România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 496-510)
1939-10-16 / nr. 496
. fi D. N. Cornăţeanu, ministrul Domeniilor şi Agriculturii făcând declaraţii reprezentanţilor presei. (Darea de seamă amănunţită în corpul ziarului) Distribuirea mâncării soldaţilor francezi din regiunea frontului 16. X. 1939 ROMÁNIA D. prim ministru D. Агдеtoianu a avut o conferinţa cu d-nii controlori generali de Stat D. C. Argetoianu, preşedintele Consiliului de miniştri, a convocat ne d-nii controlori generali de Stat, cu cari a avut o conferinţă. D. prim ministru a dat Instrucţiuni pentru ca funcţiunile lor să poată avea toată eficacitatea. Convocarea membrilor Consiliului superior naţional al F. R. N-ului Membrii Consiliului superior caţional al Frontului Renaşterii Naţionale, siint convocaţi pentru Luni 16 Octombrie, ora 3.30 d. a. la Ateneul Român. Audienţe la d. ministru Grigore Gafencu D. Grigore Gafencu, ministrul Afacerilor Străine, a primit în audienţă Vineri 13 Octombrie, la minister, pe nt. IX. Contele Roger Radzinski, ambasadorul Poloniei, Sir Reginald Hoare, ministrul Marii Britanii, dr. W. Fabricius, ministrul Germaniei și Pellegrino Ghigi, ministrul Italiei. a Ai &iir/udlUixa PISICILE BUGETARE Pentru a înlătura orice echivoc, vă spun dinainte că nu este vorba de femei, pe care unii le confundă cu pisicile, ci chiar despre pisici, pe care Anatole France le confunda până într’atât cu femeile încât îşi trecea vremea cu ele, spovedindu-se lor şi mângâindu-le. Pisicile despre care vreau să că vorbesc nu sunt ca acelea cântate de Baudelaire languroase şi lascive, dar nici ca somnaleurele noastre autohtone, care se ţin în echilibru de baletiste pe streaşbiele caselor şi contravin cinic ordonanţelor municipale referitoare la sgomotul din timpul nopţii, pisicile despre care vreau să vă întreţin, nu sunt nici nişte simple întreţinute a vreunei doamne bătrână şi ursuză, care suferă de spin şi le dă lor, să mănânce splină. Pisicile mele (vorba vine, fiindcă veţi vedea imediat că nu sunt ale mele) pisicile mele zic, sunt active, călite în luptă, dornice să-şi câştige singure ficatul şi bojocul de care au nevoe ca să trăiască ba chiar şi funduliţa roz de la gât, singura lor cochetărie. Pisicile mele sunt nişte simple pisici, harnice, a căror menire în viaţă este să prindă şoareci, aşa cum le-a lăsat lor moştenire din moşi-strămoşi , ce iese din pisică şoareci mănâncă. Şi — mâncare-ar tata de Pisici! — ţi-e mai mare dragul să priveşti la ele, la pasiunea pe care o pun să distrugă, să extermine infama rasă şoricească. Pentru pasiunea Şi conştiinciozitatea aceasta, ofeiul poştal central din Paris, a şi ţinut să le recompenseze, înscriindu-le pe statul de plată şi numindu-le „funcţionare bugetare”. In fond nici nu se putea astfel, fiindcă ar fi fost un nonsens să le numească „diurniste”, câtă vreme ele îşi îndeplinesc slujba numai noaptea, adică atunci când funcţionarii preacă din birouri şi şoarecii intră în locul lor... paznicele acestea de noapte, nu puteau fi decât funcţionare bugetare, şi era desigur un drept al lor, fiindcă e nedrept ca numai funcţionarii şi şobolanii (adversarii lor ireductibili) să se înfrupte din bugetul statului... Se pare că acestea au şi fost considerentele care au făcut pe membrii consiliului de administraţie P.T.T. din Paris să înscrie pisicile instituţiei pe statul de plată al funcţonarelor. In fond, între femeea funcţionară şi pisica funcţionară este vreo deosebire? Nu sunt amândouă, feline, cochete, gata de hârjoneală şi oleacă perfide? Şi amândouă înţeleg să doarmă ziua la serviciu. Iar, dacă există vreo deosebire, atunci aceasta nu poate fi decât în favoarea pisicii. Fiindcă în timp ce femeea funcţionară este indiscretă, trage cu urechea ne curoasă şi umblă cu mâinile prin toate hârtiile de pe birouri, pisica funcţională, dimpotrivă, stă de veghe ca nimeni, nici măcar şoarecii să nu se apropie de dosare, să le răvăşească, să le ronţăie, în sfârşit, să-şi bage coada prin ele. Şi unde mai vai că, mai înţelepte decât femeile, pisicile nu caută să-şi bage coada unde, nu le fierbe oala. Vreţi o dovadă? Veţi auzi de multe ori despre o femee, a cărei menire e să prindă bărbaţii că a prins în capcană şi un şoarece, dar niciodată nu veţi auzi de o pisică, a cărei menire e să prindă şoareci, că ar fi prins în cursă... un bărbat! Toc Convocarea Sf. Sinod Sf. Sinod a fost convocat în sesiune de toamnă pentru Miercuri 18 Octomrbie la ora 10 a.. m. Se va oficia un serviciu divin în catedrală, după care membrii Sf. Sinod se vor întruni în sala de recepţie din palatul patriarhal, sub preşidenţia I. p. S. S. Patriarhului Nicodim. Cu o zi înainte de deschiderea sesiunii, adică. Marţi, se va ţine o şedinţă a Sinodului permanent. Recunoaşteri de bresle Prin decret regal s’a mai acordat personalitate juridică următoarelor bresle: Breasla muncitorilor ospătari din ţinutul Bucegi, cu sediul la Bucureşti. Breasla patronilor meseriaşi din întreprinderile chimice, din ţinutul Mureş, cu sediul la Sibiu. Uniunea breslelor de muncitori din industria textile şi îmbrăcăminte din România, cu sediul la Bucureşti. Breasla muncitorilor din industria alimentară din ţinutul Suceava, cu sediul la Cernăuţi. Breasla patronilor meseriaşi cofetari şi a profesiunilor conexe, din ţinutul Dunărea de Jos, cu sediul la Galați. No. 496 Rezultatele examenului de bacalaureat teoretic din sesiunea de toamnă La ministerul Educaţiei Naţionale au sosit toate rezultatele examenului de bacalaureat teoretic din sesiunea Septembrie a. c. S-au prezentat în toată ţara 3521 de candidaţi şi au fost declaraţi bacalaureaţi 2108, adică 63,73%. Procentul celor reuşiţi este aproape egal cu cel din sesiunea iunie (63,70%) şi mult superior faţă de cel din sesiunea de toamnă a anului trecut (45,40%). D. R. Sárrét la ministerul Economiei Naționale D. I. Marian, secretar general la ministerul Economiei Naționale, a primit ori pe d. R. Sárrét, consilierul economic al Franței, la București. Ședința Consiliului superior economic Consiliul superior economic s-a întrunit Vineri d. am. sub președinția d-lui C. Angelescu, fost ministru. Australia aprobă declaraţiile d-lui Roosevelt Ш MELBOURNE, 13. (Rador). D. Menzie, primul ministru australian, a declarat că aprobă nn totul cuvântarea d-lui Chamberlain, care a fost de altfel elaborată în strâns contact cu dominionurile. „Melbourne Herald”, comentând declaraţiile d-lui Chamberlain, scrie că ele au fost „concrete şi convingătoare”. UN INVALID IŞI OFERĂ SERVICIILE SALE TĂRII IN CAZ DE GREA CUMPĂNĂ Ministerul Aerului şi Marinei, prin Garnizoana Mediaş, a fost sesizat de cererea d-lui Vasile Vasiu, locuind în acel oraş, care, deşi invalid de un picior, reformat şi in vârstă de peste 50 de ani, сего totuşi a fi mobilizat, ca unul care poate conduce automobile, motociclete, tractoare şi poate deci înlocui, în momente de grea cumpănă, un om sănătos ce poate fi mai cu folos întrebuinţat in alte parte. Ministerul a hotărât să rezolve in mod favorabil această inimoasă dorinţă, înălţător exemplu de patriotism şi adânc vorbitoare pildă de înţelegere a datorilor de cetăţean şi bun român, aprobând ca să fie mobilizat la caz de război şi repartizându-l la Şcoala Technică a Aeronauticei. Oficiu poştal englez aglomerat de corespondenţă pentru front Lacul Ladoga la frontiera dintre Finlanda şi U. R. S. S. REPORTAJUL ZILEI MAGIA ORAŞULUI NOU Problema urbanistică este pe plan de permanentă actualitate pentru Capitala noastră. Ea a luat avânt în anii din urmă, însă primele jaloane ale schimbării la faţă a Capitalei, au fost puse îndată după războiu. Vechile etrăsi întortochiate. r, cu cea mai anarhică dispoziţie posibilă, şi altele ca alinierea imperfectă a unui front de recruţi, au fost sparte progresiv de mersul anilor. Cartiere întregi au căzut, după ce bineînţeles, am văzut dispărând vechile clădiri din preajma Teatrului Naţional, casa lui Marghiloman, Terasa Oteteleşeanu, şi alte colţuri păstrând desigur amintiri, din trecutul oraşului vechiu, născând nostalgii în rândurile bătrânilor cetăţeni legaţi de acest trecut, dar deschizând liberă cale progresului edilitar, posibilităţi pentru desăvârşirea primului oraş al ţării, înainte de această campanie de dărâmare şi reclădire a centrului, oraşul prindea să fie încercuit cu timpul de o centură de cartiere noui, de o arhitectură mai mult sau mai puţin acordată stilului românesc. Centrul oraşului românesc astfel strâns în horă de cartiere noui, păstrând străzi prost aliniate, cu clădiri înegrite de ani, de un stil sau mai curând lipsite de stil, fără să înfăţişeze valoarea burgurilor străvechi din alte ţări cu tradiţie arhitectonică. Deci fără să suferim o pierdere, am văzut cum târnăcopul a doborît ziduri insalubre, cu subsoluri unde mişunau şobolanii şi armiile diverse de gândaci, clădiri fără nici un Dumnezeu şi orientare, iar în locul lor ridicându-se clădiri semeţe ca nişte transatlantice. S’au iscat discuţii în jurul stilului noilor clădiri, a clădirilor bloc, însă nu s’a aflat o soluţie, o acordare a stilului românesc, cu scopul acestor clădiri, care aveau rostul ca pe un spaţiu restrâns, să cuprindă maximum de încăperi. Ceea ce este evident este că nouile dărâmări şi alinieri, vor asigura deschideri de pieţe largi în jurul edificiilor, de străzi tăiate cu rigla şi compasul, făurind un oraş occidental. Stilul românesc va fi rezolvat în cartierele cordoane. Cei cari îndeobşte duc o viaţă dinamică, şi interesele îi ţin în centrul oraşelor, şi nu au viaţa alcătuită pe baze de familie, îşi găsesc locul în aceste blocuri. Cartierele mai mărginaşe mai păstrează tradiţia grădinilor, cu verdeaţă, fie ele de mai mici dimensiuni dar, slujind de refugiu, familiilor, cari au încă dragostea pentru copii, pentru permanenţa familiei, pentru soare şi flori. . A. ÎNDRUMĂTORI şi apostoli Măsurile luate recent de ministerul Educaţiei Naţionale, în ce priveşte aplicarea disciplinei în şcoală şi ridicarea nivelului învăţământului nostru secundar, vin să răspundă deplin la o serie întreagă de nevoi care s-au făcut resimţite intens în ultimii ani, în sistemul de educare a tineretului existând racile сi şi aşteptau de mult vindecarea şi defectuozităţi de pedagogie care trebuiau negreşit îndreptate. Dincolo de „munca rece şi uscată care se îndeplineşte zi de zi“, d. ministru Petre Andrei postulează — în circulara trimeasă tuturor direcţiunilor de şcoli secundare — „căldura convingerii inspirată de dragostea de neam şi de om“ care trebue să complinească şi să dea viaţă nouă exerciţiului obişnuit al profesiunii, înţelesul înalt pe care profesorii, întotdeauna, l-au dat misiunii lor —e momentul mai mult decât oricând astăzi ca şi ei să-i îmbrace vestmântui, cât mai solid şi mai verificat, al faptei de jertfă şi al surplusului generos şi ferm, de muncă. Apelul ce li se face acum îi va convinge de bună seamă „să-şi concentreze forţele pentru creşterea unui tineret care trebue să apuce din nou pe calea cea bună, pentru a asigura viitorul ţării şi al neamului nostru"*. Să fim bine înţeleşi: noi nu aducem nici o învinuire membrilor corpului didactic, ceea ce însă le cerem — le-o cere ţara întreagă în clipele de faţă — este de a-şi spori străduinţele şi de a nu-şi precupeţi nici un efort întru obţinerea unui maximum de randament pe terenul activităţii lor. Această activitate este de cel mai înalt interes pentru garantarea calităţii nouilor promoţii de elemente care, mâine, vor fi chemate ele înşile la posturi de răspundere în angrenajul social şi naţional. Ţinând seama de „puterea de muncă a elevilor, de condiţiile lor de viaţă şi de cerinţele vârstei", profesorii vor şti neîndoelnic să dea o şi mai mare importanţă înclinaţiunilor şi darurilor fireşti ale tinerilor, făcând din învăţătura şi cunoştinţele pe care li le împrumută tot atâţia factori activi ai inteligenţii şi temperamentului fiecăruia şi înflorind totodată, în inima tuturor, „dragostea de ţară, mândria de a fi români, iubirea şi devotamentul faţă de Tron şi Rege". Ideia „conferinţelor săptămânale" pe care ministerul le indică este excelentă şi practica ei sporadică a dovedit, în numeroase cazuri şi cu strălucire, că poate fi generalizată şi aplicată cu mult folos pentru întărirea prestigiului şcoalei noastre, îngrijind deopotrivă de starea sănătăţii copiiilor şi ţinând cu străşnicie dar şi cu toată înţelegerea necesară cumpăna dreptăţii In aprecierea putinţelor fiecărui elev, fiind discipolilor modele de urmat printr’o atitudine exemplară m Şi în afară de şcoală, profesorii noştri au a-şi revendica drepturi fără tăgadă faţă de stima naţiunii întregi şi este, aceasta, desigur, răsplata cea mai de preţ a celor aleşi să fie îndrumători şi apostoli ai tineretului. ist oironti