Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-27

774 însemnetatea alegeriloru de a sta-iji și rotulQ ce are se aibă viitória Adunare. Pe la $ece ore s’a supusu la votulu Adunării numele personelor propuse de comitate pentru Colegiule Capitalii. Nicolae Golescu Dum. Bratianu loan Bratianu C. A. Rosetti T. Meedințianu Dum. Culeglu Aceste nume au fostu adoptate în unanimitate. Timpulű fiindu Inaintata, ședința s’a rădicată, remăindu ca pentru celelalte colegie se se voteze în uă ședință viitóriu, sau in întrunirile pregătitorie ale fiecărui Colegiu. Procesu-verbale s’adresată d’acestă operațiune supscriindu-se de biurcă și de parte * din alegătorii prestați. Citimü în National-Zeitung, din Berlin. Principele Carol a plecatöeri la Constantinopole. cunoscând fireaua disposițiune cu care presa austriacă a primiit chrămarea unui principe de Hohenzollern pe tronul României, chiar din diua alegerii sale și aprobările ce totu dăuna a făcută în asta privință, trebue se ne așteptămă a vedea jurnalele austriace profităndu de ocasiune, dacă încurcăturele for interiori le-ar mai permite a se ocupa și cu afacerile Româniai, spre a presinta călătoria Prințului Carol la înalta Porta casă injultă pentru toată creștinătatea occidentale și pentru familiele princiare catolice, sub pretestă că prin acestă visită Crucea s’a plecată înaintea semilunei din Stambula. Acestă visită însă din partea principelui Carol nu este nici de cumă umilitate. La începută, în adeveră, înalta Părtă ceruse ca Principele se mărgă la Constantinopole înainte de a fi recunoscută și în urmă se intre în tratări asupra recunoscerii. Principele însă a refuzat acestă cerere cu taină, ca incompatibile cu demnitatea sa, și numai energia cea a făcută ca Porta în fine se abandone pretensiunile săle și că din ,,suzeranitate“ n’a mai renaș fi de cătu uă formă fără nici uă coprindere. Dacă Principiele Carol I merge acum și la Constantinopole, elfi va fi primită de către Sultanulfi, ca principe ereditară alu Romănilorfi, cea ce nici unulfi din Principii indigeni săfi fanarioți n’au putut fi obține. Chiar și formula de „lignité hospodarale“ întrebuințată pînă aci în tote tractatele, o fi fostă înlocuita prin formula de „dignité prindere“ (demnitate domnescă). Acum, după recunoscerea autonomiei săle, România are două cam și-dată pucin și de făcută în privința politicei săle estemere, spre ce’ți voiă scrie pentru ea la Lipzica. In acestă scrisóre voiă dice mătușei mele se’ți de înapoi cei douche* și doui de franci șăpte decî centime ce’țî datorescă, și’i voi explica că’i vei da în schimbă pe d-ra Cocota, pe care ii va aduce-o căndă va veni la mătușia mea. Domna nu va cuteza a refuza pe Cocota; astăfelă Cocota nu va călători singură, și, din altă parte, fundă că suntă banii mătușii-mea cari vor fi plăti cei douedeci și doui do franci și șăpte-decide centime. Dómna nu va avea sa’mîdică nimicfi, și afacerea ndstră va fi astăfelă, asta de bine regulată încătă n’ar putea se fiă mai bine. Te învoiesci? Me învoiesc și pre bucuroșii, iî diseifi. Principele are acuma timpă a se ocupa cu tóta energia spre a studia și deslegată mulțime de cestiuni interiori, și pe acestă termă misiunea seu este mare și recunoscătăre. Țăra este tare avută cu tóte bogățiele pământutului, ea posede pământul« celă mai bună pentru agricultură și pentru crescerea vitelor ei. In munții Carpaților a zacă tesaure întrege de cărbuni de pământă, de seră, de sare, de arame și se găsescă păduri, pe cari securea nu le-aă atinsă încă. Poporațiunea, adică masa poporului este de uă natură bună, cu bună voință și lesne de condusă, ea are trebuință de uă bună conducere și mai cu semn de pilde bune, venite de susă, și care le-aă lipsită pînă acumă. Caracterulă Principelui Carolfi și buna crescere ce Principele de Hohenzollern a dată fiilor ă sei, ne ohezeșinesce îndestulă că bunulă esemplu nu le va mai lipsi de acumă înainte. Remăno numai ca poporulă Romănă se arete acuma dacă vre se urmeze exemplulă și conducerea tenorului și energicului principe, și „prin acesta ,,Se dovedesc a Europii că este vrednică a se numera în răndulă națiu,,nu ar fi civilisate.“ Eri, la orele 12, D. Baron Offenberg, agent diplomatică și consulă-generală ale M. S. imperatorulă Rusiei, a fostű la palatu în plină uniformă, întovărășită de primul ă seă secretară, I. Vogt, de dragomanulă consulatului D. Jacobson și de D. Dabija, impiegată ală ministerului de interne din Petersburg, aflată în misie la consulul din Bucuresci, și a felicitată pe M. S. Domnitorulă Romăniloră pentru suirea Soa pe tronă. Monitorulü. ROMANULU 28 OCTOBRE. Prefecturu județului Buzeu, înformăndu-se că unii se servii cu numele seu în luptele electorale, a datu următorea desmințire ce s’a publicații în totii județulii. PREFECTURA JUDEȚULUI BUZEU, Domnitorii alegetori din tote colegiile. Guvernul Măriei Sale Domnitorului a convocată colegiurile electorale, aflu că între manoperile ce întrebuințază unii spre a dobândi voturi, este și aceaa de a împrăștia agenți cari vorbescu în numele meu, și recomandă unele persona de candidați ai guvernului. Aceste uneltiri de rea credință, vin se le desmință; nu ve lăsați a re amăgi asemenea propagande false, guvernulü voesce ca alegerile se fiă libere cu desevărșire și se nu depinde de cătu de încrederea și consciința alegetorilor; guvernulu nu are candidați, și funcționarii nu pot ă, în puterea funcțiunii loruscă în numele guvernului, se recomande vreuna candidatü. Prefectă: Panlavi Ghica. DEPEȘIE TELEGRAFICA. Buzeü 6 Noembre 1866. mă simplă, dovadă alăturatele trei acte, protestațiuni ce am onore a se alătura astafelu precumu suntü date d. Ministru de Interne. Verogii bine-voiți a da publicației aceste acte în stimabilulu dv. Și ari fi deschisu pentru combaterea violatoriloru junei nóstre Constituționî. N. Codreanu. D. Ministru de Interne. Unui Comisari straordinariu, supusa austriacă, de curenda numita ajutoră la biuioulă de constatare cutreeră Districtulu face noiu presiuni și intimidându asupra alegetorilor, mai mulți primari s’au destituită astă jî în preziua de alegeri. Polițanului asemenea cutreeră orașulă, s’a adresată către mai mulți alegetori reclamăndă concursulu lorn în alegeri cu diferite promisiuni în numele Prefectului, denunțăndu-se dară acesta, protestantți și ve rugămă se bine-voiți a ridica de asupra nóstru aceste presiuni administrative, a face de a se respecta legea și Constituțiunea și ordinele D-v. facându unu exemplu prin pedepsirea călcătorilor de lege. George Iarca, I. Davidescu, N. Davidescu, Grigore Melitupciu, Iancu Chirculescu, N. Don, Dumitrache Mihăiță, D. Robescu, Slavescu, N. Alisandrescu. 1866, Octobre 28, Buzeu, U. Ministru de Interne. „In mai multe rânduri aflăndu-ne la d. Prefects, domnia-sea ne-a provocată a ne consulta în privința alegerii oră, reclamăndă concursulu nostru și promițendu-ne pe ală d-sale spre a ne alege deputați bun senatori, suntă căte-va «zile du penă îndelungată și înferbîntată discuție în privința candidaților propuși aici. Domnia-sea a spusă că are datoria a combate pe unii din ei ca ostili guvernului, propuindu-ne a ne uni cu partida domnii-sale cu promisiunea a ne da și nouă concursulu seă. Ca omeni ce respectămă legea ve denunțămă faptulă și ndăstămă se dovediți prin ună exemplu ce ați da, sinceritatea circulației d-v. influențele fiind aici mari și pe faclă. Colonetu Crăsnaru, Scarlat Voinescu. 1866 Oct. 34. Buzeă. D. Ministru de interne. Subă-prefecții plășiloră Slănică și Pîrșcovu maî cu osebire precumă și polițaiură orașului, cu treere necontenită satele și orașul, propagăndă pe alegători, intimidăndă primarii și fácându tóte presiunile, re rugămă luați disposițiuni spre a lorü încetare și pilduire. Alegători: C. Petrelcescu, A. D. Păclianu, C. Pleșoianu, Davidescu, Pantazescu, N. Codreanu, N. Davidescu Sandulakhe Furtunescu, Gr. Melitupciu, Riza Anastasiu, Manale I. Arbore, D. Mihaiță, Ion Dumitriu, Lupaștru, G. Benescu, Niță Rădulescu, Marin Jipescu. Publicândă aceste reclamări, profităm de acesta ocasiune spre a face cunoscută că, dupa altă putură mă afla, d. ministru din întru, pentru ca se rădice ori ce bănuială de înrîurire din partea prefectului i-a cerută se vie în Bucuresci și se sie pînă se voru sfărși alegerile. Scimă că d. prefecte este aci; sperămă că lupta va fi acumă leale și Legale în Buzoși. Căndă acestă guvernă a mersă pănă se atace și celă mai sacru legată ce ne aă lăsată străbunii noștri, sănta nóstră religiune , am fostă celă d’ănteiă în Sonată ce am ridicată glasulă împotrivă și ’să am combătută cu curagială și stăruința aceia ce dă convicțiunea unei cause drepte și sacre. In Sonată am fostă celă d’ăntoiă ce am cerută libertatea cuvântului și libertatea votului, unulă din cei pucini ce am susținută libertatea tiparului, și unulă din cei forte pucini ce am protestată și n’am iscălită umilitorului respinsă la adresa Tronului. Și căndă am volută că se împedică Senatorului și diferă libertatea cuvântului, de cătu se prihănescă ună fotonă ce trebuia se fiă îmbrăcată cu tóte libertățile publice, am preferată se me daă josă dupe dănsulă și Mă-am părăsită cu o iesevărșire. Cu cătă însă Mă-am desprețuită și lepădată atunci căndă nu Mă-am mai socotită conformă cu glasulă consciinței mele, cu atătă me voiă socoti ferice și onorată de’lu voiă redobândi astăzi prin votulu încredere domniiloru-vóstre. Reșeriindu de isnova pe dănsulă voiă sprijini cu căldură ca și altă dată, sănta nóstra religiune străbună , voiă stărui cu același zelă pentru paza drepturilor și libertățiloră nóstre publice, afară și în întru, singura dorință ce’mi a mai remasă în vârsta cea înaintată și în viețuirea cea modestă în care m’am deprinsă a trăi. G-lu C. Rossetti. 1866, Octobre 25. Bucuresci Domniloru alegetori aî membrilorü Senatului României. Pe căndă tóta țara gemea sub jugulă celă aspru alu absolutismului guvernului trecută, am fostă și că unulă din cei ce aă cutesată se’să combată în facă. m. " IWNH1 an?jj»giggg—1— ■ ....■i jm-lu Domnule Redactor el Am avută onórea a citi în diarulă d-vóstrá,uă publicațiune din partea Comunei, despre numirea mediciloră verificatori și a medicului vacinatoră, unde am vedută că s’a strecurată uă erore, în privința căria am avută onorea adresată reclamațiune d-lui medică șefă și suntă convinsă că va interveni pe lingă Comuna, care, în imparțialitatea sa, va bine-voi a să trimite rectificațiunea acestei erori, în onórea concursului ce a avută locă pentru aceste trei posturi, căci concursul și acesta a fostă deja uă probă de imparțialitatea cea mare, din partea Comunei, la alegerea funcționarilor ăiei, precum și în aprecierea și răsplătirea justă a meritelor flăcărui funcționară. Speră, Domnule Redactară, că și ceilalți colegei mei nu voră întărdia a cere acésta justă rectificațiune, căci nu mĕ îndoiască, că ’și cunoscu drepturile și sără a le apăra. Bine-voiți, Domnule Redactore, a primit încredințarea prea osebitei mele considerațiuni. Al. Petrescu. Bucuresci 27 Octobre 1866. Rîmnicu Serată 19 Octobre 1866. Domnule Redactare. Neesecutarea legilorfi fiindă plaga cea mai teribile a unei societăți, și d-lă primă Ministru în profesiunea d-sele către alegătorii Craioveni constatându acesta, recunoscândă că reală este așta de mare încâtă guvernulă este în neputințtă de ală vindeca singură, fără concursului cetățieniloră, ve rugămă domnule Redactarea ne permite a veni In ajutorul guvernului bine-voindu a publica în stimabilula d-vóstră diariă urmatorea protestațiune. Domnule Minuni. Am simțită vă bucurie nespusă cândă am vedută că veniți chiară dvóstra capulă cabinetului nu numai a constata modulă cumă se distribue de unele autorități justiția dară și îndemnulă ce faceți tutoră cetățieniloră de a se rescula legalemente în contra coloră ce pratică acesta imoralitate. Am simțită vă bucurie d-la Ministru căci istoria, acea imagine a umanității ne arata că nu numai popare de câte-va milióne dară națiunile cele mai putințî aăperită, s’au disolută chiară din causa hidosului monstru numită Corupțiunea, provenită în mare parte din neesecutarea legiloră de către aceia cărora națiunea le-a încredințiată esecutarea loră. Ne am disă, cândă primul ministru vine și dice, ajutați guvernală, faceți investigările cele mai statuitore și călcătorii legiloră și voră lua meritata loră penalitate, corupțiunea va dispărea și națiunea Română va deveni putinte și gloriasa lipsindă din corpul ă iei monstrul« care îi devora plămânii. Aducându-va via nóstru recunoscință pentru acesta solemnă declarare, venimă, nu cu calomnie, nici cu anonimală ci prin facia verității, prin presă a va arăta cumă se practică, distribue justiția de unii din acea în mănile cărora ați încredințat-o. La șose Maiă trecută Polițaiură locală mergândă într’una locă publică însocii de ciuci jandarmi invită pe ună cetățiană ală acestei urbe a merge la domiciliulă privatiî ală prefectului; cetățianulă scundă că nu are nici una interesă privată cu prefectulu, refusâ de a merge, dicândă că dacă d-lă Prefectă are ceva cu dinsulă se-i comunice în scrisu, la acestă rospuns și duci jandarmi care însoțiră popolițan în pretenția unul numerosă publică Mă tîrasce cu forția și ióto protestările lui pe strade nu servea decâtă a atrage mulțimea și a privi acestă notă vandalii , duci onor, cetățeni indignați protestară ministeriului, ministeriului fu surdă acelei protestări. La 9 Masă cetațianulă lovită în libertatea, în onorea sa, protestă procurorului locale, cetățieni din cei mai onorabili aă mersă și aă jurată înaintea D~<joului crucificată de noi, și pentru fără delegile nóstre, faptulă în tota nude mai multe ori, ceru cheia sacului meă. Ei o’ncercă pe încuietarea sacului d-rei Lulu, și jurămă fórte minunați căndă vedurămă că sacul se deschise fără dificultate. Acesta descoperire care ne arăta că tu fuseserămă de pucină pricepuți , ne făcuse zidemă arătă de tare și de multă încăti împiegatură, care avea gemantanele pe spinare , dupe ce începuse și elu a rîde , la urmă se camă superă. Mi se păru că ocăria în limba germană pe d-ra Lulu ; însă fiindă că ea totă mai rîdea, nu se superă. Lăsarămă gemantanele nóstre la gară, dupe sfatuirea impiegatului, și dupe ce întrebarămă bine de orele îndouitei nóstre plecări, cari erau depărtate de dece minute una de alta. D-ra Lulu apucă braciură mea, luă pe urmă casa d-rei Cocota, și trecurămă împreună prin tata Lipzica , pe care Lulu , afară de catedrale și de Rhin, o preferia Cologniei. Mergândă, îngrijisemă de merinde , cumperasemă păne și cărnațî. Ii era fórte fume d-rei Lulu, și mieru. XII. Drumul nu se mai sfîrșesce de la Cologne la Lipzica, și nu e delocă plăcută. Nici frumuseța peisagielor, nici veselia stațiunilor, nu potă se distreze. Afară de Brunswick și Honore, cari aă D-lui Redactoru alu (jiariuluî Itomanulu. In districtulu nostru Constituțiunea și legea electorale este violată, circularia Ministeriale ce opresce amestecului administrațiunii este uă foruă înfășișare destulă da frumósu , și unde suntă pro bune birturi, totu drumulă e lugubru. D-ra Lulu începu prin a completa recomandațiunile ce avea de făcută în privința Cocotei. Ea’mi spuse obiceile , deprinderile, nevoile capriciele iei, cari era forte neapărată se le cunoscu, pentru ca astă felă se potă trăi fericită cu dânsa păna în ziua căndă o voiă da-o mătușei d-rei Lulu, căreia trebuia se’i facă totă aceste recomandări în interesul ă d-rei Cocota. Ea găsi de nevoie ăncă. a’mi spune ce scia de caracterul matușei sale, pe care o cunoscea pucină, pentru c’o reduse rare ori. Ea’mi spune că era uă femeie mare, forte mare, pucină camă iute, pucină camă supără ciósa, pucină camă ciudesa , insăi cu toate aste nu rea de locă, care îndată uita tóte necașurile și măniele iei. Trebuia a-I vorbi fórte încetă pentru ca ea nu înțelegea bine franțusesce, și că, iăndă i se vorbia pre repede -acésta limbă n’o înțelegea de locă. Aferat, de acastea, d-ra Lulu îmi va da la Lipzica să scrisore în limba germană pentru ea, unde o va esplica bine totă. O tărlemă că vomă ședea la Lipzica uă jumătate di, mai ănteiă pentru a avea timpulă a ne dice adio, și pe urmă pentru că trebuia timpu d-rei Lulu ca se scrie uă lungă scrisare mătușei séle , și în tine pentru că trebuia mă lăcătușă ca se deschidă saculă de nópte a d-rei Lulu, în care erau tóte cheiele sele. — Afară da aste, așă fi fórte fericită, îmi disp Lulu, se vertă Lipzica cu tine. Acesta ne va aminti Cologne. Nu vomă cheltui mai delocă bani; ne vomă duce se dejunămă pe orice într’uă grădină forte frumósá, numită Rosenthal, vomă mănca ceva ce vomă cumpera , vârstî și păne. Va fi tare bună. Acolo suntă arbori forte mari, mă parcă și nesce stejari cei mai mari și cei groși, în fine cei mai frumoși din tot și lumea. Tu’ți vei aduce aminte de acestă frumosa locă, unde ai fostă cu mine, grosuru mea Puff, și dupe acesta ne vomă intorce la drumur de seră și ne vomă despărți; îndată ce vei fi vedută pe mătușia Salomé la Dresda, îndată ce’I vei da pe Cocota , tu’mi vei scrie pentru a’mî spune cumă s’a petrecută totă! ’Ti-voiă respunde, și vomă urma d’a ne scrie tolfi-deuua. Mica iei voce scăzuse încetă încetă, îi venia somnă , ochii iei se închideau; cu tóte asteea deschise u~ nulă ună momentă , pentru a’mi spune: — Tu vei înveța pe d- ra Cocota se ifică Puff. Capulă iei cădii pe umerulu meă. — Escî uă bună perină, îmi mai dispea ăncă, și adormi. Curăndă făcută ca și ea. Ne desceptarămă d’uă dată la Lipzica, mirăndane multă cumă deamă sosită deja. Desbarcarea se făcu fórte bine. D-raculu întrebăndu de mă lăcătușiă pe în»— pregatură care ducea gemantanului meu ș’ală iei, pentru a-I deschide sacul ă iei de nopte, împiegatură, dupe ce se uită și la Incuietarea sacului d- rei Lulu, și la Incuietarea sacului meu P. J. Stahl. (Va urma.)