Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-04
«saa»-rfg Vae.j. in tote «Jiele afară de Luuia a douanji după Serbatoria. Abonarea pentru Bucuresci pe anii . 128 lei 8*Selane......................................64 — V t l luDft . 32 — iY lună............................................H — tiiiu eseinplarifi . 24 par 1. minifinte linia de 30 litere ... 1 lefi iiuurțiutii și reclame linia .... 3 lei plARICI POLITICII, COMERCIALE, LITERARIC. (ARTICLELE THAMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOIiU ARDE.) Direptoriuluțiariulul: G. A. Rosetti. — Gerante respim^otoriu: Anghelo Ionescu. Abonarea pentru districts pe ană. . 152 Lei Sése lune....................................................76 — Trei lune....................................................38 — Abonamentele inceput la 1 și 16 ale fiecării lune Ele se facă in districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue do l’ancionne eo»édie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria Ia direcțiile poștale și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă valută austriacă. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul 4>ai í,Il CIJ D. ü. D. Aricescu, Fam. Romană No. 13. OSOIU Moșiă a Statului, care s’adatu de călugării străini unui omu mare. Guvernulu aptuale a recunoscuții și recunosce prin tăcerea sa și spoliarea Statului de a fi moșiă a sa, și actulți ce constituă prin faptu pe călugării străini PROPRIETARI DE VECI ai averilor națiunii. ---------------—n——--------r - REVISTA POLITICA GHICURESCI, 3,5 Augustu. încă unu faptă despre care vomă dice și credemu că toți vom dice cu noi: arbitrarii și slăbiciune. 1863 Iuliu 12. PRINCIPATELE UNITE ROMANE. Comisia Culorii de Roșii. No. 10238. Domnule, ,,1). prefectu ala Capitalii, prin ordinanța No. 210H, me nnunită că 70 dintre d-nii deputați de suburbie prin pozițiunea ce au datu, au declarată că d. N. T. Oroșianu, la alegerea noului personale ală consiliului municipale, a avută’asupră-înă părechtă pistole încărcate cari s’aă constatată și de cătră d. procuroră în urma anchetei ce s’a făcută, după care apoi referăndu-se către d. ministru de interne a primită din parte I ordinulă No. 17532 prin care e spune că pe două partea pusă acesta în vederea d-lui ministru ală justiției, era pe de alta, pînă la resolverea acestei cestiuni de către tribunalele competinte se fiă numitulă suptă privighiăre polițienéscâ; în basea căria suptă semnatură puiudă în vederea dv. de acesta, le invită a avè pe d. N. T. Orășianu în cea mai de aprópe priveghiăre polițienască, pinâ la resolverea cestiunii.“ Eca arbitrarială dovedită prin acte oficiale. Și cine póte susține că nu este arbitrarii!? Privighiărea polițienască este u penalitate prevădută de legi și pronunțiată de tribunal, cum dacă se pote pedepsi unui omul prin punerea suptă privighierea poliției, prin ordine ministeriale, fără se fie judecată și condamnată de tribunalele competing, în virtutea convențiunii, în virtutea legilor, în ființă? Ce Insemnedá acesta sistemă de bănuiele, de conspirațiuni, de comploturi, de revoluțiuni inventate, pentru care vedemu pe uni ómeni acuzați, și casele loră călcate, și dânșii arestați și puși suptă privighierea poliției? Este acesta regime constituționale? este acesta respectulu pentru legi și pentru persone? este acesta garanția libertății individuale ș’a domiciliului? S’a vorbită de conspirațiuni și de comploturi, s’a aruncată în publică bănuiele asupra Adunării, s’a acuzatu deputații că conspiră și comploteda. Dară, dac’au fostă acestea adevărate, pentru ce justiția n’a intervenită? pentru ce nu s’aă descoperită culpabilii? pentru ce nu s’aă judecată și nu s’aă condamnată ? Nu suntă tóte acestea bănuiele și calomnie? nu suntă tóte acestea nedemne mujulace ale unei administrări ilegală spre a lovi și prigoni p’acei cari nu se zărescă înaintea iei? Bănuirile aruncate asupra unor deputați din Adunare, și ceaa ce acum se întâmplă d. Brăncovanu și d. Orășianu mane se póte întimpla și altoră persóne, și atunci ce siguranță mai putemă avă ii de a nu deveni victimele mișeiioră domnnătorî, ș’a fi calomniați, loviți, arestați d’acăstă arbitrariă sistemă de bănuiele ? E că unde vomă ajunge ^uptei guvernulă actuale, căci după cumu amu disă, bilele trecute în acesta față, d. N. Cretzulescu este unul din acei miniștri cari a avut cea mai mare trebuință d’a inventa comploturi ca se pot a călca casele ómenilorú cu gendarmi ș’a le lua ăncătingirile, hamurile, cesori, nicele, precumă a făcută cu H. Ferichidi; că se potă bate pe negoțiători, precumă a făcută în ulița Radivanu; ca se póta chinui pe creștini prin bătaiă cu urifici, precumă a făcută în sătulă Besdud ; ca se póta bate și închide pe umeni precumă a făcută la 28 Septembre. Tóte acestea suftă fapte cunoscute. Conspirațiunî și comploturi născocite, éco sistema guverneloru arbitrarie și slabe, bănuile și calomnie, violarea caselor ș’a scrisoriloru, aretarea persóneloru și punerea lor, supt trivighierea poliției, écá consecințele arbitrariului și slăbiciunii! S’a publicată în acésta faie uă flângere fórte gravă a d-lui Anton Arionă către d. Inspector» generala ală telegrafeloră, în privința unei depește plătite la Bucuresci, pentru care s’a dată uă citință, din registrul a sau ehe, și care n’a fost ăspedită la loculă destinată. D. Inspectorii generale, în locu d’a mulțimi d-lui Arion pentru că i-e făcută cunoscută acestă faptă care este una adeverită abusei, în loc d’a se crede fericită de ocasiunea ce i se da d’a urmări, descoperi, și pedepsi cestă abasă, d-sa crede c’a făcută tată și că este d’ajunsă a declara d. Arion că depeșia despre care s’a plănsă că n’a priimitu-o la Proescu nu s’a presintătă la biuroaîă telegrafică. Dară d. Arion are citanța de priimire tăiată dintr’ună registru a s oue de, pe care s’a însemnată stațiunea Bucuresci și numerală cuvintelor depeșiei, dară p’acésta citanță s’a scrisă uă altă di ună altă nume de persona și nu s’a trecută plata priimită; dară în condică totărai numerulu acelei citanție, se găsesce altă depeștă trimisă la Brăila. Acestea tóte, ce dovedescă pentru ori cine de cătă urva învederată abusă ? Și acestă abusă, dupe cuinii faptulu este aretată de d. Arion, și pentru care nu se póte crede ofensații chiuroasă telegrafică, nu trebuia urmărită, descoperit și pedepsită ? Ce mai vorbimă însă despre acestă abusă și despre datoria d-lui inspectorii generale au telegrafelor de a’lu dovedi și a’să pedepsi, căndă amu aretată și arelămu pe tóta dina abusuri de puteri multă mai mari și multă mai grave, cu tóte că cela mai mică abusă este gravă, și d-nii Miniștri închidă ochii, și astupă urechiele și nu facă nimică, și nu potă face nimică, căci tóte acestea suntă consecințele sistemei sale, consecințele arbitrariului și slăbiciunii. * Noi le lucemă cunoscute și lăsăm publiculu se judece. Serbatoria cea mare a gimnasticilor, întruniți în Lipsea 5 Augustă, și despre care ama mai vorbită, are unu caracteriu forte însemnat în împrejurările actuali, cu apelulă care s’a făcută de împeratur Austriei d’a se întruni toți suveranii germani pentru reforma federale. Mai multă de doue decî de mii de gimnastici compuneau cortegiula solemnă care a străbătută orașulu. Ducele de Saxa-Coburgă și ministrul afacerilor străine d. de Beust se afla de faciă la Leipsig. Serbatoria s’a terminată, printr’una banchetă de 7,000 de 0speți, și bancherulă printr’ună discursă ală d-lui de Beust care a rădicată unu toastu la unirea marii patrie germane. Acesta programă, dice La France, reproducăndă următoarele cuvinte din discursulă seă ,,conformitatea intereselor și instituțiunilor, în timpii de pace, unirea urmată, în timpă de rosbelă,“ este programa ce Austria se va încerca se realiseze la Francfort în folosula seă. Pînă acumă nu se scie positivă care este coprinsură adeverată ală proiectului imperatului F. Joseph pentru reforma și reorganisarea confederațiunii germane. Cu tote acestea, după cele ce se scriu din Viena țarului La France, se crede că în faca seriașelor o încurcăture ce se potă ivi in Europa, Austria are intențiunea de a face ună apelă la patriotismul» tutoră principilori germani, în interesul unității, concordiei și progresului patriei comune. La Brance ne spune că i regele Wurtembergului, care din causa vîrstei sale înaintate nu pute merge în personă la acesta congresă, va fi presintatu de principele moștenitorii. Bavaria și Saxonia s’arată dispuse a respunde l’apelulă junelui suverană ală Austriei. Cele din urmă scriu de la Berlin din 8 Augustă, ne spună că Prusia a refusată d’a lua parte la congresulu suveraniloră germani și a motivată refusulă seu printr’uă depeștă circulația, în care iuiie Prusia recunosce că uă reformă a confederațiunii este necesariă, însă acea reformă trebue se seotărască printr’uă conferință de ómeni speciali și apoi se fie sancționată de — Negreșitu. Pe coulete s’apropiă de d. Michelin care-i disc căte-va vorbe la urechiă. — Serioșii? frisc ca rîțlindu cu scomplă. — De órece—ți spui, a se vedi. Lui promiți? — Bucurosă. — Ne-amă înțelesu dară. Chirurgul ieși lăsăndă împreună pe Paulă și pe Pecoulește pe cari-i vomă lăsa și noi a vorbi în libertate. suverani. Prusia consimte dară a trimite ună plenipotențiariu fa uă conferință de miniștri. Asluferă Prusia, prin politica retăcită a d. de Bismarck, se desparte din ce în ce mai multă de Germania, și cu dreptate observă isiariul. La France: ,,Totă brîmură ce politica austriacă căștigă în Germania, Prusia !u-a perdutu din imprudință. Pe căndă împeratură F. Joseph, ajutată de miniștrii, eminenți restabilesco, prin libertate și prin desvoltarea principielor constituționali, unitatea și prosperitatea imperiului seu, regele Guillaume, atăt de fatale sfătuită de d. de Bismarck, și aruncă pe căile periclose ale reacțiunii și-și înstrăină cu opiniunea publică în Prusia, în Germania și ’n tóte națiunile Europei. ..Totusă se unesce car în favorea scopului ce urmază Austria și care tinde a mări fórt) multă influința sei în sînul confederațiunii spre paguba Prusiei, Regele Guillaume va Înțelege, pre tărijiă fără ’ndouialfi, că despărțindu-se de ideiele liberale și de puterile cele mari, de Germania liberale se desparte.11. Dacă unde duce pe Prusia și pe regele seu sistema d. de Bismarck, pe care miniștrii actuali d-nii Cretzulescu B. Belu și generaliulă Florescu se sileseu a lă imita în politica sa din întru și din afară. Și ceea ce seifica în Ială Europa, contra ministrului prusianu, nu pute lumina pe ómenii noștrii de la putere! Deșerte lecțiuni! In momentulu căndă acestă numeră era gata se se pară suplu presă, la doua ore, primirămă un! răspunsă de la biuioula telegrafică contra d. Anton Arion. In minierulü viitoriu îl si vomă publica. Radion. FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. PARTEA A PATRA, LXXXIII. După secundă, Pécouletla ședea la mesa între Paulă și d. Micheliă. Acestaa o întrebă despre tată— seu, mamă-sea și alte persone din țara loră. Pécouiette se grăbi a respunde la tote aste întrebări, fericită că póte satisface curiositatea sea. Paulă ar fi voită bucurosă s’o întrebe și du, dară nu cutéija, de faciă cu d. Michelin, s’o întrebe de ce să interesă mai multă în realitate, adică ce se făcuse d-ra de Guilbert, dacă se măritase sau nu , dacă eră fericită , dacă .. . dacă .. . etc. In neputință d’a pute satisface dorințele sele în astă privințiă, reservăndu-și cu tóte astea a o întrebă căudă va fi singură cu dînsa , eroulă nostru se mulțămi a întrebă pe Pécouiette prin ce întîmplare se află la Paris. — Visă în toți ani primavéra de cumperi! cele de cari am nevoiă pentru magasinulu meu. Este adeverata , adause ea, că pote acumă viă pentru ultima oră. — Huni! de ce? ijise d.Michelin? — Nu sciți dară... ai da! nu v’am spusă. — Ce? — Suntă aprópe a-mi vinde magusinulu. — Ași e seriosă ? — Mai multe persone mi-a propusă se mi-să cumpere și . . . — le sémn, Zinet, se nu faci că neghiobiă. — Fii fără tema, domnule Michelin. Scii că nu suntă pre ambițiosă de avere? Dacă primescă aine lăsa de comerciă, causa este că suntă sigură că potă trăi miscită cu venitură mea. — Atunci este alta ceva. Dară, ia spune-mi, înainte d’a pleca, căci tre bue se esti, n’ai nevoia de nimică ? — D’uă camă dată nu , respunse l'écQiUette. Iți mulțămescul — Scli, nu treime se le genezi cu mine. Nu me geneză, scu bine. Ami cu trecută nu m’am geuală d’ați cere banii cari mi-eraă neapelați. — Cuiă vrei. Sculați-me dacă nu stau mai multă cu voiuă operațiune ce am se facă me chiamă. Înțelegi nu e asta , d-lo Paulă? — Cuină? Negreșită. — Ș’apoi, urmă rîdîndu d. Michelin, te lasă în bună societate , și puteți convorbi împreună de țări nostră în bună voia. Asta face totă de una plăcere. — Mai alesă, urmă Paulă, căndă lipsesce cineva de mai mulți ani. — Așia dară, adio. Nu uitați că prânziți cu mine, amîndoui, și că speră se regăsescă aici la întorcere. — In adeveră , d-le Michelin, abuz.. — Bine. La revedere , copii , dise e!ă eșindă sprintenă. Apoi oprindu-se în astă: — A! Ziet, astă voi, înainte d’a pleca, se te întrebă ceva... Îmi dai voiă comandante? MONITORULU Oäili și ROMANULU IV. (a vedea No. de etc.) (Neutralitatea) LXXIV. Cu doue iile înainte de sosirea Pocoulettei, unu onă Ie vre uă treizeci de ani se coboria, pe la deceore deminăța din diligrația de la Havre. Figura sea bărbătescă, cu răsare regulate, tare arsă de surele tropicale, aerulă sau gravă și severă îlă făceau de semena cu miii bustu »se bronz» scul[italu de Phidias. Acesta omoară Henri de LorLgues și purta costumulu de căpitană de tregală. După ce-și depuse 3.-agagală Îu articlele preceding dovedirămu într’ană ospciu din strata Jean-Jacques Rousseau, se coborî în strata Grenelle, apuci pe Pont-Neuf, și, intorcîndu-se în stănga, căndă ajunse în facia Statueî lui Henri IV, intră la prefectura de polițiă prin curtea lui Harlay. După indicațiunile ce-i fură dale de unu impiegații subalternă , că se sui în calulă ăntîii, treci printr’unu lungii șiră de camere de tóle mărimile și ajunse în uă atiorieră. Unii baiate, ce citia mă dhiriu, îlă întrebă ce do* reșce. — Se vorbescu prefectului de po lițiă, respunse elu c’ună tonă impiriosă care părea că n’admite replică. Băiatul» îlă mesură cu ochii de susă pînă josă, și-î dise. Nu se vorbesce d-luî prefecții făr’a ave uă scri s0uiă de audiinnță. — Dară, dise Henri. — Cu tóte astea, adause băiatuiu, fiinducă domnu îmi pare straniu, dacă voiesce a-mî da carta sea sĕu arai spune numele, voiă merge a me informă dacă d. prefectu îlă póte primi. Capilanulă de fregată, în Jipă de cărtă, scrise numele seu p’uă bucată de hartă, și’Iu dele bh'ía!’l'ljí