Romănulŭ, iulie 1861 (Anul 5, nr. 181-208)

1861-07-14 / nr. 195

Wij A Wf ■ M Wi­mm Vk mumm, *■%**■ ft U Hi A JM U fi Ut ’-""'-r Va esi în tóate filele afară de Lunia și a doua­ șli după Serbateriä. fi* a fff fff Hfff1 Ff HTul’ff Uff 1 W VI Min ■ Abonarea se face în Bucuresci, la Administra­%­± IMIRIN­ POLITICO, CO1IIQUI, UTIBARIO. Pe­ lună*1..................................................... 11 • »—— — I­T­—TiiSi­ V^^SSiBan«..------------------ în județe la domnii Administratori și la cores­áil.i­sH^IV":...... 2nS (ARTICLELE TERMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) Direptoriulu Riariului Rom­anulu și Redaptoriulu respune istoria: C. A. Rosetti. — Tipografia G. A. Rosetti, (Caimata) calea Fortunei No. 15. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratorul chiab­ulul d. C. D. Aricescu, Pas. Romăn No. 13. ERATA. în nimersi de eri la revista koloana 4, rBndsl 29 sb se ci­­teaskB; f»negionari»l nreBari­­kator, în lok mrokszator; rBDdsi 36 sate în lok de stare. PRINCIPATELE - A - UNI. REVISTA POLITICA. Bucurcscl, 11 Cuptor. Bisita regele î Ilipsiei în tabăra de la Chalons oksiiB toate m­esa es­­toniană. Demi alceastB liBlitoriB n’a fost BnkB ansngatB oficiale, dar zia­­riele nr»siane, kari a« ren»me de ofi­cioase, Borbesk de dânsa într’un ton, kare n» mai lass nici o îndoingB as»­­nrB­î. Se jiressasne asemenea kt’n »r­­ma acestei Bisite îmn Bratil Francesi­­lor Ba nrofita de manoneriie armatei nissiane ka sh ’ntoarke regelst Ilr»­­siei Bisita sea. în nripinga alianței ce se zicea ki ar fi a se închipia între Austria, R»­­sia vii N­i­ Bsia, gazeta de Silesia ne su»ne ki n» noate tigidsi ki rolagi»­­nile reciproce ale a­ iestor trei pateri s’a» îm­b»Mu­git, dar noate afirma nositis ki n» s’a­ fikst niici între ele nici un fel de înn­oire lui ki nici n» se noate fa*se ne kbt timn m­incinele Gorceakof bu re­­ininea la nost»! se«­ Ile d’alli narte di­­ferîngele între Frângă­rii R«ssia s»nt in con mol mare narte îmnxinte, astfel în kit Rusia Ba­reksnoaste regat»! Italiei iiici înaintea Ilrusiei, în sfirmit kabi­­r­etul de la Berlin a ridicat pacea sa la Viena în favoarea îmii Boieri­i» έn­­garia mi a uitat ki­nosigu­mea sa in kan«! gößernelor liberali ale României ns-i permite o intervenire aktipi daki geßernsl Abstrioi­n» Ba da dosada ki doreuute o în Boi­o­k» Ungaria, care a dobîndit simpatiele num­ite­ liberale în Germania. — Ho aste konsideriri mfilgi kred sib zisa aliaug», cel ne gin din partea Ilipsiei, ar întîmpina aneBoii­­n,e; k» toate astea skornotul nsblik mBniiine în Esrona aste mtire ka adeBBratB; na sistem nrin srmare de kBt s’aiutentăm confirmarea sa» de­negarea sea oficiale. Ultirile din Italia ne arată m­a»­­religisnea earBinî de kB zînd; se zice kB în momentul aktsale realigisnea se mărginein­te mimai în Kalabre. Se snerB kB mBspreie l»ate de generalu­l Cialdini Bor resuit a o stinge k» totsl. E. C. Iitós 44 T»rin, 17 lalis. Mitim­ în „Nationa­­lii regele Biktoro Eman»ele, d»ni ne uiți eristola îmniratul»! Na­­noleon, ar fi zis venerari»I»i Fleury: S«nt fericit Bizînd In­ înaltui me» aliat înk»Bivigeazi direngis nea nolitiki »r­iati de g»Born»l me» mi accasti n»Beli fa­­vorabile Ba miri foarte m»rt b»k»r­a a­­micilor Italiei. Neanole, 17 I»li». Nivelele d’ascî sânt d’o natsri mai liniuititoarii. Milan, 18 I«li». Ziari»l „Perseve­­ranza 44 de astizi zice ki o gazeli de la Torin mingine, în contra demingirii sale, nipela d­esire esistinga «n»i kom­­nld­ an­înd do skou kiderea 1st Rika­­soli iui o deklari de nosi tipi. în urma a­­cestei deklariri, „Perseveranza“ ataki k» Bio­eniji zisa foan­ tarinesx, îmiistin­­du-î, ki konjan teroarea unei krise mi­nisteriale într’un moment, în care reak­­yisnea ridiki ki semegii kanal Ia Nea­­nd­e mi ki se întemeiazi n’o uretinsi diskordix între kanii liberali ai­­«Bem­­­»lu i. Zlemta, 18 Isii«. Un sentement al ziaristul „Magyar Ország 44 anBngB kB kancelarii ksrgii Vag, Bice kan­­cellarist k­Bryii Szogyényi, ministrul Szésen, judek BtorisT ksrgi! (Judex Curiae) Apponyi, mi Tavernicus Maj­­lath au demisionat. (Mititorii noștri stBuosk aceasta în parte prin denemia noastrB nartikular i B)’. In loksl baro­­nsis! Vay a fost numit komitele For­gács, gB Bernatorisl Boemiei, de can­­celar al Ksrgei. — ’în medinga de astăzi a kamerei de jos, d. Ladislas Lonyay a absibt m­onsnerea, kB ka­mera sb deklare kB ns Ba intra în nici o diskssiune, mi nici Ba Isa in desbatere reskrintsi regesk, fiîn­d kBnd ns se va fi am­înat strîngerea koutri­­bsgisnilor. Il­onsnerea se îndrentea­­za ne kalea oblinsitB. Dsn­ aceasta kamera s’t.­okBnat kB Berifiksm­ de a­­legere. Demisiune Ministerului Golescu A Ilrea Insigate Doamne. în­armarea bubi mii de desbateri fsitsuoase mi regretabili sub ori ce nsnt de vedere ai fi n­iBite, Aduna­­rea Legislativă în medinga de la 22 ale korenteî a dat în o miki majori­tate, sn Bot de neîncredere Ministerisl si Mih­ei Tale. Konsiderangele ne kari m­î moti­ BeasB Adunarea Botsl­e!, ne ferim, Mar­a Ta, a le anrecia aicea; ele au fost jidekate de întreaga Nagisne, mi kBBinte întemeiate óraé Indestile nen­­tri a determina disolvarea Adsi­Brit. Totsmi gBBei UBl MBr­eî Tale kBin­­ri Bjsind gravitatea sitBagisn­t, mi a­­vÎnd în vedere nBgiuBl timp ce mai are Adunarea nînB la încheiarea sesiu­­nii sale, a krezst kB a interess­­gerei cere de a nu da motive la noBi agi­­turî prin disolpare, în îmb­regisrBrile de lagB. Ministerist Bine dar a densne în mBinele MBr­eî Taie demisiunea sa. Ellin de­reksnointingB nentru înal­ta încredere kB kare Agi bine­ Boit a ne onora ssntem, Urea In­Bigate Doamne, Ai M Brieî Tale m­ea alekagî mi ssnimi serBitorî Stefan Golescu, (î. Arghiroimio, V. Mari­­nescu, D. Bolin­tineanu, E. Sămeșescu, C. Bălcescu-Anul 1861, IsniS 24. c­i­t­i.m în Monitor» I. Mele din srmB skrierî ale agen- ilor»î gsrei la Ilaris ssnt kB kestisnea IîrincinciBÎ strein este inadmisibile (ne­­aniimibile); kB ni aenî ns s’a gîndit la aceasta mi rîb Ba fi onosigisne la o asemenea m­onosigisne, ori de »ude ar Beni. Ilolitika no BlBi Ssltan in fagB kis interesele garelor române, nu a cerkat nici o schimbare în lisna Sa Boin­­g, de aceea a Sultansl si mort. M. S. Dom­nitorul a trimis din nar­­te­l trei persoane din ambele gări, ka sl felicite ne nosl Ssltan nentru ssi­­rea Sa ne tronai nadimaxilor Otomani. Aceste persoane sunt: d. Teodor Balin, d. K. Kornesks mi d. N. Dokan, (Komunikare de la Ministru din afari.) (Ansagatoriul Român.) DESPRE PR­OTECȚIONISM Libertatea Commerciale. (Urmare, Vezi No. 88 ... ). Guvernul taxează productele străine, ca să poată avea un venit și prin ur­mare să nu încarce cu tase pre contribui­torii statului. Această sofismi nu este de mai mare valoare de kit iele alte­le kom­­bi.Brim, mi kred ki mi aceasta Ba kadea ka ori ce sofismi. Mi ne ns Bede ki tasmd m­odsk­­tele striine grestatea kade assnra konsumatorilor nagionali? — Dar cine este konsumatoriul ? Este tot kontri­­buitorist ne kare m­oleligionisk­i kired kx-1 ajöti. — N» este sn ce komik a zice ki nentis a Boiiara nonor»l de kontrib­uisne a direntB îl fak a uliii într’sn mod indirent ? Este adevirat si ori ce stat mai ’nainte de toate trebse si esisti, mi n» noate esiste firB resurse. De ce însi statul si se îndoeaski de moralitatea nonor»l»í si«? Tot ce­­tigian»! iulie, ki­ne kit timn are diventsl de a cere de la g»Beni a­­sigurarea unori religii seale, asigu­­rarea persoanei seale, nre kit timn are diventsl de a cere a fi n­otes de inpasiunea striinilor, de a astea gisi fi»l si» o uikoali »nde si noati de­ Beni adeBirat om, tot ce linian si zik m­ekil timn are aceste dirent»ri mi milte altele, ne anirat k s noamte ki trebse si aibi mi datoria de a kon­­tribui, uronorgionale k» averea sa, k» nosigisnea ce ok»m în societate, la înfiingarea tilor instiligisnilor ne­­cesarie sigsrangei mi binel»! nsblik, lire kit timn dar ori ce ssass îmi ksnoaște datoria sa, ce trebsingi este de a nsne­­ akse indirekte, tase Bamali? N» este mai bine ka în tim­­n si, în care ne aflim, si nu se mai întrebsingere asemenea missre? Ns este mai bine ka ori ce celigian si nitie karat nentru ce ^il­lemle, se noati !»a mi el, în mintea sa, so­­coteala gemeni»!»!, se Bazi daka în adezir, ks banii ce contribie fu kare, se face ceea ce trebie într’o geam­ civilisati? Ilenk­» ce dar alitea Im­­nedikirl komercislfil, verdere de timn, ka»se de Skandale mi n» mai bine tase direute? Kare este a Bantagisl Banilor ? Nici susl. — Kare desa Bantagiele ? Nenumerate, din toate nenicisrile de vedere ce demonstram­za mi khiar mici din ne nici»l de Bedere financiari», sistema Bamale este desa Banta­gioasi: Esistînd Bârnele, kigi bani care nu se keltsesk fin nici »n folos, mi ka si zik ama­n» se verd în Bint­r» sesținerea bi»ro»rilor, amaloiagi- FOITA ROSAJI­ULUI L­A­V­IN­I­A. Partea III. XIII. (urmare) Forte multă ușturată prin mărturirea ce-șî făcuse și prin confesiunea cotră Sal­vatore, Paolo dormi totă noptea și se deș­teptă forte bine dispusă a doua șir de de­­mănăță. Prima sea cugetare deschizându ochii cu acésta: „Eco­mé deci înamorată!... fiă!„ Cestiunea era în fine resolută, și nu se putea opri d’a se bucura d’asta. Era realisarea unui visă de multă timpă concepută; și déce vr’vă dată una omă aă avută dreptate d’a fi fericită și măndru simpțindu-se înamorată, de sicură acelu­a era ela; coci mulțămită lui D-șleă, n’avea a oferi pe ună altaică ordinariă tă­mâia sea pentru prima, și era sicură pen­tru ultima ora din vie­a sea. Déce era într’însulă stofă d’urîă bărbată, cum­ă spera, femeia acesta era tocmai aceea ca­re ar șei a o scote la lumină. Ea așia de frumósá, sufleta așia de înaltă, așia de­pinlă de nobili și sănte aspirărî! Unde dra­­culă își lăsase Thornton perspicacitatea sea ordinariă de a judeca așia de rău? Va veni vă <­i în care amiculă seu pre neîncrește­­toriă îi va da dreptulă. Paolo avea aces­­tă convențiune. Ea era sé fiă Laura sea, Beatricea sea, musa sea..., i) Bezi No de erî. Aici imaginea desagreabile a cavala­­riului veni de se presintă în spiritură lui Paolo și termină monologulă seă. Deră înămoratură nostru nu era dispusă a se lă­sa multă se fia oprită de pedice d’ori­ce feliă. Ei bine, facă cavalab­ulă ce-a pute, din parte-1 a face și elă asemenea. Fireș­­ce nu putea spera se câștige ună premiă asia de prețiosă fara concurință. Cine ar pute-o vede f­ ör’a o iubi? Th­ornton chiară recunoscuse farmeculă ce respira cine­va (unge dînsa ! Tată ce Paolo doria sea voia, era ună curentă, — nu, uă căutătură de îmbărbătare, — și, spre a o căpeta, ar ți­ne peptu lumii întrege. In mișla-loculă acestoră cugetări, Paolo ajunse la ateltăriulă seă din via Frat­­tina. Fidele curentului seu, Salvatore aș­tepta pe amiculă seă, ro^lîndă pănișiora­sea uscată și castanele copte, și cugetăndă “la desapurtamentulă vrabețiloră, foștii sei pensionari, căndă nu voră mai găsi pe fe­restrele mansardei sele, dejunulă de fără­­măture ce era deprinsă a le prepara în fiă­care șir. — E! disposițiunile puginii caritabili? întrebă Salvatore ca salutare. Mai violențî de cătă ori căndă, speră? — Nu arăta ca erî sora, Ilise Paolo. — Voră redeveni peste pagină, nu te teme. Iarbas a plecată acumă d’aci. — Ce este Iarbas? — Imperatură Soulouque, amiculă nostru negru, a adusă ună biletă pentru sine. Presimplă uă crise. Paolo apucă răpede biletulă, rupie sigilală și citi: „Jóul sera: „Mistress Piper ne a luată cu asaltă. Vre­au ori­ce preță se ne ducă la Fras­cati. Plecămă toți mane în șlină; vomă lipsi numai trei zile — una pentru clusă, una pentru stază și alta pentru întorsă, sum în adever’ă contrariată ce lipsescă de la ședința mea. Luni de demănâță spe­­rămă se re­vedemă. Auzi, vino negreșitu. „La revedere, în curîndă. L. I.“ — A plecată! strigă Paolo sfărâmată. — A plecată! repeți Salvatore, scu­­lându-se cu mare neastîmpără. — Da, la Frascati pentru trei zile, adause Paolo. — Bată-te sănetatea, se te bată! m’ai spărțată! Son rimasto senza fiato. Non ho sangue nelle vene. Am crezută c’a plecată pentru tată de una! Trei Rile, bună dose, nici pre multă nici pre pagină, tocmai gradulă de stimulante cuviincioasa spre a aduce preți­­osa semență la maturitate. — Nu e nevoia de stimulanți, mi e tema, Rise Paolo, credă semența destulă de coptă deja. — In adeveră, urmă Salvatore. Ei bine! ce-ți spuneam că! îndată ce ie- a­minte la asta, aice! lucrur ă s’a terminată. Nu te neliniști d’acestă lipsă, este contra­­riante, sc­ă. Coci cumă Rice cănteculă: Da quel di ehe lei perduta Disperato in bando andal. etc. Deră pentru acesta a se fii și mai fericită la întorcerea sea. Ca în nopțile de iarna căndă eși din pată, Intorcîndu-te a prețu­­escî mai multă căldura câtșiafuriloru. Pî­­nö una alta nimica nu te opreșce d’a cu­geta la ea nici d’a vorbi la ea, asta va fi un consolare pentru tine. Paolo nu pré putea ave paciență, își perduse asiguranța în privința miss­ei Jones, și tóte îndouințele sale, tóte prosimplimen­­tele sele reveniseră de­ la asalta. Cu tóte că te-și putea zice lui însuși, cu tote căre-i putea fiice Salvatore, era urmărită de ideia ce acelă oribile cavalamiă făcea parte din societatea mistress­ei Piper. — „Plecămă toți măne.“ pre elastică. Acesta toți era uă espresiune Ar fi fostă multă mai sim­plu și multă mai naturale se scrie: „Pi­­per-ii, m­ătușiă-mea, unchiu-meă și eu,“ dé­ce nu mai era nimini altulă. Era rece de pariată contra unu ce cornițele și cavala­b­ulă intraseră în momentulă căndă oficia­­sa mistress Piper organisa escursiunea. Des­­coperindu ce aștî domni suntă Italian!, ea le a fi cerută informări, consiliuri, și a fi habitată uă g­ămadă de neghiobie. Atunci d. Jones, imaginăndu-și ce face m­ă ce de minune, a fi rugată pe tatălă nobile și pe micuță seă satelită se bine­voescă a îm­pinge amabilitatea pîn’a consimpți a face parte din călătorie. Astăfel să trebue să se fiă petrecută lucrurile. Paolo respundea de asta. Cătă despre locuri, era destule, coci în ori ce casă trebue să ia doue trăsure. Familia Jones, Piper și ună servitor să facă șase, și uă trăsură nu este destulă pentru șase persone, afară de bagagiă. Va să ști­­că trebuia încă una. Asta era partea cea sumbră a biletu­lui , doru era și că parte strălucitorii, și din partea acesta, imaginațiunea lui Paolo lucra asemenea forte bucurești. Miss La­­vinia nu părea că așteptă cu multa plăcere astă escursiune — „era contrariată ce lip­­sește de la ședința s­a.“ Incăntătoriă cre­atură! Asiguranța ce esprimea ce nu va „lipsi decătă trei zile“ avea asemenea va­­lorea sea; aste cuvinte da curată a înțelege ce ea ar fi suferită d’uă lipsă mai prelungită. Pe urmă acestea: „Vino luni negreșită“ arăta impatiința ce avea d’a-lă revede. Bi­letul­, în fine, era din cele mai amabili. Nu se făcuse nici oă schimbare apre­­țuibile în vieța interioară a lui Paolo. Era simpția că privirea scrutătoriă a lui Thorn­ton plan­a asupra lui; de aceea se ținea forte bine. Pentru nimică în lume n’ar fi lăsată pe ambculă s­ă se devine ună re­­sultată care, — după cumă mărturia el­ însuși, — nu era decătă confirmarea pre­­simplimentelorü ăstui amică și cea mai de­plină desmințire dată a loră sele proprie. Pentru acesta cultiva ateliăriulă se- și ur­­măria lucrările sele ca totă de una și lup­ta chiară în voioșiă cu amicii săi ori de căte ori se presintă ocasiunea: deră cuge­tările sele era departe. Singura inouire ce introdusese în deprinderile sele fa ce mergea sera de făcea să preumblare singu­ratică cătra porta San Giovanni, pe drumul­ de la Frascati. Trei zile trecure asta, dera, val! La-

Next