Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)

1864-06-10

ROMANUL 110/22 IUNIU. suptă masca acestei divinități senine, anarhia triumfă, trăgândă dupe densa rosbelulă civile, atacăndu tóte drepturile, amenințăndă tóte interesele, făcândă se se retragă de grafi unu poponspăimântată. A doua zi, se instala ordinea publică, cu sabia în mănă, dăndu pacea, impuindu tăcerea, sdrobindu îndată orice barieră, și cu propria sea greutate alunecăndu spre prăpastia în care cade ori ce putere pe care nimicii n’o consiliază și nimicu n’o impedică. De unde vine acestu perpetuu naufragiu? De unde vine că de șapte deci de ani unii popora onestă, bravă, ingeniosă, nu înalță de câtă ruine, totu-deuna nemulțiămitu, totă deuna înșelată ? Cumă se întâmplă că în Statele Unite, unde libertatea întorce tote capetele, unde nimeni nu vorbesce de ordine publică, pacea din întru se nu fie nici uă dată tulburată? In acastă democrațiă turbulente, în acésta mulțime lăsată în voia sea, fără policiă și fără gendarmi, pentru ce nu suntu nici ies cele nici revoluțiuni ? America »’are ca noiuă sută de mii de foncționari asedați în liniă de babe, uă administrațiune admirabile care reguleza totu, previne totă, dirige totu, reglementéza totă ; ea n’are, în facia acestei organisațiuni strînse, unu poporu domolii, comandată, împedicată, dirigială, reglementată, și cu tóte acestea ea este liniscită și fericită. Libertatea garantată în deplinută sau esercițiă de lege, pedepsită în esensele sale de justiția, cică ordinea publică pentru americani. Spiritul florii mărginită nu s a înălțații nici uă dată pînă Pacea centralisare mîntuitoaiă care face unitatea și gloria noistră. La acesta popora primitivă, nu s’a despărțită de libertate ordinea publică, n’a fostă nici de sumă personificată, n’a fostă încongiurată de îngrozitorie întăriturî și de tunuri totudeuna încărcate. Nici administrațiune ierarhică, nici policiă preventivă, nici ordinante, nici funcționari inviolabili, nici tribunaluri privilegiate. Nimicii din acesta savante mecanică care, la națiunile civilisate, sdrobesce ori ce împrotivire, si strivesce ori ce individă. Legea a totă putinii*, cetățianulă domnii și respundetorță pentru faptele sale, foncționariulu redusă la dreptul* comună, administrațiunea justițiabile de tribunaluri, judecătoriul o singură interpretă ală legii, acă tata sistema. Este d’uă simplitate ridiculă. Numai legi și judecători în acestă embrionii de guvernă, și cu tóte acestea pretutindeni pacea, și pretutindeni avuția. Ciudata derîdere a fortunei pe care marii noștril politici n’au esplicatu-o ăncă. Cumă nu s’a dovedită încă americaniloru că suntă fericiți, contra tutorii reguliloră, și că trebue se invidieze revoluțiunile nóstre? In aceste frumóse cugetări,domnii. Nu scă de casă timpii me odiniamu, căndă me simțit fără veste scuturată d’uă mănă puterică. Lîngă mine, pe patură meu, era ună brigadieră de gendarmeriă. Acesta vedere îmi făcu plăcere. Unii gendarnă! Eraiii în Francia, regăsin mă patria. — Scară, scară, domnule Lefebvre, îmi strigă brigadierulă c’umi acentă gasconă cari mirosia a usturoii) d’uă leghe. Privit de aprope pe aceșta plăcută mesageră, figura sea nu’mi era necunoscută. Acelă ochiu, acea voce, acelu rîsă sardonică, era teribilele spi—ritu, Jonathan Dream, inimiculu meă. La vederea acestui trădătoriu, bucuria mea se schimbă în grota. — Cine ești? Ce voesci, întrebai? Cu ce dreptu intri noptea la una cetățiană liniscită? Casa mea este cetatea mea. . — Tăcere, burgestile, respinse gendarmulă. N’avea lipsa de rațiune de a raționa cu autoritatea care nu raționeză, fiindă că are totădeuna rațiune, îndată apoi, deschise giberna sa și scoseră grămadă de hărtie timbrate. — Numeru uului, discelă, Domnului Lefebvre, vorbindă cu persona mea. Pentru c'a avută nerușinarea se critice într’uă foia publică autoritatea municipale, cu ocasiunea pivagiului stradeî: ună avertismêntă, așteptândă mai bine. — Este prea multă acesta, strigat, în loc de a-mi da ună avertismentă, autoritatea ar face mai bine se-mi adreseze sense, și se schimbe pavagiulă, tulă. — Tăcere, burgesule, dise solda- Ca particularii, nu tăgăduescă că pavagiulă este reă, acumă rădicai dene dobitóce cădute naintea porții; dară ca gendarmu, declară plângerea dumitale atâtă de indiscretă precară și neoportună. Dacă colonelulă meă mi-ardice: Brigadier, mâne va fi nópte la amiadră, iașiu respunde: Bine, colonele, ș’așiă trânti în sala poniciei pe celă d’ântâiă ștrengariă care s’ară încerca se dică că este bivă. Ordinea dice că paragială este bună; deci treime se fie bună; numai voitorii de reă c’uă vinovată uneltire ară cade întrV dinsă se-și frângă gâtuit. — Ce, disel revoltată, n’amă că dreptul ă a critica autoritatea care nu împlinesce datoria sa? — Din contră, burgestile, respinse brigadierulă, plânge-te; autoritatea francosc voesce îndestulă no fie censurată, dară trebue se fii respectuosă cu densa. Nu i - ai cerută voia s’o critici. Ai fostă reă crescută, iubitulă meu. — Bravură meă, te respectă, dară judeci ca că giberna Autoritatea este făcută pentru noi, mi se pare, nu suntemă noi făcuți pentru autoritate. — Relăcire colosale, dragulu meu, disogendarmură cu ună acră de disprenă care me revoltă. Acei cari se supună sunt făcuți pentru acei cari comandă; acei cari comandă nu suntă făcuți pentru acei cari se supună. — Dară noi Suntemă Francă», suntemă țara. — j’pr.*, dragulu meu, disp nepăsetorială brigadieră, se compune de mareșali, generali, coloneii, căpitani, locotenenți, prefecți, primari, și alto uneforme brodate pe cari le respectă; ceilalți sunt ă uă adunătură de conscripți și de contribuabili cari trebue se se supuie și se tacă. . . — lubă a murmura, nu este asta? Cunoscă acestă cântecă. Ai dacă amu ave justiția! — N’ai avo administrațiunea, burgosul c , ai fi unu Iroquois, ca Euglesii și alți canibali cari facă ce voescă. N’ai ave onorea a fi ună civi lisată ș’ună Francese. — Numerulă doue, urmă elu. Domnului Lefebvre, pentru c’a avută cutezanța se preumble din ușiă în ușiă trista sa persona: mesură a d. prefectă, care’lu destitue din funcțiunele sale de membru ală biuroului de binefacere, așteptândă ceva mai bună. — Ori ce candidatură este liberă, strigai. — Fără îndouială, disegendarmulă, este liberă, dară cu autoritarea autorității. — Numerulă trei, susnumitului Lebbvie, pentru c’a distribuită, saă a pusă sa distribuesca buletinulî electorali avându numele seu, sau acela ală unoru quidam totă necunoscuți și scandalos : invitare a se înfăcișa de astăzi * di peste optîJ dile naintea do. președinte și judecători ai tribunalelui de polidiă corecționale pentru ca susnumitul Lefebvre se respuiură despre delictulă de distribuire de imprimate neautoritate. — Ce foliu! nu potă eu distribui alegătoriloră mei buletinul« pe care este scrisă numele meu? — Poți tată, dragulu meă, refrespunse brigadierulă, dară cu autorisarea autorității. Ascultă dacă nu te învoiesci la acesta, îți închipuesci că autoritatea protectării și mântuitoria va lăsa pe risco desmetici se facă uă nerodă care ară degenera în oposițiune? Dacă aș să fi eă guvernulă, te-aș»ă închide pe dată, așteptândă ceva mai bună! — Numerulă patru. Susu-numitului Lefebvre, pentru că s’a unită în publică cu uă trupa de quidami, întruniți întru’uă pretinsă adunare electorale, ceaa ce constitue ună clubă, dacă nu chiară uă societate secretă, invitarea se’nsăcișia naintea susu-numitului tribunale, pentru a fi condamnată, în virtutea art. 291 din codul penale, la Inchisoriu, asteptândă ceva mai bună. — Numerulă cinci. Susă-numitului Lefebvre, pentru c’a înmpinsă pe fiiulu seu minore a ține în susu-numitulu clubi) ună discursă înc<ndiară contra onorabiiei și discretei persane a d. Petit candidată ală autorității, invitarea se’nfăcisia naintea susu numitului trib wbunale, ci vinovată, ea complice, și asemenea respunde torță despre artatur( delicti), așteptândă ceva mai bună. — Ce n’amă că dreptulă a întruni pe alegătorii mei, și ei n’am dreptul ă a soi ce cugetă represintantele loră ? — Ei ce tóte drepturile, dragulă mei, respinse brigadierulă, dară totă cu autorisarea autorității. Frumosă lucru dacă într’uă casarmă s’ară lăsa soldații a se întruni ș’a striga fără permisiune ! — Dară noi nu suntemă într’uă casarmă. — La întrebare netodă nu este respinsă, diserendarmulă. Cu tote acestea, burgestile, voii bine voi a ma coborî până se luminez» adânca dumitale nesclință. Ori ce Francese se nasce soldată, și făcută ca se aștepte ordine. Cu câtă este mai condamnată cu atât ea este mai mult tămila. Se numi se turbure supunerea care este bucuria mea. Dacă aștă fi guvernulă, așlă spândura pe toți flecarii, așteptândă ceva mai bună. — Numerulă șase. Susă numitului Lefebvre, pentru c’i acoperită saă a lăsată a se acoperi zidurile de afișiene’nsemnatorie și criminali, item, pentru c’a organisalii saă lăsată a se organisa uă procesiune revoluționariă și pregătită uă răscula necuviinciosă, care ar fi isbutită fără îngrijirile și privigherea neadormită a Polickei, care are totă-de-mamă ochiă deschisă, invitare a se înfăcișa naintea susunui mitului tribunale, pentru a se vede condamnată la pedepsele prevăzute de lege, așteptândă ceva mai bună. — Grațiă , brigadiere , strigai, grația, domnule gendarmă! suntă victima unei retăcri. în Francia, fără ’ndoială, astă fi ună mare culpabile, dar suntemă în America, suntă nevinovată. Ceaa ce este uă crimă în Francia liste mă drepți în Statele Unite. — Fă-im grația de grațiere dumitale, clise no ’mpăcatulu gendarmu scoțendă din buzunaruluscă ceva care semăna cu nisco lanțuri. Ca particularii, n’amă vă ăiii» ă nesimțitoriă, surită mândru d’acésta dată, în acestă momeală, suntu organulă legii. — Atunci legea este uă gasconadă. — Tăcere, rebelule, destulă și vorbită. Dacă v’ară asculta cineva, ați fi toți nevinovați ca copilulă care se nasce. Nevinovată saă nu, pekin, te bănuescă că ești bănuită; și, ca precauțiune, toareste du. J^icândă acesta. Iunt strânse braciu’u cu atâta putere, în cată scoseî ună strigată de durere. Acestă strigată se deșteptă. Mulțumită lui Dumnedeă, vis amu! Pentru a goni acestă grozavă spaimă, aprinsei galulă. Oraro! în fundulă patului zării umbra unui bradă amenințătoriă, ș’acelă tricornu, ș’acelă pomponă care face se ’ngălbenască pe cei mai îndresneți, înghiădită, cu anina trămurănto, remăsei nemișcată ca ună criminală care aștaptă sentința de mórle. In acelă moment a cocoșulu de la cucu cântă, cocoșiulii care gonesce spiritele cele rele ale nopții, ma întorsem către zidu, și . . începură a râde cu hohotă. Acelă bradă care mc spăimânta, era ală meă; acelă tricornu nu era de câtă umbra câtoră-va peri sburlițî, acelă teribile pomponă, în fine, era șluvița.. . Pentru respectulă către pudurea cititorelor mele, nu voiă isprăvi. Stinsei lumina, și aruncâdu-mă pe patura mea. O gendarmă, sugai, bravă și leaie soldată, animă simplă și generasa, nimeni mai bine decâtă tine nu represintă ordinea publică latnă popor care nu înțelege autoritatea de eăta în uniformă, și pacea de oli tu cu palosi ulă în mână! Spaimă a corsitorului ș’a vagabondului, remușcare a contrabandierului , consciință a birtașiului ș’a neguțiătorului de vină, reügiune și morale a burgosului, braciu dreptu ală D. mare, organăa lud. prefectă, o gendarmă! te respectă și te iubescă; dară arlă îndresnela fantasiei mele; aștă voi ca într’uă di se nu mai fiară crimă; așiă voi ca policiă se nu mai împedica binele prea mare Spre a preveni reală care nu este de cătă escepțiunea; așiă voi ca libertatea dată la toți cetățiănii, se gonască din legile nóstre delictele; așiă voi, în fine, (o ministru ală autorității, nu da din umeri!), așiă voi ca justiția singură se-ți dea ordini, și ca misiunea ta resbuaateriu se se mărginescă a urmări pe cei rei, și a aresta pe scelerați, denunțați pe calea legale. Soră, o brigadiere! călă de multă te va face solidí acâstă utopiă americană, dară o lasă moștenire vacului douedeci și unul și ca cugetarea care, într’uă di, va face numele meu nemuritorii). Atunci coru ca în orașiulâ meu natale, în mijlocul ă pieței care va înlocui strada și casa mea, se mi se rădice ună bu ti imaginariă deasupra unei fontfme fără apă, săpăndu-se pe dânsulă urmatoria inscripțiune: Visâtoriului care în 1862 cerea ca justiția singură se aibă dreptul de a aresta pe cetățiănî, și numai dupe delimitarea legale, gendarmeria recunoscatoria, 14 Iuliu 2089. Și lasă cea din urmă a mea piesă de cinci franci Academiei de inscipțiuni și frumóse litere, cu dobânda capitalisată în cursă de bone vacuri, pentru ca se redige în limba ebrnă, coptă, sanscrită, și siriacă uă ideiă pe care Francisese, născută, iscusită,(1) n’a înțelesu-o nici uă dată, și pe care limba sa este în neputință de a o esprime, sub lege libertas (° 21. (Va urma.) 509 Domnule Redactare, Vedândă singurătatea și deșertul ă c» domnescă, împregiurară profesoriloră și scolariloră la clamere generale din acestii ană, mi-a venită ideia a ve ruga sa bine-voiți a publica în diabiulu dvóstro alături la programă, însocindu-o și de urmatoarele reflesiuni, cu drepta cuvântă provocate de indiferința ce arată părinții pentru pogresul ă liiloru loră. In adeveră, domnule Redactoro, profesorii, acești miniștrii ai regenerării României sunt coprinși de mirare, redându pucinulă interesă ce arată părinții pentru cultura liiloru Ion). Vă atare apatia din partea lor, o vinovată pină la ună punctă criminale, fiindă că lovesce viitoriului unei generațuni, care se vede lipsită de priveghiărea și îngrijirea ce părinții neo(1) Némalia. Cu ocasiunea acestei satire săngeróse contra Francesului atâta de inteliginte și de iscusiții, și care cu tóte acestea se lasă a se domni de obiceiulu de a crede, de a se închina și de a aștepta totu de la autoritate, obiceiu pe care Romanulu, în profesiunea sa de credință din celă d’ănteiu numeri alü sea, declară că missiunea sea este de a’lu combate, vomă aduce aminte aci vorba vechia romanescă: Omulfi iscusită Și far’ de cuțitu, Căndă șede la masă Forte reă ii pasă. (2) Sub lege libertatea. (Not. Red.) boși tu treime să eserciteze asupra fiiloră loră. Dacă în cursul anului capii de familia se mulțumescă mimai a trimite pre Gi soră la scala, fără de a se informa despre gradul( ton de învățătură și purtare, celă puțină csamele generale e ocasiunea cea mai oportună cândă ar pute face acesta. Urmarea naturale e că cei mai mulți părinți de familia nu cunoscă progresul! stă regresul ă copiiloră soră, și tocmai la finele anului scolastică vină de copleșescă pe profesori, stăruindă cu rugăciuni să le tracă în clasea următoriă pre fiii remași repetenți. Acastă nepăsare a părințiloră pentru liitorulă junei posterități e una din căușele pentru care instrucțiunea publică la noi nu se avântură meritată, ce cu drepții cuvântă se așcuptă de la junimea română, de la natură dotată cu un minunată aptitudine la totă felulă de învețături. Dacă înse în materie scolastice lumea nóstrá se arâtă atâtă de indiferinte, apoi în alte omisiuni nu-i potă contesta curiositatea, interesulă celă mare, de care e dominată. Visitază cineva cafenelele, grădinile publice, seratele, balurile, iluminațiunile, în fine totă felulă de privelișci, cari atingă simțurile, și se va convinge despre adeverulăbservațiunii mele. Suntemă apatici, de Redactore, în constatarea progresului intelectuale ală junei generațiuni, dară suntemă forte activi, neobosiți, neadormiți în a ne înșela mutualmente, în a căuta care de care se desbrace pe apropele seă, se—Iți păgubască spre a ne procura mijlocele de bien éice materialii, ce uă coruptă civilisațiunea introdusă în societatea nóstra. Le bien être materiale, satisfacerea simțurilor, e unica țintă la care tinde lumea nóstrá, miijlócele înse, prin cari ajunge la acesta flăcută de culpabili, câtă de degradatorie. Le bien être morale, estetică, remâne partea celoră înțelepți, celoră simpli, adica a celoră proști. Cu toții în teoriă admirămă și aplaudămu unu Brutu, unu Cinciroafu, ună Fabricii, ună Calone, ună Sociale, ună Aristide, unu Cavuru, în fine pre toți ómenii cei mari, cari prin viața și faptele lor u au contribuită la glorificarea și la mărirea patriei loră; cândă însemine vorba de practică, devenimă nișce curați Sibariți. Eliogabali, pentru simplulă cuvântă că civilisațiunea le bien être materiale nu ne iarlă să fimă altă felii. Esigințele unei civilisațiuni re- înțelese eplaga care râde și fremântă societatea nóstra și care stinge în ultimele nóstre ori ce simțiminte nobili, mari și frumăse. Le bien étre materiale a ajunsă criteriulă tutoră acțiunilor nóstre, înțelepți și fericiți suntu numai acei cari în viața lor( se conduci numai de unu asemene criteriu !! Primiți etc. Profesore C. Adam. ft. sa OG SS A.HMIA - De învețimile și filele în cari aă sa se facă esamenile în clasile Gimnasiului LASARU, pe anulă scolastică 1863 —1864, de la 8 pînă la 11 ore ante-meridiane. Aaron Florian, Joanne Zalomitu, A. Treb. Laurian, Davila. CLASSA I. Profesori. 1. Istoria și Geografia de la 1 — 2 Iuniu inclusivü. D-na T. Ciocanelli. 2. Limba Latină și Română — — 4— 6 — — — Idernă. 3. — Francese — — 9 —10 — — — F. Bonnans. 4. Matematica — — 12—-13 — — — Oiocanelli. 5. Religiunea — — 15 —16 — —- — Diacon Russo S. Popp. CLASSA II. 1. Religiunea de la 1— 2 Iuniu inclusivü. — Diacon Russo S. Popp. 2. Limba Latină și Română — — 4— 6 — — — D-na P. Popescu. 3. Matematica — — 9 —10 — — — Idema. 4. Limba Francese — — 12 —13 — — — F. Romans. 5. Istoria și Geografia — — 15 —16 — — — P. Popescu. CLASSA III. 1. Istoria Naturale de la 1—2 Iuniu inclusivü. — P. Buescu. 2. Limba Latină și Română — — 4—6 — — — C- Adam. 3. Matematica — — 9 —10 —— — — A. Borănescu. 4. Istoria și Geografia — — 12—13 — — — C. Adam. 5. Limba Francese — — 15 — 16 — — — F. Romnans. 6. Religiunea — — 18—19 — — — Diacon Russo S. Popp. 7. Desemnulü — — 20 — — — P. Alessandrescu. CLASSA IV. 1. Limba Francese de la 1— 2 linia inclusiva. — F. Romnans. 2. Fisica — — 4— 5 — — — P. Buescu. 3. Istoria și Geografia — — 9—10 — — — C. Adam. 4. Religiuuea —- — 12—13 — — — Diacon Russo S. Popp. 5. Limba Latină și Română — — 15 —16 — — — C. Adam. 6. Matematica — — 18 —19 — — — Borănescu. 7. Desemnul— ---------20 — — — P. Alesandrescu. 8. Limba Italiană facultativă — — 21 — — — 6. Spinazzola. Consiliului superiore de instrucțiune Publică.