Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-27

$.60 ROMANULU 29 Oct*»bre. 10 Noembre. Contradicțiune și neconsecință cari au Incuragiatu ministeriulű a merge nainte pe calea ruinătoriă pentru țeră, ș’a mări, în timpu de opta luni, în* tr’una chipi fatale intereseloră pu­blice, periclele și greutățile pe cari le ați aretata atâta de îngrijitoriă, la 1 Fevruarie, cerându -­­i potolite ș’în­­destulate c’un oră mai înainte. Acestea suntă faptele. Tóte de­­clamațiunile, tóte calomniele, tóte in­­jultele adversarilor­ noștri, aruncate contra majorității Adunării, contra o­­posițiunii, numită coalițiune, au fostu neputincióse a ascunde adevĕrulu, pe fie­care fui mai bine cunoscută și mai bine înțelesă. Orbiți și retăciți de ură și de res­­bunare, adversarii noștrii, în dorința loră de a ne lovi cu ori­ce preț­ă, au avut­ nesocotința d’a se servi cu arme cari s’au întorșii tóté în contra loru. Au cerută desființarea Adunării fără a se gîndi că majoritatea acestei Adunări, pe câtă timpă va fi aperă­­tori ală libertăților­ constituționali și ală reformelorű celora mai folositorie pen­tru prosperitatea publică, va ave totă de­ una cu sine concursulă puterică ală națiunii și va veni triumfâtoriă în ori­ce Adunare. Aă atacată Convențiunea cu în­verșunare și aă cerută necontenită se fie violată prin proclamarea unei dic­­tature, fără a se gîndi că Convențiu­nea a fostă primită de națiune, că este garantată de șapte puteri, că dom­­­nitoriul­ a fost­ alesă în virtutea a­­cestei Convențiunî, și c’a jurată a fi, în totă domnia sa, credinciosă Con­­stituțiunii, în testul ă fin spiritulă iei. Aă atacată oposițiunea suptă cu­­vîntă că este uă coalițiune în care stînga, unindu-se cu dreptă, s’a le­pădată de principiele sale și s’a vîn­­dută reacționariloră, cari sunt­ vînduți străinului, fără a se gîndi că acestă coa­lițiune este unirea partiteloră pe te­­remurü regimeim constituționele ș’ală reformelor­ liberal', cerute de la gu­vernă prin Adresa către Tronă, cunos­­cute de totă țara, și privite ca ună progresă ală democrației la națiunile libere din Europa, fără a se gîndi, că combătîndă acestă unire a partitelor, pe terimulu libertății față progresului, propagă desbinarea și ura eternă, cu tóte consecințele sale funeste, fără a se gîndi că acestă unire a fostă reco­mandată de d. Cogălnicianu Domnito­­riului la alegerea sa ca anu scopă ală domniei sale, și dorită, făgăduită, în mai multe rîndu­ri de Domnitoriă; fără a se gîndi, în fine, că cerîndă ster­­minarea acestei coalițiuni, voescă a introduce terorismul a­uriciosă, prigo­nirea, espatriarea, și tóte cruzimile ti­raniei epoceloră barbare, suptă u­ă guvernă în care Domnitoriul- a jurată că „va uita totă prigonirea și totă ura, iubindă de nă­potrivă pre cei ce l’aă iubită și pre cei ce l’aă urîtă, nea­­vîndă înaintea ochiloră sei de câtă binele și fericirea națiunii Române." Uitataă are, acești apostoli ai des­­binării și ai terorismului, că în ședința de la 5 Ianuarie 1859, îndată ce Domnitoriul­ a fost­ alesă și a­ju­rată, d. Cogălnicianu i-a­u jisă aceste însemnate cuvinte: „Fă dară ca Domnia ta se fie cu „totulă de pace și de dreptate, îm­­ipacă patimele și urele dintre noi, și „re’ntrodu între noi stremoșésca frățiă. „Fii simplu Măria Ta, fie bună, fii „Domnă cetățiană, urechia ta fie pu­rurea deschisă la adeveră, și închisă „la minciună și lingușire “ Uítatu­ au are acești inimici ai în­frățirii, cuvintele prin cari Domnitoriulă, la Ieși în z­iua de 29 ianuarie 1859 a respinsă deputațiunii Adunării din Bucuresci: „In ochii mei, ad­usă ce lu­ați se­„vîrșită, domniloră deputați de peste Mii­ „plină armoniă între tóte clasile so­­„coră, este triumfulă unui principiu „cietății, întrunindă așa tóte puterile, „mîntuitoriă ce vinéza cu tăriă în „póte se ne întărescă se ridicămă Pa* „ănimele Romăniloră, principiulă fră­ „tria nóstra.“ „­iei romănescî. Elă ne a scăpată de Eeă ce este și ce póte se facă „perd­are în trecută, cdă ne ’n­evie în coalițiunea, și acă ceiiadoiită ș’a­re­­„timpulă de faciă, elă ne va duce la comandată coalițiunea: „bine și la mărire, în viitoriă! Se Pentru ce dară ne calomniați, a­trăescă dară Frăția Romănescă!“­pastoli ai urei, ai desbinării ș’ai tero­rizatu-au are acești propagatori ai fismului? urei și resbunării cuvintele multă mai Propus­a guvernulă nostru liber solemne și mai însemnate din memo­­rățile, și coalițiunea Ie­a respinsă? Nu. rabilea sea proclamare către totă na­ Pentru ce dară calomniați, combateți țiunea română ș opriți astufelu Romănia d a trai ? „Vomă respecta tate drepturile Unde este progresulă și civilisarea „Adunării elective, și tóte stăruințele omenirii? în desbinare, prin terorismă, „nóstre voră avé de țelă desvoltarea sau in unire, prin libertate ? „noueloră instituțiuni ce ne aă recu­ Radion. „noscută Europa, și adeverata și te­meinica punere în lucrare a refor- ALEGERILE IN PRUSIA, „meloră cerute de Convențiune. Gazeta națională clasifică cele 345 „Pentru ca aceste mari reforme, alegeri, ce se cunoscă pînă acumă, în „se aibă dreptă resultată fericirea obi chipulu următoriă, a partitei progre­­­stescă, noi sfărimă!'îndemnămă pre­suiul 345 inclusivă cu realegerile: a „toți compatrioții noștril, de ori­ce sta­ centrului strigă 82. liberali noui aleși „re și condițiune, se uite desbinările și 19. liberali vechi 7; din fracțiunea „orele trecute. Numai pacea dintre noi, Lette 4. liberali ce nu facă parte de „numai iubirea dintre fii acelea­ași tere­nscî­ng fracțiune 4; majoritate liberale „și națiuni, numai că deplină arme­ 260; clericali 24; conservativi 37; „m­ă între tóte clasile societății, în­ polonî 26; fără colóre pronunciată 2. „trunindă asia tóte puterile, póte se ne Din șapte alegeri nu se cunosce ancă „întărescă, și asia și guvernâmîntulă resultatulă. „și poporulă, mănă în mană, se râ­­m­ împregiurările, în care s’află „dicămă Patria nostră din căderea în prusia, este uă faptă d’uă însemnetate „care am adusu-o nenorocitele întîm- seria sa, daca camera viitóre va avea „plâri ale trecutului," în genere caracterială celei trecuute. „Ei bine d­acă coalițiunea, unirea Chiară de nu vomă lua în considerare partiteloră suptă drapelul­ libertății și silințele gigantice ce le a făcută par­­pentru binele generale ale țerei, do­­tita reacționariă și guvernamentale ca­li­tă și recomandată cu atăta elocință­re n’a putută dobîndi cu tóte acestea de aceste înțelepte și patriotice cuvin­ de cătă resultatură celă mai miserabile, te ale Domnitorului, care prin amenințări, terorismă și propa-Coalițiunea, precumă s’a formată ganda sa în favorea credinței regelui, și precumă esiste pînă astă­zii, avîndă n’a isbutită de cătă la­tnă desavîr­­de scopă comună, declarată pe faciă șită fiasco înaintea poporului, nu pu­­înaintea națiunii întregi, sincera și de­ temă uita, pentru ce acea partită face plina aplicare a regimelui constituțio- din causa sa causa regelui însuși , nure cu tote libertățile sale, organi- și­ cu tote acestea se vede petutin­­area comunei, reforma rurale, inamo­­dinea respinsă cu recela saă disprețiă, vibilitatea magistraților­, înarmarea Nu trebue se credemă că majoritatea țerei, CU MILIȚIA ȘI CU GARDĂ NA­­partitei progresului și a capului iei­­ȚIONALE, întinderea legii electorale, (democrația naintată) la simpla dorin­­este chrămată, în capulă acestoră fi­­ță, a mulțimei d’a face oposițiune li­­bertăți și reforme, a regenera Romă­­nei autorități neplăcute, — căci, d’ar una, a pune basile edificiului naționale, și astufelu, de­sicuru acea majoritate ș’a pregăti în viitoriă acea gloriosă nu s’ar fi putută menține în timpă de epocă a independinței și unității pa­ două ani în acea­a­șî putere, și mai tinei române, pucină încă ar fi putută cresce în în­ Coalițiunea, pe calea pe care a tindere și ’n intensitate, precum ă s’aă intrată și pe care merge, este și de­ dovedită c’a crescută, prin alegerile vine pe fie­care ții mai puternică, și actuale. Uă faptă ca acesta are totă nici uă forță nu va fi îndestulă de d’amna uă adîncă însemnetate princr­­mare spre a împedica pînă în sfirșită pală și se explică în Prusia, numai triumfală seă sicură și definitivă, dacă prin lupta între stătură militară și sta­­ea va merge cu stăruință și otărîre tută constituțională. Acestă luptă există pe calea cea mare a libertății, a­pro- de decimi de ani, dară a ajunsă mai grosului și a binelui publică. Pe a­ generală, și s’a ivită în fine în ochii ce stă cale, cele mai mari fapte din tutuloră într’ună chipă lămurită prin istoriă, triumfală ideieloră de vieță, reorganisarea armatei, născute prin Revoluțiuni, întemeiarea Prusia nu este Roma, dară are libertățiloră publice și emanciparea na­ ambițiune a ajunge în felulă seă­pă­țiuniloră de luptă jugulă străinului. Romă. Lupta care acumă era a intrată suntă resultatulă coalițiuniloră. în ții­ în Prusia într’uă fașă (phase)­­noue, a lele nóstre, Italia este liberată și unită esistată totă astăfară și ’n Roma an­­prin coalițiunea făcută de Gavour, și tică, ș’a durată de la Octavia Augustă cunoscută supt numele de „CONNUBIO,“ succesorul­ lui Cesar,, în timpă d’a­­lupta eroică din Polonia, unică în totă prepe trei pătrarî de secolă, pînă la istoria lumii, este opera săntă a coali- împerații pretorianî Galba, Otto și Vi­­țiunii mnire tóte partitele, între toți polonii, zeb­a, după cami imperială și puterea în țera nostră, faptele măreție și stră- Romei s’aă sfărimată c’uă repediciune lucite din trecută, cari ne aă lăsată fabulóse. Atunci, ca și astăți, în­tri­­ma patriă liberă ș’acoperitâ de gloriă, sin, cestiunea era a se decide între statulă că fostă sevirșite de coalițiunea între militară și statul« legală cetățenescă­, a se tate clasile socieății. Și chiară în timpulă­otărî dacă dom­nirea trebue se fiă a soldați­­nostru, marele actă ală Divanului ad-hoc, ^on. sa** alegisoră, dacă guvernulu trebue alegerea Domnitorului, proclamarea U­ raMm» Pe am.ț» șa« pe . ® „r , mm, votante pentru înarmarea­­ ora, puterea pacifica a cetățianiloru. Pros­cimö ,|ice do’mnu Bisn,ar­.icj votul« pentru Imrea monastiriloru în­ înghesuită intr’unui corp« prea strîmpt, chinate, suntă tóte dobîndite prin caa­­ea voiesce s’ajungă mai mare de­cată lițim­ea între partite, este. De la reseöla populară a anului în fine, Domnitoriul- a recuno­ 1813, coronată ca un„ succesă gloriosă, cută tóte aceste mari adeveruri condu­zate““„ sacrificiilor« poporului, sta­n­­ Jisii insemnătoarele cuvinte: „Noma­ sia„e. ș, de ., acM epoca „pacea dintre noi, numai iubirea dintre fii n­­e voiesce se aibă puterea în statulă lo­r aceliași țere și națiuni, numai vă de­ gală. Acumă, și din ce în ce mai tare, ambele dorinți se lovescă cu mai mul­tă violență. Cea a ce voiesce nobili­mea și partita militară se facă din ar­­mia, acesta s’a pututu vedea lămurită în timpă de două ani. Armata se fiă, dupe dînșii, casta dom­­nităriă a Statului, alăturea cu care tota cea­laltă omenire se se bucure nu­mai d’uă o sistință nebasată pe vr’u­ă dreptă. Ca luptă Domitian, Thrasea și Virgi­­nia, cei cari vorbescă pentru liberta­tea cetățenilor­, se fiă reduși la tă­cere, fiindă că limba giulă loră se de­clară de sacrilegiă; ca luptă liberiă, delegații poporului se nu fie de cătă măglisitorî și lași. — Dară nu merge astăfelu; poporulă, d-nu Bismarck uă dice, este prea civilisată și a învețiată din istoriă ce este ună Stată militară și care viitoră aștaptă p’ună tstată arătă de artificială ș’arătă de greă mănținută cumă este Prussia. Aci s’află adeve­­rita chetă, spre a-și explica cine­va enigma unoră alegeri arătă de învin­­gătorie ca cele prusiane. D’acumă avem­ă înaintea ochilor, cea mai mare parte a resultateloră. Conservatorii au ajunsă la vre 30 de capete, dă a 14-a parte a Adunării! Ministrulă de resbelă, domnu de Roan, se înalță cu totă lungimea unui capă din mi­ uloculă loră, și elă este sin­­gurulu ministru, singurulăi, care se bu­cură de onorea d’a face parte dintr’uă Adunare, care acumă m­ă­ană, a fostă tratată de la banca ministerială „en ca­naille.44 Din cei mari ai cavalerilor, crucea nu se vede de cătă­­ra unulă; cavalerulă Blankenburg, nobilulă Wa­goner, care voiesce „dictatura regesca“ n’a putută isbuti a fi alesă. Din par­tita vechiloră liberali s’arată numai că­­te-va derîmături; mîndra corabiă a co­loră 150 d’acumă douî ani s’a spartă de masă și s’a afundată; chiară și re­­mășițele de la 1862 numai există. Ori­unde aruncă cineva privirea, vede spe­­tuttudinea fîlfăindu stindariele victo­­rióse ale partitei progresului, a cărea­a reservă formază facțiunea Bochum-Dolffs și ală cărea capă este democrația înain­tată cu Waldeck, Schulze, Loewe, Virchow, Kirchmann și alții, și la cari aă mai venită acumă încă Jacoby și Temme. Cu tóte silințele de a împinge pe bunură poporu în portură adeveratei credințe, a resultată tocmai contrariul și’șî ie cursulă din ce în ce mai mult spre stînga; — dă dovadă că piloții statului nu mai pot fi găsi apa plutitoa­re. Dintr’ună asemenea jenată nu va eși stepînulă imperiului, ună Tiberiă, ce are înaintea sea­ră națiune de sclavi. — „Și de va fi acumă44 dică unii! As­­felă nu întreba ce­ cari aă căștigată uă mare victoria. întrebarea acesta se cuvine mai bine părții învinse. Lup­ta pentru înființarea difinitivă a statu­lui militară desăvîrșită n’o va înceta dncă partita militară în Prussia; ea va mai continua lupta, dară numerasă lup­tătoriloră tată scade; și pe d’altă par­te să mărescă luptătorii cari se împo­trivescă cu tóta energia statului mili­tară, dictaturii, despotismului. cută încă 70 pedeștriî, 30 călăreți, cu scapă d’a se uni cu corpul­ lui Kruk lîngă Miercze. 30 ómeni ce voiau să tracă fruntaria au fostă popriți în dis­­districtulă Belce și alți 40 în distric­tul­ Udnow, li s’aă confiscată și multe obiecte de armare și ecipare. Ună nu­­meră de 400 ómeni ce au trecută frun­taria în Polonia lîngă Kosciuszyn au fostă nearmațî. La 31 Octobre casacii aă respinsă peste fruntaria lîngă Suli­­men cățî­va insurginți, patru dintr’înșii și m­ă cară de munițiune au fostă popriți. — Leopold, 2 Noembre. Infante­­r­ia corpului de insurginți care trecuse la 30 Octobre în Polonia, s’a retrasă orășî înapoi peste fruntaria, atacată fiind de ruși în nameră mai mare. Coman­­dantele Alladar cu 60 călăreți s’a re­trasă spre oriunte. Peste 100 insur­ginți au fost­ prinși. Uă despărțire de insurginți multă mai numerăsă a isbu­tită erî a pătrunde lîngă Skomorod­y, districtulă Sokol, în Volhynia. — Breslawa, 1 Noembre. Gazeta Silesiei publică on telegramă de la Kara­towitz cu data de 31 Octobre, care a­­nunță, că lungură podă de cale ferată lîngă Petrikan a fostă incendiată de insurgenți; d’aceia n’a sosită convoiulu din Warszawa. — Corfu, 28 Octobre. Majoritatea Camerei a protestată în contra amâ­nării parlamentului, și a declarată de nevalabile ori­ce actă sevîrșită în lipsa parlamentului, cari ară fi vetemătorii drepturilor­ și intereselor­ rom­aniloru. — New York, 21 Octobre. Gene­­raliulu Meade, care se retrăsese pînă la linia de aperare de la Washington, înaintată acumă din nou. Cavaleria a sosită la Warrington Junction, fără se fi întîlnitu cu confederații. Generaliulă Lee s’a retrasă; se asigură că ar fi re­­trecută rîulă Rappahannok. Genera­liulă Thomas înlocuește pe genera­lrulă Rosenkranz. Generarulă Grant a fost­ numită comandantele armieror­ la Ohio și Cumberlan din Kentucky. — Newyork, 23 Octobre. Spe­dițiunea genera­­ului Bank la Texas a desbărcată la Point Isabelle pe Rio­ Grande. Romero s’a întorsă la Wa­shington ca însărcinatură de afaceri a lui Juarez. — Nengasaki, 27 Augustă. Ună egomotă răspăndită pretinde , că flota engleză ară fi fostă respinsă de către Daimiosî. — New York, 23 Octobre. Re­tragerea generaliului Lee se confirmă; s’a făcută spre a o opri pe generaliulă Burnside d’a înainta la Lynchburg. Ge­neraliulă Meade ocupă șesurile pe ma­­lul­ rîului Rappahanok. Generaliulă Brag va fi înlocuită de altul­. Incon­­giurarea orașului Charleston continue. Berlin, 2 Noembre. Anunț­ătorul­ Statului publică uă ordine regescă cu data de erî prin care, conformă arti­­clului 51 ală constituțiunii, se convocă ambele camere pentru 9 Noembre. — Athena, 1 Noembre. Regele George a sosită ori la amedi aici și a asistată îndată după sosirea lui la u­ă Te-Deum, la care s’aă aflată faciă toți ambasadorii puterilor­ străine. In tóte clasile societății domnesce ună mare entusiasmă. — Leopold, 1 Noembre. Intre Li­­ski și Przewador au trecută peste frun­taria în Polonia 200 ómeni pe josă și 50 călăreți în noptea de la 28 la 29 Octobre, și noptea viitoria lîngă Dy­­m­ska districtulă Ulnow nă mai tre­ JUSTIȚIA MILITARIA. TribunalulQ Ostășescu. (Președinte d. colonelă Macoveiu, judecători maiorii Nedelescu și Clincenu. AcusatÜ d. maioru Saegiu. Apărători, dd. colonel­ Rah­­tivanu și I. Voinescu. Cestiunea Costangalia.­ Dupe citirea actului de acuzare și a mărturiiloru luate de către d. au­ditoriu la facia locului, d. maioră Saegiu a citită un­ memoriu, prin care espune judecătoriloră cestiunea, arată dove­dite ce a fostă în favorea, și arată te­meiurile ce are pentru a combate ar­gumentele și dovedile protivnicilor ă sei. Dup’acesta d. Saegiu arată judecăto­riloră nedreptățile și persecutările ce i s’a făcută la Ismail. Este bine ca publiculă se cunoscă uă parte măcară din cele arătate de d. Saegiu. »■Kl­KOilLRU. Luni séra pe la 8 ore și jumătate viindă la ptelă unde eramu în ciaru­ră, d. locoteninte Vlădescu și chirurgu Ca­­loienu mi-aă declarată pe onorea d-loră, că la regimentă se urmâ dă cea ma mare propagantă. Intrebăn’dă pe d. Vlă

Next