Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)

1863-08-04

«saa»-rfg Va­e.j. in tote «Jiele afară de Luuia a douanji după Serbatoria. Abonarea pentru Bucuresci pe anii . 128 lei 8*Se­lane......................................64 —­ ­V t l luDft . 32 — iY lună............................................H — tiiiu eseinplarifi . 24 par 1. m­­inifin­te linia de 30 litere ... 1 lefi iiuurțiutii și reclame linia .... 3 lei plARICI POLITICII, COMERCIALE, LITERARIC. (ARTICLELE THAMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOIiU ARDE.) Direptoriulu­­țiariulul: G. A. Rosetti. — Gerante respim^otoriu: Anghelo Ionescu. Abonarea pentru districts pe ană. . 152 Lei Sése lune....................................................76 — Trei lune....................................................38 — Abonamentele inceput la 1 și 16 ale fie­cării lune Ele se facă in districte la corespondinții pa­riului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue do l’ancionne eo»édie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria Ia direcțiile poștale și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va­lută austriacă. Pentru abonare și reclamări se vor­ adresa la Administratoriul­ 4>ai­ í,Il­ CIJ D. ü. D. Aricescu, Fam. Romană No. 13. OSOIU Moșiă a Statului, care s’adatu de călugării străini unui omu mare. Guvernulu aptuale a recunoscuții și recunosce prin tăcerea sa și spo­­liarea Statului de a fi moșiă a sa, și actulți ce constituă prin faptu pe că­lugării străini PROPRIETARI­ DE VECI ai averilor­ națiunii. ---------------—n——--------r - REVISTA POLITICA GHICURESCI, 3­,5 Augustu. încă unu faptă despre care vomă dice și credemu că toți vom­ dice cu noi: arbitrarii­ și slăbiciune. 1863 Iuliu 12. PRINCIPATELE­ UNITE­ ROM­ANE. Comisia Culorii de Roșii­. No. 10238. Domnule, ,,1). prefectu ala Capitalii, prin ordi­­nanța No. 210H, me nnunită că 70 dintre d-nii deputați de suburbie prin pozițiunea ce au datu, au declarată că d. N. T. Oroșianu, la alegerea noului personale ală consiliului municipale, a avută’asupră-î­nă părechtă pis­­tole încărcate cari s’aă constatată și de cătră d. procuroră în urma anchetei ce s’a făcută, după care apoi referăndu-se către d. mini­stru de interne a primită din parte­ I ordinulă No. 17532 prin care e spune că pe do­uă parte­a pusă acesta în vederea d-lui mini­stru ală justiției, era pe de alta, pînă la re­­solverea acestei cestiuni de către tribunalele competinte se fiă numitulă suptă pri­­vighiăre polițienéscâ; în basea căria suptă­ semnatură puiudă în vederea dv. de acesta, le invită a avè pe d. N. T. Orășianu în cea mai de aprópe priveghiăre po­­lițienască, pinâ la resolverea cestiunii.“ Eca arbitrarială dovedită prin acte oficiale. Și cine póte susține că nu este arbitrarii!? Privighiărea polițienască este u­ penalitate prevădută de legi și pronunțiată de tribunal­, cum dacă se pote pedepsi unui omul prin punerea suptă privighierea poliției, prin ordine ministeriale, fără se fie judecată și con­damnată de tribunalele competing, în virtutea convențiunii, în virtutea legi­­lor, în ființă? Ce Insemnedá acesta sis­temă de bănuiele, de conspirațiuni, de comploturi, de revoluțiuni inventate, pentru care vedemu pe uni­ ómeni a­­cuzați, și casele loră călcate, și dânșii arestați și puși suptă privighierea po­liției? Este acesta regime constituțio­nale? este acesta respectulu pentru legi și pentru persone? este acesta garan­ția libertății individuale ș’a domiciliului? S’a vorbită de conspirațiuni și de comploturi, s’a aruncată în publică bă­nuiele asupra Adunării, s’a acuzatu de­putații că conspiră și comploteda. Dară, dac’au fostă acestea adevărate, pentru ce justiția n’a intervenită? pentru ce nu s’aă descoperită culpabilii? pentru ce nu s’aă judecată și nu s’aă con­damnată ? Nu suntă tóte acestea bănuiele și calomnie? nu suntă tóte acestea nedem­ne mu­julace ale unei administrări ile­gală spre a lovi și prigoni p’acei cari nu se zărescă înaintea iei? Bănui­­­rile aruncate asupra un­or­ deputați din Adunare, și cea­a ce acum se întâmplă d. Brăncovanu și d. Orășianu mane se póte întimpla și altoră persóne, și atunci ce si­guranță mai putemă avă i­i de a nu deveni victimele mișeiioră dom­nn­ătorî, ș’a fi calomniați, loviți, arestați d’acăstă arbitrariă sistemă de bănuiele ? E că unde vomă ajunge ^uptei gu­­vernulă actuale, căci după cumu amu disă, bilele trecute în acesta față, d. N. Cretzulescu este unul­ din acei mi­niștri cari a avut cea mai mare tre­buință d’a inventa comploturi ca se pot a călca casele ómenilorú cu gendarmi ș’a le lua ăncă­tingirile, hamurile, cesori, nicele, precumă a făcută cu H. Feri­­chidi; că se potă bate pe negoțiători, precumă a făcută în ulița Rad­ivanu; ca se póta chinui pe creștini prin bă­­taiă cu urifici, precumă a făcută în să­tulă Besdud ; ca se póta bate și închide pe umeni precumă a făcută la 28 Sep­­tembre. Tóte acestea suftă fapte cunoscute. Conspirațiunî și comploturi năs­cocite, éco sistema guverneloru arbi­trarie și slabe, bănuile și calomnie, violarea caselor­ ș’a scrisoriloru, are­­tarea persóneloru și punerea lor, supt trivighierea poliției, écá consecințele arbitrariului și slăbiciunii! S’a publicată în acésta faie uă flângere fórte gravă a d-lui Anton Arionă către d. Inspector» generala ală telegrafeloră, în privința unei de­­pește plătite la Bucuresci, pentru care s’a dată uă citință, din registrul a sau ehe, și care n’a fost ă­spedită la loculă destinată. D. Inspectorii generale, în locu d’a m­ulți­mi d-lui Arion pentru că i-e făcută cunoscută acestă faptă care e­­ste una adeverită abusei, în loc­ d’a se crede fericită de ocasiunea ce i se da d’a urmări, descoperi, și pedepsi cestă abasă, d-sa crede c’a făcută tată și că este d’ajunsă a declara d. Arion că depeșia despre care s’a plănsă că n’a priimitu-o la Proescu nu s’a pre­­sintătă la biuroaîă telegrafică. Dară d. Arion are citanța de priimire tăia­tă dintr’ună registru a s oue de, pe care s’a însemnată stațiunea Bucuresci și numerală cuvintelor­ depeșiei, dară p’acésta citanță s’a scrisă uă altă di­ ună altă nume de persona și nu s’a trecută plata priimită; dară în condică totă­rai numerulu acelei citanție, se găsesce altă depeștă trimisă la Brăila. Acestea tóte, ce dovedescă pentru ori cine de cătă urva învederată abusă ? Și acestă abusă, dupe cuinii faptulu este aretată de d. Arion, și pentru care nu se póte crede ofensații chiuroasă tele­grafică, nu trebuia urmărită, descoperit și pedepsită ? Ce mai vorbi­mă însă despre ace­stă abusă și despre datoria d-lui in­spectorii generale a­u telegrafelor­ de a’lu dovedi și a’să pedepsi, căndă amu aretată și arelămu pe tóta dina abu­­suri de puteri multă mai mari și multă mai grave, cu tóte că cela mai mică abusă este gravă, și d-nii Miniștri în­chidă ochii, și­ astupă urechiele și nu facă nimică, și nu potă face nimică, căci tóte acestea suntă consecințele si­stemei sale, consecințele arbitrariului și slăbiciunii. * Noi le lucemă cunoscute și lăsăm publiculu se judece. Serbatoria cea mare a gimnastici­­lor, întruniți în Lipsea 5 Augustă, și despre care ama mai vorbită, are unu caracteriu forte însemnat în împrejurăr­ile actuali, cu apelulă care s’a făcută de împeratur­ Austriei d’a se întruni toți suveranii germani pentru reforma fe­derale. Mai multă de doue­ decî de mii de gimnastici compuneau corte­­giula solemnă care a străbătută orașulu. Ducele de Saxa-Coburgă și ministrul­ afacerilor­ străine d. de Beust se afla de faciă la Leipsig. Serbatoria s’a ter­minată, printr’una banchetă de 7,000 de 0speți, și bancherulă printr’ună dis­cursă ală d-lui de Beust care a rădi­cată unu toastu la unirea marii pa­trie germane. Acesta programă, dice La France, reproducăndă urmă­­toarele cuvinte din d­iscursulă seă ,,con­formitatea intereselor­ și institu­țiuni­­lor, în timpii de pace, unirea urmată, în timpă de rosbelă,“ este programa ce Austria se va încerca se realiseze la Francfort în folosula seă. Pînă acum­ă nu se scie positivă care este coprinsură adeverată ală pro­iectului imperatului F. Joseph pentru reforma și reorganisarea confederațiu­­nii germane. Cu tote acestea, după cele ce se scriu din Viena țarului La France, se crede că în fac­a seria­­șelor o încurcăture ce se potă ivi in Europa, Austria are intențiunea de a face ună apelă la patriotismul» tutoră principilori­ germani, în interesul­ u­­nității, concordiei și progresului pa­triei comune. La Br­an­ce ne spune că i regele Wurtembergului, care din causa vîr­­stei sale înaintate nu pute merge în personă la acesta congresă, va fi pre­­sintatu de principele m­oștenitorii. Bavaria și Saxonia s’arată dispu­se a respunde l’apelulă junelui suve­rană ală Austriei. Cele din urmă scriu de la Berlin din 8 Augustă, ne spună că Prusia a refusată d’a lua parte la congresulu s­u­­veraniloră germani și a motivată refu­­sulă seu printr’uă depeștă circulația, în care iuiie­ Prusia recunosce că uă reformă a confederațiunii este necesa­­riă, însă acea reformă trebue se se­o­­tărască printr’uă conferință de ómeni speciali și apoi se fie sancționată de — Negreșitu­. Pe coulete s’apropiă de d. Michelin care-i disc căte-va vorbe la urechiă. — Serioșii? frisc ca rîțlindu­ cu sco­­mplă. — De óre­ce—ți spui, a se vedi. Lui promiți? — Bucurosă. — Ne-amă înțelesu dară. Chirurgul i­eși lăsăndă împreună pe Paulă și pe Pecoulește pe cari-i vomă lăsa și noi a vorbi în libertate. suverani. Prusia consimte dară a tri­­mite ună plenipotențiariu fa uă confe­rință de miniștri. Asluferă Prusia, prin politica re­­tăcită a d. de Bismarck, se desparte din ce în ce mai multă de Germania, și cu dreptate observă isiariul. La France: ,,Totă b­rîmură ce politica austriacă căștigă în Germania, Prusia !u-a perdutu din imprudință. Pe căndă împeratură F. Joseph, ajutată de mi­niștrii, eminenți restabilesco, prin liber­tate și prin desvoltarea principielor­ constituționali, unitatea și prosperitatea imperiului seu, regele Guillaume, atăt de fatale sfătuită de d. de Bismarck, și aruncă pe căile periclose ale reacți­­unii și-și înstrăină cu opiniunea publică în Prusia, în Germania și ’n tóte na­țiunile Europei. ..Totusă se unesce car în favorea scopului ce urmază Austria și care tinde a mări fórt) multă influința sei în sînul­ confederațiunii spre paguba Prusiei, Regele Guillaume va Înțelege, pre tărijiă fără ’ndouialfi, că despăr­­țindu-se de ideiele liberale și de pu­terile cele mari, de Germania liberale se desparte.11. Dacă unde duce pe Prusia și pe regele seu sistema d. de Bismarck, pe care miniștrii actuali d-nii Cretzules­­cu B. Belu și generaliulă Florescu se sileseu a­ lă imita în politica sa din întru și din afară. Și cee­a ce se­ifica în Ială Eu­ropa, contra ministrului prusianu, n­u pute lumina pe ómenii noștrii de la putere! Deșerte lecțiuni! In momentulu căndă acestă nu­­meră era gata se se pară suplu presă, la doua ore, primirămă un! răspunsă de la biuioula telegrafică contra d. Anton Arion. In minierulü viitoriu îl si vomă publica. Radion. FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. PARTEA A PATRA, LXXXIII. Dup­­ă secundă, Pécouletla ședea la mesa între Paulă și d. Micheliă. Acesta­a o întrebă despre tată— seu, mamă-sea și alte persone din țara loră. Pécouiette se grăbi a respunde la tote aste întrebări, fericită că póte satisface curiositatea sea. Paulă ar fi voită bucurosă s’o în­trebe și du, dară nu cutéija, de faciă cu d. Michelin, s’o întrebe de ce­ să in­teresă mai multă în realitate, adică ce se făcuse d-ra de Guilbert, dacă se măritase sau nu , dacă eră fericită , dacă .. . dacă .. . etc. In neputință d’a pute satisface do­rințele sele în astă privințiă, reservăn­­­du-și cu tóte astea a o întrebă căudă va fi singură cu dînsa , eroulă nostru se mulțămi a întrebă pe Pécouiette prin ce întîm­plare se află la Paris. — Visă în toți ani primavéra de cumperi! cele de cari am nevoiă pen­tru magasinulu meu. Este adeverata , adause ea, că pote acum­ă viă pentru ultima oră. — Huni! de ce? ijise d.Michelin? — Nu sciți dară... ai da! nu v’am spusă. — Ce? — Suntă aprópe a-mi vinde m­a­­gusinulu. — Ași e seriosă ? — Mai multe persone mi-a pro­pusă se mi-să cumpere și . . . — le sémn, Zinet, se nu faci că neghiobiă. — Fii fără tema, domnule Mi­chelin. Scii că nu suntă pre ambiți­­osă de avere? Dacă primescă a­ine lă­sa de comerciă, causa este că suntă sigură că potă trăi m­­iscită cu veni­­tură mea. — Atunci este alta ceva. Dară, ia spune-mi, înainte d’a pleca, căci t­re bue se esti, n’ai nevoia de nimică ? — D’uă camă dată nu , respunse l'écQiUette. Iți mulțămescul — Scli, nu treime se le genezi cu mine.­­­ Nu me geneză, scu­ bine. A­­m­i cu trecută nu m’am­ geuală d’ați cere banii cari mi-eraă neapelați. — Cui­ă vrei. Sculați-me dacă nu stau mai multă cu voi­­uă opera­țiune ce am se facă me chiamă. Înțe­legi nu e asta , d-lo Paulă? — Cuină? Negreșită. — Ș’apoi, urmă rîdîndu d. Miche­lin, te lasă în bună societate , și pu­teți convorbi împreună de țăr­i nostră în bună voia. Asta face totă­ de­ una plăcere. — Mai alesă, urmă Paulă, căndă lipsesce cineva de mai mulți ani. — Așia dară, adio. Nu uitați că prânziți cu mine, amîndoui, și că speră se re­găsescă aici la întorcere. — In adeveră , d-le Michelin, abuz.. — Bine. La revedere , copii , dise e!ă eșindă sprintenă. Apoi oprin­­du-se în astă: — A! Zi­et, astă voi, înainte d’a pleca, se te întrebă ceva... Îmi dai voiă comandante? MONITORULU Oäili și ROMANULU IV. (a vedea No. de etc.) (Neutralitatea) LXX­IV. Cu doue i­ile înainte de sosirea Pocoulettei, unu onă­­ Ie vre uă trei­­zeci de ani se coboria, pe la deceore deminăța din diligrația de la Havre. Figura sea bărbătescă, cu­­ răsare regulate, tare arsă de surele tropicale, aerulă sau gravă și severă îlă făceau de semena cu miii bustu »se bronz» scul[i­­talu de Phidias. Acesta omo­ară Henri de LorL­­gues și purta costumulu de căpitană de tregală. După ce-și depuse 3.-agaga­lă Îu articlele preceding dovedirămu într’ană ospciu din strata Jean-Jacques Rousseau, se coborî în strata Grenelle, apuc­i pe Pont-Neuf, și, intorcîndu-se în stănga, căndă ajunse în facia St­atueî lui Henri IV, intră la prefectura de po­­lițiă prin curtea lui Harlay. După indicațiunile ce-i fură dale de unu impiegații­ subalternă , c­ă se sui în calulă ăntîi­i, trec­i printr’u­nu lungii șiră de camere de tóle mărimile și ajunse în uă atiorieră. Unii baiate, ce citia m­ă dhiriu, îlă întrebă ce do* reșce. — Se vorbescu prefectului de po­ lițiă, respunse elu c’ună tonă impi­ri­­osă care părea că n’admite replică. Băiatul» îlă mesură cu ochii de susă pînă josă, și-î dise. Nu se vor­­besce d-luî prefecții făr’a ave uă scri s0uiă de audiinnță. — Dară, dise Henri. — Cu tóte astea, adause băiatuiu, fiindu­că domnu îmi pare straniu, dacă voiesce a-mî da carta sea sĕu a­rai spune numele, voiă merge a me in­formă dacă d. prefectu îlă póte primi. Capilanulă de fregată, în Jip­­ă de cărtă, scrise numele seu p’uă bucată de h­art­­ă, și’Iu dele bh'ía!’l'ljí

Next