Romanulu, mai 1866 (Anul 10)

1866-05-05

2­54__________________________ ROMANULU­I MAIU­­ nea străina, póte dobîndi de îndată e­­sercitarea drepturilor­ politice prin unu votu ale corpurilor­ legiuitóre. Art. 8. Toți Romănii din Romănia sunt­ egali înaintea legii, înaintea dă­­rilor­, înaintea conscripțiunii și primiți în funcțiunile statului. Legi speciale vor­ hotărî condițiu­­nile de admisibilitate și de înaintare în funcțiunile publice. Străinii nu pot fi fi admiși în funcțiuni publice de cătri în cozuri anume sta­tornicite de lege. Art. 9. Toți străinii aflători pe pă­­mîntului Romănii se bucură de protec­­țiunea dată de legi personelor­ și a­­verelor și în genere. Art. 10. Tóte privilegiile, scutirile și monopolurile de clase sunt­ oprite pentru totă­deauna în Statul­ Romănii. Românii nu au și nu potă primi tit­luri de nobleță și dignități străine fă­ră autorisațiune speciale a corpurilor ei Leguitóre. Art. 11. Libertatea individuale este garantată. — Nimeni nu pate fi urmă­rită, poprită arestată de cătă în cașu­rile prevăzute de lege și după forme­le prescrise de dînsa. Nimeni nu pate fi poprită sau ares­tată afară de casuță de vină veghiată, de cătă în puterea unui mandată man­dată judecătorescă motivată, și care trebue se -i fiă comunicată în momen­­tul­ arestațiunii sau celă multă în 24 ore după arestare. — Nimeni nu póte fi sustrasă în contra voinții sale de la firescii sau legiuiții sei judecători. Art. 12. Domiciliul­ este neviolabile. Nici uă visitare a Domiciliului nu se pote face de câtă în cozurile anume prevăzute de lege și potrivită forme­lor­ de ca prescrise. Art. 13. Nici uă pedepsă nu pate fi înființată nici aplicată de cătă în pu­terea unei legi. Art. 14. Nici uă lege nu póte înființa pedepsa confiscărei averiloră. Art. 15. Pedepsa morții este desfi­ințată, afară de coșurile preved­ute în codulă penală militar­ă. Art. 16. Religiunea ortodocsă a ră­­susitului este religiunea Statală Romănă. Libertatea tuturoră culteloră este ga­rantată.” Biserica ortodocsă Română din Ro­mănia, este și rămăne neatărnată de ori­ce chiriarh­iă străină, păstrându-se înse­mnitatea cu biserica ecumenică a răsă­­ritului în privința dogmelor­. Afaceri ale spirituale, canonice și dis­ciplinare ale bisericei ortodocse din Ro­mânia, se vor­ regula de un singură autoritate sinodală centrală, conformă unei legiuiri speciale între acesta. Clerulă superiore și instituțiunele de instrucțiune religióse a religiunei or­todocse se voră întreține de către Stătu după cum­ă se va regula prin un anu­me lege. Clerulă parohială se retribue de că­­tră comună. Art. 17. Actele Statului civile sunt­ de atribuțiunea autorităței civile. întocmirea acestoră acte va trebui se președă în­totă­deuna benedicțiunea re­­ligiosă osebită de eșențiunele prevăzute de lege. Art. 18. Imvățemântulă este liberă. Ori­ce măsură preventivă în acestă privire este interzisă, represiunea de­­lictelor­ este regulată numai prin lege. Imvățăture este gratuită. Ea va fi obligatorie pentru fie­care Romănă pretutindeni unde vor­ fi scóle primare instituite de Stată. Se vor­ înființa treptată scóle pri­mare în tote comunele României. Art. 19. Presa este liberă. Nici censura, nici uă altă mesură preventivă pentru aparițiunea, vînsza­­rea sau distribuțiunea a ori­carii pu­­blicațiunî, nu se potă înființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoia de uă autori sațiune prealabile a autorităței. Nici uă cauțiune nu se va cere de la zia­riști scriitori, editori, tipografi și litografi. Presa nu va fi supusă nici uădată sub regimul­ avertisementelor­. Nici una jurnală sau publicațiune nu va putea fi suspendată sau suprimată. Tóte delictele comise prin exercitarea liberteței presei, se voră pedepsi com­­formă Codului penale. Autorulă este responsetoră pentru scrierile sale, orü în lipsa autorului suntu respundetorî sau garantulu sau editorulă. Veri­ ce jurnalü trebue se aibă ună garantă responsabile care se se bucu­re drepturile civile. Numai romănii pot­ fi redactori séu­geranți responsabili de jurnale politice. Art. 20. Secretulă scrisoriloră și ală depeșilor­ telegrafice este neviolabile. Uă lege va determina responsabili­tatea agenților­ Guvernului pentru vie­rea secretului scrisorilor­ și depeșeloră neredințate poștei și telegrafului. Art. 21. Romănii au dreptul­ de a se aduna pacinicî și fără arme, com­­formându-se legiloră cari regulase e­­sercitarea acestui dreptui, pentru a tracta și cestiunî politice, întru acesta nu este trebuință de autori sațiune prealabile. Acastă disposițiune nu se va aplica și întrunirilor­ în locă deschisă, care simtă cu totul­ supuse legilor­ poli­țienescă. Romănii au dreptul­ de a se asocia. Acestă dreptă nu póte fi supusă la nici uă măsură preventivă. Art­ 22. Fie­care are dreptul­ d’a se adresa la autoritățile publice prin petițiuni suptă-scrise de către una sau mai multe persone, ne­putândă însă pe­­tiționa de cătă în numele suptă-scri­­șiloră. Numai autoritățile constituite au drep­tul­ de a adresa petițiuni în nume co­lectivă. Art. 23. Ori cine are dreptul­ fără autorisațiunea prealabile d’a urmări îna­intea tribunalelor, competenți pe func­ționarii publici pentru lucrările și fap­tele sevărșite de dânșii și privitóre la funcțiunele loră, fără înse a jigni re­­gulele statornicite în privirea Miniș­­triloră. Art. 24. Proprietatea de ori ce na­­ratură este neviolate. Nimeni nu póte fi espropriata de­cătă pentru causă de utilitate publică și după draptă și prea­labilă despăgubire. Prin utilitate publică se înțelege co­municația și salubritatea. Libera și ne­împedecata întrebuințare a rîurilor, navigabili și flotabili a șo­­selelor­ și altoră căi de comunicare este de domeniilă publică. Legi speciale vor­ regula aceste cestiuni. Art. 25. Nici ună Romănă fără au­torisațiunea guvernului nu póte intra în serviciul­ unui Stat, fără ca însuși prin acesta se-și pardă naționalitatea. Estradarea refugiaților­ politici este oprită. TITLUL­ III. Despre puterile Statului. Art. 26. Tóte puterile Statului pur­­cedă de la națiune ele se esercitairă numai după principiile și regulele a­­seiiate in Constituțiunea de față. Art. 27. Puterile Statului sunt­ în­credințate Domnului și Adunărea ge­nerale. Art. 28. Puterea legislativă se e­­xercită colectivă, de cătră Domnă cu concursulu consiliului de Stat­, și de cătră Adunarea generală. Art. 29. Inițiativa legiloră este dată Domnului și Adunărea generale. Art. 30. Interpretațiunea legiloră cu dreptă de autoritate se face numai de puterea legiuitóre. Art. 31. Puterea executivă se eser­­cită de către Domnă, după cum ă se reguléda prin acestă Constituțiune. Art. 32. Un­ consiliu de Stată, este instituită care se va consulta de gu­vernă asupra tuturoră legilor­ și Re­­gulamentelor­ de administrațiune pu­blică și va avea și atribuțiunî în ma­terii administrative și contenții se com­­formă legii speciale într’acesta. Art. 33. Puterea judecătorescă se esercită conformă legiloră­íntr’acesta. Art. 34. Interesele esclusivă ținu­­tali sau comunali se regulează de că­tre consiliurile ținutale sau comunali după principiile așezate prin constitu­țiune și prin legi speciale. CAPU I. Despre Domnii. Art. 35. Puterile constituționale ale Domnului sunt­­creditate în linia co­­lorítóre directă și legitimă ală Măriei Sale Principelui Carol­ I, de Hohen­­tzolern Sigmaringen din bărbată în băr­­bată prin ordinul­ de primo-genitură. Art. 36. La casă cândă Domnulă nu va avea coborîtori din partea bărbă­­­tesca. Adunarea în înțelegere cu Dom­­nula va avisa la numirea succesorului lui dintr’o dinastie Domnitare în Eu­ropa comformă cu principiile coprinse Ia titlulă 1­ală Constituțiunei și ală art. ... de mai susü. Dacă numirea nu s’aă făcută la mor­tea Domnului, Tronul­ va fi vacantă. Art. 37. In casă de vacanță a Tro­nului, chiară fără convocațiune, Adu­narea generală se adună de îndată și alege pînă în optă dile celă multă de la întrunirea sa, ună Domnă în com­­formitate cu principiile asedate la tit­lul­ I, ală Constituțiunei și ală art.... Presența a 3/4 a membrilor­ înscriși este necesariă pentru a se face ace­stă alegere. In casă cândă în terme­­nulü aretată nu se va face alegerea, atunci în a noua di la amiadi, Adu­narea va păși la alegere ori care ară fi numărul­ membrilor­ de faciă. Dacă Adunarea se află disolvată în momentul­ vacanției Tronului, se va urma în modulă arătată în art. 37. Pînă la sosirea Domnului, ea va numi cu majoritate absolută a voturiloră uă Locotenență Domnesca, compuse de fre persane. Votulă va fi Secretă. Art. 38. La mortea Domnului, Adu­narea se adună chiară fără convoca­țiune celă tănită dece­­ zile după de­clararea morții. Dacă din întîmplare ea a fostă disolvată mai nainte, și con­­vocațiunea ei a fostă hotărîtă în actul I de disolvare pentru uă epocă în urma celoră i­ece­­ zile, atunci Adunarea cea vechiă s’adună până la întrunirea ace­­lia care ere a o înlocui. Art. 39. Dela data morții domnulu și pînă la depunerea jurâmîntului a suc­cesorului său la Tronă, puterile con­stituționale ale domnului sunt d­ eserci­­tate în numele poporului română de Miniștrii întruniți în Consiliu și sub a loră responsabilitate. Art. 40. Domnulă este vîrsnică la vîrsta de 18 ani îndepliniți.— La suirea sa pe Tronă, elă va de­pune mai întăiă în sînulă adunărei ge­nerale, următorulă jurămîntă: „Jură d’a pădi constituțiunea și legile poporului română, d’a mănține drep­turile lui naționale, și integritatea te­­ritorului.“ Art. 41. Dacă la mortea domnului succesorulu scă este nevărsnică, adu­narea numeșce regența pînă ce el­ va ajunge la vîrsta legiuită. Regența este compusă de trei per­sone, formândă totă do­uă dată și tu­tela Domnului in timpulă minorității sale. Art. 42. Dacă domnul­ se află în imposibilitate de a domni, Miniștrii după ce au constatată regalmente acestă im­posibilitate, convocă de îndată aduna­rea generală. Acesta alege regența care va forma și tutela. Art. 43. Membrii regenței nu potă intra în funcțiune mai înainte de a de­pune jurămîntulă prescrisă la art. 40. Art. 44. Nici uă modificațiune nu se póte face constituțiunei în timpulă re­genței. Art. 45. Domnulă nu va putea fi totă­de uă­dată și șefulă unui altă stat f fără consimțământulă adunărea. Adunarea nu póte delibera asupra acestui obiect­, dacă nu voră fi pre­­senți celă pucină doue trem­ă din mem­b­ii care vă compună, și­otărîrea nu se póte lua de câtă cu doue treimi din voturile membrilor­ de față. Art. 46. Persona domnului este ne­­violabilă. Miniștrii lui suntă respunzători. Nici ună actă ale domnului nu póte avea tăria dacă nu va fi contra­sem­nată de un­ ministru care prin acesta chiară devine respunzătorii de acelă actă. Art. 47. Domnul o numeșce și revolcă pe miniștri sui. El­ sancționase, promulgă și aplică legile, elu póte refula sancțiunea sa. In acestă casă însă, legea se va pre­­sinta din noă adunărea în sesiunea vii­ tóre. Dacă adunarea va stărui în vo­tul ă seă, domnulu saă va sancționa legea sau va desalva adunarea. Adu­narea cea nouă persistăndă, sancțiunea va fi dată. El­ are dreptul­ de a erta sau de a micșora pedepsele în materii crimi­nale, afară de cea ce s’a statornicită în privirea miniștrilor­. Elă nu pote suspende cursulă urmă­rire­ sau ală judecății, nici a interveni prin nici una modă în administrațiunea justiției. Elă numeșce sau confirmă în tote funcțiunele administrațiunei publice și de relațiune estomiara, după anume legi. Elă nu pote crea un noue funcțiune fără uă lege speciale. Elă face regulamente necesarii pen­tru esecutarea legilor­, fără se pată vre­oădată modifica sau suspende legile, și nu póte scuti pe nimeni de aplica­rea lor­. Elă este capulă puterii armate. Elă conferă gradurile militare, în con­formitate cu legea. Ela va conferă decorațiunea Romă­nă, conformă unei anume legi. Elă are dreptul­ de a bate monedă conformă unei legi speciale. Elă închee cu statele străine con­­vențiunele necesarie pentru comerciă, navigațiune și alte asemenea, înse pen­tru ca aceste acte se aibă autoritate îndatoritare, trebue mai întăiă a fi su­puse puterei legislative și aprobate de ea. Art. 48. Lista civilă a Domnului se voteșc de adunarea generală înaintea fie­cării întronări. Art. 49. La 15 Noembrie a fie-căruea ană, Adunarea se întrunesce fără con­vocațiune, dacă Domnulă nu a convo­­cat’o mai ’nainte. Durata fie-careia sesiuni ordinare este de trei luni. La deschiderea sesiunei, Domnulă e­­spune prin ună mesajă starea țerei. Domnulă pronunță închiderea sesiunei. Elă are dreptul­ de a convoca în sesiune estraordinariă adunare. Elă are dreptul­ de a disolve adu­narea. Actul­ de disolvare trebue se conție convocațiunea alegetorilor­ pănă în două luni de­­ zile și a adunărea pănă în trei luni. Adunarea în cele trei luni de sesi­une ordinară, are singură dreptul­ de a se amăna. Art. 50. Domnulă nu se pate depărta din cuprinsulă teritorului României, fără încuviințarea Adunăreî. Art. 51. Domnulă nu are alte drep­turi de câte acele date lui anume prin constituțiune. CAPU II. Despre Miniștri. Art. 52. Nu pate fi Ministru de cătă­celă care este Romănă din nașcere, sau celă care a dobîndită împămîntenirea cea mare. Art. 53. Nici ună membru al­ fami­liei Domnitore nu pate fi Ministru. Art. 54. Dacă Miniștri nu ar­ fi mem­bri ai adunărei, ei potă lua parte la desbaterea legilor­, fără a avea înse­și dreptul­ de a vota. La desbaterile adunare­ presența celă puțină a unui Ministru e necesarie. Adunarea póte emige presența Miniș­triloră la­ deliberațiunele ei. Art. 55. La nici ună casă ordinulu verbală sau înscrisă alü Domnului nu póte apăra pe ună Ministru de res­­pundere. Art. 56. Miniștrii sunt­ respundetori de călcarea legiloră și de ori­ce resipă a banilor­ publici. Art. 57. Adunarea generale și cu Domnulă dă dreptul­ de a acusa pe Mi­niștri și ai trimite din­aintea curței de casațiune, care singură în secțiuni unite este în dreptă ai judeca, afară de cele ce se voră statua prin legi în cea ce privesce esercițiulă acțiunei civile a păr­­ței lezente și in ceea ce privesce cri­mele și delictele comise de Miniștri a­­fară din esercițiulă funcțiunelor ă loră. Punerea subă acusațiune a Miniștri­lor­ nu se póte rosti de cătă prin ma­­joritatea de doue treimi ale membri­lor­ de față. Uă lege,presentată la cea dintără se­siune legislativă, va determina cozu­rile de responsabilitate, pedepsele apli­cabile Miniștrilor­ și modul­ de urmă­rire în contra­foră, arătă în privirea acusațiunei admise de Adunarea gene­rală cătă și în privirea urmărirei din partea părților p­rezente. Acusațiunea pornită de Adunarea ge­nerală în contra Miniștrilor­, se va susține de ea însăși. Urmărirea pornită de Domnă se va face prin Ministerul­ publică. Art. 58. Pănă se va face legea pre­văzută în Art. precedente, Curtea de casațiune are puterea de a caracterîsa delictulă și de a determina pedepsa. Pedepsa înse nu va pute fi mai ma­re de cătă detențiunea fără prejudi­­cială casurilor, anume prevăzute de legile Penale. Art. 59. Domnulă nu póte se­erte, saă se micșoresc pedepsa otărătă Mi­niștriloră de către Curtea de casațiu­ne de cătă numai după cererea Adu­­nărei. CAPA III. Despre Adunarea Generală. Art. 60. Membrii Adunărei repre­­sintă Națiunea. Art. 61. Adunarea Generală este a­­lesă pe patru ani. Art. 62. Ședințele Adunare! Gene­rale, sunt­ publice. Art. 63. Adunarea verifică titlurile membrilor ă sei și judecă contestațiu­­nele care se potă ridica asupra loră. La casă de contestațiune, nepriimi­­rea unui Deputată nu se póte încuviința de cătă prin majoritatea de doue treimi a membrilor­ de față ai Adunărei. Art. 64. Indată ce unu membru ală adunăreî va priimi de la Guvernă uă funcțiune salariată elu încetesti de a fi membru ală Adunăreî. Deputatul­ care va deveni Ministru trebue să se supue la uă noue alegere. Art. 65. In fie­ care Sesiune Adu­narea generală, ’și numesce Președinții Vice-Președinții și Biuroulu. Art. 66. Decisiunea Adunăreî nu se pute da de cătă prin majoritatea ab­solută, afară de ceia ce se va stator­­nici prin Regulamentul­ Adunăreî în privirea alegerilor­ de Comisiuni și al­tele, precumă și în privirea presenta­­țiuniloru. Când­ voturile sunt­ împărțite în două părți egale, propunerile supuse delibe­­răre­ sunt­ respinse; ele trebue însă să revie în discuțiune după trecere de treizeci de­­ ții.­Adunarea nu póte ține­­ ședițe și da­otărări fără ca se fie faciă celă pu­țină jumătate și unulu din întregul­ numără ală membrilor, din care ea se compune. Art. 67. Voturile se dau prin graiu sau prin sculare și ședere, sau și prin votu secretă.

Next