România - Capitala, decembrie 1939 (Anul 2, nr. 543-557)
1939-12-01 / nr. 543
!! TELEFOANE Direcţia 5.57.85. Secretariatul general 4.52.9 ! Redacţia 5.57.76. Provincia 5.57.77 Administrator 4.20.62! Abonamente 5.57.61 Serviciul Publicităţii 4.89.05 MWWWWVUUWWWWWWWWWWWyWWWVnA/WWWWVWVWWWWWWWWWVWWWWWIfi început de drum — „XInire sacra în jurul Regelui11 — Programul noului guvern, atât de concret formulat de d. preşedinte al Consiliului în cuvântarea rostită la postul de Radio, a răsunat adânc în cugetul ţării. După cum adânc a sfredelit cugetele, aspra şi loiala examinare a stărilor noastre, fără nicio amăgitoare măsluire a realităţii. Era nevoie de acest bărbătesc curaj. Fiindcă numai pe acest curaj de a privi adevărul în faţă şi de a-l recunoaşte aşa cum este, nu cum am fi dorit să fie, se reazămă celălalt curaj, de a porni la faptă pentru a afla îndreptări răului, tămăduiri suferinţelor, stele cardinale reformelor. Vom cerceta la rândul nostru, mai amănunţit şi mai pe larg, capitol cu aliniat, fieştecare din primele hotărîri ale guvernului aşa cum au fost rostite cu o inimoasă energie de d. G. Tătărescu; precum, vom încerca mai apoi să înfăţişăm programul mai amplu al guvernului, de politică generală, de politică socială, de politică economică şi financiară, de politică bisericească şi culturală, de organizare a producţiei şi a muncii naţionale. Şi ne vom strădui, să descifrăm sub enumerata punctelor concret programatice, spiritul lăuntric ce animă noua guvernare a Ţării, căci nimic nu va să se desăvârşească fără văpaia unei arzătoare credinţe care biruie şi modelează rezistenţa materiei. Dar înainte de asemenea cercetare a orizontului primenit întru totul pentru ziua de mâine, se cuvine a poposi cu gând recunoscător la hotărîrea şi chibzuinţă Suveranului care încă odată a citit în semnele vremii şi încă odată ne-a chemat la unire, la muncă, la potolirea patimilor şi vrajbei, pentru a ne afla pregătiţi şi tari sub scutul regesc, la marele judeţ al neamurilor care va neapărat să vină, la pecetluirea cea nouă a păcii europene. Această pace nu va fi numai a celor ce se răsboiesc astăzi. Va cuprinde pe învingători şi pe învinşi, pe neutrali şi pe cei mai puţin neutrali. Şi pentru toţi, va fi cu ale sale dintru ale sale. Fiecare având pacea pe care o va fi meritat, după cum ceasul marelui judeţ, îl va afla ori nu cu îndestul de puternică armătură materială şi morală, ca să-şi valorifice, să-şi apere, să-şi impună până la extrema limită, drepturile sale materiale şi morale. Această neînduplecată alternativă, să ne stea veşnic prezentă în cuget. Orice greşeală, orice şovăială, orice imprudenţă, orice delăsare, orice absurdă nădejde numai în clemenţa hazardului şi a Providenţei, se vor plăti la soroc cu ireparabile ispăşiri. Iar de ele ne apără înainte de toţi şi peste toţi, veghea neostenită a Suveranului, fiindcă atributul monarhic şi artibutul dinastic e continuitatea, durata, prevederea în timp, identificarea monarhiei şi dinastiei cu destinul naţiei dincolo de prezent, într’o indivisifilă şi indestructibilă permanentă, care depăşeşte vremelnicia indivizilor şi chiar vremelnicia generaţiilor. In existenţa noastră trecătoare, suntem cârmuiţi de pasiuni, de resentimente, de interese trecătoare. Monarhia se mişcă în spaţiul istoric. Şi ca atare, Suveranul ne readuce la solidaritatea şi imperativul instinctului de conservare naţională, atunci când tulburătoare învălmăşeli de egoisme individuale, de interese individuale şi de ambiţii individuale, ne împiedică să întrezărim înfricoşata ameninţare a zilei de mâine, absorbiţi numai de sărmanele noastre interese pe optica strâmtă a zilei de azi sau a mizerelor noastre răfueli de em. N’a sunat oare ca un apel la desmeticire, cuvântul Regelui, când membrii guvernului au depus jurământul? Cuvintele treceau dincolo de zidurile Palatului, peste capetele nouilor sfetnici, adresându-se țării întregi. „Sunt sigur că Domniile Voastre sunteţi cu toţii conştienţi de grijile Mele şi de momentele grele în care sunteţi chemaţi să conduceţi departamentele ce vi s-au încredinţat... Astăzi, când toată lumea este în învălmăşeală, avem datoria de a face sacrificii pentru ca Ţara noastră să înflorească — să înflorească materialiceşte, dar mai mult decât aceasta, poate, să înflorească moraliceşte...” Grijile Regelui ! Grijile Sale!... A le uşura, e în puterea noastră, a tuturora; în abnegaţia noastră, a tuturora; în solidarismul nostru, al tuturora; nu numai în seama încercatului Prim-Sfetnic, căruia i-a fost încredinţată cârma ţării. Fie ca aceasta să n’o uităm, noi ceştia care cerem totul vieţii de-o clipă, fără să dăm nimic — sau atât de puţin! — vieţii celeilalte, din veşnicie, a Neamului, a Ţării, a Dinastiei. CEZAR PETRESCU TM 66 W W W W W WWWWtf WWW W WW W El. RUSIA SOVIETICĂ A RUPT RELAŢIILE DIPLOMATICE CU FINLANDA Intr'o cuvântare rostită aseară la radio d. Molotov a anunţat motivele agravării conflictului cu Finlanda a anunţat că RUPELE SOVIETICE AU PRIMIT ORDINUL SA FIE GATA SA FACĂ FAŢĂ ORICĂROR EVENTUALITĂŢI Telegramele in corpul ziarului Demontarea unei mine ,eșuate pe litoralul olandez Ш1 290 POLITICA EXTERNA A ROMANIEI Expozeul d-lui Grigore Gafencu, ministrul Afacerilor Streine, în faţa comisiunilor de afaceri streine ale Adunării Deputaţilor şi Senatului Domnule Preşedinte, Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, In cuvântarea pe care am avut cinstea s’o ţin la Cameră, la 9 iunie, am lămurit ţelurile paşnice ale politicei noastre externe. Am arătat, atunci, că o ţară care nu râvneşte la bunurile altuia, dar îşi apără cu hotărâre bunurile ei, e o chezăşie de siguranţă pentru ea şi pentru alţii. Vom cerceta azi, cu toată măsura pe care ne-o impun împrejurările dar şi cu toată sinceritatea ce trebue să ne însufleţească pe toţi, situaţia ţării în vârtejul frământărilor internaţionale, trei luni după aprinderea răsboiului european. Am intrat în aceste vremi crâncene, de a căror urmări sângeroase am fi vrut să vedem feriţi şi pe alţii cu conştiinţa împăcată. Suntem gata să ne facem datoria către ţară. Armata noastră, străină de orice gând de agresiune, stă de veghe la hotare. NU NE-AM DAT ÎN LATURI DE LA NICI O COLABORARE CE NI SA OFERIT, PENTRU A ÎNTĂRI STĂRILE POLITICE SAU ECONOMICE DIN JURUL NOSTRU. Fără a ne înşela asupra puterilor noastre, dar şi fără a uita de menirea ce avem de înfăptuit, am căutat să ferim asemenea colaborări de orice spirit agresiv sau exclusivist şi ne-am străduit să păstrăm, în toate, acea cumpănă dreaptă, trebuincioasă atât pentru împlinirea îndatoririlor noastre în afară, cât şi pentru a păstra neatinsă întreaga noastră neatârnare. LEGĂTURILE ROMÂNIEI CU CELELALTE STATE Cunoaşteţi legăturile noastre economice, făcute de curând, cu statele de care ne apropie interese complimentare. Mă gândesc la acordul economic încheiat cu, Germania în primăvara trecută. Aceste legături s’au dovedit a fi, în împrejurări grele, nu numai mijloace bune de schimb, a şi adevărate instrumente de pace. Ştiţi iarăşi că garanţiile prieteneşti ce ni s’au dat de Franţa şi de Anglia, — garanţii formulate, cum ţinem minte cu mulţumire, în termeni precişi şi generali, —ne-au ajutat să înmulţim străduinţele noastre pentru a statornici raporturi de încredere cu toţi vecinii, fugiaţii militari regulele la care îl sileau angajamentele lui de neutralitate. ‘ D. Grigore Gafencu, ministrul Afacerilor Străine, făcându-și expozeul în străine ale Camerei și Senatului fata comisiilor de afaceri Atitudinea României faţă de conflictul actual Când războiul a izbucnit nu am avut decât să precizăm o situaţie de mai înainte lămurită. Comunicatul Consiliului de Miniştri, din 4 Septembrie arată că România „îşi păstrează atitudinea ei paşnică de până acum şi îşi urmează acţiunea de destindere faţă de vecini”. CONSILIUL DE COROANA DE LA 6 SEPTEMBRIE Două zile mai târziu, la 6 Septembrie, Majestatea Sa Regele convoacă la Cotroceni pe Consilierii Regali, pe Primul Ministru şi pe Ministrul de Externe. Acesta din urmă după ce expune politica Guvernului arătând „că bunele raporturi întărite cu toate puterile nu cuprind angajamente care să ne oblige la participarea la conflict”, şi că „păstrarea unei atitudini paşnice este deplin îndreptăţită prin necesitatea de a feri de război basinul dunărean şi Balcanii a încheiat arătând că politica de până azi „mie cere să urmăm de acum înainte regulele de neintervenţie şi de neutralitate, întrucât conflictul nu atinge interesele, independenţa şi integritatea noastră, rămânând, fireşte să respectăm în acelaş fel angajamentele şi legăturile existente”. Primul ministru, într’o cuvântare fursă şi luminoasă, ca toate cele ce le-a Ţinut, a arătat grija sa prevăzătoare pentru armată şi pentru acţiunea noastră diplomatică. E cea din urmă cuvântare politică însemnată a lui Armand Călinescu. Voi aminti aci, cu credincioasă prietenie, sprijinul însemnat pe care cu mintea lui clară, cu dragostea lui fierbinte de ţară şi cu voinţa lui de fier, l-a dat Armand Călinescu politicei noastre externe. După ce consilierii regali şi-au La 17 septembrie, s’a ivit o situa-,ţie nouă, Guvernul polon ne-a înştiinţat că doreşte să se adăpostească, în România. In seara aceleiaşi zile, au şi intrat în ţară preşedintele Republicii, mareşalul comandant suprem al armatei şi toţi membrii guvernului polon. Tot în ziua de 17 Septembrie, guvernul sovietic ne-a adus la cunotinţă că „deoarece Statul polonez şi guvernul său au încetat să existe în fapt", comandantul suprem al ar' matei roşii „a dat ordin trupelor să treacă frontiera şi să ia sub apărarea lor viaţa şi averea populaţiei din Ucraina de Vest şi din Bielo-Rusia de Vest". In urma acestor fapte, ce s-au întâmplat simultan, guvernul nostru a dat comunicatul acesta: „Condiţiunile speciale în care s’au desfăcat fiecare părerea, se aprobă comunicatul care declara: „CONSILIUL IN UNANIMITATE APROBĂ ACŢIUNEA DIPLOMATICĂ URMATĂ ŞI MĂSURILE MILITARE LUATE PENTRU APĂRAREA FRUNTARIILOR, ŞI HOTĂRĂŞTE OBSERVAREA STRICTĂ A NEUTRALITĂŢII, STABILITE PRIN CONVENŢIILE INTERNAŢIONALE FAŢĂ DE BELIGERANŢII DIN ACTUALUL CONFLICT”. Durat evenimentele din Polonia în ziua de 17 Septembrie, precum şi faptul că guvernul polon s’a refugiat pre teritoriul nostru, au indicat României păstrarea mai departe a atitudinei de strictă neutralitate faţă de beligeranţi. Guvernul va continua să vegheze cu tot patriotismul la siguranţa şi la apărarea fruntariilor ţării". Ne aflăm deci în faţa unei îndoite îndatoriri : Se cuvenea,, pe de o parte, să primim pe polonezii, civilii şi militari, oficiali şi particulari, care se adăposteau la noi, cu simpatia datorită unui popor vecin, legat de poporul nostru şi din nou încercat prin grele suferinţe. Poporul român şi-a împlinit această îndatorire cu omenie şi caldă prietenie. In.se priveşte guvernul, el avea să apuce faţă de re-, Atitudinea României faţă de refugiaţii polonezi . Raporturile României cu U. R. S. S. Trebuia să lămurim, de altă parte, raporturile noastre cu Uniunea Sovietică, trupele căreia ocupaseră tot hotarul nostru nordic de la Nistru şi până la Carpaţi. Răspunzând declaraţiei de neutralitate a Rusiei, am adus la cunoştinţa guvernului Uniunii Republicilor socialiste Sovietice, comunicatul nostru din 18 Septembrie şi am arătat dorinţa noastră de a păstra, pe temeiul unei politici de neutralitate, raporturi paşnice şi bune cu toţi vecinii. Această dorinţă, în ce priveşte Rusia Sovietică, vă este îndeobşte cunoscută. Au trecut mai bine de zece ani de când am iscălit, la Moscova, protocolul pentru punerea în vigoarte cu anticipaţie a pactului Briand- Kellogg Ne amintim cu câtă mulţumire s’a primit atunci la noi, vestea că potrivit formulei c»i pxir» he , J**, cererea noastră, în preambulul protocolului, acest act avea menirea de a „iritări pacea existentă între statele semnatare“. De atunci raporturile dintre noi şi Soviete lămurindu-se şi mai mult, s-au încheiat pacte şi mai precise pentru definirea unor angajamente de securitate. Mai mult însă decât aceste pacte, acţiunea noastră politică răspunzând atitudinei paşnice observată de Rusia faţă de noi, a dovedit voinţa noastră statornică de a ne feri de orice porniri ideologiile sau politice care ar fi putut fi bănuite că sunt îndreptate împotriva, vecinilor noştri. Străduinţa de a face din independenţa noastră, sprijinită pe o politică deplin cumpătată, un element de siguranţă pentru toţi vecinii, e potrivită principiului pe care mi-am îngăduit să vi-l amintesc în cuvântarea mea din 9 iunie, ,.) A NU NE SPRIJINI PE O MARE PUTERE VECINA, ÎMPOTRIVA ALTEIA, PENTRU A NU DA PRICINA DE CONFLICT INTRE ACESTE PUTERI LA HOTARUL SAU PE TERITORIUL NOSTRU". Acest principiu, am mai spus atunci, „este și rămâne folositor intereselor noastre, intereselor vecine și mai ales politicei generale, o Românie puternică și neatârnată, e pentru statele din jurul nostru o chezăşie de siguranţă". Pactul încheiat, de atunci, la Moscova între U. R. S. S. şi Germania dă acestui principiu o nouă îndreptăţire. Fiindcă între două mari puteri apropiate nu e numai o putinţă de conflict, ci şi o putinţă de împăcare. Şi ne ferim să provocăm conflicte, după cum ne ferim să stăm în calea împăcării. Ceea ce urmărim, cu toată hotărîrea e să împlinim destinele neamului nostru, în aceste părţi, unde am fost aşezaţi, de care ne-am legat prin muncă şi lupte, veacuri dearândul, în buna înţelegere cu Popoarele vecine care îşi urmăresc şi ele în pace menirea lor. Suntem convinşi, în ce priveşte pe vecinii noştri din răsărit, că destinele popoarelor noastre oriunde se întâlnesc, la Nistru sau la Marea Neagră, nu se vrăjmăşesc, după cum credem în potrivirea, ce este între politica de pace pe care o afirmă Republica Sovietică şi politica de independenţă pe care o urmează Statul român. Cu aceste gânduri am urmărit negocierile ce s-au dus acum de curând între U. R. S. S. şi Turcia. Ne dăm seama de însemnătatea care o poate avea, pentru întărirea stărilor în Balcani şi la Marea Neagră, bunele raporturi turco-sovietice. Şi suntem mulţumiţi că aceste raporturi nu au avut de suferit în urma întreruperii vremelnice a negocierilor. Continuare în pag. 5-a I