Romanulu, mai 1866 (Anul 10)
1866-05-05
254__________________________ ROMANULUI MAIU nea străina, póte dobîndi de îndată esercitarea drepturilor politice prin unu votu ale corpurilor legiuitóre. Art. 8. Toți Romănii din Romănia sunt egali înaintea legii, înaintea dărilor, înaintea conscripțiunii și primiți în funcțiunile statului. Legi speciale vor hotărî condițiunile de admisibilitate și de înaintare în funcțiunile publice. Străinii nu pot fi fi admiși în funcțiuni publice de cătri în cozuri anume statornicite de lege. Art. 9. Toți străinii aflători pe pămîntului Romănii se bucură de protecțiunea dată de legi personelor și averelor și în genere. Art. 10. Tóte privilegiile, scutirile și monopolurile de clase sunt oprite pentru totădeauna în Statul Romănii. Românii nu au și nu potă primi titluri de nobleță și dignități străine fără autorisațiune speciale a corpurilor ei Leguitóre. Art. 11. Libertatea individuale este garantată. — Nimeni nu pate fi urmărită, poprită arestată de cătă în cașurile prevăzute de lege și după formele prescrise de dînsa. Nimeni nu pate fi poprită sau arestată afară de casuță de vină veghiată, de cătă în puterea unui mandată mandată judecătorescă motivată, și care trebue se -i fiă comunicată în momentul arestațiunii sau celă multă în 24 ore după arestare. — Nimeni nu póte fi sustrasă în contra voinții sale de la firescii sau legiuiții sei judecători. Art. 12. Domiciliul este neviolabile. Nici uă visitare a Domiciliului nu se pote face de câtă în cozurile anume prevăzute de lege și potrivită formelor de ca prescrise. Art. 13. Nici uă pedepsă nu pate fi înființată nici aplicată de cătă în puterea unei legi. Art. 14. Nici uă lege nu póte înființa pedepsa confiscărei averiloră. Art. 15. Pedepsa morții este desființată, afară de coșurile prevedute în codulă penală militară. Art. 16. Religiunea ortodocsă a răsusitului este religiunea Statală Romănă. Libertatea tuturoră culteloră este garantată.” Biserica ortodocsă Română din Romănia, este și rămăne neatărnată de orice chiriarhiă străină, păstrându-se însemnitatea cu biserica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor. Afaceri ale spirituale, canonice și disciplinare ale bisericei ortodocse din România, se vor regula de un singură autoritate sinodală centrală, conformă unei legiuiri speciale între acesta. Clerulă superiore și instituțiunele de instrucțiune religióse a religiunei ortodocse se voră întreține de către Stătu după cumă se va regula prin un anume lege. Clerulă parohială se retribue de cătră comună. Art. 17. Actele Statului civile sunt de atribuțiunea autorităței civile. întocmirea acestoră acte va trebui se președă întotădeuna benedicțiunea religiosă osebită de eșențiunele prevăzute de lege. Art. 18. Imvățemântulă este liberă. Orice măsură preventivă în acestă privire este interzisă, represiunea delictelor este regulată numai prin lege. Imvățăture este gratuită. Ea va fi obligatorie pentru fiecare Romănă pretutindeni unde vor fi scóle primare instituite de Stată. Se vor înființa treptată scóle primare în tote comunele României. Art. 19. Presa este liberă. Nici censura, nici uă altă mesură preventivă pentru aparițiunea, vînszarea sau distribuțiunea a oricarii publicațiunî, nu se potă înființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoia de uă autori sațiune prealabile a autorităței. Nici uă cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori, editori, tipografi și litografi. Presa nu va fi supusă nici uădată sub regimul avertisementelor. Nici una jurnală sau publicațiune nu va putea fi suspendată sau suprimată. Tóte delictele comise prin exercitarea liberteței presei, se voră pedepsi comformă Codului penale. Autorulă este responsetoră pentru scrierile sale, orü în lipsa autorului suntu respundetorî sau garantulu sau editorulă. Veri ce jurnalü trebue se aibă ună garantă responsabile care se se bucure drepturile civile. Numai romănii pot fi redactori séugeranți responsabili de jurnale politice. Art. 20. Secretulă scrisoriloră și ală depeșilor telegrafice este neviolabile. Uă lege va determina responsabilitatea agenților Guvernului pentru vierea secretului scrisorilor și depeșeloră neredințate poștei și telegrafului. Art. 21. Romănii au dreptul de a se aduna pacinicî și fără arme, comformându-se legiloră cari regulase esercitarea acestui dreptui, pentru a tracta și cestiunî politice, întru acesta nu este trebuință de autori sațiune prealabile. Acastă disposițiune nu se va aplica și întrunirilor în locă deschisă, care simtă cu totul supuse legilor polițienescă. Romănii au dreptul de a se asocia. Acestă dreptă nu póte fi supusă la nici uă măsură preventivă. Art 22. Fiecare are dreptul d’a se adresa la autoritățile publice prin petițiuni suptă-scrise de către una sau mai multe persone, neputândă însă petiționa de cătă în numele suptă-scrișiloră. Numai autoritățile constituite au dreptul de a adresa petițiuni în nume colectivă. Art. 23. Ori cine are dreptul fără autorisațiunea prealabile d’a urmări înaintea tribunalelor, competenți pe funcționarii publici pentru lucrările și faptele sevărșite de dânșii și privitóre la funcțiunele loră, fără înse a jigni regulele statornicite în privirea Miniștriloră. Art. 24. Proprietatea de ori ce naratură este neviolate. Nimeni nu póte fi espropriata decătă pentru causă de utilitate publică și după draptă și prealabilă despăgubire. Prin utilitate publică se înțelege comunicația și salubritatea. Libera și neîmpedecata întrebuințare a rîurilor, navigabili și flotabili a șoselelor și altoră căi de comunicare este de domeniilă publică. Legi speciale vor regula aceste cestiuni. Art. 25. Nici ună Romănă fără autorisațiunea guvernului nu póte intra în serviciul unui Stat, fără ca însuși prin acesta se-și pardă naționalitatea. Estradarea refugiaților politici este oprită. TITLUL III. Despre puterile Statului. Art. 26. Tóte puterile Statului purcedă de la națiune ele se esercitairă numai după principiile și regulele aseiiate in Constituțiunea de față. Art. 27. Puterile Statului sunt încredințate Domnului și Adunărea generale. Art. 28. Puterea legislativă se exercită colectivă, de cătră Domnă cu concursulu consiliului de Stat, și de cătră Adunarea generală. Art. 29. Inițiativa legiloră este dată Domnului și Adunărea generale. Art. 30. Interpretațiunea legiloră cu dreptă de autoritate se face numai de puterea legiuitóre. Art. 31. Puterea executivă se esercită de către Domnă, după cum ă se reguléda prin acestă Constituțiune. Art. 32. Un consiliu de Stată, este instituită care se va consulta de guvernă asupra tuturoră legilor și Regulamentelor de administrațiune publică și va avea și atribuțiunî în materii administrative și contenții se comformă legii speciale într’acesta. Art. 33. Puterea judecătorescă se esercită conformă legilorăíntr’acesta. Art. 34. Interesele esclusivă ținutali sau comunali se regulează de către consiliurile ținutale sau comunali după principiile așezate prin constituțiune și prin legi speciale. CAPU I. Despre Domnii. Art. 35. Puterile constituționale ale Domnului suntcreditate în linia colorítóre directă și legitimă ală Măriei Sale Principelui Carol I, de Hohentzolern Sigmaringen din bărbată în bărbată prin ordinul de primo-genitură. Art. 36. La casă cândă Domnulă nu va avea coborîtori din partea bărbătesca. Adunarea în înțelegere cu Domnula va avisa la numirea succesorului lui dintr’o dinastie Domnitare în Europa comformă cu principiile coprinse Ia titlulă 1ală Constituțiunei și ală art. ... de mai susü. Dacă numirea nu s’aă făcută la mortea Domnului, Tronul va fi vacantă. Art. 37. In casă de vacanță a Tronului, chiară fără convocațiune, Adunarea generală se adună de îndată și alege pînă în optă dile celă multă de la întrunirea sa, ună Domnă în comformitate cu principiile asedate la titlul I, ală Constituțiunei și ală art.... Presența a 3/4 a membrilor înscriși este necesariă pentru a se face acestă alegere. In casă cândă în termenulü aretată nu se va face alegerea, atunci în a noua di la amiadi, Adunarea va păși la alegere ori care ară fi numărul membrilor de faciă. Dacă Adunarea se află disolvată în momentul vacanției Tronului, se va urma în modulă arătată în art. 37. Pînă la sosirea Domnului, ea va numi cu majoritate absolută a voturiloră uă Locotenență Domnesca, compuse de fre persane. Votulă va fi Secretă. Art. 38. La mortea Domnului, Adunarea se adună chiară fără convocațiune celă tănită dece zile după declararea morții. Dacă din întîmplare ea a fostă disolvată mai nainte, și convocațiunea ei a fostă hotărîtă în actul I de disolvare pentru uă epocă în urma celoră iece zile, atunci Adunarea cea vechiă s’adună până la întrunirea acelia care ere a o înlocui. Art. 39. Dela data morții domnulu și pînă la depunerea jurâmîntului a succesorului său la Tronă, puterile constituționale ale domnului sunt d esercitate în numele poporului română de Miniștrii întruniți în Consiliu și sub a loră responsabilitate. Art. 40. Domnulă este vîrsnică la vîrsta de 18 ani îndepliniți.— La suirea sa pe Tronă, elă va depune mai întăiă în sînulă adunărei generale, următorulă jurămîntă: „Jură d’a pădi constituțiunea și legile poporului română, d’a mănține drepturile lui naționale, și integritatea teritorului.“ Art. 41. Dacă la mortea domnului succesorulu scă este nevărsnică, adunarea numeșce regența pînă ce el va ajunge la vîrsta legiuită. Regența este compusă de trei persone, formândă totă două dată și tutela Domnului in timpulă minorității sale. Art. 42. Dacă domnul se află în imposibilitate de a domni, Miniștrii după ce au constatată regalmente acestă imposibilitate, convocă de îndată adunarea generală. Acesta alege regența care va forma și tutela. Art. 43. Membrii regenței nu potă intra în funcțiune mai înainte de a depune jurămîntulă prescrisă la art. 40. Art. 44. Nici uă modificațiune nu se póte face constituțiunei în timpulă regenței. Art. 45. Domnulă nu va putea fi totăde uădată și șefulă unui altă stat f fără consimțământulă adunărea. Adunarea nu póte delibera asupra acestui obiect, dacă nu voră fi presenți celă pucină doue tremă din membii care vă compună, șiotărîrea nu se póte lua de câtă cu doue treimi din voturile membrilor de față. Art. 46. Persona domnului este neviolabilă. Miniștrii lui suntă respunzători. Nici ună actă ale domnului nu póte avea tăria dacă nu va fi contrasemnată de un ministru care prin acesta chiară devine respunzătorii de acelă actă. Art. 47. Domnul o numeșce și revolcă pe miniștri sui. El sancționase, promulgă și aplică legile, elu póte refula sancțiunea sa. In acestă casă însă, legea se va presinta din noă adunărea în sesiunea vii tóre. Dacă adunarea va stărui în votul ă seă, domnulu saă va sancționa legea sau va desalva adunarea. Adunarea cea nouă persistăndă, sancțiunea va fi dată. El are dreptul de a erta sau de a micșora pedepsele în materii criminale, afară de cea ce s’a statornicită în privirea miniștrilor. Elă nu pote suspende cursulă urmărire sau ală judecății, nici a interveni prin nici una modă în administrațiunea justiției. Elă numeșce sau confirmă în tote funcțiunele administrațiunei publice și de relațiune estomiara, după anume legi. Elă nu pote crea un noue funcțiune fără uă lege speciale. Elă face regulamente necesarii pentru esecutarea legilor, fără se pată vreoădată modifica sau suspende legile, și nu póte scuti pe nimeni de aplicarea lor. Elă este capulă puterii armate. Elă conferă gradurile militare, în conformitate cu legea. Ela va conferă decorațiunea Romănă, conformă unei anume legi. Elă are dreptul de a bate monedă conformă unei legi speciale. Elă închee cu statele străine convențiunele necesarie pentru comerciă, navigațiune și alte asemenea, înse pentru ca aceste acte se aibă autoritate îndatoritare, trebue mai întăiă a fi supuse puterei legislative și aprobate de ea. Art. 48. Lista civilă a Domnului se voteșc de adunarea generală înaintea fiecării întronări. Art. 49. La 15 Noembrie a fie-căruea ană, Adunarea se întrunesce fără convocațiune, dacă Domnulă nu a convocat’o mai ’nainte. Durata fie-careia sesiuni ordinare este de trei luni. La deschiderea sesiunei, Domnulă espune prin ună mesajă starea țerei. Domnulă pronunță închiderea sesiunei. Elă are dreptul de a convoca în sesiune estraordinariă adunare. Elă are dreptul de a disolve adunarea. Actul de disolvare trebue se conție convocațiunea alegetorilor pănă în două luni de zile și a adunărea pănă în trei luni. Adunarea în cele trei luni de sesiune ordinară, are singură dreptul de a se amăna. Art. 50. Domnulă nu se pate depărta din cuprinsulă teritorului României, fără încuviințarea Adunăreî. Art. 51. Domnulă nu are alte drepturi de câte acele date lui anume prin constituțiune. CAPU II. Despre Miniștri. Art. 52. Nu pate fi Ministru de cătăcelă care este Romănă din nașcere, sau celă care a dobîndită împămîntenirea cea mare. Art. 53. Nici ună membru al familiei Domnitore nu pate fi Ministru. Art. 54. Dacă Miniștri nu ar fi membri ai adunărei, ei potă lua parte la desbaterea legilor, fără a avea înseși dreptul de a vota. La desbaterile adunare presența celă puțină a unui Ministru e necesarie. Adunarea póte emige presența Miniștriloră la deliberațiunele ei. Art. 55. La nici ună casă ordinulu verbală sau înscrisă alü Domnului nu póte apăra pe ună Ministru de respundere. Art. 56. Miniștrii sunt respundetori de călcarea legiloră și de orice resipă a banilor publici. Art. 57. Adunarea generale și cu Domnulă dă dreptul de a acusa pe Miniștri și ai trimite dinaintea curței de casațiune, care singură în secțiuni unite este în dreptă ai judeca, afară de cele ce se voră statua prin legi în cea ce privesce esercițiulă acțiunei civile a părței lezente și in ceea ce privesce crimele și delictele comise de Miniștri afară din esercițiulă funcțiunelor ă loră. Punerea subă acusațiune a Miniștrilor nu se póte rosti de cătă prin majoritatea de doue treimi ale membrilor de față. Uă lege,presentată la cea dintără sesiune legislativă, va determina cozurile de responsabilitate, pedepsele aplicabile Miniștrilor și modul de urmărire în contraforă, arătă în privirea acusațiunei admise de Adunarea generală cătă și în privirea urmărirei din partea părților prezente. Acusațiunea pornită de Adunarea generală în contra Miniștrilor, se va susține de ea însăși. Urmărirea pornită de Domnă se va face prin Ministerul publică. Art. 58. Pănă se va face legea prevăzută în Art. precedente, Curtea de casațiune are puterea de a caracterîsa delictulă și de a determina pedepsa. Pedepsa înse nu va pute fi mai mare de cătă detențiunea fără prejudicială casurilor, anume prevăzute de legile Penale. Art. 59. Domnulă nu póte seerte, saă se micșoresc pedepsa otărătă Miniștriloră de către Curtea de casațiune de cătă numai după cererea Adunărei. CAPA III. Despre Adunarea Generală. Art. 60. Membrii Adunărei represintă Națiunea. Art. 61. Adunarea Generală este alesă pe patru ani. Art. 62. Ședințele Adunare! Generale, sunt publice. Art. 63. Adunarea verifică titlurile membrilor ă sei și judecă contestațiunele care se potă ridica asupra loră. La casă de contestațiune, nepriimirea unui Deputată nu se póte încuviința de cătă prin majoritatea de doue treimi a membrilor de față ai Adunărei. Art. 64. Indată ce unu membru ală adunăreî va priimi de la Guvernă uă funcțiune salariată elu încetesti de a fi membru ală Adunăreî. Deputatul care va deveni Ministru trebue să se supue la uă noue alegere. Art. 65. In fie care Sesiune Adunarea generală, ’și numesce Președinții Vice-Președinții și Biuroulu. Art. 66. Decisiunea Adunăreî nu se pute da de cătă prin majoritatea absolută, afară de ceia ce se va statornici prin Regulamentul Adunăreî în privirea alegerilor de Comisiuni și altele, precumă și în privirea presentațiuniloru. Când voturile sunt împărțite în două părți egale, propunerile supuse deliberăre sunt respinse; ele trebue însă să revie în discuțiune după trecere de treizeci de ții.Adunarea nu póte ține ședițe și daotărări fără ca se fie faciă celă puțină jumătate și unulu din întregul numără ală membrilor, din care ea se compune. Art. 67. Voturile se dau prin graiu sau prin sculare și ședere, sau și prin votu secretă.