Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)

1863-05-16

430 ROMANULU 1A 8 MAIU, 11Ü ....... II " 1 1 tru că ducațiunea trebue se se străduiescă a stârpi din rădăcină ori ce viniö cä ü mai de timpuriu, din cea mai fragedă etate a copilării, cându este ăncă cu putință. Lașitatea este defectul a celu mai reă și celu mai ariciosu. Unu omu lașiu, unu ,omu nevrednica de a se destinde sau de a repara onorea sa, sau a unei ființe pentru care are inclinațiuni sau datorii morali de respectă, recunoscință, nu are întregimea caracteriului de omu; îi lipsesce să parte, cea mai esențiale din acestu caracteriu. Sufletulű seu e mutilata și desformatu; e bolnavü în sufletu; elu nu se póte bucura de adeverata fericire, care locueșce numai în sufletu, în consciință; era nu și ’n corpu. Și chiaru dacă caracteriele marțiali ale unui poporu n’arü fi trebuinciose pentru aperarea societății, încă luarea aminte de a spera corpul națiunii de acestă mutilațiune morale, de acestă rușindsă diformitate, și d’acestă tristă condițiune ce aduce poltroneria, este uă considerațiune totă atătă de puternică, ca se merite din partea guvernului cele mai seriose mesuje, precum de acea;; de a nu lăsa se se respîndească în poporală lepră. După ce amű e spusit principiele pe cari se întemeiază instrucțiunea publică obligatorie, și cunoștințele elementarie ce trebuie se înbrăcișeze și presintă de sine acestă cestiune, care e autoritatea bimală se vegheze asupra aplicării acestora principie, asupra punerii în lucrare a instrucțiunii publice obligatoriu? Cestiune de cea mai mare importanță, fiinducă de la soluțiunea iei depinde resultatulű ce se propune, răspîndirea lumini. Trei sisteme se presintă pentru soluțiunea acestei cestiuni. Ne propunem'*! se le face multă repede analize. Prima sistemă, cea mai practicată, din nefericire și cea mai vițiosă, și cea mai rea, eacea care pune autoritatea instrucțiunii publice în corporațiune, adică în colegiu, în universitate, în facultate. După acestă sistemă, totă autoritatea constă în concentrarea corporațiunii într’unű egoismű gelosit de privilegiele iei si naturile opuse la orice buna resultate ale instrucțiunii, la orice progresű. Se formeza unu folo de castă cu tendințele cele mari mărginite, cu planurile cele mai ănguste și totodeuă dată și cele mai retemătore instrucțiunii Oamenii ce o compunü se obicinuesc: a se crede depozitarii focului sacru alți sciiițelor și, alți literature, alei artiloru; li se pare că posedă tóte cunostințele, tóte descoperirile, în fine cea din urmă desvoltare și manifestare a spiritului umant. De aceaa ei face din sinele sclite vină, și ca cineva se potă trece democatO, de capabile a intra în sanctuariulu loru, trebuie se fiu unu scoleriu alű loru, se fi învețată și se sciă din ale loru, se nușciă și să nu profeseze altele. Ei suntu cei mai mari iemici ai progresului, și inemici de bună credință, cea a ce b mai rea de cátűtate. Data ce face ei pentru propagarea ideielorű lorű, pentru instrucțiune, aslüfel, după cum o posedă ei cela puțină? Toți fiindű membri, în diferite grade, ai corporațiunii facű cause comune și se tratezâ uni pe alți cu cea mai mare indulging ț fiă care cont simpte cu multă bunăvoință ca vecinul a seű se neglega datoriele lui, numai și ele se fiă îngăduită a neglege pe ale sale. Suntű șc0te, colegii, universități, facultăți, în cari profesorii face lecțiunile cumö se faceau acum auă sută de ani; și unde chiar astűfelii nu conservă măcară în aparință instrucțiunea; nu mergu celu puțină regulată în clasi la orele prescrise, nu stau timpuri limitate în cursuri, nu făcu nici chiaru lecțiunile în tóte filele otărîte; se ínvoescu între dînșii, desființază chiar o forma care ar pute proba despre urmarea regulată a cursurilor. A doua sistemă e cea mistă, care pune autoritatea și în corporațiune și într’un persona, afară dintrînsa, unu Ministru secretariu de Statu, de care corporațiunea se face dependințe. Acestă sistemă se pare că corege unula din viiturile primei sisteme, neglijința profesorilor. în realitate însă nu póte se producă nici unu buna resultat pentru instrucțiune. Dacă ministrulü pate printr’un mesură orecare, se oblige pe profesori ca se dé unu numerü atătu de lecțiunî pe septemănă, și se sté în cursuri unu numerü atâtea de ore, cătă despre studiulu, desvoltarea și pătrunderea ideielor, în aceste secțiuni, despre metodă, într’ună cuvintű despre resultatulu loru asupra progresului studiaților și chiarü alți profesorilor, nu póte face nimica. Corporațiunea remăne, ca și în sistema d’ăntîiu, în starea sa staționară și îr» contra progresului ce-i asigură privilegiulă iei țiufi. Acestă sistemă are încă și alte vi Juri ficțiunea ministrului póte se fiă esercitată, din nefeiință sau din caprițîu Ministrulu sau delegații sei nu asistă la cursuri cu atențiunea și răbdarea necesariă, ea se cunoscu meritulu profesorului; mai adesea póte se se afle în lipsă de cunoscința învățătureloră ce mai adaoge și nenorocita ma.*e opiniune ce ómeni îșî făcu despre dînșii în posițiunile superioaie; și e evidinte că tóte acestea concure oa se degrade pe profesorii supuși unei asemeni juridicțiunî. Profesoriulö atunci, cu totu privilegiug corporațiunii, supuse la nedrepte remustrărî și chiaru la destituire fără nici unu cuvîntu, atunci talentulu și estetitatea în exercițiulu funcțiuni sale nu-i mai profită. Singurul lucru celu póte apela în contra persecuțiunii caprițiului și nesolințieî e numai uă protecțiune puternică; și la acastă protecțiune alargâ, degradându astűfele și demnitatea sa de omu, și nobilea sa misiune de profesorí A.llă a treia sistemă esclude cu desăvîrșire ideia de corporațiune, de privilegiu, și de dependință asolută de Ministru. Profesorii sunt, după acestă sistemă, nișce funcționari inamovibili, pe cătu timpii își îndeplinesc misiunea lor, cu demnitate și esactitate, pe cătă timpö corespunde la îndoitele cerințe de morale și studiu. Autoritatea pare veghic^a asupra loru, ca se-și indeplinască datoriele, e întemeiază pe elecțiune. Republica literetoru e dă formă a organisării loru, totu atătu de vechiă ca și dînsele. Oamenii, cari se ocupă speciale cu dînsele suntu din natura lucrurilorű destinați se conserve în societăți una modelă de organisare, la care tinde mai multe sau mai puțina tóte societățile, dar la care n’a ajunsü ăncă pănă acuma de câte numai statele unite și Elveția. Elecțiunea însă ca se producă resultatele ce are de scopul progresul luminii prin desvoltarea talentelorű celora mai alese, trebue se fie organisată cu mare luare aminte; trebue să se ié tóté mesurele ca ori ce putere, orice înduință de persone se dispară. Spre acesta scopu, profesorii de ori ce trepta, de scule primărie, colegie, sau gimnasie, scule de specialități, vor fi alegători, avindű fiecare traptă egale voturi, fără considerațiune de numerula personalului lorű. Profesorii alegători astfele organisați vor alege unii numerűare care de persone de 3, 5, 7 sau 9, care va forma unu consiliu de instrucțiune. Pe acești omeni însă îi vom alege afară dintrînșii dintre persone cari nu sunt profesori. însărcinarea acestui consiliu va fi se facă proiecte de organisarea instrucțiunii în tote ramurile iei, se oserveze aplicarea loru cu esactitate, se facă modificările cerute de progresă, se desființeze ceea ce speranța va proba că este rea sau în neputință de a se aplica; se țtâ în fine instrucțiunea în variele și necontenitele desvoltări ale ideielor, pentru ca ideiele se nu întîmpine nici să dedică în progresulü lorű. Acesta consiliu își va alege aginții sei, directori, inspectori, afară și dintr’insulți și dintre profesori, le va da instrucțiuni de chipulu cumü se lucreze. — Fiecare dintre membri consiliului la epoce determinate in fiecare ană va face câte uă inspecțiune generale, și la finitula anului vor compara șciințele adunate prin aceste inspecțiuni, și vor chipsui mesurile ce trebuescö luate după dînsele. Consiliul va fi alesu pe termene de căte trei ani, și personalele sau reeligibile. Tóte lucrările sale se voru face suptu președinția unui membru alesă de dînșii și dintr’înșii însă va fi ales și pe unii Președintele anö numai și va pute fi realesa. Deja secretarii se vor alege asemene. Numirea profesorilor e una din atribuțiunile cele mai importanți ale acestui consiliu. Neapărată că într’uă asemenea organisare, în care libertatea nu ne scapă nici cum e din vedere și la care e principalea nóstrâ tendință, fiindăcă de la desvoltarea acestui elemente adăstămu înbunătățirea morale în educațiune și progresulu în cheie, neapărată că urmă să se primimu în principiu lű concursulu. Profesorii care se vor alege prin concursu, însă unu concursă seriose, care se presinte garanțiele cele mai sigure, că va ajunge la scopul său, acela de a alege persóna cea mai ca pabile de a corespunde la îndoita cerință de mortalitate și șolință. Consiliul va face regule în cari se se determine condițiunile de capacitate ale personeloru chiămate a forma juriulu și regule cum se preciză: Aceste persone pot fi numite dintre profesori și de din afară, însă nu și din corpul profesorilor, în care candidatulu aspiră se intre, nici dintre membrii consiliului sau aginții sei. Concursul se se publice, pentru ca opiniunea publică se pote esercita controlulu seu asupra alegerii. Cunoscemu pré bine dificultatea de a se oserva nisce asemeni regule în respectulű frecăror studiuri de instrucțiune superioria, dar suntemu convinși că afară dintr’însele nu o mijlocit ca concursulű se potă produce vreuna bune resultate. Concursulű care e arătă de fecunda în sine, căndă nu se face în condițiunile cerute, numai e concursu , adică acea încercare care conduce la alegerea cea mai bună, ci un faptă care pate se corespundă la orice alte scopii, afară de acea, de a pe ómenii cei mai capabili a cunosce fi numiți profesori. în lipsă de elementele necesarie la unui concursu seriosű, mijloculu cela mai bunu, fiindu că e singurul e ce putem oavă, e acela de a crea profesorii ce ne lipsescu. Consiliul va alege prin concursă dintre studenții cari s'au destinsu sau se vom destinge prin moralitate și studiulu lorű, și-i va destina la studiul metodei de a profesa, trimițîndu’i chiarü In streietate de nu va fi miilocit ca se facă acesta studiu aici. Cu acesti luni se vom forma scule normale, cari vom fi nisce pepiniere din cari vor ieși profesorii scólelor elementarie. Aci închiăiămu răpedea nóstra cercetare asupra instrucțiunii publice obligatorie, cu scopu de a reveni asupra iei la timpu. Punctul de vedere din care ne o inchipuimu e acela alu unei bune organisari, nu e alű criticei organisării esistente. Instrucțiunea publică la noi se află azi într’uă stare atâtö de nenorocită, încâte n’ame ventö nevoia de vre uă critică, care se-i areta defectele. Apoi se pare, că e și timpulö a face încercări pentru organisări, azi căndu totulu e în desorganisare, simplită de toți și învederată. P. A. In 5 Mai s’a alesă deuă fracțiune din colegiulă alegătoriale municipale, ună altă comitetă în loculă celui de pănă acumu, care dirige cele 12,000 galbeni capitalulu defiptă pentru întreținerea de măcelării municipale, care se de carnea maieftină de cătu măcelăriele particularie. Nouii aleși sunt d-ni Ioane Șandru, Călină, Cazlariu, Iancu Alessandrescu, Iordache Boldi— numit și Alecse Hioti. La ocasiunea acestei alegeri, unii comercianți au propusă ceva ce ni se pare noue cu multă mai avandagiosă, în privința capitalului măcelăriiloru municipale. Ei au cerută se li se avanseze soră, sub siguranță, acestă capitală, și ei se deschidă măcelării municipale, care se nu potă da mai scumpă carnea de cătu ună leu, ceea ce acum nu este, căci se plătesce ună leă și optă, și s’a plătită mai alaltă era 56 de parale. — Unde vedemu avantage din propunerea acestora comercianți este în încetarea lefiloru ce se plătescă pînă acumu la trei membri din comitetul ă municipale, și a altora spese nenumerate, care tóte,— de ce? nu scimu,— s’aă plătită pănă aci din capitală, deorece ni se spune cu încredințiare, că fostulă comitetă au scosă la eîu descliü, deși au dată carnea totă arătă de scumpă cătă și măcelăriile particularie. Celă pucină capitalulu ară remăne întregă lăsîndă adice că s’aru ajuta precumă pucinii români ce-î mai avemă comercianți, meseriași-măcelarî, adoptănduse cu modificările de care e primitorie, propunerea de care ne ocupămu. In una din foiele guvernului cetiramă, suntă câteva zile, că banii gemu de multă în laile statului. De ce dată de la Fevruariu trecută în ehă nu suntă plătiți cel mai mulți din funcționarii de aci, precumă mai alesă profesorii, și nu mai zicemu nimicu despre pensionari și despre sermanele veduve, care au căte 20—40 lei pe lună! S. Corespondințiâ particularia a ROMĂNULUI laș!, 1863 Mai fi 8, Locoteninntele de Mitropolite P. Sa Kesarie Sinadon a demisionată, și în loculu sea, totu ca Locoteninte, s’a numită P. S. părintele arhierefi Calinică Miclescu, fratele fostului deputată J. S. Miclescu. — Cu că ceva înainte de dimisiunea P. Sale, unii puneau înainte, pentru postură și demnitatea acesta, pe arhhiereula Scribani deși noi n’am fi pututu vede o mare îmbunătățire a trebiloru bisericesc!, nici chiar prin numirea acestui presăntă părinte. Așteptămă multă, cu tóte aceste, de la activitatea și patriotismulu noului locoteninte de Mitropolite. De căte-va ^1 ® s’a pusă în circulațiune în publică uă petițiune cătră cameră, cerânduse cu stăruințiă căi ferate pentru fosta Moldovă. Se aleture să ună esemplaiiă din acastă petițiune. Pe aici umblă felurite vorbe care de care mai straniă. Se zice, ba chiar se publică de Progresul, în partea sa neoficiale, că pe la fiinele lui Mai se va convoca Camera. Unii adaogă, cu jumătate de gură, că convocarea va fi urmată de disoluțiune. Totă în categoria de vitete curente suntă și listele de miniștri noi, ce-și trecă unii altora în publică. Dupe ce s’a vorbită de ministerii Panu, Cogălnicianu, Mavroghene...., acuma se vorbesce de mă Ministerin alü Pr. Gr. M. Sturdza. De se va adeveri soloba, urma va alege. Dacă petițunea de care vorbiamö mai susu: Unor adunari euscne a României. Pre cătă prosperitatea, mărirea și fericirea unei națiuni, atârnă de la îmbunătățirea și desvoltarea instituțiilor sociale, de la o înțelaptă și liberală organisare a sistemului guvernamentală, de la răspăndirea luminelor, în poporă, pe alăta ele atârnă și de la disvotarea comercială, de la înlesnirea transacțiilor, de orice natură, într’« ună curăntă de la progresiva îmbunătățire a intereselor materiale. Asemine pe cătă bogăția publică crește, pe atăta sporește moralitatea,dependința individuale se întărește și bogăția Statului devine din Zi la 4* ma* mare. Desvoltarea comerciului, înlesnirea transacțiilor și garantarea loră, de la care nu mai depinde îmbunătățirea și înflorirea intereseloră materiale ale unei Națiuni, atărnă mai nainte de tate de la înființarea căilor de comunicație. Districtele din România de dincace de Milcovă se află ajunse astăzzi în oposiție atătă de critică, arătă de periclosä, în cătă subscrișii nu numai, că găsimu de a nostră datorie, dară suntemă împinși de cea nai durerosa nevoiă de a expune Onorabilei Adunări împrejurările dupe care agricultura și comercială nostru sunt amenințate de o ruinare desevărșită. Posiția geografică a Moldovei, care se întinde precum este cunoscută în lungul ei, de la marginea Bucovinei pînă în Dunăre, o face de se razimă numai de unii capătă de acestă măreță rîă, prin care se potă strecura spre occidentă bogatele holde ale României. Districtele mărginene de porturile Galații, Ismailulu și Reni, potă încă ajunge cu înlesnire și cu uă cheltuială măsurată la Dunăre, iar tóte celelalte suferă cele mai mari îngreuieri; pentru acele din centru, copturu transportului productelor agricole, și nesiguranța cu care se efectuază, atărnă arără de greă asupra loru, în cătuma totă folosulö se absorbe, iar districte