă a unui front de recruţi, au fost sparte progresiv de mersul anilor. Cartiere întregi au căzut, după ce bineînţeles, am văzut dispărând vechile clădiri din preajma Teatru­lui Naţional, casa lui Marghiloman, Terasa Oteteleşeanu, şi alte colţuri păstrând desigur amintiri, din tre­cutul oraşului vechiu, născând nos­talgii în rândurile bătrânilor cetă­ţeni legaţi de acest trecut, dar des­chizând liberă cale progresului edi­litar, posibilităţi pentru desăvârşi­rea primului oraş al ţării, înainte de această campanie de dărâmare şi reclădire a centrului, oraşul prindea să fie încercuit cu timpul de o centură de cartiere noui, de o arhitectură mai mult sau mai puţin acordată stilului româ­nesc. Centrul oraşului românesc astfel strâns în horă de cartiere noui, păs­­­trând străzi prost aliniate, cu clă­diri înegrite de ani, de un stil sau mai curând lipsite de stil, fără să înfăţişeze valoarea burgurilor străvechi din alte ţări cu tradiţie arhitectonică. Deci fără să suferim o pierdere, am văzut cum târnăcopul a doborît ziduri insalubre, cu subsoluri unde mişunau şobolanii şi armiile diverse de gândaci, clădiri fără nici un Dumnezeu şi orientare, iar în locul lor ridicându-se clădiri semeţe ca nişte transatlantice. S’au iscat discuţii în jurul sti­lului noilor clădiri, a clădirilor bloc, însă nu s’a aflat o soluţie, o acor­dare a stilului românesc, cu scopul acestor clădiri, care aveau rostul ca pe un spaţiu restrâns, să cuprindă maximum de încăperi. Ceea ce este evident este că nouile dărâmări şi alinieri, vor asigura deschideri de pieţe largi în jurul edi­ficiilor, de străzi tăiate cu rigla şi compasul, făurind un oraş occiden­tal. Stilul românesc va fi rezolvat în cartierele cordoane. Cei cari îndeobşte duc o viaţă di­namică, şi interesele îi ţin în­ cen­trul oraşelor, şi nu au viaţa alcă­tuită pe baze de familie, îşi găsesc locul în aceste blocuri. Cartierele mai mărginaşe mai păs­trează tradiţia grădinilor, cu ver­deaţă, fie ele de mai mici dimen­siuni dar, slujind de refugiu, fami­liilor, cari au încă dragostea pentru copii, pentru permanenţa familiei, pentru soare şi flori. . A. ÎNDRUMĂTORI şi apostoli Măsurile luate recent de ministe­­rul Educaţiei Naţionale, în ce pri­veşte aplicarea disciplinei în şcoală şi ridicarea nivelului învăţământu­lui nostru secundar, vin să răspun­dă deplin la o serie întreagă de ne­voi care s-au făcut resimţite intens în ultimii ani, în sistemul de edu­care a tineretului existând racile сi­ şi aşteptau de mult vindecarea şi defectuozităţi de pedagogie care trebuiau negreşit îndreptate. Dincolo de „munca rece şi uscată care se îndeplineşte zi de zi“, d. mi­nistru Petre Andrei postulează — în circulara trimeasă tuturor direcţiu­nilor de şcoli secundare — „căldura convingerii inspirată de dragostea de neam şi de om“ care trebue să complinească şi să dea viaţă nouă exerciţiului obişnuit al profesiunii, înţelesul înalt pe care profesorii, în­totdeauna, l-au dat misiunii lor —­e momentul mai mult decât ori­când astăzi ca şi ei să-i îmbrace vest­mântui, cât mai solid şi mai verifi­cat, al faptei de jertfă şi al surplu­sului generos şi ferm, de muncă. Apelul ce li se face acum îi va con­vinge de bună seamă „să-şi con­centreze forţele pentru creşterea u­­nui tineret care trebue să apuce din nou pe calea cea bună, pentru a asigura viitorul ţării şi al neamu­lui nostru"*. Să fim bine înţeleşi: noi nu adu­cem nici o învinuire membrilor cor­pului didactic, ceea ce însă le cerem — le-o cere ţara întreagă în clipele de faţă — este de a-şi spori stră­duinţele şi de a nu-şi precupeţi nici un efort întru obţinerea unui maxi­mum de randament pe terenul ac­tivităţii lor. Această activitate este de cel mai înalt interes pentru ga­rantarea calităţii nouilor promoţii de elemente care, mâine, vor fi che­mate ele înşile la posturi de răs­pundere în angrenajul social şi na­ţional. Ţinând seama de „puterea de muncă a elevilor, de condiţiile lor de viaţă şi de cerinţele vârstei", profesorii vor şti neîndoelnic să dea o şi mai mare importanţă înclina­­ţiunilor şi darurilor fireşti ale tine­rilor, făcând din învăţătura şi cu­noştinţele pe care li le împrumută tot atâţia factori activi ai inteli­genţii şi temperamentului fiecăruia şi înflorind totodată, în inima tu­turor, „dragostea de ţară, mândria de a fi români, iubirea şi devota­mentul faţă de Tron şi Rege". Ideia „conferinţelor săptămânale" pe care ministerul le indică este excelentă şi practica ei sporadică a dovedit, în numeroase cazuri şi cu strălucire, că poate fi generalizată şi aplicată cu mult folos pentru în­tărirea prestigiului şcoalei noastre, îngrijind deopotrivă de starea să­nătăţii copiiilor şi ţinând cu străş­nicie dar şi cu toată înţelegerea ne­cesară cumpăna dreptăţii In apre­cierea putinţelor fiecărui elev, fiind discipolilor modele de urmat prin­­tr’o atitudine exemplară m­ Şi în afară de şcoală, profesorii noştri au a-şi revendica drepturi fără tă­gadă faţă de stima naţiunii întregi şi este, aceasta, desigur, răsplata cea mai de preţ a celor aleşi să fie îndrumători şi apostoli ai tineretu­lui. ist­ oironti

Next