Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)
1863-06-10
LUNI, MARȚI. AJTUIIU VII. VOIESCE HI VEI PUTE, Vae fi la tote filele afară de Ioaia .si a *?«nad? după Serbătoaiă. An.iarca pentru Bucuresci pe anu . 128 Iei Șese lune...........................................64 — Trei hino . 32 — Pe lună.................................................11 — Unu esemplariu.................................24 par frtrenințările linia de 30 litere ... 1 leu lugorpril și reclame linia .... 3 lei IMAlMII POLITICII, COMERCIALE, LITERAR 117. (AST'ICLELE L’KAMISE.ȘI NEPUBLICATE SE VOR O AUDE.) Uireptoriuluijiariului: C. A. Hosotti. — Gerante respunejetoriu: Anghelu Ionescu. Pentru abonare și reclamări se vom adresa la Administratoriulűpariului D. G. I. Aricescu, Pas. Română No. i3. 1011 IUNIU 1863. ANULU VII. LUMINEZI-TE ȘI VEI FMI, Abonarea pentru districtă pe ană. . 152 lei Șase lune...............................................76 — Trei lune...............................................38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fiecarii lune Ele se tacă în districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue de l’ancienne comedie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțorii poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă valută austriacă. Marți, la 11 Iuniu se va înfățișia la tribunalele Polițienescu, unu procesă intentată la 12 neguțiători, suptă acusare că au ținută deschissă prăvălia în di de serbatoria. D. C. A. Rosetti va apela pe neguțiători. Miercuri la 12 săniți, se va înfățișia la Curtea Criminale, procesul ă, sau mai bine procesele intentate fosei glumețe Nichipercea. Din causa serbătoriei naționale de a stidî tipografia Romanului fiindă închisă, diariulă nu va eși mane. Mai mulți deputați de suburbine ceru a publica următoriulă apelă: D-nii deputați de suburbi sunt invitați a se aduna JOUÍ sera în sala Municipalității, spre a se înțelege asupra candidaților și pentru alegerea generale de DUMINICA 16 Iuniu. Ploești 27 Mai 1863. Domnule Redactare! Ve rugamu bine-voiți a publica că și noi ca toți Românii, geloși de esistența instituțiuniloru constituționale, respectamu rolum onor. Camerei represintative a Țezei în privința contribuțiuniloru, pentru care nu recunoștemu niminul dreptulu de a le împlini fără se fiu votate după convențiune de Onor. Camieră prin Budgeturi anuale (art. 22 și 23). Declarămu însă că, aceia din noi cari amu plătită pe intregului trimestru Ianuariu, acesta amu făcutu-o în necunoștință de votulu din 26 Februarie. Priimiți încredințarea stimei ce ne păstrămO etc. G. Hinna, G. I. Naciovici, Nenciă Petrovici, Cristache Tocescu, Stan Nicolau, Manole Stan, Bănică Nicolau, Dumitrache Mihălescu, H. Pavel Constantinescu, Toma Ștefănescu, C. Gingulescu, V. Ionide, Ion Lăzărescu, Dumitrie Panaiot, Ion Babocanu, loan Dănoiu, Ioniță linescu, Dimitrie Poppescu, George Teodor, Nicifor Barbu, G. Radovici, Ion Niculescu, Const. S. Parepénu, Ioniță Mincu, Ianache Radu, Sandu Iliescu, R. Iiiieacă, Uie Mincu, Dr. Sterie, Petre Stană, Marin Stanciă. Nota. In primulă protestă venită din Ploiesci din partea mai multoră alți cetățiani, s’a greșită unele din numele publicate. Le reproduce mă dară aci pe tote: C. T. Grigorescu, George Hagi Anton, Ivana Sfetescu, Hagi G. Vasilescu, N. Apostolescu, C. Constantinescu, D. Teișianu, T. Ioanu, Mateiu Nicolau, G. Ionescu, Vasile Michalopolă, H. G. Slăvicescu,G. Niculescu, D. I. Naciovici, Vas. Dragomirescu, P. Georgiu, N. Dumitrescu, Cost. Nicolau, N. Dobrescu, Tache Popovici, C. Dimitriu, I. Michălescu, Dim. Sfetescu, G. Georgiu, Ivanciu Costantinu, N. Georgiu, St. Lăzărescu, I. Georgiu. REVISTA POLITICA BUCURESCI, ,0/22 Cireșiaru. Patruzeci și două de ani de la reînvuiarea de la 21, trei-deci și trei de ani de la strigarea naționale a lui Cămpineanu, și cinci-spre-dece ani de la cea de la 1848, și națiunea Romană este totă cu fruntea aplecată spre pămîntă! Și pentru ce? Românii de la Dunăre perdutu-au are cu totulă sângele din vinele loră, și perdutu-lă-aă pîn’a fi mai căduți de cătă tóte națiunile care simtă astă-di po facia pămîntului! Scimă că suntemă mai scăduți, mai josă multă, de cătă poporulă Italian, Polonă, Elenă, Maghiară, Serbii, mai josă de cătă cele mai mici popore. Scimă încă ce asta trebuia se fiă fiindă că tóte acele popore au fostă nu numai puse dar și mănținute supt jugulă sclăviei de sabiă și prin sabiă, căndu noi ne lăsarămă a fi reduși la sclaviă prin trădare și lingușire, și traserămă suptă fugă conduși de biclă, eră de sabiă, de biclă, ale cărui loviri ucidă prin degradare, éru nu de sabiă ce face se țișndscă sângele, ale cărui stropiri í nobilescu, îmbarbătuză, învieză ! A! suntă douezeci de ani de căndu discoptați prin suflarea de vidră a Cămpinianului vedurămă reală unde este, și întru durere stri—garămă spre ceru: „Biciă, biciă, totă biciă ne apasă! ,.O dómuc! Fă-ră tăițjiă! Dară credința nóstrá nu era ăncă destulă de tare și nu furămă auijiți. Veni 1848, și credurămă că sunase ora cea după urmă a sclaviei biciului. Amăgire copilărescă ! — le—ți patulă și plăcău — disc lisus paraliticului. Și elă își luă patulă și plaică. Și mai disse: —„Lazăr sculă-te!u—Și Lazăr se sculă, eși din mormîntă și plecă. Cine însă mai audi vorbindu-se de slăbănogulă și de Lazăr? Pentru ce ei nu renaseră lăngă propagatoriul vieței, pentru ce nu Iă urmară, și nu trecură, ca apostolii lui, prin sabiă și prin cuptore arse, spre a da viață credințelor. Coloră noue ? Pentru că slăbănogulă perduse credința în puterea lui; pentru că Lazar perduse credința în vieța lui, straiele sale, carnea sa mirosină amorîn ănsă, și nu mai putea aspira și reda profumulă vieței! Și însusi Iisusă vedu du triumfala ideieloră celoră noue ce propagai Și mai multă ăncă, nu-lă prinse guvernulă, nu-lu duse ’naintea curții criminale, nu fu acolo, nu numai osândită ci ăncă insultată? guvernulă nu desprețui poporulă pîn’a pune pe umerii lui Iisusă, crucea pe care era se fiă restignitu, și nu lă duseră astă-felă gendarmii, diua în ameda mare, pînă la Golgota, în miciloculă poporului întregă, și nu lă restigni în facia lui Gumă dară, domnulă Tudor la 1821. Cămpinianu, de la 1830 pînă la 40, și guvernulă de la 1848, puteam dobîndi mai multă de cătă însuși Iisusă! Cumă sudarea loră putea se fiă mai puterică de cătă a Dumnedeului mucenică ca se risipesca cu totulă mirosulă mormîntului după mintea și după inima poporului și pulberea morții după bradele sale! S’apoi ce erau d. Tudor, Cămpinianu, Bălcescu, guvernulă întregă de la 1848, de nu fii acestei națiuni! Și fiulă, fiăcătă de nare, nu este dă productură maicei sale! Gumă dară putea fi ei cea a ce nu era ăncă mama sorin națiunea loră! Și chiară d’ar fi fostă nisce geniuri, ce putea face ei căndu națiunea abia se sculase din mormîntă, și nu era ăncă trebita din somnulă celă greu alu morții, alu sclaviei! Nu ne-a esplicată, totă Iisusă, ș’acéstă situațiune ? N’a disu totă elă, — „nu ’ncapă în voi cuvintele mele!“—Cumu în adeveră se ’ncapă libertatea și egalitatea în vasuri ce este încă plină de sclaviă și de inegalitatea clasiloru; cumă se ’ncapă virtutea în vasulă plină de corupțiune, demnitatea și mărirea naționale, în ănimele înveluite în caja de sănge îndrăgatu, produsă prin lovirile biciului, și cumă se țiiă cu tăriă și demnitate fertilă libertății bracială ce era încă pe deplină amorțită de lanțurile sclaviei? Este peste putință, căci este in contra naturii! Este și mai peste putință, căci toți acei omeni, tote acele guverne, suntă productură mai ceiloră, productură națiunii, și ori cătă de superiori, ori cătă de geniuri ar fi, totă este peste putință se aibă ei în capulă și’n mintea loră ideie, energiă, ș’uă credință d’acelea cari strămută munții căndă ea nu este în întrega națiune. Și d’acea a, d. Tudor a căijută, d’acea a Cămpinianu a murită ăncă de căndă era închisă la Plumbuita, d’aceaași guvernulă provisoriă de la 1848 a propagată, în majoritatea lui, că inimicii națiunii, armatele invasiuniloră se fiă respinse cu crucea restigniriloru nu cu jertilă libertății, ș’a cădutu făr’a se rădica în națiune acea strigare a iei, din timpii libertății: „mai bine éra se se prefacă într'una întinsă mormîntă, nu mai se fiă totă era Romănilor). Tóte aceste însă, la noi ca pretutindine aă contribuită a râde rugina slugăriei dupe inimele nóstre aă contribuită a ne mai descepta, ș’a ne face se ’ncercămă a ne scula în picióre ș’a dice, celă mai pucină, că trebue se nu ne mai plecămă capulă dacă voimă se nu fiă tăiată. Era peste putință, căci ăncă nădată ar fi fostă în contra naturei, ca națiunea Romană se fi putută eși d’uădată din mormîntă, și ăncă se fiă eșită din mormîntă scósá de alții era nu prin impulsiunea propriei iei viee, și se fi procesă îndată a face fapte de de națiune vină. Și Italia, și Grecia și Polonia, și tóte națiunile, aă trebuită se de mai ănteră spre cruciare, și încă în timpă, de doue, de trei generațiunî, pe ăntîii iei născuți, pe cei mai fruntași ai iei, pînă ce se se descepte națiunea întregă și se procedă ea însă—și la salvarea iei, se și verse însă—și sângele iei pentru spălarea și vindecarea ranelor, sclaviei și slugăriei. Dacă religiunea propagată de Iisus, și nu s’a putută întemeia pînă ce și elă, și două trei generațiunî după dînsulă, n’aă trecută prin sabiă și focă , cumă are domnulă Tudoră, Cămpinianu și cei de la 1848 ară fi putută spera că sacrificiulu averii și vieței loră va fi d’ajunsă spre a da națiunii române tóté simptimîntele, tóte cunoscințele și tóta acțiunea unei națiuni vine? Totă ce se putea face, au făcută acești omini, și dovadă cea mai temeinică că ei au isbutită, că au ajunsu la ținta loră și care nu era, nu putea fi alta de cătă desceptarea națiunii a fostă dată totă Cămpinianului a ne-o da, chiară după mortea lui. Uă singură și răpede aruncătură de ochiu, și va fi d’ajunsă se ’nelegem fi. Cămpinianu s’a sfirșitu la 6 Iuniu. Nu este omă care se nu scie că ’n tóte țetele, căndă se sfîrșesce unu omă mare, omulă aceia fiindă I0tă d’uă dată ună omu ală națiunii, îmmormîntarea lui se face astă felă în cătușele de timpură cuvenită pentru ca tótă familia lui, națiunea, se potă asiste la îmmormîntare, se póte se-i de cea după urmă sărutare. Precumă ar fi uă crime a ’mpedică p’ună membru al familiei d’a da cea după urmă sărutare ființei iubite mai ’nainte d’a depune corpul ă iei în mormîntă, totă astă-felă este uă crime d’a opri națiunea de la îmmormîntarea unuia din adeverații iei fii. Acesta s’a respectată chiară la noi, de nu pentru ómenii cei mari ai națiunii celă pucină pentru cei cari au ocupată uă funcțiune mare. Chiară în anulă trecută Principele Ales. Ghika, nu s’a îmmormîntată de cătă după trecere de căte-va zile, și după ce s’aă publicată d’ajunsă programa ceremoniei. Totă asemenea s’a urmată în lunele trecute și cu îmmormîntarea Caimacamului Vogoride. Dumă a procesă însă ministeriului cu îmmormîntarea lui Ion Cămpinianu! Elă a murită dimineța la 6 Iuniu, și s’au făcută îndată biletele de invitare prin care s’anunția că elă va fi pusă în pămîntă a doua di la 7 Iuniă, la amfija-di. S’anunțță că lumea se viă la biserica Sărindariului, eră nu la locuința lui Cămpinianu. în sera de 6 Iuniă elă era se fiă luată, și dusă în ascunsă la biserică. Cefelă! Ion Cămpinianu luată în secretă și ascunsă în biserică, ca se nu-să vadă poporulă, și se nu-lu însoțăscă cu respectulă scă pînă la locașiu! din urmă ? Ion Cămpinianu, dusă la 7 Iuniă 1863, la gripă, noptea, și ocolită numai de gendarmeriă, cumă a fostă condusă, în timpii cănd domnia la noi pe facie consulară rusescă, la inchisoria de la Plumbuita? Ion Cămpinianu, ascunsă de poporă, chiară după martei și privată chiară de sărutările uneia din cele mai iubite ale sale sore, care era în Craiova? Și pentru ce acesta? S’o spusă cei cari am avută coragială a ordina ună asemene sacrilegiă. Aflăndă acesta, directoriulă acestei fote, și mai mulți alții, aă reclamată lingă cele mai d’aprópe rude, și prin stârnirea fiului lui Cămpinianu ș’a d-lu’ Ion Ghica, abia se putu dobîndi se se mai amăne îmormîntarea pînă la 8 Iuniă. Pentru ce nu s’a ordinată balsamarea corpului? Pentru ce Ministeriulă care a ’nțelesă că îmmormîntarea unui asemene bărbată trebuia se se facă de cătră stată, de cătră națiune, n’a amănatu-o peste 4, 5 zile, ca se pót a se afle toți, se se pregătescă toți, și se aibă timpu i venitesei de cea după urmă sărutare? De unde scie guvernulu că tóte județele n’ară fi voită se trimită delegații lor, spre a saluta pentru cea după urmă oră pe celă care a câte dată a se rădica în facia Russiei, căndu ea era a totă putinte, și a rupe in facia iei, a Europei ș'a națiunii articlulu prin care prescria în regulamentă uciderea și îmmormîntarea națiunii Romane? Cumu n’a înțelesu că erau aci în jocă cele mai mari cestiuni? că erauă manifestare de recunoscință din partea națiunii, manifestare de înțelegere, de iubire și de respectă din partea iei, și c’asemene manifestări suntă ș’uă datoria ș’uă educațiune publică? Guvernulă însă n’a răfăcută nici unele din aceste sacre datorie ale sale, și după ce-a fostă oprită d’a nu să smulge noptea din casa sa ș’a lă duce în gropă cumă s’aă fostă dusă la ceilaltă grópa, la inchisore, a făcută însă, totă ce a putută spre a nu se depărta de ideia sa primitivă. A ordinată îmmormîntarea la S Iuniu, și n’a publicată nici măcară programa ceremoniei, astufelă în cătă nimine nu se ia pe unde are se trecu convoiulă unde se să așcepte, unde se să întimpine Sera la 6 Iuniu s’a spusă directorului acestei foie, de mă omă oficiale că convoiulă are se tracă prin șelari și lipscanî, și convoiulă a fostă condusă prin alte căi dosnice. Pentru ce aceste schimbări de frontă? și cumă a fostă condusă convoiulă? cu totă oștirea pe ulețe. Negreșită că suntemă fericiți și mîndrii a vedea oștirea româna luăndă parte la o asemene paradă naționale. Dară pentru ce poporulă se află înlăturată? Și poporulă a fostă înlăturată prin grăbirea îmmormîntării, a fostă înlăturată prin lipsă de progamă, a fostă înlăturată prin linia armată celă despărțea de omul națiunii, a fostă în sfirșită înlăturată chiară prin baionetele celă opreau, mai cu semn la pórta bisericei, d’a întră, Aă reclamată chiară rudele, între cari do. Const. Cretzulescu și Pant. Ghica, se lase poporulă se între, și poporulă n’a fostă lăsată de către aginții poliției, ș’astăfelă Cămpinianu a fostă condusă la grópă, precumă a fostă condusă la 39 la închisore. Se mai adăogămil, că cu tóte că fu încungiuratu numai de armată, cu tóte că era colonel, la punerea lui în grópa nu s’a dată salva de pusei cu care se îngropa ună colonelă, cumă s’aă dată și la îmormîntarea fostului colonel Băleanu. Se mai adăogămă că ministeriulă n’a îngrijită ca la convoiulă acestui mare omă de Stată se flă și trăsurele Curții, astăfelă că tronulu fu despărțită de națiune, și națiunea de fii ei cei mari. Și tóte acestea n’arată, celă mai pucină, că Ministeriulă simpte că nu este elă cu națiunea și națiunea cu dînsulă și că se teme de dînsa? Ș’acea temere n’arată că recunosce că națiunea se descâptă pe totă diva, că se teme de dînsa pănă ce va înveța a o respecta? Dară mai arată ș’altă ceva. Mai arată că nu scie că revoluțiunile nu se facă contra unor corpuri slabe și ciontite, ci contra unei puteri, și că ele nu se facă la pre lipse ci atunci tocmai căndă liniștea celor treî este în culmea iei; atunci căndă pîcla este mare și nu se mișcă