Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)
1862-04-22 / nr. 112
SSO relixul dorimă aktualeluí ministeriu alu Prusiei unu sfírmiitu multu mai rea de kxtu argusi ín situayiunea de astx—zi.1 Se continue a esista ïn aktuala sa kompunere atxtu timpii, pînă kxnd resultatulu noueloru alegeri va fi dovedită ku evidinyx neputinya d’amxnyine sistema ie se urmezx astăzi la Berlin. Este acum în numele poporului prusiană a dovedi dala,, cu konstituțiunea abordată, a dobîndită într’adeveră și drepturi; drepturile, însă nu suntu scrise de câtă pentru acelaa care spie a le întrebuința, și documentele de constituțiuni, fiă adroiate firă învoite, au numai acolo o semnificare, unde națiunea nu se lasă retăci, prin planurile favorite ale cutărui sau cutărul ministru, în libera sa disposițiune asupra averii și sângelui seu. Dax nu ne numesc tóte semnele, poporul prusianu este tocmai acuma dispusă a pune bunulă seă dreptu mai presusă de ideiele și închipuirile ministrului de resbel, generaliulă de Roon, mi a nu lua în considerațiune înrîurirea de care se bucurx atestă demnă, ku planurile sale atâtă de scrumpe, în ierburi inalte. Poporulă voiemte în sfîrmită se afle dala, viega konstituyionale în Prusia are se fix ună adeveră, sau dakx din kontra nayiunea n’a dobîndită de kxtă o konstituyiune aparinte, bună spre a întinde, după voințța arbitrary a guvernului, puterea kontribuitórix a yerei, era nu spre a menagia avea putere după votulă represintagiunii poporului.“ După aiestă autorială arîtă kx guvernulă, perzîndă speranța d’a triumfa la viitoriele alegeri prin kandidații sei, a revenită la fxgxdusele, prin care krede kx va puteamugi pe omeni, suxpxndă lele purjimă aparinya. Astăfelă ministrulă de resbelă a pusă în perspektivă ekonomie în budgetul armatei, dară kari nu voră trece peste un milionă mi jumetate de taleri, mi ku anesta krede kx va mulyxmi géra mi va dobîndi alegeri nu pre opuse guvernului. ..Dară géra — urmezx autorială — nu va uita kx kausa desființerii kamerei după urmă a fostă tokmai temerea ex kamera nu va da konsimgimîntulă seă cererilor desorbitanți ale guvernului pentru scopuri militarie. Dakă guvernulă avea intr’adeveră intențiunea d’a modifika cererile sale, atunci n’ar fi fostă nici o trebuinjix d’a disolve kamera, d’a schimba ministeriul, d’a publika lirkulxrile pentru alegeri mi celelalte. Atunci guvernulă ar fi putută guverna fórte bine ku vekia kamerx, nedîndu adaosulu de 25 % la împosite, ne akumulată voiemteală vede de nevoix, fxrx a alerga la alte sorgingi de venită pentru acoperirea trebuinței armatei, fxrx a relua k’o mxnx ue s’a dată ku uea larix. Dară tóte acestea,nu le voia mi d’auta a tokinál a disolvata kamera mi s’a silită a îndupleka poporală, funcționarii statului, magistratura prin uiricularie îngrozitorie pentru nouele alegeri; mi dupx ue mi auésix stratagemx a remasa fxrx resultatulu dorită, pune akumu în perspektivx ekonomie în budgetulă armiei, arxtx alegãtoriloru moiie la unui skxzxmînt de 2‘/2 milióne din împosite, pe kari nu voră avea ale mai plxti, mi krede kx faue, prin fxgx duiela avestuî kxustigă efemeră, se parx națiunii mai de suferită sikura mi realea perdere a dreptului iei d’ami lipsa însă-mi impositele.“ Ex mnă asemenea joku nu póte fi koronată de suuesă, resultx din împregiurarea kx guvernală, kare priveste ku grezx ori ue ekonomix în armată, s’a vezută în posesiunea estremx d’a surîde la nevoix, d’a rampe din budgetul armatei 1 */2 milionă, numai ka se nu jaue mă rolă premiserabile la alegeri. Auestă vedere asupra unui puntă, la care liberalii nu putea de lokă se spere o confesiune, dovedește Iămurită, kxtă de isolată, kxtă de pxrxsită trebue se se simpux guvernată. Trebue se fix învelesu în sfîrmită kx nu î a remasa altă alegere, de kixtă, sau d’a aborda poporului o adeveratx vieux konstituisionale mi a se conforma vereriloră astei sisteme, sau d’a mărturi kx konstituyiunea nu esiste mi a verka kiimu mi kxtă timpă va pute merge. ku asolutismulă. Putința d’a guverna cu constituțiunea ca cumă n'ar esiste și d'a face pe lume spcrătă că existe o constituțiune prusiană, acestă putință pare, prin evenimentele după urmă, o fierdută pentru totadauna pentru guvernul Prusiei. Acésta este ună pasă mare și însemnată în desvoltarea konstituijionale, mi dalix poporală prusiană îl va face, printr'o konduitx energikx la viitórele alegeri, este o ragiune d’ajunsă spre a fi felicitatu d’auere naisiuni, kari din vechime posedă drepturi konstituyionali, mi d’a fi invidiată de naijiunile auebea, kari au dobîndită de kuriadă konstituțiunî sau kari se doreskă. r> 2 ESA . Persecuțiiie contra presei suntu mai prejudicialii persecutoriului decătu persecutatului. Lipsa de libertate de întruniri nasce societățile secrte. Kakx aoverurî bine cunoskute mi îndestulă lesbxtate nu numai de toiji bxrbaijiî de Stată iei mai însemnațjî ai Europeî, dară în mai multe rxnduri mi ír aaéstx fóix. Noi n’ană li simpijită nevoia de a mai reveni asupra loră, dekx bxrbaijii ne staă în kapulă trebiloră nóstre, dekx parlamentulă Română nu ne-ară ni fxkită, din anéstă repegire, o datorie kxrx publikulă ae neliitestie; kxtrx aiei în mii, kari ismă, prin noua lege kostra Presei, atârnată asupra capului lostru spata lui Damocles. Vomă trata, vomă retrata, de a fi, despre acele doue aforisme, ku kare începurămă jrtiklulă nostru. I. Presa este una din cele mai mari dobîndiri ale învilișirii moderne. Descoperirea ei semnaleză ziua cea mare a adeveratului triumfă ală libertății de cugetare, proclamată la teorix, de însumi Mxntuitorială. După humă cugetarea individuale nu ar fi putută resuna la timpanulă și la inima unui al doile individă. dékx n’ar fi avută în serviciulă seă limbagiulu, asemene era mórtx cugetarea generale, dékx era mai îndelungă timpă lipsită de vesicula ne-i de de geniulă lui Gutemberg. Nici martea bugetării generale, nu este nimică mai puijină de kxtă mórtea unei civilisăți. Prin cugetarea generale, noi înțelegemă suma ideiloră, a opiniunilor, ne premedă la instituisiunile unei națjiuni, unei epoae, unui seklu. Presa, odată descoperită, trebuia se devină arma putinte aceloră fxix de arme, berbecele belicu amezată de regi, kontra kasteluriloră mariloră Seniori, mi a mariloră Seniori kontra Kasteluluí ku kare regii despoijî se împregiuraă, declarxndu-mi prevederea puterii loră, din sorginte divină. Regii mi marii seniori profeseră Presa la nasuerea iei, mi ea deveni sórele nóueí »livilisxri, kare ku ródele séle împrxmtia negurele evului meziană. „Ea arborele misteriosu alai viegeî, zice ana autoriu spaniolă, presa dede din sine nouele idei, multiplikxndu-le pxnx la nefinita, asupra lumei învechite.“ Amia. Presa xnkx de la nasterea sa lux unu lokű între instituijiunile politice ale Europei. Dintr’xntxiű arma întrebuită de kapete koronate mi do iei mari ai lumei, presa deveni arma Provedinijeî în kontra kiaria ielora. Naturalminte, kundu după ne ideile ce se depuseseră în mintea Europei, opasionarx o revoluijiune teribile, dară mare, o revoluijiune ne o voru binecuvînta de apururea sklavii vechilor, soaietinî, naturalminte, zi nemu, presa se admise între roijile guvernemintalî. In ziua aneia alãturea, dakx nu deasupra puterii regale mi senioriale, se ridikx puterea poporarix, ne’naetatü kreskîndx. Din acea zi presa intră în adeveratura seü rolă, aaela de cumpănă a drepturilor si omului, individului, în ponderarea autorității ne reclamau capetele koronate, pe sorginte divine, ini Domnii nei mari, pe temeiu de noblesjix, de veki privilegii... Admiterea Presei in asemene funkițiune ealvalea a se deklara, ziae d. Emilio Kastelar, kx deasupra voinijeî guverneloru „stx raijiunea mi justiijia, „kx kriterium individuale este demnă „de respektă mi kx opiniunea publikx „in variete sale manifestajjiuni este xni„ma soaretxijiloră moderne, kx aceste „nu se mai potű da în arbitrulă unui „omă, kare se reimpune dreptu lege „voinija sa.“ In gorile unde, în adeveră, voinija mi drepturile individului konkurx de o potrivi mi libere la formarea societijii m’a guvernului, akolo presa a luată, mi ku dreptul ă, nume de a 4-a putere în Stată. Akolo presa nu mai este o armă de kxtă în kontra abusului, a kxlkxrii de lege ...; o asemene armă nu se ridikă nici odată kontra lelorălalte puteri codomnitare ku dînsa. în asemene sfere, presa împarte lumina, vnvaijx, judekx,senetezx, rumpe ku prevederea sa ună kolistă makară din celulă viitoriului, preîntimpind nevoiele, pledează pentru bielă de bile, aprix pre nelă atașată pe nedreptă, este, bu ună cuventu, depositara libertéijii mi garantatoria justiției, în asemene ijeri Presa elaboră ideile noue, le ‘terne, le 'ierietézx, le aprobx sau desaprobx, de apururea în vedere ku interesul generale, cari nu au privire la mijló iele de resturnare a kutxreia puteri sau kutxrura individă. Ideia, ori kixtă de stravagante, ori kxt de esaltate, nu este de temuta în sfera în care libertăiiile, drepturile omului sunt deja asigurate. Este ku totulă altă aeva ku ideia, ku a'ieeaini ideix, în tiera unde Presa e condamnatx la tă'iere. Eondă tirania înkxtituiezx libera bugetare, atunci vine Presa klandestinx, ku ideia a'ieea ‘te se kloaes'ie la umbrx, la întunereiă, karea fuge la luminx, karea lovește pe furtună, karea se invenind din persekuijiune. Atunci ideia acesta face esplosiune, în lokă de a se naste purx în minte, linistitx ka ori ae spekulatjiune a minijii omenesti kare se adreseza la xnimx sau la înțelegi nijte, era nu la pasiunile aele ascunse. Exnd ideia isbuknemte, kxndă ea face esplosiune, atunci sanji ae se întâmplă, ea sdrobesae în sguduirile sale edificiură ridicată de tiranix asupra ruinelor, asupra mormântului liberei bugetari, asupra Presei. O repeisiună, lipsa de libertate de tipar să nasau publikaijiunile clandestine, „avea pasere nopturnă kare se ajută cu ghiarele sele askurjite spre a spxrkui furx viteză prada sa, pre care o înveleste în aripile sale mxtasase. “ Revoluijiunile aele mari nu le dă făkută totădeauna Presa militandă ai nea tăcendă. Astăfeliă, totji nei karii impuseră tinere Presei, furx ei în mii neamiați soră, kxai Presa „restórnx pre toiji anei karii nă voită se orxpunx suptă piaióre, mi nimiaemte pururea, ziae autoriulă geniului kreștinismului, pre aneră kare pretinde se o nimineskx, pentru că ea este soldatulu Provedinției. “ Toiji aei kari volix se konijinx în diguri undele fertilisatóre a le fluviului cuvîntului, ba se nu spele temelia edificiului soră de pe iermuri, rezurx edificiile anele kxzîndă suptă furia valuriloră kondensate în diguri. însumi Napoleone I în ziua kxndă fxku gremiala d’ami amieza tronulă pe mormîntul libertației tipariului, Napoleone muri pe o stxnkx aridx, după ce vezu ! Este rugată d. prokuratoră a bine voi a înițelege kx vorbeșto ziariulu Wanderer de ministeriumu din Prusia. (N. R.) pă prăjitură! dară domnule, n’ați veștută vină de Madera? — Madea? unde? în acea carafă? am socotită că e uă siropă! — Gustă, domnule, gustă! strigă Labréche, împlîndă pacbariulă cavalariului, este celă mai bună din pivniță, acelu ace să preferă că! Și șiicăndă acesta împlea machinalicesce și din deprindere mă pahară pentru sine. Cavalariulă, tată arătă de machinalicesce, ciocni pacbariulă scă cu ală lui. Amîndouî craă tare preocupați, de și într’ună chipă diferită. — Ai domnule cavalară ! Ce șli! șlise Labréche, ce evenimentu acela ce se va termina acumă! Ințelegă forte bine că domnul uitată se dejune. Eă însumi.. . n’am făcută de cătă visuri și planuri totă noptea trecută! — Ce e? — ce ai? șlise cavalabulă. Aitestamentulă! uitasem. E bine! stă— pînulă dumitale îți va fi lăsată ceva fără îndoială? — Speră, domnulă meă, speră! dară dumniata, domnule cavalară, îți pesă dară pré puțină d’a moșteni uă stare mare? ___ Pre putină? nu! Dară nu speră nimică, și nici nu voiă se me găndescă la acesta. Are cineva destule superări în Vieți, fără a-și face ilusiuni ridicule! ROM.MLU 242 — A cea ce-mi șhcă și că îmi facă dară ilusiuni! Domnulă marchisă, póte, m’a uitată— Și ’n acestă casă, dacă ară fi uă faptă a bunetății domnului Cavalamiă a me păstra în serviciulă domniei sale... în cagulă căndă domnulă ar moșteni... astă putea a-o fi forte folositoriă: am priimită uă educațiune, semă forte frumosu, și seă redige totă felulă de scrisoric. — Mulțămescă, mulțămescă, șli se cavalarulă surîșiiudă, ești forte bună! dară... — Dară Domnulă, póte, nu se’ncrede în devotamentulă meă? Domnulă, póte, crede că protegă pe căpitanulă de vînătorî? —■ Pe cine! pe domnu Octave? E! ce-mi pesă, scumpulă meă, dacă lă protegî? — Nu, domnule, nu protegă pe niminic în contra domniei tale! O șliseră, tocmai acumă junii domne ! — Cui? Domnel de Sevigny? — Da, junii domne care se va căsători — precumă se șlice — cu domnu Octave. Cavalabulă păstră tăcerea, dară măna sa tremură, puindă paharută scă pe masă. Primi se dreptă în pieptă uă plagă adîncă. — Dară, că flică, urmă Labreche, că acea căsătoriă nu e făcută ancă ! Solă ce soiă!.. — Ce scii dumniata? șlise cavalabulă superată. Dumniata nu scli nimică! —— Me ierta, domnule !... Dumniata, póte, ești causa pentru care căsătoria nu se va face. — Bă? ce seltă? viseșli! — Nu, domnulă meă, adineori în galeriă, am aușlită nișce cuvinte... Domna de Sevigny era superată în contra lui și-i ordina a nu-și mai bate jocă de dumniata. — A—și bate jocă de mine? — Da, domnule, da! Domnulă Octave e mărea glumeță, care și-a bătută jocă de dumniata Iată șliua și care ’și-a permisă a te porecli, o poreclă, care, mulțămită domnialui, s’află în tóte gurele. — Intru adeveră! Ce poreclă? — Te Numesce omulă câmpului. — E că Iată ? acesta nu e uă mare reutate. — Ercă, e comunei dacă voiesce prin acesta se esprima uă denigrare, și dacă acestă mică căpitană n’ar fi ună duelistă atătă de mare, astă consilia pe domnulă cavaleră a nu suferi se și bată jocă de dînsulă ună tîrîtoriă de sabie! Afară d’acesta elă suporă pe lunea domnă, șlicîndu- că e înamorată de domniata__ tare, — Taci! șlise cavalariulă c’ună tonă E că nisce cuvinte nerode ce nu voiă se le auștă. Ține, adăogă oferindu-i uă monetă, acă pentru bunele dumitale service, dară te rogă se termini comentariere dumitale. — Nu, domnule, mulțămescă, șlisa Labréche atinsă de mîndria protectatului seă, n’am făcută-o pentru bani! afară d’acesta, ce-mi dai e pre multă pentru dumneata și nu e destulă pentru mine. E că celă după urmă sunetă ală clopotului, și dacă domnulă nu se presintă, se voră închide porțile. — Te înșeli, respinse cavalariulă, făcîndu-I semnă seasă. Nu voră începe fără mine! Spune se m’aștepte. Remasă singură, cavalabulă împlu pădanulă scă și lă beu încetă ca ună omă care, la ocasiune, soia a redeveni domnu pe sine. In piciore și linișcită înaintea mesei, resumă repede și limpede ideale sale. — Acestă Octave e ună duelistă, își știse, și acestă duelistă și-a bătută jocă de mine? N’am băgată de seamă! sau mai bine și ce îndă am bănuită și n’am voită s’o creștă. Impliceam că lipsa de deprindere face pe omă susceptibile și nedreptă; afară d'acesta, uă râdă d’aprópe... mnă oficiămă bravă! ună omu de spirită! — Astăfelă dată merge lumea? Uă salutare rea făcută, mă vestimîntă trecută de modă te e spună rîsului acelorua, cari ară trebui se te prevestească și chiaru, la trebuință, se te apere? — Aide, fiă! nu voiă fugi dinaintea ridicolului, și voiă intra ceră dupe urmă, de totă singură, în acea frumósa adunare! Voiă vede în facă acea lume mare, și voiă sei dacă mă omă de inimă și de önore, care a suferită tata viețai sa fără a se plănge, trebue se fiă batjocorită de nisce neroșii! Voiă saluta pe domne fără a resturna mobilile, și voiă sili pe bărbați a me saluta fără a rîde! Voiăeși d’aci, fără ca sora mea și copii mei se aibă a se roși de mine într’uă șli, aușlindă că capul ă loră de familiă a intrată vă dată în viața sa suptă acoperișulă părinților lui și că totă lumea și-a bătută jocă de figura lui! Cavalariulă îndreptă mica sea talia, închiria vechiulă seă vestmîntă, reluă cu ușiurință cartea sa cea grasa ce nu voia se se espuiă a o perde, înfipse pelăria sa republicană pe fruntea sa cea largă și merse dreptă spre sala de audiență pe care o găsi din instinctă. Sora sa și copii soi, neodiniți de acestă întărșirare, veniseră înaintea lui și intră celă după urmă, cu pasă statornică, salutăndă adunarea c’uă grațiă camă învechită dară linișcită. — Totă lumea s’află adunată? șli se greficulă judecătoriului de pace, închideți porțile 1 (urmare în, No, viitoră.] JL > > V