Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-19

j-1 dreptulö și datoria se-ț» facu doué întrebări, se-ți ceru doué esplicări: pe ce acte ai dobenditu acea convingere morale? ș’vădată dobendită, de ce ai tacutu pân’acuma, și de ce, chiaru acuma n’ai spusu-o mai deslușiți ăncă, cu acea acurateță și indignare cu care, ca omü onorabile și ca bunii patrioții, vorbesci de corupțiune ș’o de* nunți lealității publice? Se scie că cu cătu una omu este mai onorabile, cu atătu respectă mai multű onórea în ceilalți. Ca se poți daru se dobîndesci convingerea despre un corupțiune alătu de mare, ai avutu de sicurți dovedi, fii și morali, daru multe și temeinice. Iubirea dumitale pentru patria, respectule, culturi ce ai pentru onerea publică și privată, te îndatoreză se faci cunoscute cu deslușire națiunii faptele cari ți-au datu acea durerósa darii tare convingere morale ce ai dobînditu despre corupțiunea mea. Și în cea-a ce mĕ privesce pe mine corupțiunea este lesne, forte lesne de dovediru. Se scie, onorate domnule, că de la 1850, am remasu fără nici uă le scară venitu. Dacă daru asta Z> anTMi an' spre a pute subvenționa done Z,ar>e și cu Romănulu trei, viu în ajutorule dumitale și de chiare c’asemene sume nu pomi proveni de câtii prin uciderea onorii și a conștiinței mele, prin vinerea unoru drepturi ale națiunii " Nu voiu lua, onorate domnii, nu voii lua drepții scutii vieți mea privată și politică, în timpu de peste douăzeci de ani, petrecută tată în publici). Voi,b ăncă că vorbesci! cu doranța ta, în cestiunea cea mai mare, cea mai gravă, în cestiunea ce spil bine că este însulitQ mai mare dacă tu e o să și cea-a ce numimil viețai, fără cea mai mică mămă și dă me servescö cu cele mai simple espresiuni, ca se va câștiga nici chiari prin stilO buna voință a cuiva. N’am, — declară din nou, pentru ca se potO fi prinsă pe cătii voiu trăi și chiaru și dupe martea mea, de cătră ori cino ș’ori căndu, — declari că n’am venito s*ă para, vă lâscaie, uni singură roacare. Asta daru îndată ce amu bani pentru a subvenționa trei biarie, nu mai póte fi rodoiélu c’acei bani mi i-a dato cineva. Declară că nu mî-a dato nimine bani pentru nici una din aceste foie, nici chiaru ca susținere de partita. Deci, îndată ce voiu fi subvenționată nu trei, nu doué, daru fiu unulu măcaru din aceste $iarie, declaru ceva și mai multű, îndată ce am pututu da vr’unuia din ele. Zece galbeni, fă cinci, fiu și unulă, devine învederați! c’acelu banu l’am dobénditu printr’un vînzare ore care. Convingerea morale despre vânzarea mea ai dobéndit-o acuma ; d’ai fi avut-o de mai ’nainte n’ar fi lucratO cu mine în epocele cele mari și grave, trei luni ale conspirării și trei lune ale guvernului ce a urmat-o. Vinerea daru amu făcut-o în timpul conspirării seu îi acclu a alu guvernului. In timpul conspirării nu s’a pututi face, căci ea a isbutito, și nu dumniata vei nega că pute am contribuitö și eu cu ceva, băcătu de pucină, în comparațiune cu lucrările dumitale, la isbulirea revoluțiimii dela 11 Februarie. Vinoarea darii s’a făcuți în timpul guvernului. Nu ma apero, onorate dominici caută, împreună cu dumneta și’n facia națiunii, se dovedimu cu toții cumu ți-ai formatű convingerea morale despre trădările și vînzările mele. In guvern, ce eram alulecele. Nu sunteam face nici unu acul, pînă ce nu dobocadiara noue aprobări, noue semnature. Chiaru, dacă iată vieța mea n’ar fi foști da căle udü șiru de vîn-zări, nu puteam face acumil una, și dobendi plată pentru dénsa, fără aprobarea celoru noué. Ci se dobéndescö acea aprobare este neaperata seu că cei noué se fi fosto, după dumneta, nisce umbre, nisce păpușie și numai ideia mea și voința mea se fi condușii solö, séu că fapta cea rea a trebuitü s’o facem fi împreună, la uălaltă. Neputendu-se admite nici una nici alta, ascepta explicarile dumitale in privința trădării și veniturii mele, arătarea faptelor, cari aui pututu se de, despre venirea unui om ca mine, uu convingere morala unui om a politicii atătu de înțeliginto ș’unui bărbații atătui de respectuoșii și sincerii adoratore alți virtuții ca dumniata. (Va urma). C. A. Rosetti. Bucuresci 17 Sept. 1866. ü le Redactare, Am onore o ve ruga 30 bine—voiți a publica în stimabilii d-vestro <Jiaru câteva rânduri către d. „Ingineră Ionescu.44 Domnulu meu. In articolulű d-vóstre intitulată „Nivelamentată Capitalii“ (Romănulu 13 Sept.) vorbindă despre ideiele și modulă lucrului d-loră Fălcoianu și Ioricénu, despre cari noi n’avemă nici uă solință,— ați întrebuințată nisce espresiuni prin cari se afla diridamento atacară onorea nóstra. 1 Voiu reproduce aci vorbele d vóstre: „Spre a feri pe onorabila Primărie de „a nu cădea în vrouă orore, luămă „caragială a o spune mai dinainte că „d. Fălcoianu și d. loreanu nu voră „lucra, ci voră angaja ingineri Poloni „de cari suntă vă sumă pe la noi, și „cari știindă că nu voră ave nici uă „responsabilitate de lucrare, vom lu„era astă-fară cumă se lucreija de nisce „ómeni cari știu că nu voră fi ei chie„mațî a aplica.41 Vezi bine-voi o lut spune acuma, d-le, dacă ați vedută vre nădată pe unii fabricante de săbii, spre demplu, care le face zeu și vinde pe cele rele tocmai Ciudă ca scie că uu le va întrebuința elă singură? aseminea și una lucrătoră de la arsenală, deși n'are se merga la bătălia uieînădată, face elă are porlucele mai puciul bune, și un locă de plumbă pentru glonțe întrebuințdvă elă pro snehără? SéQ una tabacă care prepară roă peile pentru cuvêntulu că nu va efectua eă singură din ele nici hamuri, nici șele nici gîrbace ? Pentru ómeni de onore, d-le, consciința este tolă, — ea este mai puternică de cătă tóte cauțiunile, și mai valabile de cătă te sau rulă lumea. — D-vóstra, d-le, avutu-ați are în acestă privință ideia diferite de ale mele? și dacă vă a treia persona v’ar încrede spre ncsocuțiă unu lucru, ați lucra arca ca nișce omeni care nu voră ave nici „uă responsibilitate ?“ Nu voimă a o crede. Cu ce dreptă, dară, d-le, puneți dvostră în bănuială consciința altuia, și prin aspresiuni nesocotite, atacați în genere pe Inginerii Poloni? Suntu convinsă prin urmare d-le, că veți retrage vorbele d tale în numeralăcolii d’ăatolă a Iudianului ,,Romănulu.4' Primiți, et<j Z. Bohdanowicz. lui Iuliă a. c., — cugetă la uă reorganisațiune internă mai fundamentale; credu că nu va fi lucru superfluă, a înconosciinția și pe publicul ă cetitoriă din România, despre neștiințiele diverselorupartite ce voiescu a se pune în fruntea viitórei reorganisațiuni, și despre posițiunea nóstră, a Româniloru austriac faciă cu acestea neșumțiă,— și acesta cu alătu mai vertuosu, — cu cătu imperiulu austriacă pre lângă aceea că este una stab vecină cu România și de însemnătate, — mai cuprinde și ver’ uă 3,000,000 de Români frați de sânge a locuitorilor României, cătră cari legătura naturale,— în cătu concede ecuitatea politică, — nu M lasă se fiă i ridi fericiți. Insă pentru ca se cunoscemă mai cu do amenuntulu și mai din temeiă nestiuți de diverseloră partite, se cuvine a ne demite în cătu va fi pe scurtă, în recensiunea deceniiloră mai de curându trecute, și de acolo se începemă a urmări originea șirului de activitate a fiecărei partite. — In acestă recensiune totuși nu ne putemă lua de scopă uă recensiune deplină istorică, căci n’avemu timpulü, nici nu ne idită natura locului se o facemu. — Nu putem*! începe cu originea seculariă a idoliloru naționali de cari au fostă însuflețite poporele austriace mai tote încă de prin seclulu ală 15—1 ©, ci e de ajunsă a observa, că, in imperiulu austriacă, mișcările naționali, cari au străbătutu mai întăiă cu reformațiunea religiósa, și apoi cu idoiele revoluțiunii francese, cari au pusă in cclivitate pe tóte poporele Imperiului prin alianța sântă, sau tratabilă din 1815, care se imormăntară la Konigsgratz, se vedeau d’uă camă dată suprimate, și absolutismulă inghiațiatu se pare a fi copleșită tare pentru secii; dară acesta numai se pare, căci în împărăția austriacă cea conservativă, și strictă observatóriu a tratatului mai susă «sisi» cându s’a închieialü acelu tratatu, mură puternică bio conservatismului, a începută din nou și fermentarea spiritului de renascere a libertății perdute. Popórele de posițiune mai însemnată in Imperială austriacă, Germanii Înmulțiți cu slavii și ungurii adăugiți cu diverse seminții slave și cu Români, în convențre și însoțire, — și cești din urmă adică Ungurii, în dietele lor, ținute mai alesă prin jumătatea a doua a soclului trecută și în decursul soclului presinte pană la anul 1848,— aă susținută crescută și adausă ideiele liberali ale timpului, insa aceste idei e liberali, voină națiunile supradise, adică Germanii și Unguri!, ale straplănta d’inpreună cu hegemonia loră naționale, voind si adecă germanii ca tu provinciale ereditaric se fiă oi conducătorii și representianții singuri, și Magiarii nesuindu asemenea a se pune în fruntea poporelor și nemagiarie din Ungaria și din Provinciele ce aparțineai coronei Ungariei, Transilvania, Banatulă și Croația, și pe acesta a se contopi în ua națiune mare Magiară, — va serică; Germanii și Magiarii libertatea Im caronostii nu voiau se și o facă ună monopolă naționale. Și în adevăru că ideiele liberali străplănsale fură salutate, pe cătu permiteau împregiurările timpurali și politice, de către tóte poparele statului austriacă cu bucuria, a doua parte insă cu care voiau Germanii și Magiarii se felicitase popórele Imperiului adică hegemonia naționale fu primita cu resințiu, și cu cătu li se servea acestă ospeții neplăcută, cu alătu se simțiaă mai virtuoșii constrînsu la opunere și la apărarea sa. Cu cată nesuiau germanii a germanisa pe slavii din provinciele preditarie, și magiarii a meghiarisa pe slavii și pe Românii din Ungaria și provinciele coroneisale, cu atătu mai viciosă se născea spiritului de reacțiun e viația naționale și iu poparele negermane și nemagiare; și acestă spirită s’a manifestată destulă de clară și înainte de anul 1848 în provinciele ereditarie cârmuite în modă absolutist prin mișcările intelieginției slavice, era in Ungaria și provinciele cârmuite dupe modul constituționale aristocratică, prin opunerile și pretensiunile popóreloru nemagiare, cari se manifestaă în coșuri particularie și în Diole. Din Ungaria și provinciele ei nu potu servi de exemplu în acestă obiectă, mai hitéin mișcările Româniloru îndreptate în contra nestmțieloră apelatorie și magiariaalórie a Magiariloru, căci Romănulă dupa cea trecută la unire cu biserica Romei, între altele și, pe lângă condițiunea că poporulu română se nu se considere mai multă numai ca tolerată sau suferită in Patria ei, fiii cei veniți se se ută ca fiii unei iațiuni recepto egală îndreptățite cu celelalte națiuni recepte sau regnicolare și Indreptățite din Transilvania adică cu Ungurii, Secuii și Sașii,— dupe ce neînpleninduli-se acestă condițiune nici dupa Zisa unire, prin nemuritoriulu Eppu Ioane Inocinții Claii, sén Miculu și au pretinsă din noă recunoscerea indreptațirei egali a națiunalitâții și religiunei române în Dieta de la 1744— și nereușîndu nici acumă acastă pretensiune ei au repetitu prin Episcopulu Ioane Robu și Georgiu Adamoviciu de la Dieta din 1791 în renumitulu Libelu Duplice, și de la Dieta din 1832 pre Eppu Ioane Lemenyi și Vasiliu Moga, cari pentru Români cerură drepturi naționali pe condu magiarii în acesta Dietă se consultau, despre cumă ar putea face pe toți Românii magiari in timpă de 10 ani? Românii mai departe dupe ce au protestată la Bloșiu in contra conclusiunii dietele din 1842, prin carele se dispuse introducerea limbei magiare în tóte institutele din Patriei, și asta și în institutele de învățământu din Blașiu — în contra concusiunii dietale din 1817, în care se decisese scoterea limbei latine, și introducerea celei magiare, nu numai în afacerile țorei și in scale peste totă , dară și în biserici, în 1848 au luată arma in mână și au sângerată, pentru operarea esistinții sale naționalii — Totă ca esemplu in obieptulă acesta ne poții servi și mișcările vitelor slavice din Ungaria in contra tendințieloru panmaghiaristice manifestate în viația comune și în Dietele Ungariei; asta de exemplu , cândă maghiarii în dieta Ungariei din 1790 au pretinsă că limba maghiară se se introducă de limbă a desbateriloră parlamentari», a tuturoră oficiolaleloră și presta tată a tuturorii afaceriloru țerii, s’aăsculată deputații Croației și au protestată in contra mtă foră nesumție de maghiarismo. — asemenea și în dieta Ungariei de la 1826 In carea maghiarii rădicară gravamine căci limba maghiară n-ar fi progresată de ajunsă de la 1790 spre a maghiarism poporele Ungariei, și pretinseră cu neaștempârți se se opresc, strînsă usură ori și cărord limbi în Ungaria afară de celă alți limbei maghiare, și în termină de 10 ani so fiă datori toți locuitorii Ungariei a sei unguresce . — se sculară și protestară deputații Croației cu deputații Slovaciloră de prin unele comitate de ale Ungariei slavonesce, în contra otarei sile, și propuseră ca națiunile nemaghiare se se lase nemărginite in usură limba loră sale, nici sĕ li Ru facă silă spre a inveța limba maghiară, ci se se lase cursuri naturale și lățirea pre incelulă și fără vătămarea poporelor. Acestă spectacoln s’a observate și în Dieta Ungariei din 1836 în carea Ungurii își continuară era legislațiunea de desnaționalisare a popóreloru nemaghiare și între acestea și a Româniloru, cari pe atunci în Ungaria erai cu multă mai puțini și mai neînsemnați decâtă până acumă , după ce s’au luată , în 1861 și 1862 cu scopă ca se se împuțineze românii în Ardelu, — de la Transilvania comitatele: Zarandu, Crasna și Solna-79 culă de moșsălocă și Capitanatulu s cu districtulă cetății de Peru, locuite în majoritate absolută de români , — și după ce și romănii din Ungaria ’și-au crescută uă inteligințiă numerósá și desteptá , in urma cărora precumă adeveresco esperiinția acumă ei, adocă românii si cei din Ungaria, facă maghiariloru cele mai mari oposițiunî.— In scurtă, esemple de lupte pentru desnaționalisare desfășurate din partea maghiariloră, și opuneri cerbicase din partea naționalitățiloră, putem ă se aflămu și amu și metalu și din Ungaria, — și acestea aă decursă până în anul 1848 cândă maghiarii în legisstațiunea lor ă să purcecu cu cea mai mare rigore spre desnaționalisare, — și cu acesta pro națiunile colocuitorii, cari din frecările adese cu maghiarii, au fost invețiate și ele a’șî cunoscu naționalitatea și a o iubi din ce în ce mai tare, le-aă rădicată în arme spre aporarea esistenții sale naționali, începândi de la Croați, Șerbi, Romani. Și era aci cau a resblului civile din Ungaria în 1848 , și nici decâtă nu iubirea care dura o aru fi avută poporele din Austria cătră reacțiunea absolutistico-conservativă ! — Nici face aci, ceva că popórele slavice și românii au datü măna cu unui regime neliberale ca se combată pe liberalii centraliști și desnaționalisatorii maghiari, căci, precum ă vede ori și cine, popóreloră a trebuită se le fia mai presusu de ara esistenția; căci cu acesta potă spera că-și voră căpeta și libertatea, însă nu cutropitoria, nu fie ti vă ca a maghiariloră, ci libertatea a devenită. Și apoi acestă scopă, poporele debilitate și supuse de cătră aristocrația maghiară de secto , după ce maghiarii capotară și cârmă in tóte puterile țerei , adecă puterea militarie , financiare și administrativă în mână, nu și-lă putea ajunge decâtă finenda cu regimele, carele vedeadu că maghiarii abusera de drepturile dale in contra sa, și de aceea părîndu-i reă de ce le a fostă datu, voia a-șî retrage concesiunile și de aceia dacă era neamiculă maghiariloră, — cari decretară in modă determinată hegemonia naționale maghiară în întru și imppendinția absolută din afară. Prin urmare în aceste premise avemă cunoscută inceputulă și progresulu mișcăriloră diverselor națiuni din Imperiulu austriacă, incepéndu de prin seclulă ală 17-lea, și mai alesă de la de la 1815, anulă alianței sânte, până la anulă de catastrofe însemnate pentru totă lumea adecă pănă la 1848. Și anume In acestă timpu , că resultatură miscarilor naționali susă-zise, vedemă desfășurate deplină. Partita conservativă aristocratico-absolutistică, în care aristocrația cu Metternich purtătorulă regimului în frunte, voia cu oriși ce proță a susține trecutulu condamnată , puterea absoluistico-conservativă, influinția alianței sănte; in contra acestei partite vedemă opunându-se neștiințiele liberal! ale germanilor și maghiarilor, contopilori și centralist!, și în contra partitei celei d’uniciu absotistice, și celei de a doua monopolisatorie de libertate și subsisting, sau autonomia numai pentru germani și maghiari, vedemă opusă partita stringii naționale și autonomică naționalităților locuitorie intre germanii din provinciile ereditarie și între maghiarii din Ungaria și provinciele dise ale iei de colină. Și tóte aceste mișcări ne suntă cunoscute, în provincele ereditarie cari aă fostă cârmuite în modulă absolutistică prin manifestațiunile sociale și scripturistice, era în Ungaria și provinciele iei de Colină din dietele ici cari leanțu amintită și prin alte disposițiunî oficiase. — Dacă vomă schița acumă pe scurtă decursură istorică ală acestoră partite până so Zdele nostre cândă or fi vedemă că se luptă diverse partite pentru ajungerea la cătină , atunci vomă vedea că partidele acestea d* astă - ^îng IV TELEGRAMA. , Ploescu 29 Septembre, 1866. Redacțiunii jianului Romănulă. Onore Ilfovescului autorele articolului Corupțiunea adresată domnului Costa-Foru, D. Costescu, G. Radovici, C. Lingulescu, T. Cireșanu, Stanescu, Mataclic Nicolae, Teișanu, M. I. Cacipu, N. Radovici, Protopopii N. Gabihetu. lilapu 18/5 Augustă 1866. MIȘCĂRILE PARTITELORU. POSIȚIUNEA ROMANILOR Și DIN IMPERIULU AUSTRIACU FACIĂ CU ELE. 1. Acumă căndu imperiulu austriacă recăpefăndu—și pacea dupa incidintela lupteloră nenorocite din <i!©!•? prime ale ROMANULU 20 SEPTEMBRE.