Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-19
r y OMANILU » 72 recii arde însă și móra.“ Ș’atunci nu mai este făină, nu mai este păneș murimii cu toții, amici și inimici, buni și zei. O sciu toți căci s’a demonstratu în Cameră și cu cea mai mare limpezire de către toți căți au luată cuvântulu; și cei cari strigă o sciu și mai bine, căci ș’atunci au aretatű că numai că altă speranțiă de cală a realiza orele, ș’a amăgi publiculu prin cuvinte amăgitorie de costumarea piramidei, de perderea unirii, și tóte celelalte basme perfide prin cari se siliau a desbina ș’a ameți națiunea. O sciű toți, căci nu pate fi oă demonstrare mai chiară și mai temeinică de cătu aceaa ce a datu-o d. Ion Brătianu în ședința de la 11 Fevruarie „Noî, drepta și stînga, caii am fostă din cei mai marî inimici, noî domnitorii, cari încă de la 48 am cătată să ne mîncămă unii pe alții; ei bine, noi, căndă am văzută pericolulă la ușa nostră, la porțile României, am uitată tóte suferințele, tóte certele nóstre , am uitată persecuțiunile din trecută, care am făcută pe mulți din noi a rămâne săraci cu familii grele, neștiindă ce să le dea să mănânce; le-am uitată, frică, pe tote, și căndă am vndută că dreapta se pune pe tărîmură naționale, n’am întrebată de unde vine, fieam întinsă măna și am zisă că celu puțină, lin cestiunile cele mari, de viață, să ne dămu o mană fraternă. De ce d-vóstru cari atacați astăzi dreapta, atunci căndă ea era la putere și făcea acele rele ce i le imputați acum, de ce nu veniați să luptați cu noi și să le loviți! Dacă v’ați fi unită toți cu noi, partita naționale era seasă triumfătore De ce înverșunarea vă vine astăzi căndă dreapta nu mai e la putere și căndă din contra se pune pe tărîmură naționale? Cumă, domnule Tell, dumneata care în Comisiunea Centrală, după d. Sturda, ai fostă mare patriotă, cum nu’ți aduceai aminte atunci de relele, ce ai făcută boierii? Cumă alunei nu puneai în îndoială sinceritatea loră? Cumă dumneata, care atunci diceai că nu voești a face parte din uă gașcă de tulburători, adică din partita națională și care bancheta cu boierii, cumă vai astădî să ne imputem încă că ne-am unită cu dinșiî, că ne-am dată măna, căndă am văzută pericolulă la ușă, că ne-am întrunită pe tărîmură celă mare naționale? Vreți să mă îndoescă de sinceritatea dumnialoră? Ei, bine, domniloră, că nu voiă, nu potă să mă îndoiescă, pentru că știu că interesul dumnealoră este de a fi sinceri; căci clasele avute, clasele culte, du mai multă trebuință de libertate decâtă cele inculte, sărace, negreșită și aceste au nevoie de libertate, dară mai multă nevoie aă de egalitate, de dreptate. Căndă clasele de susă ar voi să ’și facă unu monopolu din libertățile publice, ar fi altăceva Astăzit însă,căndă clasa avută s’aă încredințată că națiunile nu se mai potă guverna de cătă prin națiune însăși, și cîndă voește a da măna la stabilirea guvernului națiunii, cumă voiți ore sâ’i respingemă? Noi credemă în sinceritatea dumnealoră, pentru că sperămu că s’aă convinsă că astăzi numai două forme de guvernă sunt posibile: guvernul constituționale, unde guverne dă națiunea, inteligința, și despotismul, adică guvernulă unui om cu ai soi. Republica asemine este și ea o formă mai înaintată a regimului constituționale, cum este, de exemplu, în Statele Unite din America și in Elveția. Noi credem în sinceritatea claselor avute, credem ă că ele s’aă convinsă astăzî că nu mai pote fi fină guvernă aristocratică alătoră, și că suntă reduse sau a da libertăți la totă lumea, sau a se tără cu toții, în noroi la piciorele unui despotă (Aplause); credemă că am văzură că, în loc de a fi umiliți, degradați, — căci tirmania, dispotismulă, mînjește, degradeză pe oină (Aplause), — e mai bine se fie libertate pentru totá lumea, ca astăfelă se se pote bucura și cinșiî de tóte avantajele ei, căci că inteligința desvoltatâ nu póte trăi fără libertate, fără demnitate personală. Ba că de ce credemă în sinceritatea celoră ce s’aă pusă pe acestă tărimă. Ați disă că nu bănuiți sinceritatea nimenuî, că și încă parte și în alta suntă simțimente de Români; de ce dară nu voiți a crede că, în fața unui mare pericolă pentru țără, ei s’aă otârîtă a intra pe târmură naționale? Și ca se vegretă unde este acelă pericolă, se vecitescă aici ce dice uă principe polonă, Czartoriski. „Ceremă, țlice elă, se , se respecte demnitatea și reserva nefericirii nóstre, se nu se resterne astăferă rolurile, încâtă acei ce suntă loviți, acei ce moră, se fie criminali, și acei ce lovescă se fie generoși și mărinimoșî; se nu ne adreseze necontenită la mărirea de sufletă și la liberalismul Rusiei. Acestă generositate și mărinimie a Rusiei le cunoștemă de 30 de ani, teamă încercată, și acumă am priimită o nouă dovadă despre dînsele, prin acesta recrutare lipsită de orice garanție de ecitare, transformată în operațiune discreționarie de poliție, în legea propusurilor, aplicată nóptea unei națiuni întregi. A ne oferi dreptu ori sa garanție ecitatea puterii, îmbătată de ea însăși sau tulburată, și nerespectăndă nimică, nici chiară propriile sale legi, ar fi o ironie prea amară, care n’ar fi demnă de a asemine causa.“ De ce dar gândiți, domniseră, ca după atîția ani de exemple de tóte filele, că aristocrația este imposibilă, căndă chiară acea aristocrație vine de spune ce este despotismulă, căndă principele Czartorisei, care în ierarchia alodială ocupă unulă din cule dintâță locuri, vine și le arată ce e domnia muscălăscă? Cumă voiți, frică, să nu se deștepte simțimîntură naționale în inimile tuturor. Romăniloră? cumă voiți ca ei să nu facă sacrificii? Și să vedemă, domniloră, ce sacrificii? Clasa avută nu mai are boierie, privilegiurî, sacrificii ar fi făcută numai atunci căndă libertățile erau precumă monopolul unei clase, unoră omeni numai; aslădi însă căndă atîția ani de avilire au făcută pe toți să vadă că acesta numai este cu putință, de ce să vă mirați că ei și-aă di să n’avemă nimică acorde, să dămă mâna cu toții spre a consolida libertățile publice? De ce să diceri că astă unire e o monstruoșitate? de ce vă tulbură arătă, domniloră? Guvernul de la 24 Ianuarie era chiemată a face acesta apropiere; elü era datoriă a rădica stindardulă României, a rădica demnitatea națională, astăfelă ca fiecare să se simtă rădicată și cu toții să vie a da mănă în giurulă guvernului. Guvernulă însă n’au făcută acésta. Spiritulă, sistema ce domnește aă căutată a face numai îdâniî, desbinări între partite. Astăzi însă aste partite s’aă unită fără voia guvernului.“... (Va urma.) C. A. Riosetti. — Francfort, 25 Augustă. Despre amănuntele discusiuniloră conferinței în ședința de ieri nu s’a aflată nimică de sigură. piarulă „Europe 41, crede, că deși s’a resolvatu definitivă cestiunea directorială, cestiunea presidială a venit să fncă a se regula. Inchiriarea congresului va avea locă la finitură septemării. Astăzi se va ținea uă conferință. — Uă altă telegramă dice că’n conferința de ieri s’a făcută mă mare pasă spre plăcută înțelegere, cestiunea directorială a fostă regulată. — Berlin, 24 August. Aflămă de la Francfort, că regele Sadoniei ar fi chiamatu pe Principele corónei, care se află în Elveția, a veni la Francfort, spre a-i lua locul la conferințe. — Berlin, 24 August. Sara. Gazeta Germaniei Nordului publică on depeșă a domnului de Bismarck către domniț de Sydow la Francfort, datată de la Baden — Baden , 21 Augustă , care se termină cu cuvintele următorie: „D’uă cam dată declară numai, că planurile austriace de reformă nu corespundă dupe părerea nóstră nici cu posițiunea legală a monarciei prusiane, nici cu interesele legale ale poporului germană. Prussia ar renunda la posițiunea ce-i a creată puterea sa și istoria în concertul staturilor europene și s’arespune pericolul d’a pune puterile țorei în serviciul unoră scopuri, cari sunt străine interoselată terei, și pentru ale cărora destinațiune ne-ar lipsi acea măsură de înrîurire și de controlă ce le paternă pretinde ca dreptă.44 . Anunciătorulu Statului publică responsulă regelui Pussiel la invitațiunea colectivă a principilor adunați la Francfort. Acestă respunsu este adresată către Maiestatea Sa Impăratulă Austriei și se duce într’altele într’însu: Cătă îmi este de neplăcută a retușa repetita învitațiune arătă de onorabilă pentru mine în formele sale, totuși convingerea mea este ăstăzi acea a, care m’a îndemnată la declararea mea de la 4 Augustă și persistă cu alătui mai multă la dînsa , cu cătă n’am primită ancă nici uă comunicare oficială despre propunerile ce voră servi de basă deliberațiunilor ei , și ceia ce a ajunsă la cunoșcința mea pe altă cale, m’a confirmată numai în intențiunea mea, d’a licsa resoluțiunile mele numai atunci, căndu prin elaborarea afacerii din partea consiliărilor mei Giurouse spre a-lu aresta, ori pe unde lă-ar găsi afară din casa Blindei. — Am dobînditu astă concesiune de la d. Doblingny în favorea d-sale, îi disese ea, n’a câtedată a-mi refusa, căci are multă obligațiune cătră mine. Așia dară aici poți fi iară lama, nu te va căuta nimine. Ea spera că elă ne mai putîndă eși din casa iei fără a fi în periclu d’a fi arestată și fiindă astă-felă necontenită suplă puterea iei tală dina, îl va putea duce a îndeplini voinția. Speranțiele sele se realisară. Ducele nemai solindă ce se se facă, veni de-i ceru asilă, avu tristură curagiă d’a se instala la dinsa și d’a trăi pe cheltuiala iei. Acestă ornă, ca mulți din semenii sei, n’avusese nici uă dată altă nobleță decătă cea scrisă pe stema străbunii oră sei. A spune ultragic, umilirile de totă feliulă ce suferi în schimbul bucatei de păne ce-o dă plindă, ar fi pre lungă. E destulă a spune, spre a areta la ce înjosire cătjuse, că înaintea lumii, Blinda îl numia simplu Azolan și su punea de serviâ de întroducătoru, voră fi examinate modificările și schimbările constituțiunii confederațiunii , în proporțiune cu puterea legală a Prussiei și cu interesele recunoscute ale națiunii. Suntă datoră țezei mele și clasei Germaniei a nu da, înaintea acestui esamenă nici uă declarare obligătoră către confederați, dar fără acesta împărtășirea mea la deliberațiunile conferinței n'ar putea fi esecutabile. Regele va lua în considerațiune comunicările principilor, confederați cu acea bună voință și grijă, care a demonstratu totădeauna în afacerile atingătoare de desvoltarea intereselor patriei comune. — New York, 14 August. Generarul Lee se află între rîurile Rapiden și Rappahanok; se crede, că planul ăscă este a ataca pe generarulu Mea de d'uă dată prin doue părți, prin faclă și pe la spate. Cavalaria Sudului se află în valea Shenandoah. Iași 14 Iuliu in 63. Dlui Redactorii ală fiariului Romănulu. Meritata de tota lauda faptă, a domnei Smaranda de Costin, prin dăruire de moșie locuitoriloră Ponteș, m’au îndemnată a ve vesti prin mica descriere de mai josă, pe cari me rogă se bine voiți ai face locă în diabulă Romănulu. G. Cuparencu: Din amorulu ce are cineva pentru bine, pentru confrații sei se criza și întărire și încoronare patriei sale Faptele măreți pe cătă suntă îndestrări ale geniului, pre atătă suntă și ale nobililor, simptimînte. — Roposată acumă la 4 ale curentei, d-na Smaranda de Costin, născută Eni, astăzi e mai presusă îndestrată de creatoriă, prin săvîrșirea unui actă de o ultra însemnetate, actă prin care d-sa prin cea dupe urmă a sa voință regulatare averii sale, pentru vreuna din ambele moșii ale sale și cea mai mare, numită Stroeștii din districtul Suceava, în mărime la 1000 falei, în proprietate comune a locuitorilor. Pontas la numeră de 140 familii, folositori de generații în generații numai de uzu fructă, ambele case boerești tală dupe acea moșie menite pentru comune și scule copiiloră săteni de ambe secse, prin asigurarea chestii din urmă precum și bisericei de acolo în întreținere, anume fonduri, adică veniturile Botosului din sală, o sumă fălci pămîntă și viile Boerești, iar a doua a ca moșiă mai mică, si tolă avulură în binale din tărgă, bani, scule, gospoderie prea însemnată rânduite în alte comune faceri de bine, ajutorințe la Persanii seraci, și înzestrări de fete, disposiții de o eternă laudă arătă domnei Costin cătă și onorabilei sele surori d-na Ecaterina Stara, cari pe lingă că aă renunțată la folosire de aceste averi, dar apoi aă contribuată în a întări și întinde facerile de bine aclamați de tóte societățile, societăți cari precum ă și înal— ca p’ună lacheu, străiniloră ce venină uneori în stabilimentul ă seă. Cuvintele imperióse ce audise Henry de Lortignes în momentulu căndă intră la Blinda, erau adresate d-lui de Givreuse, de cătră dînsa dăndu-i unii ultimată . — Aeși din casa soasră a o 99 luă de sodă. — El avea s’alegă între aceste doue condițiuni. Ună omă de inimă ar fi alesă Inchisoria ; darii spărială de miseriă mai multă decătă de rușine, cu care era deprinsă de multă nobilele fisă de eroi, primi căsătoria. — Era un recompensă meritată. Elă dedesc copilei inocinți rușinea; femeia perdută plătia cu aceași monetă. După șepte sprezece zile,—cu mamă vedută, — Adile Segal, care fusese pe răndă neguțătorasă de mod, grisetă, actrice, curtisană și întretistorii de casă de jocuri de cărți clandestine, eșia din Biserica Saint-Suplice domnesce parotă, și cu capulu susă, tulii oleru din Iași împreună cu locuitorii săteni au însoțită cortegială funebru, iar apoi corpulă renumitei dănuitóre, în ducere de a eși către moșia Stroeștii spre îmormîntare, au fostu cu aclamații de unu mare entusiasmu și binecuvîntări în numele actului di împroprietăriri, întîmpinată în masa de târgoveții și cleru din polițiile Podu Eleae, și Tărgu frumosă, și de întregi familiile locuitoriloră împroprietăriți, precumă și de toți sătenii și cleru moșii oră din tracătă, în cătă fiindă și duminică, spectacolu după măreția în cariera, precumă însumi Târnă privită nu se pute a i se da altă denumire de cătu o serbare a rolului. Spre semnă de nemurire însă a faptii reposatii, nu au scăpată ocasii nici renumitului nostru pictură romană din Iași, D. Panaiteanu își depune tributul prin scoterea reposatii în fortografiii pentru formarea de tablouri la Muzeu romană, la scura și biserica de pe Stroești, in memoria faptii inzestratóre a 140 familii Pontas și a tuturoră generațiloră Joră, ce dupe totă dreptul ă se potă denumi de fii ai ei, și cari neîntreruptă voră striga către o totă pre puterniculă recreetară, mărită a fi numele înzestrătorei loră și a părinților ei, iar sufletele loră ia înălțimea cereștii fericiri. G. Guparencu. CRAIOVA Listă de subscripțiune în ajutorul familiiloră ce aă suferită prin inundațiunea cea bîntuită o parte din România de peste Milcovă. 1863, Juliă 9. 755 20 Totală lei șiapte sute cinci deci și cinci, par. doue deci. B. Radianu. Numele și pronumele. lei pr. Gheorghe Magheru ... 63 — Gr. Berendei............... 27 — N. Măldărescu...................11 10 Al. Măldărescu .... 11 10 C. Dincu Oteteleșianu . . . 94 20 loan Cernătescu .... 27 — Michaela Boșcovschi ... 27 — B. Bălcescu ............... . 27 — G. Constantin ............................9 — N. Teodorescu .... 25 — Pavelă Bucovineană . . . 15 — Ilie Colonia ..................... 27 — M. Sergiad........................13 20 G. Mavrodolu ..... 22 20 Tache Stănescu..................13 20 Ilarion Rădulescu arhim. . . 12 — Iordache Bălăcescu . . . 31 20 Anonimă .......................... 27 — David Lovi.........................9 — P. I. Cernătescu . . . . 27 — N. Pană......................54 — C. Dumitriu ..................... 13 20 Enrică Șeșessovschi . . . . 12 — C. Olteanu.................... 13 20 Statie Panaiotescu .... 15 30 Filip Dimitrescu .... 31 20 N. Păianu ...............................54 — I. Georgescu............. 27 — B. Radianu........................24 10 Ea scose dinuă mobile de Boul Ie uă pungă destulă de bine garnită și i-o dede cu grațiositate cieîndu-i: — Ține, domnule Duce, ’mi este cu neputință să-ți daă mai multă. Luntă în adeveră superată că nu mi-ai vorbită cu dóue trei zile mai înainte. Am dată nesce bani și d’așiă fi putută prevede că me voră opri de la plăcerea d’a obligă mă amicii, nu i’aș să fi dată. Cu tote astea, adause ea, dacă te vei află în strimbare, ți-aș să pute recomandă că persóna care pute ar fi în stare a-ți împrumută suma ce dorescî. D. de Givrense avea tocmai uă datoriă de plătită în scurtă timpă, d’acea a se grăbi a primi oferta ce i se făcea. De atunci lua fără a mai socoti bani de la ușuroriulă la care să adresase Blinda și care nu era în realitate de cătă unu nume spre a ascunde p’alăiei, elă luă d’acolo tóte sumele de cari avu nevoia spre a-și satisface capritasele fantasie. Și, fiindăcă avea multe și costaă scumpă, făcu nosce cheltuiele așia de nebune și risipi așia de răpede banii, încătă în doui ani fu nu numai ruinații, ci încă și datoriă vre cinci deci de mii de franci. Averea sea întrega trecuse în manele Blindeî. Atunci ea și schimbă tactica, îi spuse adeveratului său nume, îi aduse aminte vechia loru legătură și-i oferi a-i redă avuția lui trecută daca va voi, luăndu-o de sodă, se legitimeze copila ce avusese cu el. Printr’uă remașița de podure, seu mai bine de vanitate aristocratică, ducele refusă. D-ra Legal nu desperă. Eu repeți cercările sele. Nu reuși însă. Superată atunci de numerósele sacrificie ce făcuse în deșertui și mai aleșii d’a vede proiectele sele d’ambițiune amăgite, ea oțărî a dobîndi prin intimidare ce nu putuse capela prin blăndeță. Avîndu în mănătate obligațiunile și polițele ducelui, ea căpeta contra lui cn ordinanțiă de constrîngere corporale, în numele d-lui Dobligny, vechili ginvirgii care, după patru sau cinci falimente se instalase în cartiăriulă latină și împrumuta studiaților, bani cu dobîndi mari, îndată aginții autorității porniră în urmele ducelui de la Iune se mărite cu el o suptă nume de d-ra Amanda-Fiorestina-Lucia de Gioreuse. Era feta Blindei, născută cu sese - spre-zece ani mai înainte pe ună pată ală Spitalului. Mamă-sa o crescuse în pensionatul« Sacre-Cheuv, și—o dată deșire de 150.000 de livre venită pe ană, afară de darurile de nuntă. Unchiulă mirelui, venerabilele archiepiscopă de ¥ * ,, binecuvîntă elă însuși cu manele sele pastorali unirea loră și, prin acestă singură faptă, asolvia înaintea lui Dumnedeu trecutulă Blindei. Acesta făcu pe diariului Le Constitujfionel adice: „Nu e nici ună pecată pe care ună milionă se nu-lă stóiga.44 Finele părții IV. (Sfîrșitu pe mane). Cement Renoux, cu numele și cu titlul de ducesă de Givreuse. Cătă despre frumósa copilă ce amă vedutu-o convorbindu cu une june frumosă și blondă ca uă roșă, după căte-